TOPOR ~oare n. Unealta formata dintr-un corp de otel cu tais si cu o gaura in care se fixeaza o coada de lemn, folosit pentru taiat lemne. ◊ (Ca) din ~ grosolan; necioplit. Coada de ~ om servil prin intermediul caruia se fac lucruri condamnabile. /<sl. toporu

LINGUSITOR s., adj. 1. s. lingau, (reg.) lingaret, (fig.) periuta. (Mare ~ mai esti!) 2. adj. servil. (om ~.) 3. adj. magulitor, (Munt.) maglisitor, (inv.) imbunator, magulicios. (Vorbe ~oare.)

SERVUM PECUS (lat.) turma slugarnica – Horatiu, „Epistulae”, I, 19, 9. Astfel infiereaza poetul pe imitatori. In genere, oamenii servili, lingusitori, lipsiti de personalitate.

LACHEU s. m. 1. servitor imbracat in livrea. 2. (fig.) om slugarnic, servil. (< fr. laquais)

MANECHIN, manechine, s. n. 1. Figura de lemn, de ceara, de material plastic etc., care infatiseaza corpul omenesc sau o parte a lui si este folosita ca model in pictura si sculptura, ca suport pentru a proba ori a expune o haina etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care executa servil si mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, usor de condus si influentabil. 2. Persoana angajata de un (mare) atelier de croitorie, de o casa de mode etc. pentru a imbraca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.

sluga (-gi), s. f. – 1. Servitor, argat. – 2. Descaltator, tragatoare. – 3. Suport, capra de sustinere al capatului liber de la tablia asezata pe tejgheaua timplarului. – Var. Trans. scluga. Sl. sluga (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Conev 59), cf. mag. szolga. – Der. slugarnic (var. slugar, slugaresc), adj. (servil); slugarnicie, s. f. (servilism); slugarnici, vb. (a munci ca sluga; a se purta servil); slugoi, s. m. (servitor; om slugarnic0; slugari, vb. (a fi sluga, a munci ca sluga); slugarie, s. f. (conditie de sluga, ploconeala); slugarime (var. slugaret), s. f. (slujitorime). Cf. sluji, solgabirau.

CIRAC, ciraci, s. m. 1. (Livr.) Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoana care impartaseste in mod servil si mecanic vederile, parerile etc. cuiva. 3. (Inv.) om de incredere al cuiva. – Din tc. cirak.

SLUGARNIC, -A, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umila, lipsita de demnitate fata de cei pe care ii slujeste sau de care depinde; (despre manifestari ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. – Slugar (Inv. „sluga” < bg. ) + suf. -nic.

SUPLU, -A, supli, -e, adj. 1. (Despre fiinte) Cu miscari gratioase; mladios. ♦ (Despre lucruri) Flexibil, elastic. ♦ (Despre tesaturi) Moale, fin ♦ (Despre mers, miscari) Usor, vioi, elegant, gratios. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu are o atitudine ferma, usor adaptabil; acomodabil; servil. – Din fr. souple.

SLUGARNIC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial (despre oameni si despre manifestarile lor) Care vadeste umilinta (ca slugile in fata superiorilor); lipsit de demnitate; servil. /a slugari + suf. ~nic

1) calc n., pl. uri (fr. calque, d. lat. calcare, a calca). Desemn [!] reprodus cu creionu ori penita pe o foaie transparenta sau impungind cu un ac pe o foaie opaca. Fig. Copie exacta sau si servila.

servil adj., adv. 1. adj. plecat, slugarnic, (livr.) obsecvios. (E prea ~ in fata sefilor.) 2. adj. slugarnic, supus, umil, (livr.) obsecvios, (inv.) slugaresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. slugarnic, (inv.) slugareste. (Se poarta ~.) 4. adj. lingusitor. (om ~.)