Rezultate din textul definițiilor
AFANIPTERE s. f. pl. ordin de insecte aptere care sug sangele: puricii. (< germ. Aphanipteren)
ANOPLURE s. f. pl. ordin de insecte ectoparazite fara aripi: diferite specii de paduchi. (< fr. anoploures)
COLEMBOLE s. f. pl. ordin de insecte primitive fara aripi, care se deplaseaza cu ajutorul unor apendici abdominali, prin salturi. (< fr. collemboles)
COLEOPTERE s. n. pl. ordin de insecte cu sase picioare si patru aripi, doua intarite, acoperindu-le pe celelalte doua, subtiri, membranoase. (< fr. coleopteres)
DERMAPTERE s. n. pl. ordin de insecte cu aripile membranoase: urechelnita. (< lat. dermaptera)
DIPLURE s. f. pl. ordin de insecte mici, fara aripi si ochi, cu antene foarte lungi. (< lat. diplures)
DIPTER, -A I. adj. 1. (despre edificii antice) cu portic inconjurat de doua siruri de coloane. 2. (despre insecte) cu doua aripi si cu aparatul bucal adaptat pentru supt. II. s. n. pl. ordin de insecte, mustele si tantarii, cu o singura pereche de aripi membranoase si o pereche de balansiere, servind pentru echilibru in timpul zborului. (< fr. diptere/s/, lat. diptera)
EFEMERIDE s. f. pl. 1. ordin de insecte pseudonevroptere care nu traiesc in stare adulta decat o zi. ◊ plante cu ciclul de viata foarte scurt. 2. tabele astronomice in care sunt indicate pozitiile zilnice ale astrilor. 3. note, notite (de ziar, de calendar) care indica evenimentele petrecute la epoci diferite in aceeasi zi. 4. (fig.) ganduri, idei, lucruri etc. trecatoare. (< fr. ephemerides)
HETEROPTERE s. n. pl. ordin de insecte himenoptere care au prima pereche de aripi chitinoase la baza si membranoase in rest, iar a doua pereche in intregime membranoase; hemiptere. (< fr. heteropteres)
HIMENOPTERE s. n. pl. ordin de insecte cu metamorfoza completa, cu doua perechi de aripi membranoase, transparente si foarte fine, femela avand un organ in forma de ac, cu venin. (< fr. hymenopteres)
H*******E s. n. pl. ordin de insecte cu doua perechi de aripi membranoase de aceeasi marime si forma (puricii de plante, filoxera etc.). (< fr. h********s)
IZOPTERE s. f. pl. ordin de insecte hemimetabole, cu doua perechi de aripi foarte asemanatoare, cu corpul moale, mandibule puternice si cleste bine dezvoltat: termitele. (< fr. isopteres)
LEPIDOPTERE s. n. pl. ordin de insecte cu aripi membranoase si acoperite cu solzi fini: fluturi. (< fr. lepidopteres)
MALOFAG, -A I. adj. care se hraneste cu pene, par sau fulgi. II. s. n. pl. ordin de insecte asemanatoare paduchilor, care traiesc pe pasari si mamifere, hranindu-se cu pene, par si descuamatii ale pielii. (< fr. mallophage/s/)
MECOPTERE s. f. pl. ordin de insecte cu capul alungit, cu piese bucale puternice pentru sfaramat hrana si cu patru aripi egale: musca- scorpion. (< fr. mecopteres)
MECOPTEROIDE s. f. pl. ordin de insecte: mecopterele, dipterele, lepidopterele etc. (< fr. mecopteroides)
NEVROPTERE s. n. pl. ordin de insecte cu aripi membranoase, strabatute de o retea deasa de nervuri. (< fr. nevropteres)
ODONATE s. n. pl. ordin de insecte (libelule) cu aripi bogate in nervuri, cu ochi mari si picioare care nu ajuta la mers si a caror larva, acvatica, respira prin branhii rectale. (< fr. odonates)
ORTOPTERE s. n. pl. ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, iar cele posterioare late si membranoase si cu picioarele posterioare lungi, pentru sarit. (< fr. orthopteres)
PLECOPTERE s. n. pl. ordin de insecte cu aripile membranoase, avand nervuri dese, ca o retea, si corpul latit, terminat cu doua filamente lungi. (< fr. plecopteres)
PROTURE s. f. pl. ordin de insecte inferioare, fara aripi, antene si ochi, cu picioare pe primele trei segmente abdominale si cu armatura bucala pentru supt si mestecat. (< fr. protures)
TERMITE s. f. pl. ordin de insecte tropicale de dimensiuni mici, asemanatoare furnicii, care traiesc in musuroaie. (< fr. termites)
TIZANURE s. f. pl. ordin de insecte primitive fara aripi, cu corpul acoperit cu solzi sau peri si cu trei apendice filiforme la capatul abdomenului. (< fr. thysanoures)
TRICOPTERE s. n. pl. ordin de insecte avand aripile mari acoperite cu peri sau cu mici solzisori, ale caror larve acvatice isi construiesc un fel de casute tubulare din nisip, resturi vegetale etc. (< fr. trichopteres)
COLEOPTERE (‹ fr. {i}; {s} gr. koleos „teaca” + pteron „aripa”) s. n. pl. Ordin se insecte (ex. carabusul, radasca) cu o pereche de aripi tari, chitinoase si dure (elitre), care acopera o a doua pereche, membranoasa; gindaci. Este cel mai mare ordin de insecte, cu peste 30.000 de specii.
