ORDONANTA, ordonante, s. f. 1. Dispozitie scrisa emisa de o autoritate administrativa, judecatoreasca etc., act care contine aceasta dispozitie. ◊ Ofiter de ordonanta = ofiter atasat pe langa marile comandamente, cu misiunea speciala de a transmite ordinele. Ordonanta de plata = dispozitie, ordin de plata a unei sume. Ordonanta prezidentiala (sau, iesit din uz, presedintiala) = masura cu caracter urgent si provizoriu pe care presedintele unei instante judecatoresti o poate ordona, in cazuri exceptionale, pentru evitarea unei pagube iminente si ireparabile sau pentru inlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executari. ♦ (In trecut) Hotarare, sentinta judecatoreasca. ♦ (Inv.) Reteta medicala. 2. (In vechea armata) Soldat atasat pe langa un ofiter pentru servicii personale. 3. Aranjare, oranduire, organizare a elementelor unei opere de arta ale unei constructii etc. – Din fr. ordonnance.

ORDONANTA, ordonantez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonante, a unui ordin de plata. – Din fr. ordonnancer.

cec (ordin de plata, parte a intestinului gros) s. n., pl. cecuri

ORDONANTA vb. I. tr. A elibera un ordin de plata (a unei sume). [< fr. ordonnancer].

CEC¹ s. n. ordin de plata emis de posesorul unui cont curent catre o banca pentru a plati prezentatorul suma inscrisa in el. (< engl. check, fr. cheque)

MANDAT s. n. 1. imputernicire data cuiva de catre o persoana sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra in numele sau. ♦ teritoriu sub ~ = forma de administrare a fostelor colonii, incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. functie, putere pe care o detine un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat in fata justitiei sau incarcerat. 4. ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ♦ ~ postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. (< fr. mandat, germ. Mandat)

ORDONANTA vb. tr. a elibera un ordin de plata (a unei sume). (< fr. ordonnancer)

havalea (havalele), s. f. – 1. Act, tidula a sultanului referitoare la primirea tributului. – 2. Tribut, contributie, dare. Tc. havale „ordin de plata” (Seineanu, II, 312; Lokotsch 974), cf. ngr. χαβαλές „functie”. – Der. havalagiu, s. m. (slujbas la finantele turcesti), sec. XVIII, inv.

polita (polite), s. f. – 1. Cambie, trata; ordin de plata. – 2. Contract de asigurare. – Mr. polita, pulita. It. polizza, prin intermediul ngr. πόλιτσα (Galdi 233; cf. REW 528).

DISPOZITIE s. f. 1. prevedere obligatorie cuprinsa intr-un act normativ; masura, hotarare luata de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul in subordine; ordin. ♦ ~ de plata = ordin scris prin care o intreprindere, organizatie, institutie etc. dispune bancii sa faca anumite plati din contul sau; la ~ = la indemana. 2. dispunere, asezare intr-o anumita ordine; alcatuire potrivit unui anumit plan. 3. stare sufleteasca. 4. posibilitate de a dispune (de)... 5. aptitudine, inclinatie; vocatie. 6. (pl.) pregatiri, preparative. (< fr. disposition, lat. dispositio)

CEC¹ s.n. ordin de plata emis de posesorul unui cont curent catre o banca pentru a plati prezentatorului suma inscrisa in el. [Pl. -curi. / < engl. check].

MANDAT s.n. 1. Imputernicire data cuiva de catre o persoana sau de catre o autoritate de a vorbi sau de a lucra in numele sau. ◊ Teritoriu sub mandat = forma de administrare a fostelor colonii incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. Ordonanta judecatoreasca prin care o persoana este chemata in fata justitiei sau este incarcerata. ◊ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciara prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu forta) in fata unei instante a unui martor (intr-o pricina penala). 3. ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ◊ Mandat postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. [Cf. fr. mandat, it. mandato, lat. mandatum, germ. Mandat].

VULPE DE MARE s.f. (Iht.) In general, peste cartilaginos din ordinul rechinilor batoizi (plati), fam. rajidae (batoizi propriu-zisi), cu corp romboidal si inotatoare dezvoltate ca niste aripi imense, prezent in lungul tuturor tarmurilor europene. Exista nenumarate specii, precum cea din Marea Nordului (Raja batis) de 1 m lungime si 30 kg greutate, unele fiind uriase, precum vatosul (Raja clavata) ce poate ajunge la 3-4 m lungime si 2-3 m latime si o greutate de 200 kg. De la anumite specii de rajidae se consuma inotatoarele pectorale (comercializate ca aripi de vulpe), considerate delicatese, fiind asemanatoare la gust cu carnea de crab.

