A COMPAREA compar intranz. (despre inculpati, martori) A aparea personal (in fata unui organ judiciar); a-si face aparitia personal; a se infatisa; a se prezenta. /<fr. compa-raitre

INFATISARE ~ari f. 1) v. A INFATISA si A SE INFATISA. 2) Fel in care se infatiseaza cineva sau ceva; aspect. Parca a capatat alta ~. 3) jur. Prezentare in fata unui organ judiciar. ~area lui la proces. /v. a (se) infatisa

JUDECATORIE ~i f. 1) organ judiciar avand competenta de a solutiona litigiile in prima instanta (si recursurile). 2) Local unde isi are sediul acest organ judiciar. [G.-D. judecatoriei] /judecator + suf. ~ie

MANDAT ~e n. 1) Misiune acordata cuiva de o persoana pentru a actiona in numele ei. 2) Document care certifica o astfel de misiune. 3) Dispozitie emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala spre a fi indeplinita de cei vizati. ◊ ~ de arest act scris prin care un organ judiciar ordona arestarea unei persoane. 4) ~ postal formular-tip pe baza caruia se poate expedia prin posta o suma de bani. 5) Suma de bani expediata sau primita astfel. /<fr. mandat

MARTOR ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana care asista sau a asistat la desfasurarea unui eveniment. 2) Persoana care da lamuriri in fata unui organ judiciar in legatura cu anumite fapte, pe care le cunoaste si care pot ajuta la solutionarea unui proces. 3) inv. Persoana care insotea pe fiecare dintre participantii la un duel. 4) tehn. Punct fix dupa care se fac masuratori in lucrarile de constructii. /<lat. martyr

SPETA ~e f. 1) v. SPECIE. 2) jur. Problema litigioasa prezentata spre solutionare in fata unui organ judiciar. ◊ In ~ in cazul dat. /<lat. species

ACT, acte, s. n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arata un fapt, o obligatie, identitatea cuiva etc. ◊ Act de acuzare = concluzie scrisa intocmita de organele judiciare spre a dovedi vinovatia cuiva. 2. Manifestare a activitatii umane; actiune, fapta, fapt. ◊ Expr. A lua act (de ceva) = a declara in mod formal ca a luat cunostinta (de ceva). A face act de prezenta = a aparea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politete. A face un act de dreptate = a recunoaste meritele si drepturile unei persoane nedreptatite. ♦ Rezultatul unei activitati constiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde catre realizarea unui scop. 3. Diviziune principala a unei opere dramatice, reprezentand o etapa in desfasurarea actiunii. – Din lat. actum, fr. acte.

CAZIER, caziere, s. n. 1. Dulap cu mai multe compartimente sau sertare, in care se claseaza acte, dosare etc. ♦ (Tipogr.) Dulapior cu rafturi in care se pastreaza literele. 2. (Jur.; in sintagma) Cazier judiciar = fisa de evidenta in care organele judiciare consemneaza toate condamnarile penale ale unei persoane. ♦ Serviciu care tine evidenta acestor fise. [Pr.: -zi-er] – Din fr. casier.

URMARIT, -A, urmariti, -te, s. m. si f. Persoana care este cautata de organele judiciare, politienesti etc. (pentru o infractiune comisa). – V. urmari.

MANDAT, mandate, s. n. 1. Imputernicire (contractuala) de a reprezenta o persoana fizica sau juridica si de a actiona in numele ei; act prin care se da aceasta imputernicire; procura. ◊ Teritoriu sub mandat = (in trecut) teritoriu administrat de o tara straina in baza unei hotarari a unui for international. 2. (Jur.) Dispozitie, ordin. ◊ Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordona arestarea unui invinuit, inculpat sau condamnat. Mandat de aducere ordin scris dat unui organ de a aduce o persoana (invinuit, martor sau expert) in fata unei instante judecatoresti sau a unui organ de cercetare penala, pentru a da declaratii, lamuriri, pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu postal prin care cineva poate expedia o suma de bani pentru a fi remisa destinatarului; p. ext. formular completat in acest scop, pe baza caruia se face transmiterea sumei; suma de bani expediata sau primita astfel. – Din fr. mandat. Cf. germ. Mandat.

OSANDA, osande, s. f. (Pop.) 1. Condamnare, pedeapsa la care este supus cineva (de catre organele judiciare). ◊ Expr. A-si face osanda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-si face osanda cu cineva = a se purta rau, fara mila; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Fig. Blestem; pacoste, napasta, nenorocire, urgie. – Din osandi (derivat regresiv).