CANTARIDA, cantaride, s. f. insecta din ordinul coleopterelor, verde-aurie, cu miros caracteristic, care ataca frasinul si liliacul si care este folosita in industria farmaceutica: gandacul-frasinului, gandac-de-frasin, catel-de-frasin, catelul-frasinului (Lytta vesicatoria). – Din fr. cantharide, lat. cantharis, -idis.
EFEMER, -A, efemeri, -e, adj., s. f. 1. Adj. De scurta durata; trecator, vremelnic. 2. S. f. (La pl.) ordin de insecte cu corpul subtire si moale, terminat cu trei filamente lungi, cu doua perechi de aripi transparente, care traiesc ca adulte cateva zile sau ore, iar ca larve (acvatice) 2-3 ani; efemeride (Ephemera); (si la sg.) insecta din acest ordin. – Din fr. ephemere.
GANDAC, gandaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemanatoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gandac-de-casa (sau -de-bucatarie, -negru) = svab1; gandac-de-frasin (sau gandacul-frasinului) = cantarida; gandac-de-mai = carabus; gandac-de-faina = morar; gandac-de-Colorado = insecta coleoptera de culoare galbena-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, daunatoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de matase”) Vierme-de-matase. – Cf. scr. gundelj.
HEMIPTER, hemiptere, s. n. (La pl.) ordin de insecte cu prima pereche de aripi partial chitinizata si cu a doua membranoasa; (si la sg.) insecta care face parte din acest ordin; heteropter. – Din fr. hemiptere.
HETEROPTER, heteroptere, s. n. (La pl.) ordin de insecte cu prima pereche de aripi pe jumatate chitinizata si in rest membranoasa, iar cu a doua pereche in intregime membranoasa; (si la sg.) insecta din acest ordin; hemipter. – Din fr. heteropteres.
H******R, h*******e, s. n. (La pl.) ordin de insecte cu doua perechi de aripi asemanatoare, membranoase; (si la sg.) insecta care face parte din acest ordin. – Din fr. h*******e.
TANTAR1, tantari, s. m. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul si cu picioarele lungi si subtiri, cu aripi inguste, ale caror larve se dezvolta la cele mai multe specii in ape statatoare, iar adultii se hranesc cu sange, unele specii transmitand prin intepaturi frigurile palustre, altele, in stare larvara, atacand culturile de ciuperci, varza, grau etc. (Culex). ◊ Expr. A face din tantar armasar = a exagera. – Lat. zinzalus.
TIGARAR, tigarari, s. m. insecta din ordinul coleopterelor, de culoare albastra-verzuie cu reflexe aurii, care isi depune ouale pe frunzele anumitor plante pe care le rasuceste in forma de tigara de foi (Byctiscus betulae). – Tigara + suf. -ar.
