Rezultate din textul definițiilor
ciolpan (ciulpan), ciolpani, s.m. (pop.) 1. trunchi de arbore fara crengi, uscat si ramas la pamant; arbore rupt de vant; arbore batran; cioata, ciung, ciompleu, ciomp. 2. picior, crac. 3. om mare si diform.
hahau1, hahai, s.m. (reg.) om mare, garbov, subtire, lung si prost.
jipan, jipani, s.m. (reg.) 1. prajina. 2. tufan, stejar. 3. (fig.) om mare, spatos; novac.
morandau, morandaie, s.n. (reg.) 1. placinta din malai si branza. 2. bol alimentar. 3. om mare si prost.
napart, -a, adj., s.m. (reg.) om mare si prost.
cita adv. (d. cit). Vest. Cit-va, putin: am cita lapte. Se intrebuinteaza si´n exclamatiuni: cita omu, cita minciuna, cita cizmele, ce om mare, ce minciuna mare, ce cizme mari! A cita, V. citulea.
HOIT, hoituri, s. n. 1. Cadavru intrat in descompunere; mortaciune, starv, les1. 2. Fig. (Pop.) om mare, gras si greoi in miscari. – Din magh. dial. holt (= halott).
PROPRIETAR, -A, proprietari, -e, s. m. si f. Persoana care are drept de proprietate asupra unui bun; stapan, posesor; spec. persoana care poseda un imobil (considerata in raport cu chiriasul ei). ◊ mare proprietar = mosier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. proprietaire, lat. proprietarius.
MOGLAN, moglani, s. m. (Reg.) om mare, voinic si prost; om necioplit, badaran. – Et. nec.
COLOS, colosi, s. m. 1. Statuie de o marime extraordinara; p. ext. obiect de proportii foarte mari. 2. om, animal de marime si cu putere neobisnuite. [Pl. si: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus.
BECATA ~e f. Pasare migratoare, de talie mica, cu cioc lung si cu penaj pestrit, care tra-ieste prin locuri mlastinoase si este vanata pentru carnea ei. ~ mare. [G.-D. becatei] /<ngr. becatsa, fr. becasse
CHIPAROASA ~e f. Planta erbacee decorativa cultivata pentru florile ei mari, albe sau roz, foarte mirositoare; tuberoza. [G.-D. chiparoasei; Sil. -roa-sa] /Din chiparos
GUZGAN ~i m. Mamifer rozator asemanator cu soarecele, dar de talie mai mare, care traieste in preajma locuintelor, aducand daune mari omului; sobolan. /Din reg. guz + suf. ~an
PETUNIE ~i f. 1) Planta erbacee decorativa cultivata pentru florile ei mari, in forma de palnie, divers colorate si placut mirositoare. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. petuniei] /<fr. petunia
A PRADA ~ez tranz. 1) (persoane) A lipsi (complet) de avere; a jecmani; a despuia; a jupui; a jefui. 2) (bunuri, avere) A fura in cantitati mari. 3) (oameni dependenti) A ruina prin exploatare. /<lat. praedare
RomANITA ~e f. 1) Planta erbacee anuala, cu frunze alterne divizate si cu flori aromate, albe pe margini si galbene in centru, folosita in medicina; musetel. 2) Planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mari, placut mirositoare. [G.-D. romanitei] /roman + suf. ~ita
SALATA ~e f. 1) Planta erbacee legumicola cultivata pentru frunzele ei mari, care se consuma in stare cruda. ◊ ~a-iepurelui planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze alungite si cu flori rosii sau liliachii. 2) Mancare rece preparata din legume crude sau fierte, uneori cu adaos de carne, oua etc., servita, mai ales, ca aperitiv. ~ de castraveti. ◊ ~ de fructe desert facut din fructe crude (taiate marunt), presarate cu zahar si stropite cu rom (vin, coniac). /<ngr. salata, fr. salade, germ. Salat
STANJENEL ~i m. 1) Planta erbacee decorativa cultivata pentru florile ei mari, violete, albastre, galbene sau albe, folosita in farmaceutica si parfumerie; iris. 2) Floare a acestei plante. /stanjen + suf. ~el
SOBOLAN ~i m. Mamifer rozator asemanator cu soarecele, dar de talie mai mare, care traieste in preajma caselor aducand daune mari omului; guzgan. ◊ ~-de-apa specie de sobolan cu blana rosiatica, care traieste pe malul apelor. /sobol + suf. ~an
TUTUN ~uri n. 1) Planta erbacee cu tulpina inalta, cultivata pentru frunzele ei mari alungite, care, fiind uscate si supuse unei tehnologii speciale, se fumeaza (mai rar se prizeaza sau se mesteca). ◊ ~ turcesc tutun cu tulpina puternic ramificata si cu flori dispuse in ciorchine. 2) Preparat din frunzele uscate ale acestei plante. ~ de pipa. /<turc. tutun, ngr. tutum
falcau, falcai, s.m. (reg.) 1. om cu falcile mari. 2. om care se faleste.
medelean, medeleni, s.m. (reg.) 1. caine mare. 2. om inalt si bine facut, om zdravan; zdrahon. 3. fecior de 18 ani; magadan.
plantos, -a, adj. (reg.; despre oameni) mare si prost.
sparganie, sparganii, s.f. (reg.) 1. incapere foarte mare. 2. om care mananca mult; mancau.
tantaroi s.m. (reg.) 1. tantar mare. 2. om inalt, subtire. 3. un dans popular.
tifloaie, tifloi, s.f. (reg.) 1. pantece umflat, burta mare. 2. om batran.
