CONDRIOM s.n. (Biol.) Ansamblu de organite celulare, cu aspect granular, filamentos etc. [Pron. -dri-om. / < fr. chondriome, cf. gr. chondrion – granula].

CELULA (‹ fr.; {s} lat. cellula „camaruta”) s. f. 1. (BIOL.) Element constitutiv al organismelor vii, alcatuit din membrana, citoplasma si nucleu; in interiorul c. se afla organite celulare (condriomul, aparatul lui Golgi etc.), precum si unele formatiuni nepermanente (vacuole, granule etc.). Linga nucleu se afla centrozomul. Diferentele dintre c. animala si cea vegetala sint determinate de natura membranei (protoplasmatica, la animale, si celulozica, la plante), de frecventa si marimea vacuolelor si a granulelor, precum si de prezenta plastidomului in c. vegetala. Variabile ca forma si dimensiuni si diferentiate functional, c. sint sediul unor procese biologice fundamentale. In functie de prezenta si calitatea materialului nuclear, c. sint: procariote (materialul nuclear nu este delimitat de o membrana si au, de regula, un singur cromozom) si eucariote (materialul nuclear este delimitat de o membrana nucleara); c. pot avea un singur nucleu (mononucleare), doi (binucleare) sau mai multi (polinucleare). ♦ Celula-gazda = tip de c. ale carei reactii metabolice sint utilizate pentru a asigura cresterea si reproducerea virusurilor. ♦ Celule plasmatice = tip de c. care se formeaza in cadrul procesului de diferentiere stimulat de antigenul limfocitelor B; in ele, reticulul endoplasmatic este foarte bine dezvoltat, rolul lui fiind acela de a secreta diferiti anticorpi. 2. C. electrochimica = sistem electrochimic care consta din doi electrozi sau poli legati prin intermediul unui conductor ionic (solutie de electrolit, topitura salina sau solid de obicei oxidic). 3. (ZOOT.) Cavitate hexagonala a fagurelui de ceara, in care albinele depun mierea, cresc puietul sau depoziteaza hrana. Un fagure este alcatuit din 8.000-9.000 de c. 4. (TEHN.) Fiecare dintre compartimentele aproximativ egale care intra in componenta unui sistem tehnic (de ex. c. de siloz, c. de redresare) ♦ C. flexibila (de fabricatie) = structura complexa in procesul de fabricatie ce permite adaptarea succesiunii operatiilor de prelucrare in momentul schimbarii produsului de fabricat, fara modificarea structurii c.; componentele c. sint elemente de automatizare, roboti industriali si mijloace de productie ce actioneaza simultan pentru prelucrarea complexa a produsului. 5. (ELT.) Parte a unei instalatii electrice de distributie care contine echipamentul de inalta tensiune corespunzator unui singur circuit si constituie o unitate distincta. ♦ C. solara = dispozitiv care transforma direct energia radiatiei solare in energie electrica. Au fost produse pentru prima data in 1954. C. fotoelectrica v. fotoelectric. 6. (AV.) Ansamblu format din fuzelajul, aripile si ampenajul unui avion. 7. (INFORM.) C. de memorie = ansamblu de elemente dintr-un dispozitiv de memorie al unui calculator electronic, destinat stocarii unui cuvint de calculator sau a unei parti din acesta (de ex., un octet, un bit). 8. (Dr.) Incapere strimta intr-o inchisoare, folosita pentru izolarea unor arestati sau a unor condamnati la pedepse privative de libertate.

RIBOZOM s.m. (Biol.) organit celular granular din citoplasma, avand un rol important in biosinteza proteinelor, in transmiterea caracterelor ereditare etc. [< germ. Ribosom].

RIBONUCLEIC adj.m. Acid ribonucleic = acid constituent al nucleului celular si. mai ales, al organitelor celulare speciale, avand un rol deosebit in procesele biologice. [< fr. ribonucleique].

CITOFOTOMETRIE s. f. fotometrie a organitelor celulare cu ajutorul microscopului totometru. (< fr. cytophotometrie)

DICTIOZOM s. m. organit celular intr-o retea care formeaza un sistem de canalicule fine, ca niste saculeti dispusi in teancuri, avand rol secretor. (< germ. Dictyosom)

ERGASTOPLASMA s. f. organit celular endoplasmatic, pe care se insira ribozomii. (< fr. ergastoplasme)

MITOCONDRIE s. f. organit celular de forma sferica sau alungita, in citoplasma; condriozom. (< fr. mitochondrie)

REPRESOR s. m. organit celular, de dimensiuni extrem de mici, care blocheaza activitatea unei gene. (< fr. represseur, lat. repressor)

V******L, -A adj. susceptibil de a vibra; care vibreaza. ♦ cil ~ = organit celular filamentos care, prin miscare alternativa rapida, asigura deplasarea la unele protozoare, curentul de apa nutritiv la molustele lamelibranhiate etc. (< fr. v*******e)

CLAUDE [clod], Albert (1899-1983), medic, histolog si biochimist belgian. Prof. univ. la Bruxelles. Lucrari privind studiul fractionat al celulei, morfologia intracelulara si biochimia organitelor celulare. Premiul Nobel (1974), impreuna cu C. de Duve si G.E. Palade.

RIBOZOM (‹ germ., fr.) s. m. pl. (GENET.) organit celular sferic, de mici dimensiuni, alcatuit din ARN (60%) si proteine (40%); sunt prezenti in numar mare in celulele vii, fie liberi in citoplasma, fie atasati de membranele reticulului endoplasmatic, la nivelul lor avand loc sinteza proteinelor. Sunt numiti si granulele sau corpusculii lui Palade, dupa numele savantului american de origine romana G. Palade care i-a descoperit in 1953.

NUCLEOL s. m. organit dens si rotund din nucleul celular, din proteina si granule de acid nucleic; plasmozom. (< fr. nucleole, lat. nucleolus)