ACCEPTARE s.f. Actiunea de a accepta si rezultatul ei; primire, consimtire. ♦ (Cont.) Consimtamantul intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare; ordinul dat bancii pentru achitarea documentului de plata acceptat. [< accepta].

ACCEPTARE, acceptari, s. f. Actiunea de a accepta; primire, consimtire. ♦ (In decontarile intre intreprinderile socialiste) Consimtamantul intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare; ordin dat bancii de intreprinderea cumparatoare pentru achitarea documentului de plata acceptat.

PLECOPTER ~e n. 1) la pl. ordin de insecte cu corp scurt si plat avand aripi slab adaptate pentru zbor, care traiesc pe langa ape. 2) Insecta din acest ordin. /<fr. plecopteres

CAMBIE (‹ it.) s. f. (FIN.) Efect de comert, reprezentand un titlu de credit pe termen scurt, prin care emitentul, in calitate de debitor (tras), se obliga sa plateasca neconditionat sau sa dispuna plata unei sume de bani creditorului (tragatorului), ca titular sau la ordinul acestuia, la o anumita data sau la prezentarea inscrisului. Obligativitatea platii ii confera calitatea de bilet la ordin, iar obligatia de a face sa se plateasca, pe aceea de trata sau polita.

JETON ~oane n. 1) Piesa metalica sub forma de moneda, cu ajutorul careia se declanseaza un automat; fisa. ~ de telefon. 2) Piesa plata reprezentand o anumita valoare sau un numar de ordine. 3) Suma incasata de membrii consiliului de administratie al unei societati pentru participarea la sedinte. /<fr. jeton

ORDONANTA s.f. I. ordin, dispozitie scrisa care provine de la o autoritate. ♦ Ordonanta de plata = dispozitie de plata a unei sume. II. (In vechea armata) Soldat in serviciul personal al unui ofiter. III. Modul cum sunt aranjate elementele unei compozitii arhitecturale, cum sunt grupate diferite elemente ale unui tablou. [Cf. fr. ordonnance].

REGULARIZA vb. tr. 1. a supune unor norme, unor reguli. ◊ a pune in ordine, in concordanta. ◊ a cerceta erori de inregistrare prin stornari, virari etc. ◊ a stabili si a achita suma in contul careia s-au facut plati provizorii. 2. a da o forma geometrica regulata unui obiect. 3. a modifica albia unei ape curgatoare pentru a avea un curs regulat. (< fr. regulariser)

ordin¹ ~e n. Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala spre a fi indeplinita de cei vizati; porunca; comanda. ◊ La ~ele cuiva la dispozitia cuiva. ~ de plata dispozitie in scris data unei banci de catre un debitor, pentru a vira din contul sau o anumita suma de bani in contul unui creditor. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre

ordin s.n. 1. Porunca; comanda. 2. Comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli; cin, tagma. ♦ Comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ♦ Societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. Decoratie; distinctie conferita de stat. 4. Dispozitie de plata (a unei sume etc.). 5. (Biol.) Grup intermediar intre clasa si familie. 6. Sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli, incat sa alcatuiasca un tot armonios. 7. Rang, categorie. V. ordine. ◊ De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natura..., cu caracter... [< lat. ordo, cf. it. ordine].

PRESCRIPTIE s.f. 1. Dispozitie, hotarare, ordin formal (impus de o lege, de un regulament etc.). ♦ Recomandatie, indicatie de tratament data de medic unui bolnav; reteta. 2. Interval de timp la sfarsitul caruia, potrivit anumitor norme juridice, nu se mai poate cere plata unei datorii, aplicarea unei pedepse, redobandirea unei posesiuni sau a unei proprietati etc. [Var. prescriptiune s.f. / cf. fr. prescription, lat. praescriptio].

AVANS, avansuri, s. n. 1. plata anticipata a unei parti dintr-o suma curenta datorata ca retributie sau salariu, ca acoperire a unei lucrari efectuate in contul unor zile-munca, la incheierea unui contract etc. 2. (In expr.) A face (cuiva) avansuri = a incerca sa obtina prietenia sau dragostea cuiva prin lingusiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. Interval de timp, distanta etc. cu care cineva sau ceva se afla inaintea altuia. – Din fr. avance.

