LETOPISET, letopisete, s. n. 1. Scriere veche cu caracter istoric, in care evenimentele sunt prezentate in ordine cronologica; cronica, hronic. [Acc. si: letopiset] – Din sl. letopĩsĩcĩ.

CONT, conturi, s. n. 1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Evidenta acestor operatii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica. A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.

CRONICA -ci f. 1) Lucrare cu caracter istoric in care evenimentele sunt expuse in ordine cronologica; letopiset; anale. 2) Scurta comunicare (in ziar, la radio, televiziune) care comenteaza evenimentele la ordinea zilei. [G.-D. cronicii] /<fr. chronique, lat. chronica

LETOPISET ~e n. Lucrare cu caracter istoric in care evenimentele sunt expuse in ordine cronologica; anale; cronica. /<sl. letopisici

REGESTE s.f. pl. Nume dat in evul mediu registrului in care erau trecute in ordine cronologica actele, documentele etc. emanate de la aceeasi cancelarie si de la acelasi personaj, insotite de note explicative si de extrase din cronici. [< fr. regeste, cf. lat. regesta – registru].

CRONOLOGIE s.f. Indicare a unor fapte in ordine cronologica; sistem de socotire a anilor. ♦ Disciplina care se ocupa cu stabilirea epocilor si a datelor istorice. ♦ Lista cuprinzand o succesiune cronologica. [Gen. -iei. / < fr. chronologie, cf. gr. chronos – timp, logos – studiu].

GENEALOGIE s. f. 1. ordine cronologica a ascendentei membrilor unei familii, a unui neam etc.; filiatie. 2. disciplina auxiliara a istoriei care studiaza filiatia familiilor domnitoare, nobiliare etc. (< fr. genealogie, lat. genealogia)

REGESTE s. f. pl. 1. nume dat in evul mediu actelor, documentelor etc. emanate in serie cronologica de la aceeasi cancelarie si de la acelasi personaj, insotite de note explicative si de extrase din cronici. 2. repertorii, rezumate ale documentelor, date in ordine cronologica (la volumele de documente, bibliografii etc.). (< fr. regeste, lat. regesta)

LETOPISET, (1) letopisete, s. n., (2) letopiseti, s. m. 1. Scriere cu continut istoric a vechilor cronicari, in care evenimentele sunt inregistrate in ordine cronologica; cronica. 2. (Inv.) Cronicar. [Acc. si: letopiset] – Slav (v. sl. letopisĩcĩ „cronograf”).

ARTICOL, articole, s. n. 1. Compozitie cu caracter informativ, documentar, stiintific etc., tiparita intr-o publicatie periodica. ◊ Articol de fond = articol cu un continut general de indrumare, de orientare in problemele importante actuale; editorial. Articol-program = articol care cuprinde conceptia generala si programul de activitate al unei publicatii periodice, la inceputul aparitiei sale. 2. Diviziune intr-un document oficial, marcata de obicei printr-un numar de ordine sau printr-o litera. ♦ Diviziune care contine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli intr-un buget sau intr-un plan financiar. Articol contabil = formula de inregistrare a unei operatii economice, in ordine cronologica. 3. Obiect de comert. 4. Particula sau cuvant care se alatura unui substantiv sau unui echivalent al lui, pentru a individualiza obiectul denumit de acesta. – Fr. article (lat. lit. articulus).

FILMARE, filmari, s. f. 1. Actiunea de a filma si rezultatul ei. 2. (In sintagmele) Filmari combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat si pe procese de prelucrare speciale, in scopul obtinerii celor mai diverse efecte. Filmare inversa = procedeu de filmare combinata constand in inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimentelor din secventa. – V. filma.

CRONOGRAFIE f. Totalitate a scrierilor in care evenimentele sunt redate in ordine cro-nologica. [Art. cronografia; G.-D. cronogra-fiei; Sil. -fi-e] /<ngr. chronographia

cronologic¹ adv. In ordinea succesiunii in timp. /<fr. chronologique

OPUS uri n. Creatie muzicala care poarta un anumit numar de ordine in succesiunea cronologica a lucrarilor unui compozitor. /<fr. opus, germ. Opus

PERIOADA s.f. 1. Interval de timp in cursul caruia se desfasoara anumite fenomene sau evenimente; faza, epoca. ♦ Interval de timp in care se efectueaza o operatie sau in care se produce un fenomen dintr-un ciclu si care se repeta la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologica de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Fraza ampla si complexa sau reunire de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. Fraza muzicala compusa in asa fel incat totalitatea partilor ei sa prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ♦ Grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. periode, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – imprejur, hodos – cale].

cronologic, -A adj. Dispus in ordinea succesiunii in timp. [< fr. chronologique].

cronologic, -A adj. referitor la cronologie; dispus in ordinea succesiunii in timp. (< fr. chronologique)

cronologic, -A, cronologici, -ce, adj. Care se refera la cronologie; dispus in ordinea succesiunii in timp. – Din fr. chronologique.

cronologic² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de cronologie; propriu cronologiei. Date ~ce. 2) Care este aranjat in ordinea succesiunii in timp. /<fr. chronologique

CRONICA s.f. 1. Scriere in care se expun cronologic evenimentele din viata unui popor; letopiset, anale. 2. Articol de ziar, de revista, care comenteaza evenimente la ordinea zilei. ◊ Cronica literara = analiza a fenomenului literar in care se exprima judecati de valoare. 3. Comentariu rautacios in legatura cu viata cuiva. [Var. hronic s.n., hronica s.f. / < lat. chronica, cf. fr. chronique, gr. chronica < chronos – timp].

CRONICA s. f. 1. scriere in care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viata unui popor; letopiset, anale. ◊ (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epoca, in sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului. 2. articol de ziar sau de revista care comenteaza evenimentele la ordinea zilei. ♦ ~ literara = analiza a fenomenului literar in care se exprima judecati de valoare. 3. comentariu rautacios in legatura cu viata cuiva. (< fr. chronique, lat. chronica)