PREOPERATORIU, -IE, preoperatorii, adj. Care preceda o operatie chirurgicala. [Pr.: pre-o-] – Din fr. preoperatoire.

A DEZARTICULA ~ez tranz. 1) (membre) A scoate din articulatie (printr-o operatie chirurgicala). 2) A desface in partile componente; a dezmembra. /<fr. desarticuler

POSTOPERATORIU ~e (~i) (in opozitie cu preoperatoriu) Care are loc dupa o operatie chirurgicala. /<fr. postoperatoire

PREOPERATORIU, -IE adj. (Med.) Care precede o operatie chirurgicala; preoperator. [Cf. fr. preoperatoire).

OPERA vb. I. 1. tr. A face, a realiza, a efectua (ceva). 2. tr. A lucra cu..., a face calcule. 3. tr. A face o operatie chirurgicala. 4. tr. A face o operatie comerciala, financiara etc. 5. intr. A executa miscari strategice. 6. tr. (Argotic) A fura, a sparge; a buzunari. [< fr. operer, it. operare].

ALOPLASTIE s. f. operatie chirurgicala de inlocuire a tesuturilor cu ajutorul unor materiale straine; aloplastica. (< fr. alloplastie)

ANAPLASTIE s. f. operatie chirurgicala cu scopul de a reda forma normala a unui organ mutilat. (< fr. anaplastie)

ANEVRISMOPLASTIE s. f. operatie chirurgicala a unui anevrism. (< engl. aneurysmoplasty)

ANTRODUODENOSTOMIE s. f. operatie chirurgicala constand in legarea antrului piloric cu duodenul. (< fr. antroduodenostomie)

ARTROLIZA s. f. operatie chirurgicala destinata a reda mobilitatea ligamentelor unei articulatii anchilozate. (< fr. arthrolyse)

BRONHOPLASTIE s. f. operatie chirurgicala de refacere a bronhiilor. (< fr. bronchoplastie)

C**********E s. f. operatie chirurgicala de deschidere a cordului. (< fr. c**********e)

EXOTIROPEXIE s. f. operatie chirurgicala in scopul extirparii tiroidei. (< fr. exothyropexie)

LIPOSCULPTURA s. f. operatie chirurgicala prin care se extrage tesutul adipos dintr-o regiune a corpului uman, dand o noua forma a conturului acestuia. (< lipo- + sculptura)

MIOPLASTIE s. f. operatie chirurgicala pentru refacerea unui muschi. (< fr. myoplastie)

OPERA vb. I. tr. 1. a face, a realiza, a efectua (ceva). 2. a lucra cu..., a face calcule. 3. a face o operatie chirurgicala. 4. a face o operatie comerciala, financiara etc. 5. (arg.) a fura, a sparge; a buzunari. II. intr. a executa miscari strategice. (< fr. operer, lat. operari)

OSTEOCLAZIE s. f. 1. resorbtie osoasa datorata osteoclastelor. 2. operatie chirurgicala prin care se sfarama anumite oase. (< fr. osteoclasie)

PERITONEOPLASTIE s. f. operatie chirurgicala de acoperire a unei suprafete cu peritoneu. (< fr. peritoneoplastie)

PREOPERATORIU, -IE adj. care preceda o operatie chirurgicala. (< fr. preoperatoire)

SIRINGOTOMIE s. f. operatie chirurgicala a unei fistule. (< fr. syringotomie)

TARSOPLASTIE s. f. operatie chirurgicala urmarind corijarea unei deviatii a piciorului. (< fr. tarsoplastie)

CANULA, canule, s. f. Tub de sticla sau de ebonita, intrebuintat in medicina in diferite operatii chirurgicale sau pentru spalaturi interne. – Din fr. canule, lat. cannula.

GASTROTOMIE, gastrotomii, s. f. operatie chirurgicala care consta in deschiderea stomacului. – Din fr. gastrotomie.

INTERVENTIE, interventii, s. f. 1. Faptul de a interveni intr-o actiune, intr-un proces, intr-o discutie etc. ♦ Invazie armata sau amestec al unui stat in treburile interne ale altui stat sau ale altui popor. ♦ (Med.; si in sintagma interventie chirurgicala) operatie. 2. Actiune, efort, demers facut spre a obtine ceva, mai ales o favoare. – Din fr. intervention, lat. interventio.