OMETOI, ometoi, s. m. (Reg.) om mare de statura; matahala. – Din oamet (inv.) + suf. -oi.
banchet n., pl. e si uri (fr. banquet, d. it. banchetto, carev ine d. banco, banca). Ospat, mare prinz ori mare cina: un banchet politic. V. benchet, ziafet.
baterie f. (fr. batterie, it. batteria). Mai multe tunuri comandate de un ofiter (de regula capitan). O sticla de vin si alta de apa gazoasa puse la un loc in gheata intr’un cos de tinichea anume facut. Baterie electrica, reuniune de mai multe butelii de Leyda ca sa produca o descarcare mai mare ori mai mica. Fig. A-ti indrepta bateriile, a te pregati de lupta, a lua masuri. – Fals baterie.
badia m. gen. al lui, voc. badie (d. badea). Mold. nord. Epitet respectuos adresat in popor de fratele mai mic celui mai mare ori un copil unui flacau. – In sud bidia. V. nenea.
atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.
Amphion, fiul lui Zeus si al Antiopei. Avea un frate geaman, pe Zethus. Parasiti imediat dupa nastere pe muntele Cithaeron, de catre unchiul lor Lycus (v. si Lycus), care voia sa-i piarda, cei doi frati au fost gasiti si crescuti de niste pastori. Ajunsi mari, ei au izbutit sa-si regaseasca mama, pe Antiope, tinuta mult timp prizoniera si persecutata de Lycus si de sotia acestuia Dirce (v. si Dirce). Ca sa-i razbune suferintele indurate, Amphion si Zethus au distrus cetatea Thebae, unde domnea Lycus. Dupa ce l-au ucis impreuna cu Dirce, au pornit sa recladeasca zidurile cetatii. Zethus cara pietrele in spate. Amphion avea o lira fermecata, daruita de Hermes (sau de Apollo), la acordurile careia pietrele, vrajite, se rinduiau singure la locul lor. Mai tirziu, Amphion s-a casatorit cu Niobe, fiica lui Tantalus, cu care a avut mai multi copii. Si-a pus singur capat zilelor – dupa o legenda – indurerat de moartea copiilor sai ucisi de Apollo. Dupa o alta versiune, a fost el insusi sagetat de zeu.
butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.
BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; droaie, gloata. ♦ (Adverbial) In masa, in randuri stranse, cu gramada; unul peste altul, inghesuindu-se; repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate militara tactica formata din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbasie; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Din tc. boluk.
CAPATANA, capatani, s. f. 1. Cap de animal mort sau taiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (Ir.) Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucata a unei plante, formata din tulpina sau din suprapunerea frunzelor. Capatana de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Capatana de zahar. – Lat. pop. capitina.
CARD, carduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de pasari, de pesti de acelasi fel, care se afla impreuna. 2. (De obicei peior.) Ceata (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) in card cu cineva = a se asocia, a se intovarasi cu cineva (in vederea unor actiuni reprobabile). 3. (Fam.) Multime, sir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un card de vreme = de un timp incoace. Un card de ani = foarte multi ani. – Din scr. krd.
GAZDA, gazde, s. f. 1. Persoana care primeste pe cineva la sine (dandu-i adapost); cel care tine pe cineva la sine in schimbul unei chirii (si cu intretinere platita); stapanul unei case in raport cu oaspetii sai, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau in care) traieste un animal parazit aflat in stare larvara sau adulta. 2. Locuinta ocupata de cineva in calitate de oaspete sau de chirias. 3. (Reg.) Taran bogat; chiabur, bogatan. ◊ Loc. adj. De gazda (mare) = din oameni bogati. – Din magh. gazda.
MONSTRU, monstri, s. m. 1. Fiinta mitologica cu corpul format din parti ale unor animale diferite sau din unele parti de om si altele de animal. 2. Fiinta care se naste cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namila, matahala. ♦ (Fig.) (Adjectival) De proportii mari, extraordinar, neobisnuit. – Din lat. monstrum, fr. monstre.
MAROI, -OAIE, maroi, -oaie, adj. (Reg.) Augmentativ al lui mare1. – mare + suf. -oi.
PEPINIERA, pepiniere, s. f. 1. Teren rezervat pentru inmultirea si formarea plantelor erbacee sau lemnoase pana la plantarea lor pe locul definitiv. 2. P. a**l. Crescatorie de animale. 3. Fig. Institutie, organizatie etc. care pregateste un numar mare de oameni in vederea unei profesiuni, a unei activitati etc., colectiv din care se pot recruta astfel de oameni. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. pepiniere.
POPULARIZA, popularizez, vb. I. Tranz. A raspandi, a face sa fie cunoscuta de catre un numar mare de oameni, intr-o forma accesibila, o persoana, o idee, o stiinta etc. – Din fr. populariser.
PUHOI1, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apa care curge cu repeziciune si forta; apa curgatoare umflata de ploi, care se revarsa cu forta; suvoi. ♦ Ploaie mare, torentiala. ♦ Fig. Multime mare de oameni sau de alte fiinte care se deplaseaza navalnic in aceeasi directie. ♦ (Adverbial) In cantitate sau in numar foarte mare, gramada. [Var.: (reg.) pohoi, povoi s. n.] – Din sl. povonĩ.
omET s. n. (Inv. si reg.) Multime mare de oameni, lume, popor. – om + suf. -et.
