SALBATICIE, salbaticii, s. f. 1. Stare in care se afla animalele salbatice; p. ext. insusire a ceea ce este salbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; fapta de om salbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu salbaticie = fioros, salbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mana omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singuratate. ♦ Timiditate, sfiosenie. 5. Prima perioada din istoria societatii primitive, care incepe o data cu constituirea aspectului actual al omului si cu aparitia limbajului articulat. 6. Stare de inapoiere, lipsa de civilizatie; primitivism. ♦ Loc unde nu a patruns civilizatia. [Var.: (pop.) salbatacie s. f.] – Salbatic + suf. -ie.

SALBATICIE ~i f. 1) si fig. Comportare de om salbatic; barbarie. ◊ Cu ~ cu ferocitate. 2) Perioada a societatii primitive. 3) Loc unde inca nu a patruns civilizatia. [G.-D. salbaticiei] /salbatic + suf. ~ie

salbaticIUNE ~i f. 1) Animal salbatic. 2) Loc salbatic. 3) fig. Persoana care se izoleaza, reducand la minimum contactele cu oamenii. /salbatic + suf. ~iune

deliu (delii), s. m. – 1. (Inv.) salbatic, om brutal. – 2. In oastea turca, corp de cavalerie usoara. – 3. Corp de cavalerie format in Muntenia de Mihai Viteazul, desfiintat apoi. – 4. Garda albaneza calare a domnitorilor, in cursul sec. XVIII. Tc. deli „nebun; calaret” (Roesler 591; Seineanu, II, 155; Lokotsch 506), cf. ngr. ντελῆς, bg., sb. deli.

2) avan, -a adj. (turc. havan, d. ar. havvan, perfid, tradator; ngr. avanis, calomniator; sirb. avan). Grozav, impetuos, feroce, salbatic: om avan. Adv. Pop. Aici e avan de bine! – In Trans. Buc. avam.

busuioc m. (bg. bosiliok, si ob. bosilek, sirb. bosiljak, bosiok, alb. bosiltok, d. lat. basilicum, care e vgr. basilikon, regal [ca adj. n], busuioc; rut. vasiliok, ung. bazsalikom si [d. rom.] bisziok. V. biserica). O planta labiala din ale carei flori preutu ortodox isi face sfestocu (ocimum basilicum). Busuioc ros ori salbatic, sopirlaita, alta planta labiata (brunellla vulgaris). Busuiocu cerbilor, polei, un fel de minta. – Si bosiioc (Tec.).

crov n., pl. uri (sirb. krov, vsl. krovu, acoperis, acoperemint [!], sirb. skroviste, vsl. sukr-, ascunzatoare, zakrovu, vizuina. V. pocrov). Olt. Groapa, adincatura [!] (In Rt. si croc. Augm. crovan, pl. e; dim. crovit, pl. e). Croh (d. vsl.). Mold. sud. Ascunzatoare, culcus (de iepure ori de alt animal salbatic ori si de cine [!] ori de porc). Covru (met. din crov, ca codru din crod). Mold. Culcus de animal salbatic. Pestera (de sihastru). – Si groh (Tut.) V. birlog, vizuina, cotlon, somina.

CANIBAL, -A, canibali, -e, s. m. si f. Antropofag. ♦ Fig. om crud, salbatic, feroce. – Din fr. cannibale.

NEIMBLANZIT, -A, neimblanziti, -te, adj. (Despre animale) salbatic. ♦ (Despre oameni si manifestarile lor) Care nu este sau nu poate fi imblanzit, potolit, imbunat; neinduplecat, aprig. – Ne- + imblanzit.

FRICOS adj., s. 1. adj. sperios, temator, (livr., fam. si depr.) poltron, (inv. si reg.) spaimos, speriecios, (reg.) speriat, (inv.) spaimantos, temut, (arg.) tarselos. (Un om ~.) 2. adj. salbatic, sperios, temator, (livr.) timorat. (De ce esti atat de ~?) 3. adj., s. v. las.

BARBAR, -A s.m. si f. 1. Nume dat de greci si romani oricarui individ care apartinea unei populatii straine care nu vorbea latina sau greaca; strain. 2. (La pl.) Nume dat in trecut popoarelor migratoare care au invadat Imperiul roman in primele secole ale erei noastre; (la sg.; rar) individ care apartine unui asemenea popor. 3. (Fig.; adesea adj.) om crud, salbatic, necivilizat; grosolan. [Acc. si barbar. / < lat. barbarus, gr. barbaros – strain, cf. fr. barbare].

paduricios, paduricioasa, adj. (reg.; despre oameni) cam salbatic; paduret.