OPERATOR, -OARE, operatori, -oare s., adj. 1. S. m. si f. Muncitor calificat care supravegheaza functionarea unei masini de lucru, a unui aparat sau care efectueaza diverse operatii cu acestea. ♦ Spec. Persoana care manuieste aparatul de luat vederi in timpul filmarii; persoana care proiecteaza filmul pe ecran. 2. S. m. si f. Persoana care face anumite operatii chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Functie intre doua spatii vectoriale, compatibila cu structura vectoriala a spatiilor respective. 4. S. m. (Fil.) Conectiv. 5. Adj. (In sintagma) Bloc operator = complex in cadrul unei sectii de chirurgie care include sala de operatii, sala de preanestezie si salile aferente. – Din fr. operateur, lat. operator, -oris.

PELVECTOMIE, pelvectomii, s. f. (Med.) operatie chirurgicala care consta in extirparea organelor din bazin (3). – Din fr. pelvectomie.

PELVITOMIE, pelvitomii, s. f. (Med.) – Denumire generica pentru operatiile chirurgicale practicate pentru largirea temporara a bazinului (3). – Din fr. pelvitomie.

ANAPLASTIE, anaplastii, s. f. operatie chirurgicala facuta cu scopul de a reda forma normala unei parti mutilate a corpului. – Din fr. anaplastie.

POSTOPERATORIU, -IE, postoperatorii, adj. Care se face sau se produce in urma unei operatii chirurgicale. – Din fr. postoperatoire.

PROTEZA, proteze, s. f. 1. Aparat sau piesa medicala care inlocuieste un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixeaza o dantura falsa. ♦ operatie chirurgicala prin care se inlocuieste un organ, un membru al corpului etc. printr-o proteza (1). 2. (Fon.) Aparitie accidentala a unei vocale la inceputul unui cuvant care incepe cu o consoana, fara a se schimba intelesul cuvantului. – Din fr. prothese.

OSTEOCLAZIE, osteoclazii, s. f. 1. operatie chirurgicala care necesita sfaramarea anumitor oase. 2. (Biol.) Proces lent de resorbtie osoasa datorita osteoclastelor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. osteoclasie.

LAPAROTOMIE, laparotomii, s. f. operatie chirurgicala care consta in deschiderea peretelui abdominal; celiotomie. – Din fr. laparotomie.

LARINGOTOMIE, laringotomii, s. f. operatie chirurgicala care consta in deschiderea sau sectionarea laringelui. – Din fr. laryngotomie.

LITOTOMIE, litotomii, s. f. (Med.) operatie chirurgicala pentru extragerea calculilor din organul care ii contine. – Din fr. lithotomie, engl. lithotomy.

ENTEROANASTOMOZA, enteroanastomoze, s. f. operatie chirurgicala prin care se stabileste o legatura intre doua anse intestinale, pentru a ocoli o tumoare sau alta piedica din tranzitul intestinal. [Pr.: -ro-a-] – Din fr. entero-anastomose.

ENTEROTOMIE, enterotomii, s. f. operatie chirurgicala executata pe intestin. – Din fr. enterotomie.

REZECTIE, rezectii, s. f. operatie chirurgicala prin care se taie si se inlatura, in parte sau in intregime, un organ sau un tesut. – Din fr. resection, lat. resectio, -onis.

RINOPLASTIE, rinoplastii, s. f. operatie chirurgicala plastica sau reparatorie, efectuata cu scopul de a reface un nas distrus, urat conformat sau mutilat, prin grefarea sau prin transplantarea unei portiuni de piele din alta parte a corpului. – Din fr. rhinoplastie.

CUTIT s. v. interventie chirurgicala, ope-ratie.

ANAPLASTIE f. operatie chirurgicala prin care se reda forma normala unui organ mutilat folosind materialul luat de la acelasi individ. /<fr. anaplastie

BISTURIU ~ri n. Instrument in forma de cutit, folosit pentru operatii chirurgicale; cutit de disectie. [Sil. -stu-riu] /<fr. bistouri

CANULA f. med. Tub special care se foloseste la efectuarea diferitelor spalaturi interne sau in diferite operatii chirurgicale. /<lat. cannula, fr. canule

CHERATOPLASTIE f. operatie chirurgicala de inlocuire a corneei bolnave printr-o cornee normala. [Art. cheratoplastia; G.-D. cheratoplastiei; Sil. -ti-e] /<fr. keratoplastie

OPERATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Lucrator specializat in efectuarea unor operatii tehnice sau in manipularea unor aparate. 2) Persoana care opereaza, executa o actiune. ~ de cinema. 3) inv. Medic specializat in operatii chirurgicale; chirurg. /<fr. operateur, lat. operator, -oris