MUSCULITA, musculite, s. f. Diminutiv al lui musca (1); musca mica; muscuta. ◊ Musculita de branza = musca mica, neagra, lucioasa, ale carei larve traiesc pe alimente, alterandu-le (Piophila casei). Musculita de otet (sau betiva) = gen de insecta din ordinul dipterelor, ale carei larve traiesc in materii care fermenteaza sau putrezesc (Drosophila). – Musca + suf. -ulita.
LICURICI, licurici, s. m. insecta din ordinul coleopterelor, care are pe ultimele segmente abdominale niste organe care emit lumina fosforescenta (Lampyris noctiluca). – Licuri + suf. -ici.
FURNICA, furnici, s. f. (La pl.) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mica sau mijlocie, negre sau rosii, care traiesc in colonii; (si la sg.) insecta care face parte din acest grup. ◊ Harnic ca o furnica, se spune despre un om foarte muncitor. ◊ Furnica alba = termita. [Pl. si: (rar) furnice] – Lat. formica.
PLECOPTER, plecoptere, s. n. (La pl.) ordin de insecte cu aripile membranoase, avand nervuri dese ca o retea, cu corpul latit, terminat cu doua filamente lungi; (si la sg.) insecta din acest ordin. – Din fr. plecopteres.
PROTURA, proture, s. f. (La pl.) ordin de insecte inferioare, fara aripi, antene si ochi, cu rudimente de picioare si cu armatura bucala pentru supt si mestecat; (si la sg.) insecta din acest ordin. – Din fr. protoures.
ODONAT, odonate, s. n. (La pl.) ordin de insecte din care face parte libelula; (si la sg.) insecta din acest ordin. – Din fr. odonates.
SVAB1, svabi, s. m. Numele a doua insecte din ordinul ortopterelor, care traiesc in locuri intunecoase si se hranesc cu resturi alimentare: a) insecta lata, moale, de culoare neagra-cafenie, care miroase urat; libarca, gandac-de-bucatarie, gandac-negru (Blatta orientalis); b) insecta mica, de culoare galbena-roscata (Phyllodromia germanica). – Din ucr. svab, germ. Schwabe.
ORTOPTER, ortoptere, s. n. 1. (La pl.) ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, cu cele posterioare late si membranoase, pliate in sensul lungimii, si cu picioarele posterioare lungi, adaptate pentru sarit (Orthoptera); (si la sg.) insecta care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival) Care are insusirile insectei descrise mai sus. 2. (Aeron.) Ornitopter. – Din fr. orthoptere.
ZIGOPTERE s.f. pl. ordin de insecte cu corpul colorat in albastru sau verde-deschis cu reflexe metalice si doua randuri de aripi transparente: libelulele. (din fr. zygopteres)
LACUSTA, lacuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, daunatoare agriculturii, care se caracterizeaza prin lungimea antenelor si prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sarit; insecta care apartine uneia dintre aceste specii. [Var.: locusta s. f.] – Lat. lacusta (= locusta).
LEPIDOPTER, lepidoptere, s. n. (La pl.) ordin de insecte care cuprinde fluturii; (si la sg.) fluture. ◊ (Adjectival) insecta lepidoptera. [Var.: lepidoptera s. f.] – Din fr. lepidopteres.
LIBELULA, libelule, s. f. (La pl.) ordin de insecte cu corpul lung si subtire, cu capul mare si cu aripile stravezii, care traiesc de obicei pe langa ape; (si la sg.) insecta din acest ordin; calul-d******i. – Din fr. libellule.
NECROFOR, necrofori, s. m. Gen de insecte din ordinul coleopterelor, care se hranesc cu cadavre; gropar (Necrophorus). – Din fr. necrophore.
NEVROPTER, nevroptere, s. n. (La pl.) ordin de insecte cu aripile membranoase, strabatute de o retea deasa de nervuri; (si la sg.) insecta care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) insecta nevroptera. – Din fr. nevroptere.
COLEMBOLA, colembole, s. f. (La pl.) ordin de insecte primitive, fara aripi (Collembola); (si la sg.) insecta din acest ordin. – Din fr. collemboles.
COLEOPTER, coleoptere, s. n. (La pl.) ordin de insecte cu patru aripi dintre care cele doua superioare (elitre), intarite, au rol de protectie pentru celelalte doua, care sunt subtiri, membranoase si servesc la zbor; (si la sg.) insecta care face parte din acest ordin. [Pr.: -le-o-] – Din fr. coleoptere.
