DILETANT, -A s.m. si f. Amator (pasionat) de arta, de stiinta, de tehnica, fara pregatire de specialitate; (peior.) om superficial, lipsit de pregatire temeinica. [< fr. dilettante, cf. it. dilettante – care se delecteaza].

PARLEALA, parleli, s. f. 1. Actiunea de a (se) parli si rezultatul ei; arsura usoara, superficiala: parlitura. 2. Fig. (Fam.) Pacaleala, inselatorie; paguba, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-si scoate parleala = a-si gasi o compensatie, a se despagubi (de o paguba materiala, de o osteneala etc.). – Parli + suf. -eala.

FACIES s.n. 1. Aspect al fetei in timpul unei boli; (p. ext.) fizionomie, aspect exterior. ♦ Suprafata a unei formatii anatomice. 2. Aspect caracteristic pe care il au stratele geologice datorita naturii rocilor si fosilelor din care sunt alcatuite. ♦ Aspectul unei culturi arheologice in formele ei caracteristice. ♦ Aspectul superficial al unui lucru. [Pron. -ci-es, pl. -uri. / < fr., it., lat. facies].

scarmocit, scarmocita, adj. (reg.) 1. scormonit, scotocit. 2. (despre pamant) arat superficial. 3. (fig.; despre oameni) neastamparat.

SIROIRE, siroiri, s. f. 1. Actiunea de a siroi² si rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficiala, provocat de firisoarele de apa care provin din precipitatii atmosferice si care se scurg pe un teren in panta; spalare. – V. siroi².

MITICESC, -EASCA, miticesti, adj. (Rar; despre comportarile, faptele, vorbele etc. oamenilor) Care este caracteristic miticismului; superficial, neserios. – Mitica (n. pr.) + suf. -esc.

SEMIDOCT, -A, semidocti, -te, adj., s. m. si f. (om) care are cunostinte putine si superficiale (dar se crede cult); (om) putin instruit. – Semi- + doct.

INSAILA, insailez, vb. I. Tranz. A coase in mod provizoriu cu impunsaturi departate; a prinde cu un fir de ata (alba) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a injgheba; a improviza, a insira. [Var.: inseila vb. I] – Cf. saia.

SIMPLISM s. n. Insusirea de a fi simplu sau simplist; mod unilateral si superficial de a considera lucrurile; judecata a omului simplist (2); nivel intelectual scazut. – Din fr. simplisme.

SIMPLIST, -A, simplisti, -ste, adj. 1. (Despre conceptii, rationamente, metode etc.) Care considera lucrurile superficial, unilateral, neglijand uneori aspectele esentiale. 2. (Despre oameni si manifestarile lor) Care este lipsit de complicatii si de subtilitati intelectuale; care judeca in mod simplist (1) sau face dovada unei astfel de judecati. – Din fr. simpliste.

pospai, pospaiesc si pospai, vb. IV (inv. si reg.) 1. a acoperi, a asterne, a inveli, a presara cu un strat de subtire, fin, superficial; a acoperi presarand. 2. a tencui, a fatai. 3. a murdari. 4. (fig.; despre obiecte, treburi, sarcini etc.) a face, a executa in mod superficial, de mantuiala sau cu greutate. 5. (despre alimente) a manca repede, putin, de ici si de colo, in sila; a frunzari, a paspai. 6. (inv.; despre oameni) a invata, a instrui, a pregati superficial. 7. (refl.; fig.) a se imbraca sumar sau cu putina cheltuiala. 8. (in forma: pospaia) a face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afanat (parul din tesaturi).

PARLIT², -A, parliti, -te, adj. 1. Ars usor, numai la suprafata. ♦ (Despre haine, tesaturi etc.) Ars superficial la calcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre parti ale corpului lor) Cu pielea innegrita de soare; innegrit, bronzat. 3. (Despre vegetatie) Ofilit, vestejit, uscat din cauza arsitei. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sarac, nevoias; necajit, amarat. ♦ (Substantivat) om nevoias; p. ext. om neispravit, prapadit. – V. parli.