OPERATORIU ~e (~i) livr. Care tine de operatii chirurgicale; propriu operatiilor chirurgicale; chirurgical. [Sil. -riu] /<fr. operatoire, lat. operatorius

PREOPERATORIU ~e (~i) (in opozitie cu postoperatoriu) Care are loc inaintea unei operatii chirurgicale. [Sil. pre-o-] /<fr. preoperatoire

PROTEZA ~e f. 1) Aparat sau piesa care inlocuieste un organ sau un segment al acestuia din corpul omenesc. 2) operatie chirurgicala prin care se inlocuieste un organ sau un segment al acestuia printr-un astfel de aparat. 3) lingv. Fenomen accidental de limba constand in adaugarea unui sunet la inceputul cuvantului, fara a-i produce schimbari in sens. /<fr. prothese

REDUCERE ~i f. 1) v. A REDUCE si A SE REDUCE. 2) operatie chirurgicala care are drept scop de a pune la loc un os luxat sau un organ deplasat. 3) Operatie logica prin care se verifica corectitudinea concluziei silogistice. ◊ ~ la absurd metoda de demonstrare a adevarului unei teze prin dovedirea ca teza contrara este falsa. /v. a se reduce

BISTURIU s.n. Cutit special folosit la operatii chirurgicale, la disectii etc. [Pl. -ie / < fr. bistouri, cf. it. bistori < pistoriensis – fabricat la Pistoia].

BLEFAROPLASTIE s.f. (Med.) operatie chirurgicala pentru repararea unei pleoape distruse sau deformate de o cicatrice. [< fr. blepharoplastie, cf. gr. blepharon – pleoapa, plastes – care modeleaza].

COLECISTOPEXIE s.f. (Med.) operatie chirurgicala constand in fixarea vezicii biliare de peretele abdominal. [Gen. -iei. / < fr. cholecystopexie].

DECAPSULATIE s.f. (Med.) operatie chirurgicala prin care se separa mai ales rinichiul din capsula sa; decapsulare. [Gen. -iei. / cf. fr. decapsulation].

EXOTIROPEXIE s.f. (Med.) operatie chirurgicala facuta in scopul extirparii tiroidei. [Gen. -iei. / < fr. exithyropexie].

GASTROTOMIE s.f. operatie chirurgicala constand in deschiderea stomacului (pentru a extrage un corp strain din el). [Gen. -iei. / < fr. gastrotomie, cf. gr. gaster – stomac, tome – taiere].

OPERATORIU, -IE adj. 1. (Liv.) Referitor la operatii chirurgicale; de chirurgie. 2. (Biol.) Referitor la operator. [Pron. -riu, var. operator, -oare adj. / cf. fr. operatoire, lat. operatorius].

ORHIDOPEXIE s.f. (Med.) operatie chirurgicala constand in coborarea si fixarea t**********i in pozitie normala. [Gen. -iei. / < fr. orchidopexie].

PERICHISTECTOMIE s.f. (Med.) operatie chirurgicala a tesutului periparazitar in tratamentul chistului hidatic. [Gen. -iei. / < fr. perikystectomie].

RACLAJ s.n. Curatire, razuire. ♦ Curatire a unui tesut bolnav (infectat etc.) facuta cu c******a. ♦ operatie chirurgicala prin care se indeparteaza din uter ovulul fecundat; c******aj. [< fr. raclage].

REZECTIE s.f. operatie chirurgicala constand in taierea si scoaterea (partiala sau totala a) unui organ sau a unui tesut. [Gen. -iei, var. rezectiune s.f. / cf. fr. resection < lat. resectio < resecare – a taia].

SOC s.n. Lovitura, ciocnire brusca si violenta intre doua corpuri. ♦ Unitate de soc = formatie specializata in operatii indraznete asupra anumitor obiective. V. comando. 2. Tulburare grava, brusca si violenta a functiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operatii chirurgicale, anestezii etc. ◊ Soc nervos = dezechilibru acut al unor functii psihice, provocat de o emotie puternica; tratament de soc = metoda terapeutica constand din crearea unei perturbatii bruste bolnavului. [< fr. choc, cf. engl. shock – a zgudui].

