YETI s.m. Animal sau om ipotetic primitiv, de pe versantul sudic al muntilor Himalaia, „omul zapezilor”, „omul padurii”. (din fr. yeti)

VaRTEJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce aduce curentul. 2) Masa de aer puternica care se misca repede, atragand si ridicand in cercuri praf, nisip, zapada etc. 3) (la oameni, mai ales in crestet sau pe corpul animalelor) Portiune unde parul creste in toate partile. 4) Miscare de rotatie (ametitoare). In ~ul dansului. 5) Stare de buimaceala; zapa-ceala. 6) Unealta care func-tioneaza prin miscari circulare. 7) Crestatura rotunjita facuta ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pamantului a) planta legumicola cu tulpina taratoare si cu flori galbene dispuse in ciorchine; b) planta cu tulpina joasa, avand cate trei frunze la un nod si flori rosii in varful tulpinii, care creste printre stanci. /<sl. vrutezi

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

carunt, -a adj. (lat. canutus, ca marunt d. minutus; it. canuto, fr. chenu). Cam albit, pe jumatate alb de batrineta [!]: om, par carunt. Fig. Acoperit de zapada: munti carunti.

A SE INFUNDA ma infund intranz. 1) (despre santuri, conducte) A se inchide prin depuneri (de noroi, de nisip); a se astupa. 2) (despre drumuri) A nu mai avea continuare; a fi intrerupt; a se inchide. 3) (despre vehicule, oameni) A intra adanc (in namol, glod, zapada, nisip), fara a putea sa inainteze; a se impotmoli. 4) fig. fam. A se izola intr-un loc ascuns de ochii lumii; a se ingropa. /<lat. infundare

SPULBERAT, -A, spulberati, -te, adj. (Despre zapada, praf, frunze etc.) Risipit, imprastiat de vant; (despre locuri) de pe care zapada a fost luata de vant. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Zapacit, neserios, distrat. ♦ Fig. (Despre oameni) Furios, manios. – V. spulbera.

A SE IMPOTMOLI ma ~esc intranz. 1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adanc (in namol, nisip, zapada), fara a putea sa inainteze; a se infunda. ~ in mlastina. 2) fig. A nu putea iesi dintr-o dificultate; a se incurca (rau); a se ingloda. ~ in treburi. 3) (despre albia unei ape) A se ingusta din cauza aluviunilor; a se innamoli. /in + podmol

SCHI s.n. 1. Un fel de patina de lemn, aproape ca lungime cu inaltimea omului, cu care se poate merge alunecand pe zapada. 2. Sport de iarna practicat cu schiurile (1). ♦ Schi nautic = sport nautic in care executantul, tras de o barca cu motor, aluneca pe apa mentinandu-se pe una sau pe doua scanduri; water-ski. [< fr., norv. ski].

PUHOI ~oaie n. 1) Curs vijelios de apa format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; torent; suvoi. 2) Ploaie torentiala. 3) fig. Multime nenumarata (de oameni sau de alte fiinte) care se indreapta navalnic in aceeasi directie. /<sl. povoni

DARA ~e f. 1) Urma neintrerupta lasata de un obiect tarat (pe pamant, pe nisip, pe zapada), de un lichid ce se scurge etc. 2) Sir de urme lasate de un om sau de un animal (pe pamant, pe nisip sau pe zapada). 3): ~ de lumina raza de lumina proiectata in intuneric de o sursa. /<sl. dira

somoltoc, -oaca, adj., s.m., f. si n. 1. (reg.; s.m. si f.) (om) mic de statura. 2. (reg.; s.m. si f.) (om) incet, moale, bleg. 3. (reg.; s.m. in forma: solmotoc) fulg mare de zapada. 4. (pop.; s.n.) somoiog, mototol. 5. (reg.; s.n. in forma: solmotoc) smoc (de par sau de lana). 6. (reg.; s.n.; in forma: solmotoc) bucata rupta dintr-un cojoc. 7. (reg.; s.n.) buchet, manunchi.

SUVOI, suvoaie, s. n. Curent de apa care se scurge cu repeziciune pe locuri inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); p. ext. curs de apa (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundenta si repede. ♦ Fig. Val, multime de oameni (in miscare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: sivoi s. n.] – Din magh. sio (dupa puvoi).

SEC seaca (seci) 1) Care este lipsit de apa sau de umezeala; uscat. Teren ~. ◊ Tuse seaca tuse fara expectoratie. Ger ~ ger uscat, fara zapada. Vin ~ vin nealcoolizat. A manca de ~ a posti. 2) si fig. Care nu are nimic in interior; gol; desert. Nuca seaca. ◊ Cap ~ om prost. In ~ a) in gol; b) in zadar. A inghiti in ~ a) a inghiti fara a avea ce inghiti; b) a-si infrana o dorinta. 3) (despre membre) Care nu functioneaza; atrofiat. Mana seaca. 4) si adverbial (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de caldura sufleteasca; rece. /<lat. siccus

TORENT ~e n. 1) Curs de apa temporar si puternic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor si vine la vale cu o mare viteza si forta de eroziune; suvoi; puhoi. 2) fig. Cantitate mare (de ceva) aparuta brusc. ~ de lacrimi. ~ de oameni. /<fr. torrent, lat. torrens, ~tis

alunec (sud), lunec (nord) si lurec (vechi), a -a v. intr. (lat. lubrico, -are, a face sa fie alunecos, lubric). Sint alunecos: gheata asta aluneca bine Merg fara pedeca [!] pe un loc alunecos: sania aluneca bine pe zapada, bucatele pe git. Imi perd [!] echilibru (si cad ori nu): caii aluneca pe gheata. Ma strecor pintre [!] ceva: banii mi-au alunecat pintre [!] degete. Fig. Cad, gresesc, comit un delict: acest om n' a alunecat nici-odata.

ciobota f., pl. e (rut. cobit, gen. cobota; rus. ceboty, ciobote de marochin, d. tat. cabata, care vine d. pers. [de unde si turc.] cabatan, ciobote mari; it. ciabatta, incaltaminte uzata, pv. sabata, fr. savate, picard chavate, sp. zapata). Mold. Cizma, incaltamint care acopere [!] picioru pina la genunchi. Fig. Iron. om igno-rant [!], tureatca. (Pina pe la 1848, mai toti bar-batii [!] purtau ciobote. Azi poarta mai mult taranii, jidanii batrini, soldatii calari si mai rar cei pe jos. In Ungaria si partile ve-cine [!] ei, poarta si tarancele. Orasenii poarta ghete, pe care le vira in galosi cind e noroi si in sosoni cind e zapada sau numai ger). In Mold. nord. cibota si ciubota. In Munt. cioboata, cizma sau gheata grosolana.