TRICOPTER, tricoptere, s. n. (La pl.) ordin de insecte caracterizate prin aripile mari acoperite cu peri sau cu mici solzisori, ale caror larve traiesc in apa si isi construiesc un fel de casute, cilindrice sau conice, din resturi vegetale, nisip si pietricele; (si la sg.) insecta care face parte din acest ordin. – Din fr. tricopteres.
RADASCA, radaste, s. f. insecta din ordinul coleopterelor, de culoare neagra-castanie, masculul prezentand doua mandibule puternice ca niste coarne de cerb; ragace (Lucanus cervus). – Din bg. rodacka.
DIPTER, diptere, s. n. 1. (La pl.) ordin de insecte cu o singura pereche de aripi si cu aparatul bucal adaptat pentru supt sau pentru intepat si supt; (si la sg.) insecta din acest ordin. ♦ (Adjectival; despre insecte) Cu doua aripi. 2. Edificiu antic inconjurat cu doua siruri de coloane. ◊ (Adjectival) Templu dipter. [Var.: diptera s. f.] – Din fr. diptere.
SCARABEU, scarabei, s. m. 1. insecta din ordinul coleopterelor, cu corpul lat si turtit, de culoare neagra, cu capul si cu picioarele dintate, care se hraneste cu excremente (Scarabeus sacer). 2. Pecete, piatra gravata, bijuterie care infatiseaza un scarabeu (1). – Din fr. scarabee, lat. scarabaeus.
STRALUC, straluci, s. m. insecta din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau roscata, cu luciu metalic specific, cu aripile albastre-verzui, fin punctate (Aromia moschata). – Din straluci (derivat regresiv).
CARABUS ~i m. insecta din ordinul coleopterelor daunatoare culturilor agricole, cu aripi dure de culoare castanie, care apare la inceputul lunii mai. /carab + suf. ~us
COLEOPTER ~e n. 1) la pl. ordin de insecte cu o pereche de aripi tari (elitre), care acopera o alta pereche de aripi subtiri si membranoase (reprezentanti: carabusul, buburuza). 2) insecta din acest ordin. [Sil. -le-o-] /<fr. coleopteres
COSAS2 ~i m. 1) la pl. Familie de insecte din ordinul ortopterelor, asemanatoare cu lacustele, care prin miscarea elitrelor produc sunete caracteristice (reprezentant: cosasul-verde). 2) insecta din aceasta familie. /coasa + suf. ~as
DIPTER ~e n. 1) la pl. ordin de insecte cu o singura pereche de aripi (reprezentanti: tantarii, mustele etc.). 2). insecta din acest ordin. /<fr. diptere
EFEMERIDA ~e f. 1) la pl. ordin de insecte cu corp subtire si moale, care traiesc in stare adulta cateva zile sau cateva ore; rusalie. 2) insecta din acest ordin. 3) la pl. Note (de ziar, reviste, calendare, carti) care indica evenimentele petrecute la aceeasi data in ani diferiti. 4) Tabele in care se indica pozitiile zilnice ale Soarelui si ale altor corpuri ceresti pentru o perioada de un an. /<fr. ephemeride, lat. ephemeris, ~idis
GANDAC ~ci m. pop. insecta din ordinul coleopterelor. ◊ ~ de casa (sau de bucatarie) insecta nocturna brun-roscata care se hraneste cu produse alimentare; svab; libarca. ~ de mai insecta brun-castanie, care apare la inceputul lunii mai si distruge culturile agricole; carabus. ~ de Colorado insecta galbui-portocalie, cu dungi negre longitudinale pe aripi, care distruge cartofii. ~ de frasin insecta verde-surie cu miros specific; cantarida. ~ de trandafiri insecta coleoptera de talia unui carabus, de culoare verde-aramie, cu pete albe pe elitre, care se hraneste cu sucul florilor; ileana. /<sb. gundelj
HEMIPTER ~e n. 1) la. pl. ordin de insecte parazite cu prima pereche de aripi pe jumatate chitinizata, in rest membranoasa, iar cu a doua pereche in intregime membranoasa, cu aparat bucal adaptat pentru intepat si supt; heteropter. 2) insecta din acest ordin; heteropter. [Sil. -mi-pter] /<fr. hemipteres
