pargar, pargari, s.m. (inv. si reg.) 1. concetatean; orasean, targovet. 2. membru in sfatul administrativ al unui oras sau al unui targ; batran, jurat. 3. vatasel la primarie. 4. om usuratic, neserios. 5. flacau care organizeaza programul tinerilor in sarbatorile de iarna. 6. pandar. 7. (inv.) muncitor la ocnele de sare.

FANTE s. m. 1. (fam.; peior.) om usuratic, increzut; tanar exagerat de elegant; filfizon. 2. valet (la cartile de joc). (< it. fante)

SPRINTAR, -A, sprintari, -e, adj. (Pop. si fam.) Plin de zburdalnicie; zglobiu, nebunatic. ♦ Sprinten, iute; jucaus. ♦ Fig. Hoinar, nestatornic. ♦ (Despre oameni) usuratic. – Et. nec.

FANTE s.m. 1. (Fam.) om usuratic, increzut; tanar exagerat de elegant; filfizon. 2. Valet (la cartile de joc). [< it. fante].

tarcoava, tarcoave, s.f. (reg.) 1. t***a, femeie usuratica. 2. om mincinos.

BERBANT, berbanti, s. m. (Inv. si fam.) om usuratic, neserios, afemeiat. – Ngr. birbantis (<it.).

parci², parci, s.m. 1. (inv. si pop.) tap de prasila; berbec de prasila. 2. (pop.) miros caracteristic pe care il au tapii in perioada de imperechere; sudoare de tap, parceala, parcit, parcitura, parcioc, parcita. 3. (reg.) hormonii s*****i la om. 4. (reg.) tanar d*******t, usuratic. 5. (reg.) om de statura mica, pipernicit; copil. 6. (reg.) varietate de struguri cu boabe mici.

sprehuiat, -a, adj. (reg.; despre oameni) 1. nebunatic, usuratic. 2. (despre copii; in forma: zbrihuat) neastamparat. 3. (in forma: zbrevuiat; despre facultatile psihice) tulburat. 4. (in forma; sprahoiet; despre imbracaminte) dezordonat; neingrijit.

MOTPAN, motpani, s. m. (Reg.) 1. (Ir.) Domn; boier. 2. Barbat usuratic, berbant, strengar; om de nimic. – Din pol. miscipan, mospan.

usuratic, -A, usuratici, -ce, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flusturatic, frivol. – Usor² + suf. -atic.

FLUSTURATIC, -A, flusturatici, -ce, adj., s. m. si f. (om) nestatornic, nebunatic, zvapaiat; usuratic, fluturatic. [Var.: flusturatec, -a adj.] – Flustura + suf. -atic.

NESOCOTIT, -A, nesocotiti, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecata, de socotinta, de chibzuinta in actiuni; nechibzuit, nesabuit; p. ext. usuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestarile oamenilor) Care dovedeste nesocotinta; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat in seama; ignorat, desconsiderat. – Ne- + socotit.

SPULBERATIC, -A, spulberatici, -ce, adj. (Despre oameni sau comportarea lor) usuratic, flusturatic, nestatornic. – Spulbera + suf. -atic.

ZBURDALNIC, -A, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburda; (despre oameni) zglobiu, neastamparat, vioi, nebunatic; p. ext. usuratic. ♦ Fig. (Despre stari sufletesti sau manifestari ale omului) Plin de avant, de voiosie, de vioiciune; avantat. – Zburda + suf. -alnic.

POAMA, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poama acra = persoana uracioasa, cicalitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos si mezocarpul carnos, provenit din dezvoltarea si modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe taiate felii, uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafida. ♦ Vita de vie. ♦ (La pl.) Coacaz. 4. Fig. Persoana lipsita de seriozitate si de caracter; om de nimic, ticalos, derbedeu. ♦ Femeie imorala, usuratica, stricata. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-canelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momitei = vuietoare; poamele-matei = arariel; poame-de-pamant = cartof. – Lat. poma.

PUI¹ ~ m. I. 1) Pasare de la iesirea din gaoace si pana la maturitate. ~ de gaina. ~ de curca. ◊ ~ de cuc (sau de bogdaproste) copil al nimanui. 2) Carne de gaina tanara. Zeama de ~. 3) Orice fiinta vie in prima faza de dezvoltare. ~ de om. ~ de urs. ◊ ~ de lele a) persoana usuratica, amorala; b) copil nelegitim; bastard. ~ de vipera (sau de naparca, de sarpe) om rau, perfid. 4) Ramura tanara care porneste de la radacina unei plante; copilet. 5) fig. fam. Fiinta scumpa, draga. 6) la pl. pop. Cusatura decorativa in forma de cruciulite marunte facuta pe pieptul si pe manecile camasilor taranesti. II. (in imbinari cu valoare de superlativ): ~ de ger ger cumplit. ~ de somn somn bun, reconfortant. ~ de chef chef mare. ~ de bataie bataie zdravana. /<lat. pulleus

FRIVOL, -A adj. (Despre oameni) Care se ocupa cu lucruri neserioase; usuratic, neserios. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) De nimic, neinsemnat. [< fr. frivole, it. frivolo, cf. lat. frivolus – care pretuieste putin].

FRIVOL, -A adj. (despre oameni) care se ocupa cu lucruri neserioase; usuratic. ◊ (despre lucruri, fapte, atitudine) lipsit de seriozitate; neinsemnat. (< fr. frivole, it. frivolo)

ZBURDALNIC, -A, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburda; (despre oameni) zglobiu, neastamparat, vioi, nebunatic; p. ext. usuratic, neserios. ♦ Fig. (Despre stari sufletesti sau manifestari ale omului) Plin de avant, de voiosie, de vioiciune. – Din zburda + suf. -al-nic.

INCONSTANT, -A, inconstanti, -te, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) Care nu este constant; schimbator, nestatornic, instabil, usuratic. – Din fr. inconstant.

CRAI, crai, s. m. 1. (Astazi poetic sau in basme) Imparat, rege, domnitor. ◊ (Cei trei) crai de la rasarit = magi. ◊ Compus: crai-nou = luna in prima ei faza, cand are forma unei seceri subtiri; luna-noua. 2. Barbat usuratic, care se tine de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon. ◊ Crai de curte veche = haimana, pungas, derbedeu, d*******t. – Din sl. kralĩ.

FRIVOL, -A, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umbla dupa placeri usoare; usuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanta. – Din fr. frivole, it. frivolo.

DEMIMONDEN, -A, demimondeni, -e, s. f., adj. 1. S. f. Femeie cu purtari usuratice; cocheta. 2. Adj. Care se refera la o demimondena (1) sau la apucaturile ei. – Din fr. demi-mondaine.

IROSI, irosesc, vb. IV. Tranz. si refl. A (se) consuma facand risipa, a (se) cheltui in mod usuratic, a (se) imprastia in exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari si) inutile intr-o anumita directie. – Cf. a fierosi.