SANCTIUNE ~i f. 1) Act prin care seful statului aproba o lege trecuta prin parlament, pentru a o face executorie. 2) Aprobare oficiala a unui act de catre o instanta superioara celei care l-a emis, pentru a-i imprima valabilitate. 3) Masura represiva pentru incalcarea unei legi; pedeapsa. ~ finala. 4) Masura de constrangere (de natura politica, economica sau militara) aplicata unui stat de catre o organizatie internationala pentru a reprima un act de violenta sau posibilitatea unui asemenea act. [G.-D. sanctiunii; Sil. sanc-ti-u-ne] /< fr. sanction, lat. sanctio, ~onis

AMBASADOR s.m. Reprezentant diplomatic de rang superior, insarcinat sa reprezinte un stat pe langa un alt stat. ♦ Persoana care are o misiune speciala pe langa un stat sau o organizatie internationala. [< fr. ambassadeur].

AMBASADOR, -OARE s. m. f. 1. diplomat de cel mai inalt rang, care reprezinta un stat pe langa un alt stat sau o organizatie internationala. 2. persoana insarcinata cu o misiune, cu un mesaj. (< fr. ambassadeur)

OFICIU s. n. 1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ♦ ~ diplomatic = misiune diplomatica pe langa o organizatie internationala; din ~ = fara a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial. 2. functie, indatorire, slujba. 3. (pl.) servicii, ajutoare, inlesniri. ♦ bune ĩi = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante. 4. slujba religioasa. 5. mica incapere langa sufragerie, in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei. (< lat. officium, germ. Offizium, fr. office)

ACADEMIA DIPLOMATICA INTERNATIONALA, organizatie internationala neguvernamentala, cu sediul la Paris, creata in 1926, in scopul efectuarii de studii asupra principalelor probleme politice cu care este confruntata omenirea. Printre presedintii Academiei s-a numarat si N. Titulescu.

ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE SI COMERT (in engl.: General Agreement on Tariffs and Trade – G.A.T.T.), organizatie internationala guvernamentala, cu sediul la Geneva, creata in 1947 (isi incepe activitatea in 1948), in scopul dezvoltarii comertului mondial prin reducerea taxelor vamale, acordarea reciproca a clauzei natiunii celei mai favorizate. Interzicerea restrictiilor cantitative la import si acordarea de concesii comerciale fara reciprocitate tarilor in curs de dezvoltare. Face parte din sistemul O.N.U. G.A.T.T., are 104 membri cu drepturi depline (1991), printre care si Romania (din 1971) si relatii speciale cu inca 31 de state.

AMNESTY INTERNATIONAL [æmnəsti intənesənəl], organizatie internationala independenta, fondata in 1961, cu sediul in Londra. Militeaza pentru respectarea drepturilor omului, eliberarea detinutilor politici (care nu au folosit si nu au apelat la folosirea fortei), impotriva torturilor si a pedepsei cu moartea. Actioneaza pe baza Declaratiei universale a drepturilor omului, are statut consultativ in cadrul O.N.U., UNESCO si colaboreaza cu Consiliul Europei. Are aderenti in peste 150 de tari. Premiul Nobel pentru pace (1977).

COMUNITATEA EUROPEANA A ENERGIEI ATOMICE (EURATOM), organizatie internationala guvernamentala, cu sediul la Bruxelles, una din cele trei entitati ale Comunitatilor Europene. Fondata prin Tratatul separat de la Roma din 1957, isi incepe activitatea in 1958, in scopul coordonarii politicilor statelor membre in domeniul cercetarii nucleare si al crearii unei piete comune pentru materialele si echipamentele nucleare. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxemburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986).

COMUNITATEA EUROPEANA A CARBUNELUI SI OTELULUI (C.E.C.O.), organizatie internationala guvernamentala, cu sediul la Bruxelles, una din cele trei entitati ale Comunitatii Europene. Fondata prin Tratatul de la Paris din 1951, isi incepe activitatea in 1952, in scopul formarii unei piete comune a carbunelui si a produselor siderurgice, in vederea unei repartizari mai judicioase a productiei si a cresterii productivitatii muncii in statele membre. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxemburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986).

ORGANIZATIA TARILOR EXPORTATOARE DE PETROL (O.P.E.C.; in engl.: Organization of the Petroleum Exporting Countries), organizatie internationala guvernamentala, cu sediu la Viena (Austria), creata in 1960, in scopul unificarii si coordonarii politicilor si strategiilor tarilor membre in domeniul comertului international cu petrol si apararea intereselor lor in general. Are 11 state membre: Algeria, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Indonezia, Iraq, Iran, Kuwait, Libia, Nigeria, Qatar si Venezuela. In cadrul organizatiei functioneaza Fondul O.P.E.C.pentru Dezvoltare Internationala (in engl.: Fund for International Development), cu sediu la Viena (Austria), creat in 1976 si avand ca membri statele O.P.E.C.