TREPANATIE s.f. operatie chirurgicala constand in perforarea unui os (mai ales cranian) cu ajutorul trepanului. [Gen. -iei, var. trepanatiune s.f. / cf. fr. trepanation].

goniotomie s.f. operatie chirurgicala in glaucomul congenital. (< engl. goniotomy)

BALANOPLASTIE s. f. operatie chirurgicala de refacere a glandului penian. (< engl. balanoplasty)

ABLATIUNE s.f. 1. operatie chirurgicala prin care se indeparteaza total sau partial un organ, un tesut sau un membru bolnav. 2. (Geol.) Transportare (prin actiunea apei, a vantului, a ghetarilor etc.) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. ♦ Reducere a masei unui ghetar prin topire, evaporare sau distrugere mecanica. 3. (Astr.) Fenomen fizic in urma caruia un meteorit, satelit etc., strabatand atmosfera, pierde din substanta datorita incalzirii sale pana la incandescenta. [Var. ablatie s.f. / cf. fr. ablation, lat. ablatio].

ANAPLASTIE s.f. (Med.) operatie chirurgicala facuta cu scopul de a reda forma normala a unui organ mutilat. [Gen. -iei. / < fr. anaplastie, cf. gr. ana – din nou, plassein – a forma].

ENTEROANASTOMOZA s.f. operatie chirurgicala prin care se stabileste o comunicatie intre doua anse intestinale pentru a ocoli o tumoare sau alta piedica a tranzitului intestinal. [Pron. -ro-a-. / < fr. entero-anastomose].

LITOTOMIE s.f. (Med.) operatie chirurgicala pentru extragerea calculilor din vezica. [Gen. -iei. / < fr. lithotomie].

LITOTRITIE s.f. (Med.) operatie chirurgicala constand in sfaramarea calculilor din vezica. [< fr. lithotritie, cf. gr. lithos – piatra, tribein – a zdrobi].

OSTEOCLAZIE s.f. 1. (Biol.) Resorbtie osoasa datorita osteoclastelor. 2. (Med.) operatie chirurgicala prin care se sfarama anumite oase. [Gen. -iei. / < fr. osteoclasie].

OSTEOSINTEZA s.f. (Med.) operatie chirurgicala de fixare si de reunire a fragmentelor osoase ale unei fracturi. [< fr. osteosynthese, cf. gr. osteon – os, synthesis – sinteza].

PELVITOMIE s.f. (Med.) operatie chirurgicala prin care se largeste temporar bazinul. [Gen. -iei. / < fr. pelvitomie, cf. lat. pelvis – bazin, gr. tome – taiere].

POSTOPERATORIU, -IE adj. Produs, aparut in urma unei operatii chirurgicale. [Pron. -riu. / dupa fr. postoperatoire].

BISTURIU s. n. instrument taios folosit la operatii chirurgicale, disectii. (< fr. bistouri)

OPERATORIU, -IE adj. referitor la operatii chirurgicale. (< fr. operatoire, lat. operatorius)

SOC s. n. 1. ciocnire brusca si volenta intre doua corpuri. ♦ (tehn.) ~ termic = procedeu in procesul de fabricatie a unor vase de laborator, produse refractare etc., constand in racirea brusca a pieselor. 2. de ~ = (despre formatii militare) specializat in operatii indraznete asupra anumitor obiective. 3. tulburare grava a functiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operatii chirurgicale, anestezii etc. ♦ ~ nervos = dezechilibru acut al unor functii psihice, provocat de o emotie puternica; tratament de ~ = metoda terapeutica prin crearea unei perturbatii bruste bolnavului; terapie de ~ = ansamblu de masuri drastice, hotarate in reformele economice si social-politice, in trecerea la economia de piata. 4. emotie puternica; stres. (< fr. choc)

ANAPLASTIE, anaplastii, s. f. operatie chirurgicala facuta cu scopul de a reda forma normala unei parti mutilate a corpului. – Fr. anaplastie (< gr.).

BISTURIU, bisturie, s. n. Cutitas special folosit in operatiile chirurgicale. – Fr. bistouri.

LAPARATOMIE, laparatomii, s. f. operatie chirurgicala care consta in deschiderea peretelui abdominal. – Fr. laparatomie (< gr.).

INTERVENTIE s. 1. v. imixtiune. 2. v. demers. 3. cuvant. (Interventia sa la discutii a fost oportuna.) 4. (MED.) interventie chirurgicala v. operatie.

SUTURA ~i f. 1) Cusatura care uneste tesuturile lezate accidental sau in cursul unei operatii. 2) Interventie chirurgicala de efectuare a unei asemenea cusaturi. 3) Tip de articulatie fixa a unor oase. ~ craniana. /<fr. suture

RINOPLASTIE s.f. operatie estetica chirurgicala de refacere a unui nas distrus, prin transplantarea pielii din alte parti ale corpului. [Gen. -iei. / < fr. rhinoplastie, cf. gr. rhis – nas, plastos – modelat].