ORDIE, ordii, s. f. (Inv.) Hoarda, oaste (turceasca sau tatara); tabara militara. ♦ Multime mare de oameni; gloata. – Din bg., scr. ordija.
MULTITUDINE, multitudini, s. f. Multime (de oameni); numar mare (de lucruri); aspect variat (sub care se prezinta o problema). – Din lat. multitudo, -inis, fr. multitude.
NENOROCIT, -A, nenorociti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care se gaseste intr-o situatie vrednica de plans, care este lipsita de noroc, de fericire, care are de indurat un mare necaz, o mare suferinta; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situatii) Care inspira mila, tristete; vrednic de plans, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul in care se afla cineva) Care denota o situatie foarte proasta, vrednica de plans; p. ext. sarac, saracacios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. si f. (om) ticalos, de nimic. – V. nenoroci.
DROAIE s. f. Multime, ceata mare de oameni sau de animale. ◊ Loc. adv. Cu droaia = in numar mare, cu gramada. ♦ P. gener. Multime, gramada, numar mare (din ceva). ♦ (Adverbial) In mare numar. [Pr.: droa-ie] – Cf. alb. droe, droje.
TURMA, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau salbatice, care traiesc impreuna. 2. (Depr.) Multime, grup (mare) de oameni (in dezordine). 3. (In limbajul bisericesc) Multimea credinciosilor. – Lat. turma.
RAZBIT, -A, razbiti, -te, adj. 1. (Despre piedici, obstacole etc.) Peste care s-a trecut, care a fost depasit (cu efort mare). 2. (Despre oameni) Care este biruit, coplesit de durere, de greutati etc. – V. razbi.
DEZORDINE s. 1. v. debandada. 2. deranj, neoranduiala, zapaceala, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureala, harababura. (E mare ~ la ei in casa.) 3. neoranduiala, neregula, ravaseala, valmasag, vraiste, zapaceala, (fam.) brambureala, harababura, talmes-balmes, (fam. fig.) balamuc. (Ce mare ~ e in hartiile tale.) 4. v. babilonie. 5. v. neglijenta. 6. v. tulburare.
INALT adj., s. 1. adj. ridicat. (Un loc ~.) 2. s. inaltime. (In ~ cerului.) 3. adj. lung, mare. (Un om ~.) 4. adj. acut. 5. adj. ales. 6. adj. v. important. 7. adj. v. ridicat.
AGLomERATIE f. Ingramadire mare de oameni. [G.-D. aglomeratiei] /<fr. agglomeration
BRIGAND ~zi m. 1) Persoana care comite jafuri, facand uz de forta; hot de drumul mare; talhar. 2) om necinstit. /<fr. brigand
BRITANIC1 ~ca (~ci, ~ce) Care apartine Marii Britanii sau populatiei ei; din marea Britanie. /<fr. britannique
BULUC2 ~uri n. 1) Multime mare de oameni, stransi la un loc in dezordine; droaie; gloata. 2) (in evul mediu) Unitate militara formata din mercenari, avand aproximativ efectivul unei companii. /<turc. boluk
CAPATANA ~i f. 1) Cap de animal taiat sau mort. 2) iron. Cap mare (de om). 3) Partea sferica a unor plante. ~ de varza. ~ de usturoi. [G.-D. capatanii] /<lat. capitina
CEATA cete f. 1) Grup (mare) de oameni care urmaresc acelasi scop. O ~ de copii. 2) (in evul mediu) Unitate militara cu efectiv redus; palc. [G.-D. cetei; Sil. cea-ta] /<sl. teta
COHORTA ~e f. 1) (in armata romana) Unitate de infanterie, egala cu a zecea parte dintr-o legiune. 2) fig. Grup mare de oameni. /<lat. cohors, ~tis
GLOATA ~e f. 1) Multime mare de oameni, stransi intr-un loc, in dezordine. 2) Totalitate a oamenilor simpli; prostime. 3) (in Moldova si in Muntenia medievala) Ceata de pedestrasi, formata din tarani. /<sl. glota
MISCARE ~ari f. 1) v. A MISCA si A SE MISCA. ◊ A (se) pune in ~ a intra sau a face sa intre la actiune. In doi timpi si trei ~ari foarte repede; momentan. Nici o ~! a) liniste; b) comanda data cuiva, ca sa ramana in pozitia in care se afla. A prinde ~area cuiva (sau a ceva) a) a ghici intentiile sau planurile cuiva; b) a pricepe mersul unei actiuni. 2) fiz. Variatie in timp a pozitiei unui corp in raport cu un sistem de referinta. 3) Fiecare mutare de piese la unele jocuri (de sah, de table etc.). 4) Actiune care include un numar mare de oameni cu interese sau conceptii comune (in sprijinul unei idei, al unui scop unic etc.). ~ sindicala. ~area pentru pace. [G.-D. miscarii] /v. a misca
PUBLIC1 n. 1) Numar mare de persoane; lume; multime. 2) Totalitate a persoanelor care asista la un spectacol sau la o conferinta. ◊ marele ~ masele largi ale populatiei. In ~ in vazul lumii; in fata unui numar mare de oameni. /<lat. publicus, fr. public
SERPOI m. 1) Sarpe mare. 2) fig. om vi-clean si rau. /sarpe + suf. ~oi
TABARA2 ~ere f. 1) Grup de persoane, partide sau state, aflat in opozitie cu alt grup. 2) pop. Grup mare de oameni. [G.-D. taberei] /<sl. taboru