ORGANIZATIA MONDIALA DE TURISM (O.M.T.; in engl.: World Tourism Organisation – W.T.O.), organizatie internationala interguvernamentala, creata in 1974, cu sediul la Madrid (Spania), in scopul coordonarii activitatii organizatiilor nationale de turism, imbunatatirii calatoriilor turistice in si intre statele membre. Are 139 de state si teritorii autonome (2001) si peste 350 membri afiliati ce reprezinta guverne locale, asociatii si companii private din turism, inclusiv aeriene, grupuri hoteliere si turoperatori.

ORGANIZATIA INTERNATIONALA A ZIARISTILOR (O.I.Z.; in fr.: Organization Internationale des Journalistes – O.I.J.), organizatie internationala neguvernamentala, continuatoare a Federatiei Internationale a Ziaristilor, fondata la Paris, in 1926, cu actuale denumire din 1946, cand e aprobat un nou statut. Sediul actual: Praga (Cehia). A fost creata in scopul apararii libertatii presei si a ziaristilor. Are membri colectivi si individuali in 110 tari (1984), intre care si Romania.

ORGANIZATIA DE SOLIDARITATE A POPOARELOR DIN ASIA, AFRICA SI AMERICA LATINA (in sp.: Organizacion de Solidaridad de los Pueblos de Africa, Asia y America Latina – O.S.P.A.A.A.L.), organizatie internationala neguvernamentala, cu sediul la Havana (Cuba), creata in 1966, in scopul unirii, coordonarii si incurajarii miscarilor de eliberare nationala din cele trei continente si inlaturarii oricaror forme de discriminare rasiala. La activitatile ei iau parte organizatii nationale din 80 de tari (1984).

ORGANIZATIA DE SOLIDARITATE A POPOARELOR AFRO-ASIATICE (in engl.: Afro-Asian People’s Solidarity – A.A.P.S.O.), organizatie internationala neguvernamentala, cu sediul la Cairo (Egipt), creata in 1957, ca un for de legatura intre popoarele Africii si Asiei, in scopul asigurarii dezvoltarii lor economice, sociale si culturale si coordonarii luptei impotriva imperialismului, colonialismului, neocolonialismului si rasismului. La activitatile ei iau parte comitete nationale sau organizatii nationale din 75 de tari (1984).

COMISIA DUNARII, organizatie internationala guvernamentala, cu sediu la Budapesta, creata in 1948, in scopul coordonarii si executarii unor lucrari de interes comun pe cursul navigabil al Dunarii, precum si al stabilirii unor reglementari unitare de navigatie si a unor recomandari pentru unificarea regulilor vamale si sanitare. Membri fondatori: Bulgaria, Ceho-Slovacia, Iugoslavia, Romania, Ucraina, Ungaria si U.R.S.S. (Austria a aderat in 1960, iar din 1957 – Germania are statutul de observator).

CONSILIUL DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC (C.A.E.R.), organizatie internationala de colaborare economica intre state socialiste. Creata in 1959 pe baza tratatului din 1949. Membri fondatori: Bulgaria, Ceho-Slovacia, Polonia, Romania, Ungaria si U.R.S.S. Ulterior, la C.A.E.R. au aderat Albania (in 1949; din 1962 nu mai participa la activitati), R.D.G. (1951), Mongolia (1962), Cuba (1972) si Vietnam (1978). Iugoslavia a avut un statut de observator. Constituit dupa modelul si teoriile economice sovietice, C.A.E.R. a avut drept scop satelizarea fata de Moscova a tarilor membre, atit in planul economic cit si in cel politic; desfiintat la 28 iunie 1991.

CONSILIUL MONDIAL AL PACII, organizatie internationala neguvernamentala, cu sediul la Viena, creata in 1949, la Congresul Mondial al Partizanilor Pacii (isi incepe activitatea in 1950), in scopul unitatii de actiune a tuturor fortelor care lupta pentru pace.

CRUCEA ROSIE INTERNATIONALA, organizatie internationala neguvernamentala, cu sediul la Geneva, formata din: 2) Comitetul International al Crucii Rosii (infiintat in 1863), care se ocupa, in special, de probleme privind ocrotirea victimelor de razboi. A initiat semnarea mai multor conventii cu caracter umanitar (Premiul Nobel pentru Pace, in 1917, 1944 si 1963); b) Liga societatilor de Cruce Rosie (creata in 1919), ca federatie a societatilor nationale de Cruce Rosie, Semiluna Rosie, Leul si Soarele Rosu avind drept scop promovarea actiunilor menite sa contribuie la ameliorarea starii de sanatate a populatiei, la ajutorarea victimelor calamitatilor naturale etc. (Premiul Nobel pentru Pace in 1963); c) Societatile Nationale de Cruce Rosie, Semiluna Rosie, Leul si Soarele Rosu. La activitatile Crucii Rosii Internationale participa si Societatea de Cruce Rosie din Romania.

UNIUNEA INTERNATIONALA PENTRU CONSRRVAREA NATURII (UICN, IUCN), organizatie internationala fondata de UNESCO in 1948, avand ca scop promovarea actiunilor menite sa asigure mentinerea cadrului natural si a resurselor naturale, atat pentru valoarea lor culturala sau stiintifica, cat si pentru o sustinuta bunastare economica si sociala a omenirii. Sub egida UICN se realizeaza listele rosii sau carti rosii de plante si animale (care semnaleaza, pentru fiecare tara sau regiune, speciile periclitate, vulnerabile sau rare). UICN stabileste principiile si normele pentru declararea si managementul ariilor protejate, dupa care se ghideaza organele nationale de decizie. Din 1952 se numeste Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor sale.