CEZARIAN ~ana (~eni, ~ene) 1) rar Care tine de epoca de guvernare a imparatilor romani. 2): operatie ~ana interventie chirurgicala in regiunea abdominala pentru a extrage fatul din uter in caz de nastere grea; cezarotomie. [Sil. -ri-an] /<fr. cesarien

CRANIOTOM ~e n. Instrument chirur-gical folosit la operatiile de craniotomie. [Sil. -ni-o-] /<fr. craniotome

HISTEROPEXIE s.f. (Med.) Operatia de fixare chirurgicala a uterului. [Gen. -iei. / < fr. hysteropexie, cf. gr. hystera – uter, pexis – fixare].

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea, masa solida dintr-o singura bucata. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Bloc de desen = grup de foi de hartie de desenat, lipite intre ele la una din margini si pastrate intre doua cartoane protectoare. ♦ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. 3. Cladire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (In sintagma) Bloc motor = organ de motor in care se afla cilindrii si pistoanele. 6. (Med.; in sintagmele) Bloc c*****c = tulburare a ritmului inimii, datorita blocarii influxului nervos care strabate muschiul c*****c. Bloc operator = parte componenta a serviciilor chirurgicale, cuprinzand salile de operatie si dependintele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]

PERINEORAFIE s.f. (Med.) operatie in ginecologie de refacere chirurgicala a rupturilor de perineu. [< fr. perineoraphie].

TENOTOMIE s.f. operatie care consta in sectionarea chirurgicala a unui tendon. [Gen. -iei. / < fr. tenotomie, cf. gr. tenon – tendon, tome – sectiune].

CHIRURGIE s. f. ramura a medicinei care trateaza bolile prin operatii. ♦ mica ~ = parte consacrata interventiilor chirurgicale usoare. (< fr. chirurgie, lat. chirurgia)

ASEPSIE s. f. Metoda de sterilizare a instrumentelor chirurgicale, a locului unde se face operatia etc. cu ajutorul caldurii, ultrasunetelor etc.; absenta a microbilor in urma aplicarii acestei metode. – Din fr. asepsie.

operatie s. 1. actiune. (operatie de stingere a focului.) 2. v. tranzactie. 3. (MED.) interventie chirurgicala, (fig.) cutit. (A ajuns la operatie.) 4. (MAT.) (rar) regula, (inv.) spetie. (Cele patru operatii.) 5. (MAT.) calcul, socoteala. (Printr-o operatie ingenioasa a rezolvat problema.)

CEZARIAN, -A adj. 1. (Rar) Referitor la imparatii romani sau la vremea acestora. 2. operatie cezariana (si s.f. ) = interventie chirurgicala prin care este scos copilul din pantecele mamei atunci cand nasterea normala este imposibila; cezarotomie. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. cesarien].

CEZARIAN, -A, cezarieni, -e, adj. 1. (Rar) Privitor la cezarii romani, care apartine epocii cezarilor romani. 2. (In expr.) operatie cezariana (si substantivat, f.) = interventie chirurgicala in regiunea abdominala (spre a scoate copilul din pantecele mamei, in cazuri de nastere dificila). [Pr.: -ri-an] – Fr. (1) cesarien, (2) [operation] cesarienne.

ASEPSIE f. 1) operatie de sterilizare a instrumentelor si utilajelor chirurgicale cu ajutorul caldurii, ultrasunetelor etc. 2) Absenta a microbilor in urma aplicarii acestei operatii. /<fr. asepsie

TARSOTOMIE s.f. (Med.) 1. Sectionare chirurgicala a articulatiei tarsului, fara rezectie osoasa. 2. operatie practicata in caz de entropion, constand in a rezeca o parte a cartilajului tarsian. [Gen. -iei. / < fr. tarsotomie, cf. gr. tarsos – talpa, tome – taiere].

CHIRURGIE s. f. Ramura a medicinei care trateaza bolile cu ajutorul operatiilor. ◊ Mica chirurgie = parte a chirurgiei consacrata interventiilor chirurgicale mai usoare, care nu impun spitalizare. Chirurgie genetica = transplant de gene. [Var.: (inv.) hirurgie s. f.] – Din fr. chirurgie, lat. chirurgia.

