PAUZA, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporara a unei actiuni, a unei miscari, a unei activitati; interval de timp cat dureaza aceasta intrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fara pauza = continuu, neintrerupt. ♦ (La scoala) Recreatie¹. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzator valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea unei fraze muzicale si durata acestei intreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontala, mai lunga decat cratima, folosita ca semn de punctuatie pentru a indica cititorului o oprire in lectura mai mare decat la virgula sau pentru a separa doua parti deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause.

APNEE s. f. oprire temporara a respiratiei. (< fr. apnee)

INTRERUPERE s. f. actiunea de a (se) intrerupe; oprire, suspendare. ♦ fara ~ = neintrerupt, continuu. ◊ interventie care impiedica pe cineva sa-si urmeze cursul vorbirii. ◊ (inform.) oprire temporara sau definitiva a unui program. (< intrerupe)

INTRERUPT, -A, intrerupti, -te, adj. Care este temporar oprit, suspendat. ♦ (Adverbial) Cu intreruperi. ♦ Care are continuitatea oprita; rupt, taiat. Fir intrerupt. – V. intrerupe.

APNEE s. f. (Med.) oprire temporara a respiratiei. – Din fr. apnee.

SUSPENDA, suspend, vb. I. Tranz. 1. A atarna. 2. Fig. A intrerupe, a amana, a opri temporar o activitate. ♦ A face sa inceteze temporar o actiune judiciara; a interzice temporar exercitarea unor drepturi; a amana fara termen executarea unei pedepse. ♦ A destitui provizoriu din functie un salariat. 3. Fig. A interzice, a face sa inceteze, a suprima o actiune. – Din fr. suspendre, lat. suspendere.

STOP interj. Stai, opreste! // s.n. 1. Semafor pentru reglarea circulatiei, folosit la intretaierile strazilor. ♦ Panou care impune in mod obligatoriu oprirea la intersectie. ♦ Lampa de semnalizare montata la partea din spate a unui autovehicul si care se aprinde cand se actioneaza franele acestuia. 2. oprirea mingii (cu piciorul la fotbal) si a pucului (la hochei). 3. Termen folosit in telegrafie pentru separarea frazelor in locul punctului. 4. (Med.) Stop c*****c = oprirea temporara a inimii ca urmare a lipsei oxigenului necesar; stop respirator = oprirea temporara a respiratiei datorita intoxicarii cu gaze, cu medicamente, electrocutarii etc. 5. (Cinem.) Stop-cadru = efect constand in oprirea momentana a miscarii, persistenta imaginii statice si reluarea miscarii la faza la care a fost oprita; stop-camera = procedeu de filmare combinata, care consta in oprirea brusca a aparatului de filmare si a personajelor din cadru, efectuarea unor modificari scenice si reluarea filmarii. [< fr., engl. stop].

STOP I. interj. 1. stai! opreste! 2. (in telegrafie, pentru separarea frazelor) punct! II. s. n. 1. semafor pentru reglarea circulatiei rutiere; panou care impune in mod obligatoriu oprirea la intersectie. ♦ lampa de semnalizare montata la partea din spate a unui autovehicul, care se aprinde cand sunt actionate franele acestuia. 2. oprirea balonului la fotbal si la hochei. ♦ (tenis) minge trimisa scurt, langa fileu, cand adversarul se afla plasat pe fundul terenului. 3. stop c*****c = oprirea temporara a inimii ca urmare a lipsei oxigenului necesar; stop respirator = oprirea temporara a respiratiei, datorita intoxicarii cu gaze, cu medicamente, electrocutarii etc. 4. stop-cadru = imagine asupra careia se opreste momentan aparatul de filmat; stop-camera = procedeu de filmare combinata constand in oprirea brusca a aparatului de filmat si a personajelor din cadru, efectuarea unor modificari scenice si realuarea filmarii. 5. unghi format de frunte si linia botului, care poate caracteriza o rasa de animale. (< fr., engl. stop)

SUSPENDA vb. tr. 1. a atarna; a suspensiona. 2. (fig.) a intrerupe, a amana, a opri temporar o activitate. ◊ (jur.) a opri cursul judecatii, al executarii sau al urmaririi penale. 3. (fig.) a interzice, a suprima (temporar). (< fr. suspendre, lat. suspendere)

BARIERA, bariere, s. f. 1. Bara mobila cu care se opreste temporar trecerea peste o sosea, peste o linie ferata etc.; p. ext. loc unde se intretaie o sosea cu o linie ferata. ♦ Dispozitiv de siguranta a circulatiei intr-o mina. ♦ Fig. Obstacol, piedica. 2. Loc pe unde se intra in oras si unde se incasau altadata taxele pentru marfurile care se aduceau spre vanzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Fr. barriere.

SUSPENSIE, suspensii, s. f. 1. Intrerupere (intentionata) a sirului gandirii, a frazei. ◊ Loc. adj. si adv. In suspensie = amanat, oprit, suspendat (temporar). 2. (Chim.) Sistem dispers solid-fluid, in care faza solida dispersa este in echilibru sau are un ritm de depunere neglijabil. 3. (Tehn.) Fel de sustinere a partii mobile a unui instrument; ansamblul pieselor care sustin echipamentul mobil al unui instrument. 4. Legatura elastica sau flexibila intre un sistem tehnic si elementele pe care se sprijina. ♦ Spec. Legatura elastica dintre sasiul unui vehicul si osiile lui, care amortizeaza socurile puternice si asigura mobilitatea si stabilitatea vehiculului. [Var.: suspensiune s. f.] – Din fr. suspension.