CARTA, carte, s. f. 1. Nume dat (in evul mediu) actelor destinate a consemna unele privilegii si libertati fundamentale ale unor clase sau paturi sociale si a servi drept constitutie unui stat. 2. Manifest cuprinzand revendicarile unei organizatii politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care sta la baza organizarii si functionarii unei organizatii internationale. Carta organizatiei Natiunilor Unite. – Din fr. charte, lat. charta.

INTERPOL s. n. Nume dat organizatiei internationale de politie criminala. – Din fr. Interpol.

OBSERVATOR², -OARE, observatori, -oare, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care observa, cerceteaza sau studiaza ceva. ♦ Persoana cu spirit de observatie. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizatii internationale care participa la lucrarile unor conferinte sau organisme internationale, fara drept de vot si de semnatura a documentelor intocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discutii. ♦ Militar care executa observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observa, scruteaza; patrunzator, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atentia asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greseli etc. savarsite. Nota observatoare. – Din fr. observateur, lat. observator.

MEDIATIE, mediatii, s. f. Actiunea de a media; mediere, mijlocire; interventie a unui stat, a unei organizatii internationale ori a unei persoane oficiale pentru rezolvarea pasnica a conflictelor dintre state, luand parte la tratative si uneori formuland propuneri. [Pr.: -di-a-] – Din fr. mediation.

COMISIE, comisii, s. f. 1. Colectiv organizat care functioneaza pe langa o institutie, o adunare etc. si care are sarcina de a face propuneri, de a lua hotarari sau de a executa mandate in cazuri speciale. 2. Organism international sau organ al unei organizatii internationale. 3. (Inv.) Sectie de politie. [Var.: comisiune s. f.] – Din rus. komissiia, fr. commission.

SECRETARIAT, secretariate, s. n. 1. Serviciu intr-o institutie, intr-o intreprindere, intr-o organizatie politica sau de masa etc. care rezolva lucrarile curente ale conducerii acestora. 2. Organ care coordoneaza si controleaza indeplinirea hotararilor partidului. 3. Organ cu atributii administrative si executive al unei organizatii internationale. 4. Grup de persoane care consemneaza continutul dezbaterilor unei sedinte. [Pr.: -ri-at] – Din fr. secretariat.

CARTA¹ s.f. 1. (In evul mediu) Act care emana de la un suveran si este destinat a consemna unele drepturi sau libertati fundamentale, servind drept constitutie. 2. Conventie, pact politic fundamental. ♦ Tratat care stabileste crearea unei organizatii internationale, determinandu-i atributiile si modul de functionare. ♦ Constitutie data sau acceptata de un principe, de un domn. [< lat. charta, cf. it. carta, fr. charte].

UNIVERSALITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este universal. 2. Totalitate, generalitate; universalism (1) [in DN]. 3. (Jur.) Principiu de drept international in virtutea caruia, in afara de membrii fondatori, pot si trebuie sa devina membri ai unei organizatii internationale toate statele care-i accepta statutul si sunt dispuse sa indeplineasca aceste obligatii. [Cf. fr. universalite, lat. universalitas].

SECRETARIAT s.n. 1. Serviciu intr-o institutie, intr-o intreprindere etc. care se ocupa cu rezolvarea lucrarilor curente de birou, de cancelarie. 2. Organ al unei organizatii internationale avand atributii administrative si executive. ♦ Denumire data persoanelor insarcinate sa intocmeasca procesul-verbal asupra dezbaterilor unei sedinte. 3. Birou unde lucreaza un secretar si subalternii sai. [Pron. -ri-at. / < fr. secretariat, germ. Sekretariat, rus. sekretariat].

CARTA s. f. 1. (in evul mediu) act care emana de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertati. 2. conventie, pact politic fundamental. ◊ act care stabileste functionarea unei organizatii internationale. (< fr. charte, lat. charta)

COMISIE s. f. 1. colectiv insarcinat cu hotararea unor imperative sociale sau pentru supravegherea unor activitati ori evenimente. ♦ ~ de judecata = organ obstesc de influentare si jurisdictie. 2. organism international sau organ al unei organizatii internationale. (< fr. commission, rus. komissiia)

COMITET s. n. 1. organ de stat, de conducere sau indrumare colectiva a unor organizatii politice, de masa etc. ♦ ~ central = organ superior al unui partid (comunist sau muncitoresc) ori al unei organizatii de masa; ~ executiv = organ de conducere al unui consiliu popular, care exercita functiile acestuia in perioada dintre doua sesiuni; ~ de redactie = colegiu de redactie. 2. organism in cadrul unei conferinte sau organizatii internationale, cu atributii limitate si temporare. (< rus. komitet, fr. comite)