BARBAR, -A s. m. f. 1. nume dat de greci si romani oricarui individ care apartinea unei populatii straine. 2. (pl.) nume dat in trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la inceputul evului mediu; (sg.) individ apartinand unui asemenea popor. 3. (fig.; si adj.) om crud, salbatic, necivilizat; grosolan. ◊ (adv.) in mod crud, salbatic. (< fr. barbare, lat. barbarus)

cine (est) si ciine (vest) m. (lat. canis, it. cane, pv. ca, fr. chien, pg. cao). Un animal domestic foarte credincios care pazeste casa, latra si merge cu omu la vinat. (Exista zeci de specii. In Australia is si salbatici). Fig. om crud (ca cinele cu dusmanii stapinului lui). Epitet de ura la adresa Jidanului: mai cine! Cine turbat, om foarte furios. Cine de mare, rechin. Astr. Cinele mare, o constelatiune boreala. Cinele mic, o constelatiune australa. V. box, catel, copou, dulau, ogar, prepelicar, javra; lup, urs, vulpe, sacal, hiena.

CAPCAUN, capcauni, s. m. Fiinta fabuloasa din mitologia populara romaneasca, inchipuita cu trup de om si cu cap de caine, uneori cu doua capete si cu doua guri, despre care se spune ca manca oameni. ♦ Epitet dat unui om rau, crud, salbatic. Cap¹ + caine (dupa ngr. kinokefalos).

PADURET, -EATA, padureti, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care creste in padure sau intr-un loc necultivat; salbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore paduret (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ◊ Expr. A se satura (de cineva sau de ceva) ca de mere padurete = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care traieste in padure; salbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, salbatic. – Padure + suf. -et.

BESTIE s.f. Animal salbatic, fiara. ♦ (Fig.) om cu fire de fiara, crud, salbatic. [< lat. bestia].

BESTIE s. f. animal salbatic, fiara. ◊ (fig.) om crud, feroce; bruta. (< it., lat. bestia)

BESTIE, bestii, s. f. Animal salbatic; fiara. ♦ Fig. om cu apucaturi sau cu instincte de fiara. – It. bestia (lat. lit. bestia).

CAPCAUN, capcauni, s. m. Fiinta din mitologia populara inchipuita ca un mancator de oameni. ♦ Fig. Epitet dat unui om rau, crud, salbatic. Din cap¹ + caine (dupa gr. kinokefalos).

GASCA, gaste, s. f. Pasare domestica de talie mare, de obicei cenusie pe spate si pe laturi si alba pe piept, cu gatul lung, crescuta pentru carnea, untura si fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gasca salbatica = specie mai mica de gasca, vanata pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gaste = a darui, a sacrifica ceva util, pretios, bun pentru cineva care nu stie sa pretuiasca cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. gaska.

IMBLANZI, imblanzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (salbatic) sa se supuna omului, sa traiasca in apropierea (si in folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. si refl. A face sau a deveni (mai) bland; a (se) domoli, a (se) linisti, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtuna, vant etc.) A scadea in intensitate; a se domoli. – In + bland.

PADURE, paduri, s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multime densa de copaci crescuti in stare salbatica, in care predomina una sau mai multe specii, pe langa care se mai afla arbusti, plante erbacee, muschi etc., precum si diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante si animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure, se spune despre o persoana cu o comportare urata, lipsita de educatie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) Gramada mare de obiecte de acelasi fel (de obicei in pozitie verticala) care acopera o suprafata. – Lat. padule.

FIARA, fiare, s. f. Animal salbatic mare; bestie. ♦ Fig. om extrem de rau, de crud, de violent. – Lat. fera.

GLIGAN ~i m. 1) inv. Porc salbatic; mistret. 2) fig. fam. om foarte inalt; galigan; lungan. /<bulg. gligan

sarune, saruni, s.f. (reg.) 1. sare pisata, amestecata cu tarate, care se da oilor si vitelor. 2. loc prevazut cu un jgheab sau cu lespezi de piatra, in care se asaza bulgari de sare pentru oi, vite sau animale salbatice. 3. jgheab de lemn in care se pune sare amestecata cu tarata pentru oi sau vite. 4. suport, din trei pari asezati crucis, infipti in pamant, pe care se pune sarea la vite.