HETEROPTER ~e n. 1) la pl. ordin de insecte parazite cu prima pereche de aripi pe jumatate chitinizata, in rest membranoasa, iar cu a doua pereche in intregime membranoasa, cu aparat bucal adaptat pentru intepat si supt; hemipter. 2) insecta din acest ordin; hemipter. [Sil. -ro-pter] /<fr. heteropteres
HIMENOPTER n. 1) la. pl. ordin de insecte cu doua perechi de aripi membranoase transparente (femela purtand in extremitatea posterioara a corpului un ac veninos) care traiesc, de obicei, in colonii (reprezentanti: albina, viespea etc.). 2) insecta din acest ordin. [Sil. -no-pter] /<fr. hymenoptere
H******R ~e n. 1) la pl. ordin de insecte care au cate doua perechi de aripi identice. 2) insecta din acest ordin. /<fr. h*******e
LEPIDOPTER ~e n. 1) la pl. ordin de insecte care cuprinde fluturii. 2) insecta din acest ordin. [Sil. -do-pte-] /<fr. lepidopteres
MUSCA muste f. 1) insecta din ordinul dipterelor, cu doua aripi subtiri si cu aparatul bucal adaptat pentru intepat si pentru supt. ~-de-casa. ◊ A se aduna (sau a se strange, a se gramadi, a veni) ca mustele la miere a se aglomera intr-un loc (unde este rost de castig usor, fara munca). (Sa se auda) ~a! sa fie liniste perfecta. A se simti (sau a se sti) cu ~a pe caciula a se simti vinovat de ceva. Nu toate mustele fac miere nu oricine (poate) face bun si folositor. 2) pop. Orice insecta mica zburatoare. 3) Semn negru in mijlocul panoului de tragere. [G.-D. mustei] /<lat. musca
NEVROPTER ~e n. 1) la pl. ordin de insecte ale caror aripi sunt transparente si strabatute de nervuri dese. 2) insecta din acest ordin. /<fr. nevroptere
ORTOPTER ~e n. 1) la pl. ordin de insecte cu membrele posterioare mai lungi si mai bine dezvoltate decat cele anterioare (reprezentanti: greierul, cosasul etc.). 2) insecta din acest ordin. /<fr. orthoptere
PLECOPTER ~e n. 1) la pl. ordin de insecte cu corp scurt si plat avand aripi slab adaptate pentru zbor, care traiesc pe langa ape. 2) insecta din acest ordin. /<fr. plecopteres
RUSALIE ~i f. 1) la pl. Sarbatoare religioasa crestina care cade in a cincizecea zi dupa Pasti. 2) la pl. Fiinta mitologica cu chip de zana, care ia mintile oamenilor. 3) la pl. ordin de insecte cu corp subtire si moale, care traiesc in stare adulta doar cateva zile sau ore; efemerida. 4) insecta din acest ordin. [G.-D. rusaliei; Sil. -li-e] /<sl. rusalija
TERMITA ~e f. 1) la pl. ordin de insecte tropicale daunatoare, de dimensiuni mici, incolore si oarbe, care traiesc in musuroaie mari, construite pe sol sau in copaci. 2) insecta din acest ordin. /<fr. termite
TRICOPTER ~e n. 1) la pl. ordin de insecte cu aripile mari, membranoase si acoperite cu peri mici. 2) insecta din acest ordin. [Sil. -co-pter] /<fr. trichoptere
ANOPLURE s.f.pl. (Zool.) ordin de insecte care cuprinde diferite specii de paduchi; (la sg.) insecta din acest ordin; paduche. [Sg. anoplura. / < fr. anoplures, cf. gr. anoplos – nearmat, oura – coada].
DIPLURE s.f.pl. (Zool.) ordin de insecte mici, fara aripi si ochi, cu antene foarte lungi; (la sg.) insecta din acest ordin. [< lat. diplures, cf. gr. diploos – dublu, oura – coada].
H*******E s.n.pl. (Zool.) ordin de insecte (puricii de plante, filoxera etc.) cu patru aripi membranoase de aceeasi marime si de aceeasi forma. [Sg. h******r. / < fr. h******res, cf. gr. h***s – asemanator, pteron – aripa].