LOBBYISM s. n. activitate de culise desfasurata in scopul influentarii de catre grupuri de afaceri, prin agenti speciali, a oamenilor de stat, pentru a adopta in organele legislative, in organizatii internationale etc. anumite hotarari. (< engl. lobbyism)

MEDIATIE s. f. actiunea de a media; mediere. ◊ interventie a unui stat, a unei organizatii internationale, unei persoane oficiale in vederea aplanarii sau prevenirii unui conflict. (< fr. mediation)

SCRUTIN s. n. 1. mod de alegere pentru organele de stat prin buletine care se introduc intr-o urna. ◊ ansamblul operatiilor. 2. mod de adoptare, prin vot, a hotararilor la conferintele internationale sau la sesiunile organizatiilor internationale. (< fr. scrutin)

SECRETARIAT s. n. 1. functie, titlu de secretar. ◊ serviciu intr-o institutie, intreprindere etc. care se ocupa cu rezolvarea lucrarilor curente de birou, de cancelarie. ◊ birou unde functioneaza acest serviciu. 2. organ al unei organizatii internationale avand atributii administrative si executive. 3. organ al unui partid comunist sau muncitoresc care organizeaza si controleaza indeplinirea hotararilor partidului. 4. denumire data persoanelor insarcinate sa intocmeasca procesul-verbal asupra dezbaterilor unei sedinte. (< fr. secretariat)

SESIUNE s. f. perioada de timp in care membrii unui organ reprezentativ, ai unui for stiintific sau a unei organizatii internationale se intrunesc in sedinte de lucru pentru comunicari; (p. ext.) sedintele tinute. ♦ ~ de examene = perioada de timp in care au loc examene. (< fr. session, lat. sessio)

UNIVERSALITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este universal; universalism (1). 2. totalitate, generalitate. 3. (jur.) caracter al acelor reguli care se aplica fara nici o discriminare si in mod egal in toate statele. ◊ caracterul unei organizatii internationale de a fi deschisa tuturor statelor lumii care-i accepta statutul. (< fr. universalite, lat. universalitas)

CARTA (‹ fr., lat.) s. f. 1. Act prin care se recunosteau, in ev. med., anumite privilegii si libertati unor clase sau paturi sociale (ex., in Anglia, Magna Charta Libertatum, 1215). 2. Manifest cuprinzind revendicari ale unei organizatii politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care sta la baza organizarii si functionarii unei organizatii internationale (ex. Carta organizatiei Natiunilor Unite). 4. Document prin care doua sau mai multe state se obliga sa respecte si sa aplice anumite principii in relatiile dintre ele si cu alte state. 5. P. ext. Document de o insemnatate deosebita pentru viata sociala si politica a unei tari (ex. „Carta 77”, in Ceho-Slovacia).

COMUNITATILE EUROPENE, sistem de organizatii internationale guvernamentale, cu sediul la Bruselles, creat prin Tratatul de la Bruxelles din 1965, intrat in vigoare in 1967, in scopul coordonarii activitatii a trei entitati: Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.), Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM). Tote cele trei comunitati au aceiasi membri si aceleasi organe principale. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxenburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986). Principalele organe sint Comisia Comunitatilor Europene, Consiliul European (format din sefi de state si de guvern), Consiliul Ministerial, Parlamentul (Vest-) European (Adunarea Europeana), Curtea de Justitie si Curtea de Control Financiar. Alte organe comune: Banca Europeana de Investitii, Comitetul Economic si Social, Fondul European de Cooperare Monetara s.a. In 1971, Consiliul Ministerial a adoptat un program privind realizarea unei uniuni economice si monetare, in vederea deplasarii treptate a centrelor de decizie economica de pe plan national pe plan comunitar si a crearii unui sistem monetar de flotare concertata.

ORGANIZATIA internationala PENTRU MIGRARE (O.I.M.; in engl.: International Organisation for Migration – I.O.M.), organizatie umanitara, nonpolitica, cu sediul la Geneva (Elvetia), fondata in 1951, in scopul acordarii de asistenta guvernelor tarilor membre in rezolvarea problemelor legate de migrare, incurajarii dezvoltarii sociale si economice prin migrare, asigurarii bunastarii migrantilor si respectarea demnitatii lor umane. Are 60 de state membre, iar alte 50 au statut de observator.

ORGANIZATIA internationala A MUNCII (O.I.M.; in engl.: International Labour Organization – I.L.O.), agentie specializata in cadrul sistemului O.N.U. (din 1946), cu sediul la Geneva (Elvetia), creata in 1919, in scopul ridicarii nivelului de trai si de munca pe plan international si al imbunatatirii conditiilor de munca. O.I.M. are 175 de membri (2002). Romania a fost membru in perioada 1919-1940 si a revenit in organizatie in 1956. In 1969 O.I.M. primeste Premiul Nobel pentru Pace.

OBSERVATOR², -OARE (‹ fr., lat.) adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care are misiunea de a observa, de a urmari ceva. 2. S. m. (Dr.) Reprezentare a unui stat sau a unei organizatii internationale la conferinte, sedinte, sesiuni etc. ale unui organ international, fara drept de vot si de semnatura a documentelor intocmite dar, uneori, cu dreptul de a participa la discutii.

