COSMOPOLIT, -A, cosmopoliti, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care apartine cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care manifesta cosmopolitism. ♦ (Iesit din uz) Care era atras de tot ce era strain. 2. Care tine de mai multe culturi, comun mai multor tari sau tuturor tarilor; universal. ♦ Pestrit, amestecat (prin prezenta mai multor nationalitati si limbi). oras cosmopolit. – Din fr. cosmopolite. Cf. (pt. sensul 1) rus. kosmopolit.

cosmopolit¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care tine de cosmopolitism; propriu cosmopolitismului. Conceptie ~ta. 2) Care cuprinde persoane originare din toate tarile; populat de nationalitati diferite. oras ~. /<fr. cosmopolite

cosmopolit, -A adj. 1. (si s.) referitor la cosmopolitism; cu manifestari de cosmopolitism. 2. care tine de mai multe culturi, comun mai multor tari; universal. ◊ (despre orase etc.) pestrit, amestecat. 2. (despre plante, animale) cu o larga raspandire geografica; ubicvist (1). (< fr. cosmopolite, /1/ rus. kosmopolit)

cosmopolit, -A adj. 1. (Adesea s.) Referitor la cosmopolitism; cu manifestari de cosmopolitism. 2. (In faza preimperialista) Care tine de mai multe culturi, comun mai multor tari; universal. ♦ (Despre orase etc.) Pestrit, amestecat (prin componenta populatiei si prin varietatea limbilor vorbite). ♦ (Despre plante) Care are o larga raspandire geografica. [Cf. fr. cosmopolite, it. cosmopolita, gr. kosmopolites < kosmos – univers, polites – cetatean].