CENTAUR s.m. 1. (Mit.) Personaj inchipuit a fi jumatate om si jumatate cal. 2. Constelatie din emisfera australa, din care face parte cea mai apropiata stea de sistemul solar. [< lat. centaurus, cf. it. centaurus, fr. centaure].

BUCENTAUR s. m. fiinta fabuloasa, jumatate om si jumatate taur. (< fr. bucentaure)

CENTAUR, centauri, s. m. (In mitologia greaca) Fiinta imaginara, jumatate om si jumatate cal. ♦ (La sg. art.) Constelatie din emisfera sudica, din care face parte steaua cea mai apropiata de sistemul solar. – Lat. lit. centaurus.

centaur m. (vgr. kentauros). Monstru mitologic jumatate om si jumatate cal.

STAVRID, stavrizi, s. m. Mic peste rapitor de mare, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi marunti si avand linia laterala cu o curbura la jumatatea ei (Trachurus ponticus). – Din ngr. stavridhi.

jumatate ~ati f. 1) Fiecare dintre cele doua parti egale in care poate fi impartit un intreg. ◊ ~ de masura masura incompleta, partiala. Pe (sau in) ~ a) in doua parti egale sau aproximativ egale; b) partial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce pana la capat un lucru inceput. A spune cu ~ de gura a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi in mod nehotarat, fara convingere. Cu ~ de inima (sau cu inima pe ~) fara curaj; indecis. 2) fam. Persoana casatorita de s*x feminin in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; femeie; nevasta. 3) Punct care marcheaza mijlocul unei distante in spatiu sau al unui interval in timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) Unitate de masura a capacitatii sau a greutatii, egala cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumatatii] /Orig. nec.

CECROPS (KEKROPS), intemeietorul legendar al Atenei si primul rege atic. Reprezentat jumatate om, jumatate sarpe, datorita credintei ca s-ar fi nascut sub pamant.

ANGAJAT, -A adj. 1. (Arhit.; despre o coloana) Zidita cel putin in jumatatea diametrului ei in zidul sau in stalpul cu care face corp comun. 2. (Despre oameni) Incadrat intr-un curent politic, social. [< angaja, dupa fr. engage].

aur n. (lat. aurum, it. sp. oro, pv. aur, fr. or, pg. ouro). Un metal pretios galben lucitor si greu din care se fac monete. Ceia ce luceste ca auru: par de aur (blond). Fig.. Bogatie: setea de aur. Viitor de aur, splendid, fericit. Inima de aur, plina de bunatate. – Auru e cel mai pur, mai ductil si mai maleabil metal. Poate fi redus in foi de grosimea a 1ǀ25,000 de milimetrii. Greutatea apei fiind de 1, a aurului e de 19,32. Se topeste la 1035° si se face verde. Se gaseste mai adese-ori in pamint in stare pura sau nativa in Brazilia, Chile, Mexic, California, Australia si Alaska si putin si in Transilvania. Si unele riuri poarta aur. Un chilogram de aur pur valora 3460 de franci inainte de 1914. E de 15 ori si jumatate mai scump de cit argintu. Auru a fost pentru om tot-de-a-una semnu bogatiii si al puterii. Alchimistii ii atribuiau proprietati supranaturale si se incercau sa prefaca alte metale in aur.

LAMBA, lambe, s. f. 1. Lant care leaga crucea protapului unui car cu capetele osiei; vatrai. 2. Parte proeminenta a unei piese de lemn sau de metal care se imbuca in scobitura corespunzatoare a altei piese pentru a asigura o imbinare perfecta; feder. 3. Vergea lata de lemn care se introduce (cu fiecare jumatate din latimea ei) in ulucele a doua scanduri pentru a le imbina. – Din tc. lamba.