ORGANIZATIA MARITIMA internationala (O.M.I.; in engl.: International Maritime Organization – I.M.O.), agentie specializata guvernamentala in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Londra (Marea Britanie), creata in 1948 (isi incepe activitatea in ian. 1959) in scopul facilitarii cooperarii in domeniul navigatiei maritime internationale, asigurarii securitatii maritime, prevenirii poluarii marilor si oceanelor si al elaborarii conventiilor internationale privind navigatia maritima. Pana la 22 mai 1982 s-a numit Organizatia Interguvernamentala Consultativa pentru Navigatie Maritima (in engl.: Intergovernmental Consultative Organization – I.M.C.O.). O.M.I. are 158 membri (2002), printre care si Romania (din 20 mart. 1965).

COSPAR (in engl. Committee On Space Research), organizatie stiintifica internationala pentru promovarea cercetarilor spatiale prin folosirea rachetelor si a satelitilor. A luat fiinta in 1958, sub auspiciile Uniunii Consiliilor Stiintifice Internationale si UNESCO. Are sediul la Paris. Romania este membra din 1964.

DELEGAT, -A, delegati, -te, s. m. si f. 1. Persoana care a primit o delegatie. 2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferinta, la un congres sau la o organizatie nationala sau internationala. – Din fr. delegue, lat. delegatus.

ORGANIZATIA AVIATIEI CIVILE internationalE (O.A.C.I.; in engl.: international Civil Aviation Organization – I.C.A.O.), agentie specializata in cadrul sistemului O.N.U., din 3 oct. 1947 cu sediul la Montreal (Canada), creata cu titlu provizoriu la 15 aug. 1945 (isi incepe activitatea la 4 apr. 1947), in scopul dezvoltarii navigatiei aeriene internationale, supravegherii transporturilor aeriene internationale, pentru asigurarea bunei desfasurari a securitatii zborurilor, dezvoltarea rutelor de navigatie aeriana si aeroporturilor. O.A.C.I. are 187 membri (2002), printre care si Romania (din 1965).

O.A.C.I. v. Organizatia Aviatiei Civile internationale.

UNIUNEA internationala A COMUNICATIILOR v. Organizatia Natiunilor Unite.

CURTEA internationala DE JUSTITIE v. Organizatia Natiunilor Unite.

CARTA ~e f. livr. 1) (in evul mediu) Act emis de un suveran in care erau consemnate anumite drepturi si libertati. 2) Program care sta la baza unei organizatii sau a unui institut international. ~a ONU. ~a de la Paris. 3) Document prin care mai multe state stabilesc anumite principii pe care se obliga sa le aplice in relatiile reciproce si in relatiile cu alte state. [G.-D. cartei] /<fr. charte, lat. charta

SOCIETATE ~ati f. 1) Totalitate a oamenilor care traiesc impreuna si intre care exista anumite relatii bazate pe legi comune; colec-tivitate. 2) organizatie (cu caracter national sau international) avand drept scop actiuni de interes comun. ~ stiintifica. ~ sportiva. 3) Intreprindere intemeiata pe investirea de capital de catre doua sau mai multe persoane, care desfasoara o activitate sociala sau lucrativa. 4) Grup de persoane care isi petrec timpul liber impreuna; companie. [G.-D. societatii; Sil. -ci-e-] /<lat. societas, ~atis, fr. societe, it. societa

GESTAPO (prescurtare de la Geheime Staatpolizei), politia secreta politica in Germania nazista, creata de Goring, in 1933 si reorganizata de Himmler in 1936. Desfiintat in 1945, G. a fost declarat, prin sentinta Tribunalului international de la Nurnberg (1946), organizatie criminala.

FEDERATIE ~i f. 1) Stat constand din unirea mai multor state autonome intr-o organizatie statala unica; uniune. 2) Uniune a unor societati sau organizatii care urmaresc interese comune. ~a internationala de fotbal. [Art. federatia; G.-D. federatiei; Sil. -ti-e] /<fr. federation, lat. federatio, ~onis

BIROU s.n. I. 1. Masa mare de scris, cu sertare (in care se tin hartii, documente etc.). 2. Camera, sala, incapere in care se afla una sau mai multe mese de scris, la care lucreaza persoanele respective; mobilier pentru o astfel de camera. ♦ Institutie, serviciu public unde lucreaza functionari, specialisti etc.; (p. ext.) functionarii unei astfel de institutii. II. 1. Organul executiv si conducator al muncii unei organizatii politice, de masa, obstesti, stiintifice, internationale, al unui organ administrativ. 2. Grup de membri ai unei adunari insarcinat sa conduca adunarea respectiva. ♦ Reunirea presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarilor unei adunari legiuitoare. [Var. biurou s.n. / < fr. bureau, cf. rus. biuro].