TARLA ~e f. 1) Constructie primitiva in afara satului, unde se adapostesc oile si ciobanii vara si unde se prepara produsele din lapte de oaie; stana; oierie. 2) Loc unde se afla aceasta constructie. 3) Grup mare de oi. [Sil. tar-la] /cf. sb. trlo, bulg. tralo
TIP1 ~i m. 1) depr. Persoana care trezeste o atitudine negativa; om excentric; individ; subiect. 2) Persoana de o mare originalitate; om care iese din comun prin comportamentul sau original. /<lat. typus, ngr. tipos, fr. type
TOI ~iuri n. 1) Moment de maxima intensitate in desfasurarea unei actiuni sau a unui fenomen; miez ~ recoltei. 2) pop. Forfota a unei multimi de oameni; invalmaseala. 3) inv. Grup mare de oameni, de animale aflat in dezordine; card. [Monosilabic] /<turc. toy
VILEAG n. inv. Numar mare de oameni in dezordine; multime; gloata. ◊ A da (sau a scoate) in ~ a face cunoscut in public; a scoate la iveala; a da pe fata. /<ung. vilag
CLASA s.f. I. (Fil.) Clasa sociala = grup mare de oameni care se deosebeste de alte grupuri dupa locul pe care-l ocupa intr-un anumit sistem de productie sociala, dupa raportul fata de mijloacele de productie, dupa rolul indeplinit in organizarea sociala a muncii, dupa felul in care obtin partea de care dispun din bogatia societatii si dupa marimea acestei parti. II. 1. Fiecare dintre subimpartirile si despartiturile mari ale regnului animal sau vegetal. 2. Fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. III. 1. Unitate de invatamant care cuprinde elevi cu acelasi nivel de cunostinte, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. 2. Sala in care se tin cursurile pentru un grup de elevi cu acelasi nivel de cunostinte. 3. Ora de curs. IV. 1. Categorie a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 2. Categorie, grad, rang. [Var. clas s.n. / < rus. klas, cf. fr., it. classe, germ. Klasse, lat. classis].
clatau s.n. (reg.) grup de 20 de oi, mai mare decat aripa si mai mic decat cardul, cioporul si turma.
CURENT s.n. Ansamblu de idei, de opinii (politice, stiintifice, artistice etc.) adoptate la un moment dat de un numar mare de oameni. ◊ Curent literar = miscare literara de o anumita amploare, care constituie o rezultanta generala a tendintelor unei anumite epoci. [< fr. courant].
gelita s.f. (reg.) 1. ger mare. 2. (fig.) om aspru, dur.
EXTRAORDINAR, -A adj. 1. (adesea adv.) Cu totul deosebit, iesit din comun, neobisnuit, exceptional. 2. (Despre legi, adunari etc.) Care nu este, nu se tine, nu are loc potrivit regulilor obisnuite. 3. (Despre oameni) Cu mari calitati; eminent, exceptional. ♦ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [Cf. fr. extraordinaire, lat. extraordinarius].
omenet s.m. (inv. si reg.) multime mare de oameni, lume, popor.
pihota, pihote, s.f. (inv. si reg.) 1. unitate militara de infanterie; pedestrime. 2. (reg.) armata. 3. (reg.) adunatura, multime mare de oameni.
MISCARE s.f. 1. Actiune sau curent care grupeaza un numar mare de oameni in jurul unei activitati de interes general, al unei idei sau al unei conceptii. 2. Actiune organizata de masa, care tinde sa realizeze un scop social-politic. [Dupa fr. mouvement, rus. dvijenie].
spailuc, spailuci, s.m. (reg.) om bogat; mare proprietar de pamant; spahie.
PUBLIC, -A adj. 1. (Op. privat) Care priveste tot poporul, care apartine intregii natiuni. ♦ Care poate fi folosit de toata lumea. 2. Care se petrece, care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. ♦ Opinie publica = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; multime, lume. 2. Totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta etc. [Cf. fr. public, it. pubblico, lat. publicus].
vajdoc, vajdoace, s.n. (reg.) o parte din turma (o suta, doua de oi); card mare.
cird (cirduri), s. n. – 1. Grup de animale de acelasi fel, turma, multime. – 2. Ceata mare de oameni, multime. – 3. Zbor. – Mr. (girdel’u), megl. card. Sb. krd (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 42; Conev 57), din sl. krudo; cf. bg. kurd, cr. kerd, slov. kerdelo (cf. mr.), rut. kerd, kyrd. – Der. cirdui (var. incirdui), vb. (a orindui, a aranja, a pune in ordine; a forma un sir, a se pune la rind; a se asocia, a se imprieteni); incirdosi (var. incordosa), vb. (a face companie, a insoti).
SURESCITARE s.f. Actiunea de a surescita si rezultatul ei; e******e mare, intaratare; surescitatie. [Var. sure******e s.f. / < surescita].
SomAJ s.n. Fenomen economic caracteristic societatii capitaliste, constand in inactivitatea fortata a unui numar mare de oameni ai muncii care raman fara lucru; situatia celui care nu are unde munci. [< fr. chomage].