PRIMITIV, -A, primitivi, -e, adj. 1. – Din perioada de la inceputul societatii umane; stravechi. ♦ Care se afla pe treapta cea mai de jos a dezvoltarii (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni si despre manifestarile lor) salbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se refera la inceputul istoric al existentei sale, care se afla in starea de la inceput; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care serveste ca element de baza pentru formarea de derivate; primar. ♦ (In sintagma) Culori primitive = cele sapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Denumire data pictorilor adepti ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus.

DomESTICI, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obisnui un animal salbatic sa traiasca alaturi de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a imblanzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦ Tranz. si refl. Fig. A face sa devina sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.

CANIBAL, -A s.m. si f. 1. salbatic care mananca carne de om; antropofag. 2. (Fig.) om crud, feroce. [< fr., it. cannibale, sp. canibal < cuv. caraib].

salbaticI, salbaticesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni salbatic. 2. Refl. (Despre plantatii, terenuri etc.) A se paragini. 3. Refl. (Despre locuri, tinuturi) A deveni salbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cadea in salbaticie, in primitivism. 5. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina salbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) salbataci vb. IV] – Din salbatic.

BESTIE ~i f. 1) Animal salbatic de talie mare; fiara. 2) fig. om crud, nemilos. [Art. bestia; G.-D. bestiei; Sil. -ti-e] /<lat. bestia

FIARA ~e f. 1) Animal salbatic, de talie mare; bestie. 2) fig. om crud, nemilos. [G.-D. fiarei; Sil. fia-ra] /<lat. fera

salbaticIUNE, salbaticiuni, s. f. 1. Animal salbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care traieste izolata, retrasa, departe de oameni si de civilizatie. 2. Loc sau tinut salbatic, pustiu; starea unui tinut salbatic. [Var.: (pop.) salbataciune s. f.] – salbatic + suf. -iune.

A IMBLANZI ~esc tranz. 1) (animale salbatice) A face sa se deprinda cu omul, sa traiasca pe langa casa si sa fie folosit in avantajul acestuia; a domestici. 2) A face sa se imblanzeasca. [Sil. im-blan-] /in + bland

A INFRANA ~ez tranz. 1) (cai) A stapani cu ajutorul fraului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale salbatice) A face sa se deprinda cu omul; a domestici. 3) (sentimente, stari sufletesti) A stavili printr-un efort de vointa; a inabusi; a controla; a domina. A-si ~ dorintele. [Sil. in-fra-] /<lat. infremere

ANTROPOFAG, -A, antropofagi, -e, s. m. si f. salbatic care se hraneste cu carne de om; canibal. – Fr. anthropophage (lat. lit. anthropophagus).

PAGAN, -A, pagani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care se inchina zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de crestini celor care sunt de alta religie decat cea crestina sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. Adj. Care apartine unei religii politeiste sau cultului civilizatiei antice greco-romane sau care se refera la antichitatea greco-romana; p. restr. turcesc. 3. S. m. si f. Persoana care se abate de la dogmele religiei (crestine); eretic. 4. S. m. si f. Fig. om rau la suflet, crud, nemilos. 5. Adj. Patimas, salbatic, cumplit. – Lat. paganus.

TABUN, tabunuri, s. n. Sistem de crestere a cailor in libertate (pe pasune, in stepa); herghelie de cai aproape salbatici, din stepa. ♦ Cireada de vite; turma de oi. ♦ (Reg.) Pasune, izlaz. – Din ucr. tabun.

MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.

TURMA, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau salbatice, care traiesc impreuna. 2. (Depr.) Multime, grup (mare) de oameni (in dezordine). 3. (In limbajul bisericesc) Multimea credinciosilor. – Lat. turma.

BESTIAR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele salbatice in arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Lupta intre oameni si animale, care avea loc in circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].