VARICOZITATE ~ati f. Dilatatie a unor vene, in special a micilor vene superficiale ale tegumentelor. /<germ. Varikositat

AFLUENTA s. f. 1. acces al apei superficiale sau subterane intr-un rau, lac ori mare. 2. multime de oameni; imbulzeala, aflux. 3. cantitate mare, abundenta. (< fr. affluence, lat. affluentia)

GUDRONAJ s.n. Tratament superficial de intretinere a suprafetei unei imbracaminti rutiere, constand in stropirea cu gudron si acoperirea ei cu criblura; gudronare. [< fr. goudronnage].

CALIRE, caliri, s. f. Actiunea de a (se) cali. ♦ Tratament termic al otelului, care consta in incalzirea piesei la o temperatura superioara punctului de transformare, urmata de racirea ei brusca intr-un mediu gazos, lichid sau granular, in vederea maririi duritatii, mai ales a stratului superficial. – V. cali.

ZGARIA, zgarii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) face o rana usoara pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit. Mata blanda zgarie rau, se spune despre oamenii fatarnici. ♦ A produce pe un obiect o rozatura, o julitura. ◊ Expr. A zgaria pamantul = a ara superficial, la suprafata. A zgaria hartia = a scrie (prost). 2. Tranz. Fig. A produce o senzatie auditiva neplacuta. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul; a ustura. – Lat. *scaberare (< scaber).

FORMALISM s. n. 1. conceptie idealista care rupe forma de continut, reducand procesul concret al dezvoltarii istorice la forme exterioare si scheme abstracte. 2. orientare estetica in arta care supraapreciaza importanta formei, in dauna continutului. 3. respectarea birocratica, ingusta si superficiala a formalitatii. ◊ atitudine conformista, exagerata, protocolara. 4. utilizare a modelelor formale in diferite stiinte. ◊ orientare metodologica in filozofia matematica contemporana care sustine ca matematica isi gaseste deplina ei justificare in constructia formala. ♦ ~ etic = respectare pur formala a preceptelor si normelor morale. (< fr. formalisme)

superficial ~a (~i, ~e) 1) Care se manifesta la suprafata; caracteristic pentru suprafata. 2) (despre persoane) Care trateaza numai partile de suprafata ale problemelor; lipsit de profunzime. Spirit ~. 3) (despre manifestari ale oamenilor) Care este facut in pripa; rapid; sumar; expeditiv. Analiza ~a. [Sil. -ci-al] /<lat. superficialis, fr. superficiel

superficial, -A, superficiali, -e, adj. Care apare, se produce, ramane la suprafata unui obiect, a unei fiinte; fig. care apare, se produce, ramane la suprafata, fara sa atinga miezul, esenta lucrurilor. ♦ Fig. (Despre oameni) Care trateaza problemele fara sa le adanceasca, care trece usor peste lucruri; lipsit de adancime. ♦ Fig. (Adverbial) Fara a aprofunda; pe deasupra. [Pr.: -ci-al] – Din fr. superficiel.

ZGARIA, zgarii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) face o rana superficiala pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urma superficiala cu ajutorul unui corp ascutit si dur; a racai. ◊ Expr. A zgaria pamantul = a ara superficial. A zgaria hartia = a scrie o literatura proasta. 2. Tranz. Fig. A produce o senzatie auditiva neplacuta. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgarie-branza s. m. si f. invar. = epitet dat unui om zgarcit, avar, carpanos; zgarie-nori s. m. invar. = cladire inalta cu foarte multe etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).

FACIES s. n. 1. infatisare, aspect superficial al unui lucru. 2. aspect al fetei in timpul unei boli, al unei stari emotive etc. ◊ suprafata a unei formatii anatomice. 3. totalitatea caracterelor mineralogice si petrografice ale unei roci. ◊ aspect pe care il au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice si paleontologice. 4. aspectul unei culturi arheologice in formele ei caracteristice. 5. cea mai mica subdiviziune a asociatiei vegetale caracterizata prin dominatia unei specii. (< lat. facies, fr. facies)