IZOPTERE s.f.pl. ordin de insecte cu corpul moale, cu mandibule puternice si cleste bine dezvoltate, incluzand termitele; (la sg. izoptera) insecta din acest ordin. [Var. isoptere s.f.pl. / cf. fr. isopteres, engl. isopteres].
LEPIDOPTERE s.n.pl. ordin de insecte care cuprinde fluturii; (la sg.) insecta din acest ordin; fluture. [Sg. lepidopter, var. lepidoptera s.f. / < fr. lepidopteres, cf. gr. lepis – solz, pteron – aripa].
MALOFAGE s.n. pl. (Zool.) ordin de insecte asemanatoare paduchilor, care traiesc pe pasari si mamifere, hranindu-se cu pene, par si descuamatii ale pielii; (la sg.) insecta din acest ordin. [Cf. gr. mallos – lana, phagein – a manca].
NEVROPTERE s.n.pl. ordin de insecte cu aripi membranoase, strabatute de o retea deasa de nervuri; (la sg.) insecta din acest ordin. [Sg. nevropter. / < fr. nevropteres, cf. gr. neuron – nervura, pteron – aripa].
ODONATE s.n.pl. ordin de insecte cuprinzand libelulele; (la sg.) insecta din acest ordin. [Sg. odonat. / < fr. odonates].
PLECOPTERE s.n.pl. ordin de insecte cu aripile membranoase, avand nervuri dese, ca o retea, si corpul latit, terminat cu doua filamente lungi; (la sg.) insecta din acest ordin. [Sg. plecopter. / < fr. plecopteres, cf. gr. plekein – a impleti, pteron – aripa].
TIZANURE s.f.pl. ordin de insecte primitive fara aripi, cu trei apendici filiformi la capatul abdomenului; (la sg.) insecta din acest ordin. [< fr. thysanoures].
TRICOPTERE s.n.pl. ordin de insecte avand aripile mari acoperite cu peri sau cu mici solzisori, ale caror larve duc viata acvatica, construindu-si un fel de casute cilindrice sau conice din resturi vegetale, nisip si pietricele; (la sg.) insecta din acest ordin. [Sg. tricopter. / < fr. trichopteres].
COLEOPTERE s.n.pl. ordin de insecte cu sase picioare si patru aripi (dintre care doua, intarite, acopera pe celelalte doua); (la sg.) insecta din acest ordin. [Sg. coleopter. / < fr. coleopteres, cf. gr. koleos – scoarta, pteron – aripa].
COLEMBOLE s.f.pl. (Zool.) ordin de insecte primitive, fara aripi, care se deplaseaza cu ajutorul unor apendici abdominali prin salturi; (la sg.) insecta din acest ordin. [Sg. colembola. / < fr. collemboles].
EFEMERIDE s.f.pl. 1. ordin de insecte pseudonevroptere care nu traiesc in stare adulta decat o zi; (la sg.) insecta din acest ordin. 2. Tabele astronomice in care sunt indicate pozitiile zilnice ale astrilor. ♦ Note, notite (de ziar sau de calendar) care indica evenimentele petrecute la epoci diferite in aceeasi zi. 3. (Fig.) Ganduri, idei, lucruri etc. trecatoare. [Sg. efemerida. / < fr. ephemerides, lat. ephemeris].
HEMIPTERE s.n.pl. ordin de insecte cu aripi foarte scurte, rudimentare sau care au prima pereche de aripi scortoase in jumatatea bazala si membranoase in jumatatea terminala; heteroptere; (la sg.) insecta din acest ordin. [Sg. hemipter. / < fr. hemipteres, cf. gr. hemi – jumatate, pteron – aripa].
HIMENOPTERE s.n.pl. ordin de insecte cu metamorfoza completa, cu doua perechi de aripi, femeia avand un organ in forma de ac, cu venin; (la sg.) insecta din acest ordin. [< fr. hymenopteres, cf. gr. hymen – membrana, pteron – aripa].
LIBELULA s.f. insecta din ordinul ortopterelor, cu corpul lung si subtire si cu aripile stravezii; (pop.) calul-d******i. [< fr. libellule].