LIGHIOANA ~e f. 1) Animal salbatic; dihanie; jigodie; jiganie; jivina. 2) Pasare de curte; oratanie. 3) fig. om josnic; misel. [G.-D. lighioanei; Sil. -ghi-oa-] /cf. sl. legeonu

PADURE ~i f. 1) Multime de copaci care acopera compact o intindere relativ mare de pamant. ~ de salcami. ~ de pini. 2) Suprafata de teren pe care creste o astfel de multime de copaci. ◊ ~ v*****a padure neexplorata. ~-livada padure de copaci si arbusti care furnizeaza material de constructie si materie prima pentru industria alimentara. ~-parc masiv silvic din zona verde a unui oras destinat odihnei oamenilor. De ~ care traieste sau creste in padure. Din ~ a) salbatic; b) grosolan; necioplit. A fi crescut in ~ a) a fi needucat; b) a fi inapoiat. A cara lemne in (sau la) ~ a face un lucru inutil. Nu este ~ fara uscaturi nu exista colectivitate fara elemente criticabile in sanul ei. 2) fig. (urmat de determinari) Multime omogena si compacta de obiecte in pozitie verticala. O ~ de maini s-au ridicat in clasa. [G.-D. padurii] /<lat. padule

VANA, vanez, vb. I. Tranz. 1. A pandi, a urmari si a prinde sau ucide animale sau pasari salbatice. ♦ A pescui (mai ales pesti mari). ♦ Fig. A urmari un om pentru a-l prinde; a haitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmari cu aviditate, cu staruinta. ♦ (Fam.) A pune mana pe...; a face rost. – Lat. venare (=venari).

PALTIOR, paltiori, s. m. 1. (Pop.) Paltinas. 2. Coacaz salbatic, cu fructe rosii si acre; pomusoara (Ribes petraeum). [Pr.: -ti-or] – Paltin + suf. -ior.

GARLITA ~e f. Gasca salbatica de culoare cenusie, cu o pata alba in frunte, vanata pentru carnea ei gustoasa. /Orig. nec.

PRIMITIV ~a (~i, ~e) 1) Care tine de stadiile cele mai timpurii ale societatii umane; de la inceputul omenirii. om ~. 2) (despre oameni) Care a ramas mult in urma in privinta nivelului de dezvoltare; necivilizat; salbatic. 3) Care se prezinta simplu de tot; elementar; rudimentar. Constructie ~a. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de educatie si de cultura; grosolan; necioplit. 5) Care a ramas asa cum a fost la inceput. Forma ~a. ◊ Cuvant ~ cuvant de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori ~e culorile de baza ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivus

USTUROI, usturoi, s. m. Planta erbacee din familia liliaceelor, cu gust si miros caracteristic, cu frunze lanceolate, al carei bulb, format din mai multi bulbi mici de forma lunguiata, are gust usturator, este bogat in substante nutritive si comestibil; ai⁴ (Allium sativum). ♦ Compus: usturoi-salbatic = samurasla. ♦ P. restr. Bulbul acestei plante; catel din bulbul acestei plante. – Ustura + suf. -oi.

RATA, rate, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de pasari domestice si salbatice, inotatoare, cu ciocul lat si turtit, cu trunchiul scurt si indesat, si cu picioarele scurte, deplasate in partea posterioara a trunchiului (Anas). ◊ Rata salbatica = stramosul celor mai multe rate domestice, foarte asemanatoare cu acestea si apreciata pentru carnea ei gustoasa (Anas platyrhynchos). Rata domestica = denumire data multiplelor varietati provenite prin domesticirea ratei salbatice si deosebite intre ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitatile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se misca, a umbla) ca o rata = (a merge etc.) cu mersul leganat, greoi. 2. U****l. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Cf. alb. rose, scr. raca.

LIGHIOANA, lighioane, s. f. 1. Animal (salbatic). ♦ Spec. Pasare de curte; oratanie. ♦ Spec. Insecta, gaza (vatamatoare). 2. Fig. Termen injurios dat unui om de nimic; misel. ♦ Calificativ glumet dat unui copil sau unui om matur. [Var.: lighioaie s. f.] – Din sl. legeonu.

MomAIE, momai, s. f. 1. Schelet de lemn infasurat in paie si acoperit de zdrente, infatisand un om, care este pus pe un teren cultivat pentru a speria si alunga pasarile si animalele salbatice daunatoare; sperietoare, magaoaie. 2. Fig. Epitet dat unei fiinte urate. ♦ Mogaldeata. 3. (Inv.) Semn care se pune la hotarul unei mosii; semn de aliniere. – Et. nec.