APOLO s. m. (fam.) om de mare frumusete. (< fr. apollon)
CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)
COLECTIVITATE s. f. 1. grup mare de oameni care duc o viata colectiva. ◊ societate. 2. ~ statistica = totalitatea unitatilor statistice studiate pentru cunoasterea fenomenelor sau proceselor economice, avand unele trasaturi comune, caracteristici statistice, dar o marime variabila. (< fr. collectivite)
EXTRAORDINAR, -A adj. 1. (si adv.) iesit din comun, neobisnuit, exceptional. 2. (despre legi, adunari etc.) care nu este, nu se tine potrivit regulilor obisnuite. 3. (despre oameni) cu mari calitati; eminent, exceptional. ◊ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius)
MISCARE s. f. 1. actiune, curent care grupeaza un numar mare de oameni in jurul unei activitati de interes general, al unei idei sau al unei conceptii. 2. actiune organizata de masa, care tinde sa realizeze un scop social-politic. 3. (muz.) grad de accelerare sau de incetinire a unei masuri; tempo. ◊ parte a unei lucrari muzicale ciclice, de mari dimensiuni (simfonie, sonata). (dupa fr. mouvement, rus. dvijenie)
PUBLIC, -A I. adj. 1. care priveste tot poporul, apartine intregii natiuni. ◊ care poate fi folosit de toata lumea. ◊ (despre persoane) care ocupa o functie de stat. 2. care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. II. s. n. 1. colectivitate mare de oameni; multime. 2. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta. (< lat. publicus, fr. public)
SomAJ s. n. fenomen social-economic caracteristic economiei de piata, constand in inactivitatea fortata a unui numar mare de oameni, care raman fara lucru. (< fr. chomage)
mare interj. – Ei, pst, stai! – Var. (Mold.) mari. Mr. more, megl. mara, istr. murie. Ngr. μῶρε (Scriban), cf. alb. more, bg., sb. more, ven. more. Putin probabila der. din lat. mās „mascul” (Philippide, II, 722); si mai putin inca din lat. amōrem (Seineanu, Istoria filologiei, 345).
BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; gloata, droaie. ♦ (Adverbial) a) In masa, in randuri stranse, cu gramada. b) Unul peste altul, inghesuindu-se; p. ext. repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate tactica corespunzand aproximativ efectivului unei companii; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Tc. bolluk.
PORCAN, (1) porcani, s. m., (2) porcane, s. n. 1. (Reg.) Porc mare. ♦ Fig. om nerusinat, lacom, ticalos. 2. Gramada de fan, de paie etc.; capita. – Din porc + suf. -an.
RUS, Remus (n. 1942, Brasov), teolog roman. Prof. la Institutul Teologic si Universitatea din Bucuresti. Specialist in istoria religiilor („Conceptia despre om in marile religii”, „Istoria religiilor. Manual pentru seminariile teologice”, in colab., „Istoria filozofiei islamice”, „Dictionar enciclopedic de literatura crestina in primul mileniu”).
calm, -a adj. (fr. calme, d. it. calmo). Potolit, linistit: om calm, mare calma. S. n., pl. uri (fr. calme, d. it. calma). Liniste (in natura ori in suflet): calmu apelor, a-ti pastra calmu.
cauc n., pl. e (lat. caucus, cupa). Vest. Caus ori lingura mare de luat lichide ori faina. E un cuv. neauzit de mine, si de aceia nu-s sigur de acc. In rev. I. Crg. 2,210, e un ex. fara acc.: ia cu caucu apa din galeata. In Univ. 24,4,37; 12,4, e o coresp. din Dolj, unde scrie cauc, si atunci are alta orig. V. chepcea, ciorbalic, polonic.
chitra f., pl. e (ngr. kitron, lamiie; bg. kitra. V. citric). Sud. Un fel de lamiie de 4-5 ori mai mare de cit cele obisnuite si din care se face dulceata. – In est chitru m.
Absyrtus, fiul lui Aeetes, regele Colchidei, si fratele Medeei. Fugind cu Iason dupa ce furasera Lina de Aur, Medea l-a luat cu ea si pe Absyrtus. Ca sa zadarniceasca urmarirea lui Aeetes, care se luase dupa fugari, ea si-a taiat fratele in bucati si le-a aruncat in urma ei, in mare (v. si Medea).
colcai si -iesc v. intr. (d. col-col, huietu apei care pleoscaie, sau vsl. klakolu, clopot; germ. dial. kolken, kolksen, a rigii, inrudite cu clopot, gilgii, filfii. Bern. 1, 367, 523 si 547). Foiesc, is in mare numar ori cantitate: in tirg colcaiau samsarii, in salata colcaia undelemnu [!].
colos n., pl. uri si oase (vgr. kolossos, lat. colossus). Statua mai mare de cit marimea naturala, cum a fost mai ales cea de bronz a lui Apoline, inalta de 30 de metri, ridicata la intrarea portului din Rodos in sec. III in ainte [!] de Hristos si daramata [!] de un cutremur si care se numea colosu de la Rodos. Casa foarte mare, hardughie. om sau animal voluminos, matahala (si masc. doi colosi). Fig. Niste colosuri de corabii, un colos de imperiu. V. urias.
crucesc (ma) v. refl. (d. cruce). Imi fac cruce (de mare mirare ori de sperietura), ma mir foarte mult. – Si ma incrucesc.
cuadruplez v. tr. (lat. quadruplare). Impatresc, fac de patru ori mai mare. – Mai rar cadr-.
cuadruplu, -a adj. (lat. quadruplus, d. quattuor, patru). Impatrit, de patru ori mai mare. S. m. Piesa de aur spaniola in valoare de vre-o 80 de franci. – Mai rar cadr-.