BIROU s. n. 1. masa de scris, cu sertare. 2. incapere in care se afla una sau mai multe mese de scris, la care lucreaza persoanele respective. ◊ serviciu public unde lucreaza functionari, specialisti etc. 3. organ executiv si conducator al activitatii curente a unei organizatii politice, de masa, obstesti, stiintifice, internationale, al unui organ administrativ. 4. grup de membri ai unei adunari, insarcinat sa conduca adunarea respectiva. ◊ reunire a presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarilor unei adunari legiuitoare. (< fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

ASOCIATIA DE DREPT international SI RELATII internationalE (A.D.I.R.I.), organizatie cu sediul la Bucuresti, creata in 1965, in scopul promovarii activitatii specialistilor romani in domeniul dreptului international, al relatiilor internationale, al istoriei relatiilor internationale si al diplomatiei romanesti. Editeaza „Revista romana de studii internationale” si „Revue roumaine d’etudes internationales”.

INSTITUTIE, institutii, s. f. 1. Organ sau organizatie (de stat) care desfasoara activitati cu caracter social, cultural, administrativ etc. 2. Forma de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate; institut (3). Institutia casatoriei. 3. organizatie care desfasoara o activitate de interes international. [Var.: institutiune s. f.] – Din fr. institution, lat. institutio, -onis.

internationala s.f. 1. (In trecut) Asociatie a partidelor si a organizatiilor clasei muncitoare din lumea intreaga. 2. Competitie sportiva internationala. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. internationale, it. internazionale].

INTERNATIONAL, -A I. adj. 1. care se petrece intre natiuni. ◊ referitor la raporturile dintre natiuni. 2. care priveste toate natiunile; de importanta mondiala. II. s. m. f. participant la jocurile sportive internationale. III. s. f. 1. asociatie a partidelor si a organizatiilor clasei muncitoare din lumea intreaga. 2. competitie sportiva internationala. (< fr. international)

OBSERVATOR², -OARE I. adj. 1. care observa, scruteaza. ◊ cu spirit de observatie, perspicace, patrunzator. 2. prin care se atrage cuiva atentia asupra unor abuzuri, greseli savarsite. II. s. m. f. 1. cel care are misiunea de a observa, de a urmari, a studia stiintific un fenomen. 2. cel care asista la un eveniment fara a participa. III. s. m.. 1. persoana oficiala desemnata de stat, de o organizatie, pentru a asista la lucrarile unei conferinte, organisme internationale, fara drept de vot si fara calitatea de a-si asuma vreun angajament. 2. militar care executa o misiune de observare (2). (< fr. observateur, lat. observator)

OBSERVATOR, -OARE adj. 1. Care observa, scruteaza. ♦ Perspicace, patrunzator. 2. Prin care se atrage cuiva atentia asupra unor abuzuri, greseli etc. savarsite. // s.m. si f. Cel care are misiunea sa observe ceva, sa urmareasca ceva. ♦ Persoana oficiala desemnata de un stat sau de o organizatie pentru a asista la lucrarile unei conferinte sau ale unor organisme internationale, fara drept de vot si fara calitatea de a-si asuma vreun angajament. ♦ Militar care executa o misiune de observare (2). [Cf. fr. observateur, lat. observator].

ASOCIATIA GENERALA A LUCRATORILOR DIN TIMISOARA, prima organizatie muncitoreasca cu caracter politic din Romania. Creata in 1868, a avut strinse legaturi cu internationala I. Dizolvata in 1872.

CONGRES s. n. 1. reuniune (inter)nationala in care delegatii si invitatii dezbat probleme majore de ordin ideologic, politic, stiintific, profesional, cultural etc. 2. organ suprem de conducere al unor partide, organizatii de masa si obstesti. 3. denumire a parlamentului in unele tari. 4. denumire data unor conferinte internationale convocate pentru incheierea de tratate de pace. 5. denumire a unor partide politice. (< fr. congres, engl. congress, lat. congressus)

ASOCIATIA internationala PENTRU DEZVOLTARE (A.I.D.; in engl. International Development Association – I.D.A.) v. ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE.

CONFERINTA ~e f. 1) Expunere in public a opiniilor asupra unei teme (stiintifice, politice etc.). 2) Reuniune a reprezentantilor unor state (organizatii politice, obstesti etc.) cu scopul de a face un schimb de pareri asupra unor probleme importante. ~ de pace. ~ internationala. ◊ ~ de presa intalnire in cadrul careia o personalitate a vietii politice (sociale, culturale etc.) face o expunere si raspunde la intrebarile reprezentantilor presei. [G.-D. conferintei] /<fr. conference, lat. conferentia

SEMINAR s. n. 1. (in unele tari) institutie de invatamant teologic. ♦ ~ pedagogic = institutie de invatamant pentru pregatirea cadrelor didactice. 2. forma de instruire a studentilor pe baza de dialog, lucrari, ore de studiu practice, organizate pe grupe de studenti si efectuate sub conducerea unui profesor, asistent etc. ♦ ~ international = reuniune internationala consacrata dezbaterii de catre experti a unei teme de interes specific. 3. cerc de studii organizat pe langa o organizatie de partid, o organizatie de masa sau o institutie, pentru pregatirea membrilor sai. (< fr. seminaire, lat. seminarium)

AGENTIA internationala PENTRU ENERGIE ATOMICA (A.I.E.A.; in engl. International Atomic Energy Agency – I.A.E.A.) V. Organizatia Natiunilor Unite.