PADURET ~eata (~eti, ~ete) si substantival 1) (despre pomi) Care creste in padure sau pe terenuri necultivate; de padure; salbatic. 2) (despre fructe) Care este rod al unui pom nealtoit. Mere ~ete. /padure + suf. ~et

MAC¹ ~i m. 1) Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari, rosii (sau albe), cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; somnisor. 2) Samanta acestei plante. 3): ~ salbatic, ~ de camp planta erbacee cu flori rosii, care creste prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak

BIZON s.m. Animal salbatic, asemanator unui bou salbatic, astazi pe cale de disparitie. V. bour, zimbru. // s.n. Pielea acestui animal tabacita; imitatie a ei. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. bison].

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. Cu catel, cu purcel = cu toata familia si cu intreg avutul. 2. Fig. om lingusitor si fara scrupule, dispus sa faca orice. 3. Compuse: catelul-pamantului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozatoarelor, care traiesc sub pamant; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

GUGUSTIUC ~ci m. 1) Pasare asemanatoare cu porumbelul salbatic, avand penaj cenusiu-brun, cu o dunga neagra pe gat, care traieste in preajma asezarilor omenesti. 2) fig. fam. om naiv si bleg. /<bulg. gugustuk

VAMPIR s.m. 1. Personaj imaginar despre care se credea ca ar suge sangele celor vii; strigoi. ♦ (Fig.) Exploatator salbatic. 2. (Zool.) Specie de liliac mare care traieste in America de Sud si care suge sangele animalelor si al oamenilor pe care-i surprinde adormiti. [< fr. vampire, cf. germ. Vampir].

VAMPIR s. m. 1. liliac mare din America de Sud care suge sangele animalelor si al oamenilor pe care-i surprinde adormiti. 2. personaj imaginar despre care se credea ca ar suge sangele celor vii. ◊ (fig.) exploatator salbatic. 3. criminal care ucide din placerea de a vedea sange. (< fr. vampire, germ. Vampir)

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. (Fam.) Cu catel, cu purcel = cu intreaga familie si cu tot avutul; cu tot ce are. 2. Fig. om lingusitor si fara scrupule. 3. Compuse: (Zool.) catelul-pamantului = orbet; catel-de-mare = corosbina; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

SIHASTRU, -A, sihastri, -stre, s. m. si f. 1. om care traieste retras de lume in post si rugaciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoana care traieste izolata, retrasa de societate. ♦ Animal salbatic batran care traieste singur. [Var.: sehastru, -a s. m. si f.] – Din ngr. isihastis.

BERGMAN, Ingmar (1918-2007), cineast si om de teatru suedez. Filmele sale se disting prin profunzimea meditatiei filozofice asupra binelui si raului, asupra vietii si mortii („Noaptea saltimbancilor”, „A saptea pecete”, „Fragii salbatici”, „Izvorul fecioarei”, „Soapte si strigate”, „Fanny si Alexander”).

barbar (barbara), adj. – salbatic, crud. – Var. (inv.) varvar. – Mr. varvar. Fr. barbare, din lat. barbarus. In forma sa mai veche, totusi, apare in rom. din sec. XVI, din gr. βάρβαρος, sau din rezultatul ei sl., varuvaru. Der. barbarie, s. f.; barbarism, s. n.; barbariza, v.b. (a aduce in stare de barbarie); varvar(ic)esc, adj. (barbar, crud).

Acastus, fiul lui Pelias, regele din Iolcus, si unul dintre argonauti. A luat parte la vinatoarea mistretului din Calydon. Dupa ce Pelias a fost ucis de propriile lui fiice la indemnul Medeei, Acastus s-a urcat pe tronul tatalui sau. In timpul jocurilor funebre organizate in amintirea acestuia, sotia lui Acastus, Hippolyte (sau Astydamia), s-a indragostit de Peleus, pe care a incercat sa-l seduca. Respinsa de erou si ca sa se razbune, Hippolyte l-a invinuit ulterior, pe nedrept, in fata sotului ei ca ar fi vrut s-o violeze. Pretextind o vinatoare, Acastus l-a dus pe Peleus pe muntele Pelion si l-a parasit acolo in timp ce dormea, prada fiarelor salbatice. Salvat de centaurul Chiron, Peleus s-a intors in cetate si, drept razbunare, i-a ucis pe Acastus si pe sotia acestuia.

