APOMIXIE (‹ fr.; {s} gr. apo „departe” + mixis „amestec”) s. f. (BIOL.) Inmultire fara fecundare la organisme cu diferentiere s*****a. Se realizeaza prin seminte produse fara fecundare (agamospermie), prin organe vegetative sau portiuni din ele (clonare), prin concresterea de organe ale unei plante pe alta planta (transplantare). Apogamia si partenogeneza sint cazuri de a.

TAL, taluri, s. n. organ vegetativ lipsit de vase conducatoare, monocelular la bacterii si la unele alge, pluricelular la ciuperci, etc. – Din fr. thalle

COMPOZIT, -A, compoziti, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcatuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (si substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat in special prin capitelul cu volute si cu foi de acanta, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple si numeroase, dispuse in inflorescente in forma de capitule si adesea cu latex in organele vegetative; compozee; (si la sg.) planta din aceasta familie. ◊ (Adjectival) Planta compozita. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc intr-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociaza in mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.

TAL s.n. organ vegetativ rudimentar al unor plante criptogame (alge, ciuperci etc.). // (Si in forma talo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „ramura”. [< fr. thalle, cf. gr. thalos].

HEMICRIPTOFITA adj., s. f. (planta perena) la care organele vegetative raman in timpul iernii pe, sau in pamant. (< fr. hemicryptophyte)

HIDROCRIPTOFITE s. f. pl. plante cu organele vegetative complet submerse. (< fr. hydrocryptophytes)

TAL s. n. organ vegetativ rudimentar al unor criptogame (alge, ciuperci, licheni), nediferentiat in radacina, tulpina si frunze. (< fr. thalle)

VERMINATIE s. f. 1. reproducere a viermilor in intestin. 2. boala a plantelor cauzata de insecte prin roaderea organelor vegetative. (< fr. vermination)

COMPOZITE (COMPOZEE) (‹ germ., fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, variate ca forma, cu flori mici dispuse in capitule si adesea cu latex in organele vegetative. Importanta economica: plante alimentare (floarea-soarelui), medicinale (musetelul), ornamentale (dalia), industriale (cocsagizul, cicoarea).

CROMOPLAST (‹ fr. {i}; {s} cromo* + gr. plastos „modelat”) s. n. Corpuscul sferic sau poliedral, care se gaseste in citoplasma, distinct de cloroplast, si care elaboreaza pigmenti (caroten, xantofila, licopen), ce determina culoarea fructelor, florilor si a organelor vegetative.

RIZOM ~i m. Tulpina subterana in care se acumuleaza substante nutritive si care serveste ca organ de inmultire vegetativa. /<fr. rhizome

RIZOMORF, -A I. adj. de forma unei radacini. II. s. n. organ de inmultire vegetativa, filamente miceliene dispuse in retea, la unele ciuperci, care ataca scoarta sau radacina arborilor. (< fr. rhizomorphe)

SCLEROT s. m. organ de inmultire vegetativa si de rezistenta, la unele ciuperci, dintr-o impletitura de hife si invelit de un strat protector. (< fr. sclerote)

NEUROvegetativ, -A adj. referitor la sistemul nervos vegetativ. ♦ sistem nervos ~ = totalitatea organelor nervoase ale organismului care regleaza functiile viscerale. (< fr. neurovegetatif)

vegetativ, -A, vegetativi, -e, adj. 1. Care indica natura proceselor fiziologice ce se petrec in afara controlului voluntar si se realizeaza intr-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului si conducerii scoartei). ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inerveaza organele interne. 2. Care se refera la organe sau parti ale plantelor (altele decat cele de reproducere sexuata). ◊ Inmultire vegetativa = inmultire asexuata prin bulbi, rizomi, butasi etc. (si nu prin seminte spori). – Din fr. vegetatif, it. vegetativo.

vegetativ, -A adj. 1. Care indica natura proceselor fiziologice petrecute in afara controlului voluntar si realizate intr-un sector special al sistemului nervos central. ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inerveaza organele interne. 2. Referitor la organe si parti ale plantelor, exceptand organele de reproducere s*****a. ◊ Inmultire vegetativa = inmultire asexuata prin bulbi, rizomi, butasi etc. (si nu prin seminte sau spori). [< fr. vegetatif, lat. vegetativus, it. vegetativo].

HIPERTONIE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei solutii hipertonice. 2. Crestere a tonusului muschilor scheletici sau ai diferitelor organe interne si a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din fr. hypertonie.

vegetativ ~a (~i, ~e) 1) Care tine de organele plantei; propriu organelor plantei. ◊ Inmultire ~a inmultire fara seminte (prin bulbi, butasi, rizomi etc.). Hibridare ~a hibridare prin unirea unor organe de la doua plante. 2) Care tine de activitatea fiziologica involuntara; propriu activitatii fiziologice involuntare. ◊ Sistem nervos ~ sistem nervos compus din nervii simpatici si nervii parasim-patici, care dirijeaza o serie de functii ale organismului (respiratia, metabolismul, digestia etc.). /<fr. vegetatif, germ. vegetativ

MUGUR, muguri, s. m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un varf vegetativ si din frunze tinere (nedezvoltate inca) acoperite de frunzulite solzoase. 2. Excrescenta mica, de natura patologica, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la caprioara si la alte animale salbatice. [Var.: mugure s. m.] – Cf. alb. mugull.

PROTONEMA s.f. (Bot.) organ filamentos la briofite, licheni si alge din care ia nastere corpul vegetativ al plantei. [< fr. protonema, cf. gr. protos – primul, nema – fir].

PROTONEMA s. f. organ filamentos la briofite, licheni si alge, din care ia nastere corpul vegetativ al plantei. (< fr. protonema)

vegetativ, -A adj. 1. referitor la natura proceselor fiziologice petrecute in afara controlului voluntar si realizate printr-un sector special al sistemului nervos central. ♦ sistem nervos ~ = sistem nervos care inerveaza organele interne. 2. referitor la structuri, organe sau functii care nu sunt implicate in procesul reproducerii. ♦ inmultire ~a = inmultire asexuata prin bulbi, rizomi, butasi etc., nu prin seminte sau spori. (< fr. vegetatif, it. vegetativo)

smicea, smicele, s.f. 1. (inv. si reg.) varf ascutit al unor obiecte, al unor organe anatomice etc. 2. (reg.) cantitate mica din ceva. 3. (inv.) bucata mica (rupta sau taiata) din ceva; farama. 4. (reg.) nume dat unor obiecte cu varf ascutit: fus, betisor, cutitas, cutit. 5. (pop.) ramura tanara, lastar, mlada, mladita. 6. (pop.) ramura de mar sau de par cu muguri vegetativi. 7. (reg.; la pl.; in sintagma) samcele de ziua = zori (ale zilei). 8. (reg.) spic subtire de iarba.