AFIDIENI s. m. pl. grup de insecte din ordinul h**********r: diferite genuri de paduchi de plante (filoxera); afide. (< fr. aphidiens)
LIBELULA s. f. insecta din ordinul odonatelor, cu corpul lung si subtire si cu aripile stravezii; calul-d******i. (< fr. libellule)
tintar (-ri), s. m. – insecta din ordinul dipterelor (Culex pipiens). – Var. tintar. Megl. tantar. Lat. zinzala (Diez, I, 450; Densusianu, Hlr., 198; Puscariu 1739; Graur, Rom., LVI, 265; REW 9623; Corominas, I, 766) sau mai bine tentiala (Glossaria lat., I, Paris 1926, 115; R. Sabbadini, Bull. de Cange, III, 88), cf. it. zanzara, v. fr. cincele, sp. cenzalo. – Der. tintaras, s. n. (un anumit dans popular); tintarime, s. f. (multime de tintari).
CAR2, cari, s. m. insecta din ordinul coleopterelor, care traieste in lemn si il roade (Bostrychus typographus si Anobium pertinax). – Lat. carius (= caries).
TABANIDA s. f. (La pl.) Familie de insecte din ordinul Diptera, asemanatoare cu mustele; se caracterizeaza prin dimensiuni mari (11-25 mm), corp gros, lipsa perilor, antene scurte, ochi voluminosi, aparat bucal foarte puternic, adaptat pentru intepat. Femelele fecundate sunt hematofage, atacand animalele (bovine, cabaline, cervidee) si uneori omul, in zilele calde de vara. Sunt vectori pentru numerosi agenti infectiosi (bacterii, virusuri) si parazitari. Exista peste 2.000 de specii; la noi sunt cunoscuti sub numele de tauni.
ORTOPTERE (‹ fr. {i}; {s} orto* + gr. pteron „aripa”) s. n. pl. ordin de insecte cu aripile interioare pergamentoase, cele posterioare late si membranoase si cu cele posterioare lungi, adaptate pentru sarit (Orthoptera). Se caracterizeaza prin prezenta organelor auditive (organul timpanal) si a celor cu care produc zgomote (organe stridulante). Unele specii au ovipozitor. Dintre cele 20.000 de specii ale acestui ordin, cele mai multe sunt fitofage (ex. greierii, cosasii), unele daunatoare (lacustele, coropisnitele s.a.), cateva sunt pradatoare.
CARABUSEL, carabusei, s. m. insecta daunatoare din ordinul coleopterelor, asemanatoare cu carabusul, dar mai mica si mai paroasa decat acesta (Rhizotrogus solstitialis). – Carabus + suf. -el.
HIMENOPTER, himenoptere, s. n. (La pl.) ordin care cuprinde insecte cu doua perechi de aripi membranoase, cu metamorfoza completa, femelele avand la varful abdomenului un ac cu venin, si care traiesc adesea organizate in colonii; (si la sg.) insecta care face parte din acest ordin. – Din fr. hymenopteres.
BONDAR ~i m. 1) insecta mare din ordinul himenopterelor, care bazaie si are un ac veninos; barzaun. 2) Orice insecta mare care bazaie. /Onomat.
ORTOPTERE s.n.pl. ordin care cuprinde insecte cu patru aripi, dintre care cele dinainte sunt tari si cele dinapoi subtiri; (la sg.) insecta din acest ordin. [Sg. ortopter. / < fr. orthopteres, cf. gr. orthos – drept, pteron – aripa].
TERMITA s.f. insecta tropicala din ordinul nevropterelor, din familia furnicii, care traieste in colonii si este foarte stricatoare. [< fr. termite].
FILOXERA s. f. 1. insecta daunatoare din ordinul h**********r, care produce gale pe frunzele si radacinile vitei de vie. 2. boala cauzata vitei de vie de filoxera (1). (< fr. phylloxera)
BONDAR, bondari, s. m. insecta mare din ordinul himenopterelor (Bombus); (pop.) nume care se da oricarei insecte mari care bazaie.
CAR1, cari, s. m. Nume dat mai multor specii de insecte mici daunatoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul paros si cu picioarele scurte, care traiesc in lemn si se hranesc cu acesta. – Lat. carius (= caries).