GAINUSA¹ ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) Pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa

buiac, -a adj., pl. ieci, iece (vsl. buii, salbatic, nebun, buiac, de unde si rut. pol. slovac. buiak, taur, d. turc. bui, osm. buiuk, mare; ung. bujak, buiac, exuberant, zburdalnic. V. buiecesc, buimac). Impetuos, aprins: om, cal buiac. Exuberant, crescut nebuneste: un nuc buiac. Adv. A creste buiac.

salbatic ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care nu este domesticit; neimblanzit. 2) (despre plante) Care creste de la sine; necultivat. 3) (despre pamant) Care este lasat in parasire; nelucrat; necultivat. 4) (despre locuri) Care nu este populat; nelocuit. 5) Care este caracteristic omului primitiv; necivilizat. 6) si substantival (despre persoane) Care se fereste de lume; nesociabil. 7) si substantival Care este lipsit de mila; fara mila; barbar; crud; nemilos. 8) Care se manifesta cu mare putere; violent. 9) si substantival fig. Care vadeste lipsa de respect fata de cultura si civilizatie; barbar. /<lat. silvaticus

RIDICHE ~i f. 1) Planta erbacee legumi-cola, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivata pentru radacina ei comestibila. 2) Radacina acestei plante. ◊ ~ de luna ridiche cu radacina rotunda sau alungita, cu coaja rosie sau alba, recoltata primavara timpuriu. ~ neagra (~ -de-toam-na sau ~ -de-iarna) ridiche cu radacina rotunda, avand coaja groasa, de culoare neagra, recoltata toamna tarziu. ~-salbatica planta erbacee necultivata, cu radacina lunga si subtire, cu tulpina paroasa, cu frunze al-terne, ovale si cu flori divers colorate. [G.-D. ridichii] /<lat. radicula

CAPRIOR, capriori, s. m. I. Animal rumegator salbatic, mai mic decat cerbul, cu picioare subtiri si agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). II. 1. Fiecare dintre barnele incrucisate care fac parte din scheletul acoperisului unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formeaza suportul pe care se asaza scandurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.

cafea f., pl. ele (turc. [d. ar.] kahve kave; ngr. kafes, it. caffe, fr. cafe). Un copacel rubiaceu african care face niste boabe care se prajesc, se risnesc si se ferb [!] in apa ca sa dea o placuta bautura neagra care se bea indulcita cu zahar (coffea arabica): plantatiuni de cafea. Boabele acestui copacel: un sac de cafea. Bautura facuta din aceste boabe: o ceasca de cafea. – Cafeaua e originara din Abisinia, unde creste salbatica, ca si pin [!] Mozambic si Angola. Azi se cultiva foarte mult la Moka, Ceylan, Martinica si Brazilia (Rio), de unde vin cele mai renumite feluri de cafea. Se zice ca efectele ei au fost observate intiia oara de un cioban ale carui oi mincase [!] frunze ori boabe de cafea si incepuse [!] a sari. Populatiunea Galla (Abisinia) minca boabe de cafea prajite in unt. Pe la sfirsitu seculului [!] XV un Arab descoperi bautura cafelei, care apoi se raspindi iute in tot Orientu. In Francia a fost adusa la 1654, iar la Paris s´a baut la 1669. La inceput, fiind-ca alunga somnu, fu denuntata ca vatamatoare. Dar curind obiceiu de a o sorbi se raspindi in toata lumea. V. caputiner, gingirlie, sfart.

BARBAR, -A, barbari, -e, s. m. si f. 1. Nume dat in antichitate de greci si de romani oricarei persoane care facea parte dintr-o populatie straina si pe care ei o considerau pe o treapta de cultura inferioara. 2. (La m. pl.) Nume dat in trecut popoarelor migratoare care s-au asezat, la inceputul evului mediu, in Europa; (la sg.) persoana facand parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoana care se comporta in mod necivilizat, care are o purtare grosolana, salbatica. – Fr. barbare (lat. lit. barbarus).

avan (avani), adj. – 1. Barbar, salbatic, crud. – 2. Tare, puternic. – 3. Istet, viclean. – 4. (Adv.) Strasnic. Tc. havan „tradator, perfid”, din arab. hawwan (Seineanu, II, 29); cf. ngr. ἀβάνις „calomniator”, ἀβανία „calomnie, opresiune”, sb. avan „tradator”. Der. avanie, s. f. (batjocura), cuvint care a ajuns sa se intilneasca cu fr. avanie, de aceeasi origine; avanit, adj. (sarac); avanita, s. f. (Trans., intrus), din sb. avanica „om crud”, care provine din aceeasi sursa turca.

GASCA gaste f. 1) Pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. om marsav, neobrazat. /<lat. porcus