FOR ~uri n. 1) (in Roma antica) Piata publica unde era concentrata viata sociala, economica si culturala si unde se tineau procesele judiciare. 2) organ de stat; autoritate. 3) organ politic sau stiintific care se bucura de mare autoritate. /<lat. forum, fr. for

JURISDICTIE ~i f. 1) Drept, intarit prin lege, al unui judecator sau al unei instante judecatoresti, de a efectua procese judiciare; competenta de a judeca. 2) Teritoriu unde isi poate exercita competenta un judecator sau o instanta judecatoreasca. 3) Totalitate a organelor judiciare de acelasi grad sau competenta. [G.-D. jurisdictiei; Sil. -ti-e] /<lat. jurisdictio, ~onis, fr. jurisdiction

TRIBUNAL ~e n. 1) organ judiciar care rezolva litigiile si recursurile. 2) Local unde functioneaza acest organ. ◊ ~ militar judecatorie care examineaza infractiunile comise de militari. 3) Complet de judecata care judeca asemenea infractiuni. 4) Cladire unde se afla o asemenea judecatorie. /<lat., fr. tribunal

PROCES s. n. 1. mers, evolutie, desfasurare (a unui fenomen, eveniment etc.). ◊ prefacere, transformare progresiva. 2. activitate desfasurata de organele judiciare in legatura cu solutionarea unei cauze. 3. pricina supusa spre solutionare unei instante judecatoresti. 4. ~ -verbal = act oficial prin care se constata un fapt; redarea in scris a discutiilor si a hotararilor dintr-o sedinta. (< fr. proces, lat. processus, it. processo)

SECHESTRU s. n. 1. masura de asigurare ordonata de organele judiciare sau financiare, constand in aplicarea de sigiliu sau dare in pastrare unei terte persoane a bunurilor unui inculpat sau debitor. ◊ masura exceptionala de administrare fortata sau de supraveghere adoptata de un stat beligerant fata de un bun al inamicului in vederea conservarii acestuia. ◊ retinere a unei nave de catre un stat, cu privire la care exista un litigiu, pana la solutionarea acestuia. 2. fragment osos ramas in tesuturi dupa o fractura sau infectie a osului. ◊ tesut necrozat. (< fr. sequestre, lat. sequestrum)

ACT, acte, s. n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arata un fapt, o obligatie, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisa, intocmita de organele judiciare si servind ca baza de dezbateri la un proces. 2. Manifestare a activitatii umane; actiune, fapt. ♢ Expr. A lua act (de ceva) = a declara in mod formal ca a luat cunostinta (de ceva). A face act de prezenta = a aparea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politete. A face un act de dreptate = a recunoaste meritele si drepturile unei persoane nedreptatite. ♦ Rezultat al unei activitati constiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde catre realizarea unui scop. 3. Diviziune mai mare in desfasurarea actiunii unei opere dramatice. – Lat. lit. actum (fr. acte).

MEDICINA f. Stiinta care se ocupa cu studiul profilaxiei si tratarii bolilor, ocrotirii si restabilirii sanatatii omului. ◊ ~ interna ramura a medicinei care se ocupa cu studierea si tratarea bolilor organelor interne. ~ judiciara (legala) ramura a medicinei care se ocupa cu efectuarea expertizelor si examenelor medicale pentru elucidarea faptelor intr-un proces. ~ preventiva ramura a medicinei care studiaza si aplica diferite metode de prevenire a bolilor. ~ veterinara medicina care studiaza si trateaza bolile animalelor. [G.-D. medicinei] /<lat. medicina

INFATISARE, infatisari, s. f. 1. Actiunea de a (se) infatisa si rezultatul ei; prezentare, descriere, zugravire. ♦ (Jur.) Prezentare a unei persoane citate in fata unei autoritati judiciare, a unui organ de jurisdictie sau de urmarire penala; dezbatere in fata unei instante. ♦ Termen de judecata. 2. (Concr.) Aspect sub care se prezinta un lucru sau o fiinta; configuratie. [Var.: (reg.) infatosare s. f.] – V. infatisa.

SESIUNE ~i f. 1) Perioada in care au loc sedintele unui organ reprezentativ al puterii de stat, judiciar sau stiintific, unde se iau in discutie si se rezolva probleme importante. 2) : ~ de examene perioada de examene in sistemul invatamantului. [G.-D. sesiunii; Sil. -si-u-] /<lat. sessio, ~onis, fr. session

ROGATORIE, rogatorii, adj. (In sintagma) Comisie rogatorie = cerere adresata de o instanta judiciara cu sediul intr-o anumita localitate ori tara catre un organ de jurisdictie cu sediul in alta localitate ori tara, pentru obtinerea unor dovezi solicitatoare. – Din fr. rogatoire.

PARA ~e si ~i f. 1) Informare a unor organe sau persoane in drept despre comiterea unei infractiuni; denunt. 2) inv. Proces judiciar. [G.-D. parei] /v. a pari