A SE ASEZA ma asez intranz. 1) A se instala (pe ceva) pentru a sedea. 2) A se pune intr-o anumita ordine. 3) (despre pasari sau insecte) A se lasa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul intr-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substante pulverulente) A se lasa pe o suprafata, formand un strat; a se asterne; a se depune. 6) (despre lichide in fermentatie) A deveni limpede. 7) A ajunge in stare de liniste; a se linisti. /<lat. assediare
DIPTER s.n. 1. insecta cu doua aripi si cu aparatul bucal adaptat pentru supt; (la pl.) ordin care cuprinde aceste insecte. 2. Templu antic inconjurat cu doua siruri de coloane, care pornesc ca doua aripi la dreapta si la stanga lui. [< fr. diptere, cf. gr. dis – doi, pteron – aripa].
INSECTIVOR, -A adj. Care se hraneste cu insecte. // s.n.pl. ordin de mamifere care se hranesc cu insecte; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. insectivore, cf. lat. insectum – insecta, vorare – a devora].
INSECTIVOR, -A, insectivori, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Animal) care se hraneste cu insecte. 2. S. n. (La pl.) ordin de mamifere, de talie in general mica, cu dinti ascutiti, a caror hrana principala o constituie insectele; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. insectivore.
INSECTIVOR, -A I. adj., s. n. (animal) care se hraneste cu insecte. II. s. n. pl. ordin de mamifere inferioare cu dentitie slab dezvoltata, plantigrade, care se hranesc cu insecte. (< fr. insectivore/s/)
CHILOPODE s. n. pl. ordin de miriapode carnivore, asemanatoare cu insectele, cu corpul lung si segmentat, foarte mobile: scolopendra, urechelnita etc. (< fr., engl. chilopodes)
CARNIVOR, -A, carnivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hraneste mai ales cu carne. ◊ Plante carnivore = grup restrans de plante care, pe langa nutritia normala (asimilatia clorofiliana), au insusirea de a se hrani cu animale (insecte, viermi etc.) 2. S. n. (La pl.) ordin din clasa mamiferelor care se hranesc mai ales cu carne, avand carnasiere si canini lungi si ascutiti; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. carnivore, lat. carnivorus.
INSECTIVOR2 ~e n. 1) la pl. ordin de mamifere inferioare care se hranesc, in special, cu insecte (reprezentanti: ariciul, cartita). 2) Mamifer din acest ordin. /<fr. insectivore
CARNIVOR, -A I. adj. (despre animale) care se hraneste cu carne; carnasier; creofag, zoofag. ♦ plante e = plante care digera prin flori insecte sau microorganisme. II. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere si canini lungi si ascutiti, care se hranesc predominant cu carne. (< fr. carnivore, lat. carnivorus)
insectaR s. n. colectie de insecte conservate si clasate intr-o anumita ordine; cutia in care se pastreaza. (< fr. insectarium, germ. insectarium)
CARNIVOR, -A adj. (Despre animale) Care se hraneste cu carne; carnasier. // s.n.pl. ordin de mamifere care se hranesc cu carne; (la sg.) animal din acest ordin. ♦ Plante carnivore = plante care digera prin flori insecte sau alte microorganisme. [< fr. carnivore, cf. lat. caro – carne, vorare – a devora].
insectaR s.n. Colectie de insecte conservate prin anumite procedee si clasate intr-o anumita ordine; cutie in care se pastreaza o astfel de colectie. [Dupa fr. insectarium].
METABOLA I. adj. (despre insecte) care sufera metamorfoza. II. s. f. 1. (in muzica elina) modificare (accidentala) a modului sau a genului. 2. procedeu retoric prin care se repeta cuvintele spuse anterior, dar in alta ordine. (< fr. metabole, gr. metabole)
COLIBRI (‹ fr.) s. m. Numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).
COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).
ARTICOL s.n. 1. Expunere facuta intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc., purtand de obicei un numar de ordine. ♦ Diviziune a unui buget sau a unui plan financiar, care contine denumirea unei surse de venit sau motivul de cheltuieli.. 3. Obiect de comert, lucru care se vinde in comert. 4. Parte de vorbire care insoteste substantivul, avand rolul de a arata in ce masura obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor. 5. Fragmente articulate intre ele care alcatuiesc diferite parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. [< lat. articulus, cf. it. articolo, fr. article].