TREPAN ~e n. 1) Instrument chirurgical, in forma de sfredel, folosit la trepanatii. 2) operatie care se face cu ajutorul unui astfel de instrument. 3) Instrument folosit de sculptori pentru perforatii adanci in piatra si in marmura. 4) Unealta asemanatoare cu sapa, folosita la forajul percutant. /<fr. trepan

TREPAN s.n. 1. Instrument chirurgical, de forma unui sfredel, folosit pentru perforarea oaselor craniului; operatie facuta cu un astfel de instrument. 2. Sapa pentru foraj. 3. Instrument de gravor. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. trepan, cf. lat.t. trepanum, gr. trypanon].

operatie ~i f. 1) Actiune efectuata in vederea realizarii unui scop. 2) Interventie chirurgicala. 3) Afacere financiara sau comerciala. ~ avantajoasa. 4) mil. Ansamblu de manevre coordonate efectuate de trupele militare in vederea realizarii unui plan de lupta. 5) mat. Calcul efectuat asupra unor multimi de elemente. [G.-D. operatiei; Sil. -ti-e] /<lat. operatio, ~onis, fr. operation, germ. Operation

STERILIZATOR, -OARE, sterilizatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana specializata in operatiile de sterilizare. 2. S. n. Aparat pentru sterilizarea, cu ajutorul caldurii, a instrumentelor chirurgicale, a pansamentelor etc. – Din fr. sterilisateur.

operatie s.f. 1. Activitate indreptata catre atingerea unui anumit scop; lucrare, actiune. 2. Interventie chirurgicala asupra unui organ sau asupra unui tesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 2. Ansamblu de miscari strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzactii financiare sau comerciale; inregistrarea acestora intr-un registru. 5. (Mat.) Functie definita pe un produs cartezian, cu valori in alt produs cartezian. ◊ operatie algebrica = operatie definita pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operatiune s.f. / cf. fr. operation, it. operazione, rus. operatiia, lat. operatio].

operatie s. f. 1. activitate indreptata catre atingerea unui anumit scop; lucrare, actiune. 2. interventie chirurgicala. 3. ansamblul actiunilor de lupta si a manevrelor executate de fortele terestre, navale sau aeriene intr-o regiune determinata. 4. efectuarea unor tranzactii financiare sau comerciale. 5. (mat.) procedeu prin care se ataseaza oricarei perechi de elemente dintr-o multime un element unic din aceeasi multime. ◊ efectuare a unui anumit calcul. (< fr. operation, lat. operatio, germ. Operation)

OPERAT, -A adj. Caruia i s-a facut o operatie (2). // s.n. (Liv.) Lucrare, opera, actiune, comportament. // s.m. si f. Persoana care a fost supusa unei interventii chirurgicale. [< opera].

DISECTIE ~i f. Deschidere sau sectionare prin mijloace chirurgicale a unui corp sau a unor parti ale lui, in scopul studierii lor anatomice sau pentru a efectua o operatie. [Art. disectia; G.-D. disectiei; Sil. -ti-e] /<fr. dissection, lat. dis-sectio

DECORTICARE, decorticari, s. f. Actiunea de a decortica si rezultatul ei; decorticatie. 1. operatie de desprindere si de inlaturare a cojilor de pe unele seminte in vederea consumului sau prelucrarii ulterioare a acestora. 2. Indepartare chirurgicala, totala sau partiala, a partii corticale a unui organ (creier, rinichi etc.) – V. decortica.

EMONDAJ, s. n. 1. operatie de taiere a ramurilor de pe trunchiurile arborilor in perioada de crestere pentru a stimula dezvoltarea lor in inaltime; emondare, emondatie. 2. (Med.) Interventie chirurgicala constand in inlaturarea exostozelor si osteofitelor epifizelor. – Din fr. emondage.

operatie, operatii, s. f. 1. Activitate efectuata de unul sau de mai multi oameni cu o anumita calificare in vederea atingerii unui anumit scop; actiune efectuata de un aparat, de o masina etc. in cadrul unei munci specifice; p. gener. actiune, lucrare. 2. Actiune terapeutica chirurgicala, efectuata asupra unui organ sau a unui tesut bolnav; interventie chirurgicala. 3. Actiune militara de mare amploare, in vederea realizarii unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzactii financiare sau comerciale; inscriere intr-un registru a unei tranzactii efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obtin unul sau mai multe elemente ale unei multimi. ♦ Regula dupa care se face un calcul sau se aplica o constructie matematica; executare a unui calcul. [Var.: operatiune s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. operation, germ. Operation.