ASOCIATIA OAMENILOR DE STIINTA DIN ROMANIA (A.O.S.), organizatie constituita in 1956, la Bucuresti. Sprijina coordonarea muncii stiintifice a oamenilor de stiinta din tara, contribuind la dezvoltarea colaborarii internationale in domeniul stiintelor. Este afiliata la Federatia Mondiala a Oamenilor de Stiinta.

ORGANIZATIA UNITATII AFRICANE (O.U.A.; in engl.: Organization of African Unity – O.A.U.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Addis Abeba (Ethiopia), creata la Conferinta din mai 1963 de catre 32 natiuni africane (atunci independente), in scopul promovarii unitatii si solidaritatii statelor africane, colaborarii politice si economice a statelor membre, intensificarea si coordonarea eforturilor pentru imbunatatirea standardului de viata in Africa, al apararii suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei statelor africane, desfiintarii oricaror forme de colonialism pe continentul african, al promovarii cooperarii internationale conform Cartei O.N.U. Are 53 de state membre (toate statele africane cu exceptia Marocului, care a parasit organizatia in 1984 in semn de protest pentru admiterea ca membru al Saharei Occidentale). Principalele organe ale O.U.A. sunt: Conferinta Sefilor de stat si guvern (care se reuneste anual intr-o tara membra), Consiliul Ministrilor de Externe, Comisia de Arbitraj, Comitetul de Coordonare pentru Eliberarea Africii, comitete si comisii specializate si Secretariatul permanent cu sediul la Addis Abeba. La 11 iul. 2001 O.U.A. s-a dizolvat si in iul. 2002 a fost inlocuita de Uniunea Africana.

CONFEDERATIE, confederatii, s. f. 1. Uniune de state independente sau de unitati teritoriale autonome, infiintata pe baza unui acord international, prin care se determina conditiile de asociere a statelor si de functionare a acestora. 2. Denumire data unor asociatii de organizatii care au teluri social-politice fundamentale comune sau apropiate. [Var.: confederatiune s. f.] – Din fr. confederation, lat. confederatio, -onis.

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE PENTRU ALIMENTATIE SI AGRICULTURA (F.A.O.; in engl.: Food and Agricultural Organization – F.A.O.), agentie internationala guvernamentala (din 1946) in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Roma (Italia), creata la 16 oct. 1945, avand ca obiectiv lupta contra foametei si saraciei, ameliorarea alimentatiei si si a securitatii alimentare si accesul tuturor tarilor la o alimentatie adecvata unei vieti active si sanatoase. Promoveaza dezvoltarea rurala si agricultura durabila prin strategia de imbunatatire pe termen lung a productiei agricole si a securitatii alimentatiei, ameliorarea distributiei si comertului cu produse agricole, permitand astfel conservarea si gestionarea resurselor naturale, cresterea nivelului de viata a populatiei mondiale si a celei rurale in special. F.A.O. are 181 membri (2002), printre care si Romania (din 9 nov. 1961).

CONGRES ~e n. 1) Intrunire (nationala sau internationala) la care se discuta probleme de ordin politic, stiintific economic etc. ~ul cineastilor. 2) Organ suprem de conducere al unor partide politice, organizatii de masa sau obstesti. 3) (in unele tari) Denumire a parlamentului; organ legislativ central. /<fr. congres, lat. congressus

CONGRES s.n. 1. Intrunire nationala sau internationala, avand ca obiect dezbaterea unor probleme majore de ordin politic, economic, stiintific, cultural etc. 2. Organul suprem de conducere al unor partide politice, organizatii de masa sau obstesti. 3. Nume dat organului legislativ suprem din unele tari. [< fr. congres, cf. engl. congress, lat. congressus].

CONGRES, congrese, s. n. 1. Reuniune nationala sau internationala in care delegati sau invitati dezbat probleme majore de ordin politic, economic, organizatoric, stiintific, cultural etc. 2. Organ suprem de conducere al unor partide politice, organizatii de masa si obstesti. 3. Denumire a parlamentului in unele tari, format din Camera reprezentantilor si Senat. 4. (Urmat de determinari) Denumire a unor partide politice. Congresul National Indian. 5. Denumire data unor conferinte internationale ale statelor, convocate, de obicei, pentru incheierea de tratate de pace. – Din fr. congres, lat. congressus.

organizatie s. f. asociatie de oameni cu conceptii sau preocupari comune, pe baza unui regulament, a unui statut etc., in vederea depunerii unei activitati organizate. ♦ ~ internationala (sau interstatala) = asociatie cu caracter permanent, creata de state pe baza unui statut. (< germ. Organisation, fr. organisation, rus. organizatiia)

ORGANIZATIA MONDIALA A COMERTULUI (O.M.C. – in engl.: World Trade Organisation – W.T.O.), organizatie interguvernamentala, cu sediul la Geneva (Elvetia), creata la 1 ian. 1995 ca succesoare a G.A.T.T. (Acordul General pentru Tarife si Comert), in scopul constituirii unui forum pentru negocieri comerciale multilaterale, revizuirii politicilor comerciale nationale, extinderii colaborarii cu alte institutii internationale (in special cu F.M.I. si Banca Mondiala) pentru a realiza o mai mare coerenta in politica economica globala, promovarii liberalizarii schimburilor comerciale. Desi nu este o organizatie specializata a O.N.U., are de fapt stranse raporturi cu aceasta.