A*****N, a******i, s. m. Fiinta nascuta inainte de termen; p. ext. om degenerat, cu mari deficiente. ♦ Fig. Opera (literara, artistica) ratata. – Din fr. a*****n.
BOTOS, -OASA, botosi, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, in forma de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, suparat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.
BRUCELOZA, bruceloze, s. f. Boala infectioasa si contagioasa (a vitelor si a oamenilor), care se manifesta la om prin febra mare, transpiratie, marirea splinei etc. – Din fr. brucellose.
CHILomAN, chilomane, s. n. (Pop.) Galagie mare (facuta de oameni care tipa, rad, petrec etc.); larma, zarva. – Et. nec.
HOLOCAUST, holocausturi, s. n. 1. (In antichitate) Jertfa adusa zeilor, in care animalul sacrificat era ars in intregime. ♦ Fig. Ofranda, sacrificiu. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare numar de oameni. [Pr.: -ca-ust. – Var.: olocaust s. n.] – Din fr. holocauste.
MARIRE, mariri, s. f. 1. Actiunea de a (se) mari1 si rezultatul ei; marit. ♦ (Fiz.) Operatie de copiere fotografica prin proiectie, in scopul obtinerii unor pozitive mai mari decat negativele copiate. ♦ Loc de frunte intr-o anumita ierarhie (sociala); rang, demnitate; (concr.) persoana care ocupa o functie inalta in ierarhia sociala; fruntas, demnitar. ♦ Glorie, stralucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tarie. 2. (Inv.) Marie (1). – V. mari1.
PASIONAT, -A, pasionati, -te, adj. 1. (Despre insusiri, sentimente, actiuni etc.) Determinat de pasiune, izvorat dintr-o (mare) pasiune; care exprima (o mare) pasiune. 2. (Despre oameni) Care pune pasiune in tot ceea ce face, care actioneaza cu pasiune; fervent, entuziast, inimos (3). ♦ Stapanit, dominat de pasiuni sau de patimi. [Pr.: -si-o-] – V. pasiona.
VRABIOI, vrabioi, s. m. Barbatusul vrabiei; vrabie mai mare. [Pr.: -bi-oi] – Vrabie + suf. -oi.
SVAITER s. n. Varietate de branza fina, asemanatoare cu cascavalul, prezentand goluri mari in masa ei. – Din germ. Schweizer[kase].
FIARA, fiare, s. f. Animal salbatic mare; bestie. ♦ Fig. om extrem de rau, de crud, de violent. – Lat. fera.
MUSCOI, muscoi, s. m. Augmentativ al lui musca (I); p. restr. musca-mare. – Musca + suf. -oi.
LADOI, ladoaie, s. n. Augmentativ al lui lada; lada mare. – Lada + suf. -oi.
MATOI, matoi, s. m. (Rar) Mat (mare). – Mat + suf. -oi.
MEDITERANEAN, -A, mediteraneeni, -e, adj. Care apartine Marii Mediterane sau regiunilor situate in vecinatatea ei, privitor la marea Mediterana sau la regiunile din jurul ei. ♦ Clima mediteraneana = clima temperata, cu ierni calde, caracteristica pentru regiunile din jurul Marii Mediterane. [Pr.: -ne-an] – Din fr. mediterraneen.
MELITOI, melitoaie, s. n. Melita mare. – Melita + suf. -oi.
NASAILA s. m. sg. (Pop.) om cu nasul mare; nartila. – Nas + suf. -aila.
NASOI, nasoaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui nas; nas mare. – Nas + suf. -oi.
NEOCORTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Portiune din creier care filogenetic este cea mai recenta si constituie la om cea mai mare parte a scoartei cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neo-cortex, engl. neocortex.
DRAMBOI1, dramboaie, s. n. Dramba (mai mare). – Dramba + suf. -oi.
DECIMA2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (In Roma antica si evul mediu) A pedepsi o unitate militara, executand pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre razboaie, epidemii etc.) A omori oameni in numar mare. – Din fr. decimer, lat. decimare.
SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.
SCUMP, -A, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpara la un pret ridicat; costisitor; (despre preturi) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preturi mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, pretios, de pret. Daruri scumpe. 3. (Despre fiinte) Foarte drag, iubit. 4. (Inv. si pop.) Zgarcit. ◊ Expr. (A fi) scump la vorba = (a fi) tacut. A fi scump la ras = a rade rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arata rar in societate, printre ceilalti oameni; a fi greu de gasit. ◊ (Substantivat) Lenesul mai mult alearga, scumpul mai mult pagubeste. – Din sl. skonpu.
SCUMPI, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mari pretul unei marfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hartia. ♦ Refl. (Despre oameni) A cere preturi (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgarci (cand vinde sau cumpara ceva). – Din scump.
SUPRAAGLomERARE, supraaglomerari, s. f. Actiunea de a (se) supraaglomera si rezultatul ei; aglomerare (prea) mare, supraaglomeratie. [Pr.: -pra-a-] – V. supraaglomera.
BLANDETE s. bunatate, (livr.) mansuetudine, (rar) blajinatate, (reg.) bunete. (om de o mare ~.)
