EPISOD, episoade, s. n. 1. Actiune secundara intr-o opera narativa, avand un rol relativ independent; parte relativ independenta a unei naratiuni. ♦ Parte a actiunii in teatrul antic, delimitata prin interventiile corului si corespunzand actului din dramaturgia moderna. 2. Fraza muzicala de importanta secundara, intercalata intre principalele parti ale ale unei compozitii pentru a aduce o variatie. 3. Intamplare in viata cuiva [Var.: epizod s. n.] – Din fr. episode.

ROMAN¹, romane, s. n. Specie a genului epic, de intindere mare, cu continut complex, care se desfasoara de-a lungul unei anumite perioade si angajeaza mai multe personaje, presupunand un anumit grad de adancime a observatiei sociale si analizei psihologice. ◊ opera narativa in proza sau in versuri scrisa, in evul mediu, intr-o limba romanica. ♦ Fig. Impletire de intamplari cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (inv.) romant s. n.] – Din fr. roman.

SASSETA (Stefano di Giovanni, zis il ~) (c. 1392-1451), pictor italian. opera sa se remarca prin farmecul narativ si atmosfera de basm, prin suavitatea figurilor, pitorescul detaliilor si finetea executiilor („Polipticul Sf. Francisc”, „Madona zapezilor”, „Viziunea Sf. Toma”).

EPIC, -A I. adj. 1. care exprima, in forma de povestire, fapte, idei, sentimente. ♦ gen ~ = gen literar care cuprinde totalitatea productiilor literare cu caracter narativ. 2. (fig.) demn de o epopee, de mari proportii. II. s. f. totalitatea operelor literare apartinand genului epic. (< fr. epique, lat. epicus, gr. epikos)

POEM s. n. 1. poezie epica de proportii ample, in care se povestesc fapte marete savarsite de personaje insufletite de sentimente nobile. ♦ ~ in proza = opera literara in proza, care are ritm de poezie. 2. piesa muzicala instrumentala de constructie libera, cu caracter liric sau narativ. ♦ ~ simfonic = lucrare orchestrala ampla in forma libera sau de sonata, rondo etc., cu un continut programatic. (< fr. poeme, lat. poema, gr. poiema)

BUTOR, Michel (n. 1926), scriitor francez. Reprezentant al scolii „noului roman”. opera sa critica („Repertorii I-V”) si romanesca („Petrecerea timpului”, „Schimbarea”, „Grade”, „Boomerang”) incearca sa defineasca un alt spatiu narativ.

POEM s.n. 1. Creatie epica in versuri de proportii mari, in care se povestesc fapte marete savarsite de personaje insufletite de sentimente nobile. 2. opera literara in proza, care are ritm de poezie. 3. Lucrare instrumentala de constructie libera, de obicei cu caracter liric sau narativ. ♦ Poem simfonic = piesa simfonica pentru orchestra, avand la baza un text literar. [Pron. po-em, var. poema s.f. / cf. fr. poeme, lat. poema, gr. poiema < poein – a face].