BOICOT (‹ boicota) s. n. 1. Sistare organizata, totala sau partiala, a relatiilor cu o persoana, cu o organizatie sau cu un stat in semn de protest fata de anumite actiuni ale sale. Termenul provine de la numele proprietarului irlandez Ch. Boycott, impotriva caruia taranii au aplicat aceasta metoda la sfirsitul sec. 19. 2. (EC.) Practica utilizata frecvent in relatiile economice internationale, care consta in incercarea de impiedicare a derularii unei afaceri prin cererea adresata publicului (consumatorilor) de a nu cumpara marfuri sau servicii de la firma in cauza.

ADDIS ABEBA (ADDIS-ABABA), cap. Ethiopiei, situata la 2.640 m alt. in Pod. Abisiniei: 1,5 mil. loc. (1985, cu suburbiile). Aeroport international. Pr. centru politic, economic si cultural al tarii. Ind. textila, incalt. si alim. Mobila, mase plastice. Universitate. Teatre. Muzee. Fundata de Menelik II in 1887, a devenit capitala tarii (din 1896). Prin tratatul de pace de la A. (1896), Italia a recunoscut independenta Ethiopiei. Sediul organizatiei Unitatii Africane (din 1963).

ORGANIZATIA MONDIALA A SANATATII (O.M.S.; in engl.: World Health Organization – W.H.O.), agentie specializata guvernamentala (din 15 nov. 1947) in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Geneva (Elvetia), creata la 22 iul. 1946 (isi incepe activitatea la 21 iul. 1948), in scopul coordonarii activitatilor internationale cu caracter sanitar, al cercetarilor farmaceutice, organizarii schimbului de informatii in domeniul sanatatii, asigurarii asistentei tehnice pentru tarile in curs de dezvoltare si eradicarea bolilor epidemice si endemice. O.M.S. are 191 membri (2002), printre care si Romania (din 8 iun. 1948).

REGLEMENTARE (‹ reglementa) s. f. 1. Actiunea de a reglementa. 2. (Dr.) Ansamblu de norme juridice aplicabile intr-un anumit domeniu (ex. in materie de transport, de constructii, de aprovizionare tehnica-materiala); operatia de stabilire a acestor reguli. R. este larg utilizata spre a desemna normele impuse in mod public conducerii unei firme (industrii) mai ales in ce priveste siguranta si normele de protectie pasnica a mediului. 3. Reglementarea pasnica a problemelor internationale = principiu fundamental al dreptului international, inscris in Carta O.N.U., potrivit caruia statele sunt obligate sa rezolve problemele litigioase dintre ele pe cale politica, prin negocieri si nu prin amenintarea cu forta sau cu folosirea fortei. 4. Reglementarea nasterilor (contraceptia) = actiune destinata evitarii temporare a procreatiei. Proces incurajat de Organizatia Mondiala a Sanatatii, dupa 1985, pentru ingradirea nasterilor in tarile cu o explozie demografica rapida greu suportabila de statele respective.

ORGANIZATIA MONDIALA PENTRU PROTECTIA PROPRIETATII INTELECTUALE (O.M.P.I.; in engl.: World Intellectual Property Organization – W.I.P.O.), agentie specializata guvernamentala in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Geneva (Elvetia), creata in 1967 (isi incepe activitatea in 1970), in scopul facilitarii cooperarii statelor pentru punerea in aplicare a acordurilor internationale in vigoare privind proprietatea intelectuala. Practic, reuneste Uniunea internationala pentru Protectia Proprietatii Industriale (creata in 1883 prin Conventia de la Paris) si Uniunea internationala pentru Protectia Operelor Literare si Artistice (creata in 1886 prin Conventia de la Berna). O.M.P.I. are 177 tari membre (2002), printre care si Romania (din 1968).

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE PENTRU INVATAMANT, STIINTA SI CULTURA (in engl.: United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization – U.N.E.S.C.O.), agentie specializata guvernamentala in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Paris (Franta), creata in nov. 1945 in urma Conferintei de la Londra (isi incepe activitatea la 4 nov. 1946), in scopul intensificarii colaborarii intre natiuni in domeniul educatiei, stiintei, culturii si comunicarii, in spiritul respectului universal pentru dreptate si in dominatia legii, pentru drepturile omului si libertatile fundamentale, indiferent de rasa, s*x, limba sau religie. Promoveaza cooperarea intelectuala internationala, realizeaza asistenta operationala si stimuleaza schimburile internationale si cunoasterea reciproca in domeniile educatiei, stiintei si culturii. U.N.E.S.C.O. are 188 de state membre (2002), intre care si Romania (din 12 iul. 1955).