CUPRINS s. 1. intindere, intins, spatiu, suprafata, teritoriu, (inv.) cuprindere, olat. (Pe tot ~ul tarii.) 2. limita, (rar) perimetru, (inv.) ocol. (In ~ ul cetatii.) 3. continut, (rar) plin. (Se zbuciuma marea si ~ul ei.) 4. continut, corp, materie, (inv.) cuprindere. (In ~ul cartii.) 5. continut, sumar, tabla de materii, (inv.) registru, scara, suma, (grecism inv.) pinax. (~ul unui volum.)
DEOSEBIRE s. 1. diferenta, diferentiere, discriminare, discriminatie, distinctie, (rar) distingere. (Sa facem urmatoarea ~ ...) 2. diferenta, (inv. si pop.) osebire, (Ban., Transilv. si maram.) deschilinire, (inv.) osebitura. (Ce mare ~ este intre ei!)
NASAILA s. (reg.) narila, nartila, nasoi, nasotea. (omului cu nasul mare i se spune in deradere ~.)
PETRECARET adj., s. 1. adj., s. chefliu, (inv. si reg.) petrecator, (inv.) petrecanos, veselnic, (fam.) lumet. (om ~; e un mare ~.) 2. s. (livr.) juisor. (~i intarziati treceau pe strada.)
PETRECERE s. 1. v. insotire. 2. desfatare, veselie, (rar) desfat, (inv.) desfataciune. (Cu mare ~.) 3. v. distractie. 4. v. chef. 5. (rar) sarbatoare, (inv.) sarbatorie. (La ei e azi mare ~.)
ALBASTRIME f. 1) Culoare a spectrului solar care se afla intre violet si verde; albastru. 2) Intindere de culoare albastra; spatiu albastru. ~ea marii. 3) fig. inv. Oameni imbracati oraseneste. /albastru + suf. ~ime
BESTIE ~i f. 1) Animal salbatic de talie mare; fiara. 2) fig. om crud, nemilos. [Art. bestia; G.-D. bestiei; Sil. -ti-e] /<lat. bestia
BROSCOI ~ m. (augmentativ de la broasca) 1) Masculul broastei. 2) fam. Copil mic dolofan, cu ochii mari. /broasca + suf. ~oi
CALAMITATE ~ati f. Nenorocire mare, care se abate asupra unei colectivitati; catastrofa de mari proportii; dezastru; urgie; flagel; prapad. [G.-D. calamitatii] /<lat. calamitas, ~atis, fr. calamite
CLONTOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre pasari) Care are clant mare; cu clantul mare. 2) fig. (despre oameni) Care este ascutit la limba; rau de gura; certaret; artagos. /clont + suf. ~os
DEMN ~a (~i, ~e) 1) Care merita (ceva); vrednic (de ceva); destoinic. O persoana ~a de admiratie. 2) Care corespunde, dupa anumite criterii, cu ceva sau cuiva; pe masura cuiva sau a ceva. O opera ~a de un mare compozitor. 3) (despre oameni si despre manifestarile lor) Care impune respect. /<lat. dignus
FIARA ~e f. 1) Animal salbatic, de talie mare; bestie. 2) fig. om crud, nemilos. [G.-D. fiarei; Sil. fia-ra] /<lat. fera
PANSEA ~ele f. 1) Planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei cu petale mari, catifelate, de diferite culori; catifeluta. 2) Floare a acestei plante. /<fr. pensee
PALALAIE ~ai f. Foc mare (cu vapai); valvataie. /cf. valvataie
PLURALITATE ~ati f. Cantitate mare (de elemente, de fiinte, de lucruri); multiplicitate. /<lat. pluralitas, ~atis, fr. pluralite
POPULAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de popor; propriu poporului. Vointa ~a. Manifestare ~a. ◊ Front ~ organizatie care intruneste fortele progresiste ale poporului. 2) Care apartine poporului; creat de popor; provenit din popor. Traditii ~e. Balada ~a. 3) Care este destinat poporului; facut pentru popor. Biblioteca ~a. Reprezentatie ~a. 4) Care se bucura de popularitate; care place unui mare numar de oameni. Interpret ~. 5) (despre limba, stilul lucrarilor, prelegerilor etc.) Care poate fi inteles cu usurinta de toti; simplu. /<fr. populaire
PUBLIC2 ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de o colectivitate de oameni; propriu unei colectivitati omenesti. Atitudine ~ca. Manifestare ~ca. ◊ Opinie ~ca parere a colectivitatii. Viata ~ca a) viata politica si administrativa dintr-un stat; b) activitatea unei persoane in raport cu functiile sociale pe care le exercita. 2) Care apartine intregii societati. Bunuri ~ce. Invatamant ~. 3) Care este accesibil pentru toti membrii societatii; pus la dispozitia tuturor; comun. Biblioteca ~ca. ◊ Gradina ~ca parc. 4) Care apartine statului; de stat. 5) Care are loc in prezenta unui mare numar de oameni. Scrutin ~. Judecata ~ca. /<lat. publicus, fr. public
STRUNGAREATA ~ete f. rar (la oameni) Distanta mai mare decat cea obisnuita intre dintii incisivi de sus. /strunga + suf. ~areata
TURMA ~e f. 1) Multime de indivizi din aceeasi specie, care umbla impreuna; card. 2) fam. depr. Grup mare, neorganizat de oameni (docili sau inraiti, agresivi). 3) bis. Totalitate a credinciosilor. /<lat. turma
VOLUPTATE ~ati f. 1) Placere mare a simturilor. 2) Placere estetica sau morala deosebita; desfatare sufleteasca; incantare. /<fr. volupte
GIGANT s.m. (Mit.) Nume dat unor fiinte fabuloase de statura uriasa, care s-au rasculat impotriva lui Zeus. ♦ Urias. ♦ Constructie, cladire de mari dimensiuni. ♦ (Fig.) om de geniu; om vestit prin calitatile sale exceptionale. [< lat., gr. gigas, cf. it. gigante, germ. Gigant].