SUSPENDARE s.f. Actiunea de a suspenda si rezultatul ei; intrerupere, oprire, suprimare temporara. [< suspenda].

SUSPENDA vb. I. tr. 1. A atarna. 2. (Fig.) A intrerupe, a opri; a amana temporar; a suprima temporar. [P.i. suspend. / < lat. suspendere, cf. fr. suspendre].

INTRERUPE, intrerup, vb. III. Tranz. si refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfasurarea unei actiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri in cursul unei lucrari, al unei activitati; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva in timp ce vorbeste, a taia vorba cuiva. [Perf. s. intrerupsei, part. intrerupt – Var.: (Inv.) intrerumpe vb. III] – Intre¹- + rupe (dupa fr. interrompre).

RETINE, retin, vb. III. Tranz. 1. A tine pe loc, a impiedica de la ceva, a opri. ♦ A inchide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) stapani, a (se) infrana; a (se) abtine. 2. A opri o parte din drepturile banesti (sau de alta natura) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc in tren, la teatru etc. 4. A nu inapoia, a nu restitui; a pastra. 5. A tine minte, a-si aminti; a nu uita. – Re¹- + tine (dupa fr. retenir).

OCLUZIUNE ~i f. 1) Astupare temporara a unei conducte care opreste trecerea fluidului prin aceasta. 2) lingv. Inchiderea canalului fonator prin apropierea buzelor sau prin lipirea limbii de cerul gurii, intrerupand scurgerea curentului de aer. 3) med. Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin) datorita unui obstacol din interiorul organismului sau unei compresiuni din afara; obstructie. ~ intestinala. 4) Lacuna sub forma de mici bule de gaze ramase in interiorul unui obiect de metal in procesul turnarii. [G.-D ocluziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. occlusion

A SE INECA ma inec intranz. 1) A-si pierde viata prin sufocare intr-un lichid (de obicei in apa). ◊ ~ (ca tiganul) la mal a suferi un esec in ultimul moment. 2) fig. A nu mai putea respira temporar din cauza unor factori externi (oprirea in gat a unui aliment, tuse, fum, plans etc.); a se sufoca; a se inabusi. 3) (despre nave) A suferi un naufragiu; a naufragia. ◊ A i se ~ (cuiva) corabiile a se afla intr-o stare de adanca tristete. 4) fig. A se cufunda (in ceva) pana peste cap; a fi cuprins din toate partile. ~ in verdeata. ◊ ~ in bani (sau bunuri) a avea mult mai mult decat trebuie. /in + lat. necare

TRECATOR, -OARE, trecatori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care trece repede, care nu dureaza mult; temporar. 2. Care trece printr-un loc fara a se opri multa vreme, care este in trecere pe undeva. II. S. m. si f. Pieton. ♦ Drumet, calator. III. S. f. 1. Drum ingust de trecere printre doi munti sau printre doua inaltimi; pas. 2. P. gener. Loc de trecere. – Trece + suf. -ator.

POPAS ~uri n. 1) oprire pentru odihna (in timpul unui drum, unei calatorii). ◊ Fara ~ a) fara a se opri in timpul unei calatorii; b) fara intrerupere; neincetat. 2) Intrerupere temporara in timpul unei activitati; repaus; pauza. Vreme de ~. 3) Loc de oprire pentru odihna. 4) pop. Distanta de la o oprire pentru odihna pana la alta. Cale de trei ~uri. /<sl. popasu

ESCALA s. f. stationare temporara a unei (aero)nave pentru aprovizionare, control, reparatie, pentru debarcarea sau imbarcarea calatorilor etc.; (p. ext.) oprire. ◊ port, localitate unde se face aceasta oprire. (< fr. escale)

A SE opri ma ~esc intranz. 1) A-si intrerupe miscarea sau functionarea. 2) A poposi pentru un anumit timp; a se aseza temporar undeva. 3) A-si infrana pornirile; a se retine; a se infrana; a se stapani; a se controla. [Sil. o-pri] /<sl. opreti

ARMISTITIU s.n. Incetare temporara a ostilitatilor prin intelegerea partilor in lupta. [Pron. -tiu, pl. -ii. / cf. fr. armistice < lat. armistitium < arma – arma, statio – oprire].

A RETINE retin tranz. 1) A face sa se retina. 2) (infractori) A priva temporar de libertate. 3) fig. (porniri, sentimente, stari sufletesti etc.) A nu lasa sa se manifeste; a inchide in sine. 4) (locuri, bilete etc.) A lasa in rezerva; a pastra; a rezerva. ~ o camera la hotel. 5) (sume datorate, impozite etc.) A opri din oficiu. 6) A-si intipari in memorie; a tine minte. ~ spusele (cuiva). 7) (torente de apa, zapada, aer, rafale de vant etc.) A impiedica sa patrun-da (undeva). /re- + a tine

PAUZA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; recreatie; odihna; ragaz; repaus. 2) Perioada de trecere in timpul vorbirii. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea melodiei si durata de tacere. 4) lingv. Semn de punctuatie constand dintr-o bara care indica o oprire (putin mai mare decat la virgula) in timpul lecturii sau care deosebeste doua parti diferite ale aceluiasi text. [G.-D. pauzei; Sil. pa-u-] /<lat. pausa, fr. pause, germ. Pause