ANGAJAT, -A I. adj. 1. (arhit.; despre o coloana) zidita cel putin cu jumatate din diametrul ei in zidul (stalpul) cu care face corp comun. 2. (despre oameni) incadrat intr-un curent politic, social; (despre literatura) care serveste constient o cauza. II. adj., s. m. f. (cel) care lucreaza intr-un anumit loc de munca. ◊ (militar) care serveste pe baza unui angajament voluntar. (dupa fr. engage)

itie, itii, s.f. (reg., inv.) masura de capacitate pentru lichide (egala cu o fele sau cu o jumatate de cofa); continutul ei.

carunt, -a adj. (lat. canutus, ca marunt d. minutus; it. canuto, fr. chenu). Cam albit, pe jumatate alb de batrineta [!]: om, par carunt. Fig. Acoperit de zapada: munti carunti.

bunciuc si buciuc n., pl. uri (turc. buncuk, tui ornat, d. pers. menguk, mica semiluna; rus. „buzduganu hatmanului Cazacilor”; ung. boncsok. V. bungeac). Sec. 18. Steag turcesc ori tataresc facut din jumatate de tui si si care are un insemn al marelui spatar, al ispravnicului de Focsani si al capitanului de lefegii. Capitania sau ispravnicia Focsanilor. Trupa de soldati, ramasita din marea capitanie a Focsanilor.

SIRENA s.f. I. (Mit.) Fiinta fabuloasa, jumatate femeie si jumatate peste, care ademenea prin cantecele ei pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ (Fig.) Femeie seducatoare. II. 1. Aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. Aparat folosit in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. [< fr. sirene, it. sirena, cf. lat. siren].

pintoc, pintoci, adj. si s.m. (reg.) 1. (adj. si s.m.) (om) de nimic, netrebnic, ticalos. 2. (s.m.) veche moneda divizionara valorand un gros, o jumatate de para, un pitac etc. 3. (s.m.) om mic de statura, scund.

DINAPOIA² f. 1) (la corpul omului) Partea din dos; latura dorsala. 2) (la corpul animalelor) jumatatea dindarat; jumatatea din urma. 3) (la obiecte de imbracaminte) Partea de la spate. /de + inapoi[a]

RICCI, familie de pictori italieni. 1. Sebastiano R. (1659-1734). Arta lui a reprezentat o sinteza a influentele lui Annibale Carracci, Caravaggio si Correggio si a exercitat la randu-i o puternica influenta asupra picturii din N Italiei si din Anglia (unde R. a lucrat intre 1712 si 1716), introducand acolo primele principii ale „compozitiei grandioase” pe care o va dezvolta pictura academica din cea de-a doua jumatate a sec. 18. 2. Marco R. (1676-1730). Nepotul lui R. (1). Autor al unor peisaje si al unor compozitii infatisand aventuri de vanatoare, atacuri ale briganzilor, scene de lupta, in maniera lui Salvatore Rosa („Peisaje din Valea raului Piave”). A lucrat cativa ani in Anglia, unde repertoriului sau obisnuit a adaugat imagini si portrete din cartierele londoneze sarace.

DINAINTE adv. 1. (Local) In fata, inainte. ◊ Loc. adj. De dinainte = aflat in fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva; a acorda cuiva o deosebita consideratie. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat; in forma dinaintea) jumatatea din fata a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai inainte, de mai de mult. ◊ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioara. ♦ Din timp, de cu vreme. – De⁴ + inainte.

DINAPOI adv. 1. In partea din urma; in spate, inapoi, dindarat. ♦ (Adjectival) Care se afla in spate; posterior. ♦ (Substantivat; in forma dinapoia) jumatatea din spate a corpului unui animal sau al unui om. 2. De la spate, din urma, dindarat. – De⁴ + inapoi.

LASCAIE ~ai f. inv. 1) (in sec. XVIII) Moneda de arama cu valoarea egala cu o jumatate de para. 2) fig. Moneda de valoare neinsemnata. ◊ A nu face nici o ~ a fi lipsit de valoare. A nu avea nici ~ (franta sau chioara) a fi fara nici un ban; a nu avea nici un ban. [G.-D. lascaiei; Var. letcaie] /<ucr. ljackyj.

astragaci si (Mold.) aftaragaci n., pl. ce (probabil, germ. Cp. si cu rus. ostrogati, a gelui, ori cu ung. esztergazni, a intoarce). Sec. 19. O unealta de lemn lunga cam de jumatate de metru si putin incovoiata la un capat cu care cizmaru intorcea pe fata cizma cusuta.