TABLA¹ table f. 1) Foaie metalica subtire, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placa cu inscriptii; tablie. ◊ Tabla cerata placa de lemn, acoperita cu un strat de ceara pe care, in antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit intr-o culoare inchisa, pe care se poate scrie cu creta. 4) Foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informatii, simboluri, prezentate intr-o anumita ordine; tabel. ◊ Tabla de materii foaie de la inceputul sau de la sfarsitul unei carti sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzatoare; cuprins; sumar. Tabla inmultirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat si cu marginile usor ridicate, pe care se aduc mancarea si tacamurile la masa; tava. 6) reg. Parcela de pamant semanata. [G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<lat. tabula, ung. tabla, fr. table

ordin s. n. 1. dispozitie obligatorie, data de o autoritate sau persoana oficiala; porunca; comanda. 2. comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli de organizare si de activitate; cin, tagma. ◊ comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ◊ societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. decoratie superioara medaliei. 4. dispozitie de plata (a unei sume). 5. (biol.) grup intre clasa si familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al radacinii unei ecuatii algebrice) = numar natural care arata de cate ori apare o radacina (solutie) intr-o ecuatie algebrica. 7. sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ul = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai buna calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre)

BON (‹ fr.) s. n. Document (cu valabilitate limitata in timp) care confera detinatorului sau dreptul de aprimi ceva sau de a beneficia de ceva; nota de plata pe baza careia se achita marfuri sau servicii ♦ B. de lucru = document pe baza caruia se executa o lucrare si care serveste la evidenta muncii prestate, precum si la calculul platii cuvenite pentru ea. ♦ Bonuri de tezaur = titluri de imprumut (purtatoare de dobinda) emise de ministerul finantelor sau de tezaur pentru a obtine fonduri de la cetateni sau de la banci, in vederea acoperirii unor goluri bugetare. ♦ Bonuri de casa = titluri emise mai ales de intreprinderi sau de banci pentru procurarea de fonduri pe termen scurt. Dupa natura emisiunii, publice sau private, exista b. la purtator sau la ordin. B. de c. au acelasi regim fiscal ca al obligatiunilor. ♦ B. de subscriptie = titluri atasate obligatiunilor, conferind dreptul subscrierii acelei obligatiuni unei actiuni. Conditiile de subscriere sint stabilite de la inceput. Daca bonul este separat de obligatiune face obiectul unei cotatii separate.

SANTIAGO DE LOS CABALLEROS, oras in N Rep. Dominicane, situat pe Rio Yaque del Norte, la 56 km S de Puerto plata; centrul ad-tiv al provinciei Santiago; 365,4 mii loc. (2002). Piata agricola pentru tutun, cafea, cacao, fructe tropicale, trestie de zahar s.a. Ind. prelucr. a lemnului (mobila) si tutunului (tigarete), pielariei, farmaceutica, jucariilor (papusi) si alim. (rom, produse lactate). Universitate catolica (1962), Universitate politehnica (1974). Parcul Duarte. Catedrala Santiago el Mayor. Fundat, probabil, de Cristofor Columb in 1494 sau de fratele acestuia, Bartolomeu Columb, in 1495, fiind printre primele asezari din America. In 1504, 30 de cavaleri (caballeros) din ordinul Sf. Iacob (Santiago) s-au stabilit la Santiago, denumind asezarea S. de la C. Orasul a fost ruinat de cutremurele din 1562 si 1842 si mistuit de incendiul din 1863, fiind refacut de fiecare data.

SARPE serpi m. 1) la pl. ordin de reptile cu corpul lung, cilindric, foarte flexibil, lipsit de picioare. 2) Reptila din acest ordin. ◊ A se zvarcoli ca in gura de ~ a nu-si gasi locul de durere, de spaima sau de nerabdare. A calca ~le pe coada a deranja foarte tare pe cineva. A incalzi un ~ la san a ocroti un om nerecunoscator. A sari ca muscat de ~ a fi cuprins brusc de manie. ~-de-casa specie de sarpe neveninos, care traieste in apropierea caselor. ~ cu clopotei specie de sarpe veninos, a carui coada este acoperita cu solzi care produc un sunet caracteristic; crotal. ~ cu ochelari specie de sarpe veninos, cu gatul plat, pe care se disting pete de forma unor ochelari; cobra. 3) fig. Om fatarnic; ipocrit. /<lat. serpens