HALIMA, carte populara alcatuita din fragmente ale colectiei de povestiri si basme arabe cunoscute sub titlul de „O mie si una de nopti”, imbogatita si cu alte povestiri si fabule orientale, traduse sau apocrife, din culegerea „O mie si una de zile” de Petis de la Croix. Realizata pentru prima data in lb. neogreaca (Aravicon Mithologhicon), la mijlocul sec. 18, aceasta selectie primeste numele de H. (inlocuindu-se cu aceasta numele povestitoarei Seherezada) si va fi tradusa, localizata si raspandita in numeroase manuscrise roman esti din a doua jumatate a sec. 18 si inceputul sec. 19. Prima versiune integrala in limba romana, datata 1783 si atribuita monahului Rafail de la manastirea Hurez, a fost tiparita de I. Gherasim Gorjanu, in patru vol., intre 1835 si 1838 („Halima sau povestiri mitologhicesti arabesti”).

NATURALISM s.n. 1. Tendinta in literatura si arta de a reconstitui realitatea cat mai fidel, chiar in aspectele ei neesentiale (uneori accentuand laturile urate, vulgare). 2. Curent literar aparut in Franta in a doua jumatate a sec. XIX sub influenta scientismului si pozitivismului, care sustinea ideea determinismului social si (mai ales) biologic in explicarea caracterelor umane. 3. Stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natura (animale, plante, figuri umane). 4. Doctrina potrivit careia nu exista supranatural, natura existand prin ea insasi, printr-un principiu imanent ei. 5. Doctrina dupa care viata morala trebuie sa se conformeze legilor naturii. [Cf. fr. naturalisme].

ARGUS (in mitologia greaca), monstru cu o suta sau o mie de ochi, din care jumatate ramineau de veghe atunci cind dormea. Insarcinat de Hera sa o pazeasca de rivala ei, Io, metamorfozata in vaca, a fost ucis de Hermes, la porunca lui Zeus. Drep recunostinta, Hera i-a mutat nenumaratii ochi pe coada paunului. Simbol al vigilentei neobosite.

barbuta (barbute), s. f. – Veche moneda turceasca de argint, care valora 2 bani si jumatate la inceputul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemanator cu risca). Origine necunoscuta, dar aproape sigur orientala. Moneda si numele ei au disparut din circulatie, dar nu si jocul, inca foarte obisnuit la oras.

CULOARE s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)

CLIPER¹ s.n. 1. Nava de comert cu vele, cu viteza mare, pentru curse lungi, folosita mai ales in ultima jumatate a sec. XIX. ♦ Barca de sport cu o forma speciala care ii da suplete la manevre. 2. Avion de cursa lunga, folosit la transportul rapid de oameni si de materiale. [Pl. -re. / < engl., fr. clipper].

NATURALISM s. n. 1. curent, tendinta in arta si literatura care isi propune reproducerea obiectiva a realitatii, acordand preferinta aspectelor urate, vulgare ale naturii omenesti. 2. curent literar aparut in Franta in a doua jumatate a sec. XIX sub influenta scientismului si pozitivismului, care sustinea ideea determinismului social si biologic in explicarea caracterelor umane. 3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natura. 4. doctrina potrivit careia nu exista supranatural, natura existand prin ea insasi, printr-un principiu imanent ei. 5. doctrina dupa care viata morala trebuie sa se conformeze legilor naturii. (< fr. naturalisme)

cometa f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kometes, iar acesta d. kome, coama, par lung). Stea ratacitoare care descrie in prejuru [!] soarelui o lunga elipsa ori parabola si care e insotita de o coada luminoasa (si de aceia poporu o numeste stea cu coada). – Unii zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astazi ca cometele tin de sistema noastra planetara si ca strabat spatiu in orbite foarte excentrice, al caror focar il ocupa soarele. Is multe al „caror mers si inturnare [!] poate fi calculata din ainte [!] cu oare-care aproximatiune. Cometa numita a lui Halley revine la fie-care 75 de ani; alta isi face revolutiunea in trei ani si jumatate, alta in sase si trei sferturi s. a. – Poporu, in ignoranta lui, atribue [!] cometelor oare-care influenta asupra lucrurilor de pe pamint, ceia ce e o pura superstitiune.