POP-ART s.n. Curent in arta plastica, mai ales in cea americana, care, considerand ca mediul actual al omului il formeaza marile aglomeratii urbane nenaturale (coplesite de masinism, asaltate de publicitate, invadate de obiectele de larg consum, de deseurile industriale), postuleaza intoarcerea spre o noua orientare realista, intemeiata pe un simt modern al naturii. [< engl. pop(ular)-art – arta populara].
SAINT-SIMONISM s.n. Doctrina socialist-utopica, care considera ca societatea viitoare se va intemeia pe marea industrie planificata, pe participarea la munca a tuturor membrilor societatii si pe repartitia dupa munca, cu pastrarea totusi a proprietatii private si a claselor, progresul societatii fiind determinat de stiinta si de ratiunea umana. [Pron. sen-. / < fr. saint-simonisme, cf. Saint-Simon – socialist utopic francez].
ARMATA s.f. 1. Totalitatea unitatilor militare si a serviciilor lor dintr-un stat; oaste. ♦ mare unitate militara formata din mai multe corpuri de armata si din unitati din diferite arme. 2. (Fig.) mare colectivitate de oameni (actionand pentru un scop comun); masa. ♦ Multime; ceata; sir. [Dupa it. armata, fr. armee].
captalan1, captalani, s.m. (pop.) 1. planta ebacee mirositoare, cu frunze mari si late si cu flori purpurii; brustur. 2. om cu capul mare, capatanos, capsoman.
CORPOLENT, -A adj. (Despre oameni) Cu corpul mare; trupes, voinic. [Cf. fr. corpulent, it. corpulente, lat. corpulentus].
foltea s.m. art. invar. (reg.) 1. om cu burta mare; burtos, pantecos. 2. mancau, mancacios, lacom, nesatios.
nasaila s.m. sg. (pop.) 1. om cu nasul mare; nartila, nasoaca, nasoi, nasotea, narila. 2. (reg.) persoana care se amesteca in toate.
nasoaca s.m. sg. (pop. si fam.) nasaila, nartila, narila, nasoi, nasotea (om cu nasul mare).
perpeliciu, perpeliciuri, s.n. si perpelici, s.m. (reg.) 1. (s.n.; la pl.) vreascuri, surcele uscate, care fac flacara mare. 2. (s.m.) om neastamparat, copil zburdalnic.
poales, -a, adj. (reg.; despre oameni si animale) mare, gras, voinic.
MASA s.f. 1. Marime caracteristica unui corp, exprimata prin catul dintre forta care se exercita asupra lui si acceleratia pe care o are acest corp. ♦ (Curent) Corp solid, compact; bloc. 2. mare multime de oameni. ◊ Mase populare = totalitatea claselor si paturilor sociale dintr-o anumita etapa istorica ale caror interese concorda cu cerintele dezvoltarii societatii. ♦ Cantitate mare. [Cf. fr. masse, it., lat. massa].
NEOCORTEX s.n. (Anat.) Portiune din creier care constituie la om cea mai mare parte a scoartei cerebrale. [< fr. neo-cortex, cf. gr. neos – nou, lat. cortex – scoarta].
SomITATE s.f. om cu renume mare, capacitate necontestata intr-un anumit domeniu de activitate. [< fr. sommite, cf. lat.t. summitas].
AFLUENTA s. f. 1. acces al apei superficiale sau subterane intr-un rau, lac ori mare. 2. multime de oameni; imbulzeala, aflux. 3. cantitate mare, abundenta. (< fr. affluence, lat. affluentia)
ARMATA s. f. 1. totalitatea fortelor militare ale unui stat; oaste. ◊ serviciu militar. ◊ mare unitate operativa formata din mai multe unitati de arme intrunite. 2. (fig.) mare colectivitate de oameni; multime, ceata. (< it. armata)
CELEBRITATE s. f. 1. reputatie, faima. 2. om celebru, cu mare renume si prestigiu. (< fr. celebrite, lat. celebritas)
CORPOLENT, -A adj. (despre oameni) cu corpul mare; voinic. (< fr. corpulent, lat. corpulentus)
HOLOCAUST s. n. 1. (ant.; la evrei, asirieni etc.) sacrificiu in cinstea divinitatii, in care animalul sacrificat era ars in intregime pe altar. 2. exterminare a unui mare numar de oameni. 3. (fig.) ofranda, sacrificiu. (< fr. holocauste)
POP-ART s. n. curent in arta plastica contemporana (din Anglia si SUA) care, considerand ca mediul actual al omului il formeaza marile aglomeratii urbane nenaturale, postuleaza intoarcerea spre o noua orientare realista, introducand in compozitii colaje, obiecte de uz cotidian, de tehnica moderna etc. (< amer. pop' art)
RISHI RI-SI/ s. m. (in mit. hindusa) om de o mare sfintenie. (< fr. rishi)
SAINT-SIMONISM s. n. doctrina socialist-utopica, care considera ca societatea viitoare se va intemeia pe marea industrie planificata, pe participarea la munca a tuturor membrilor societatii si pe repartitia dupa munca, cu pastrarea totusi a proprietatii private si a claselor. (< fr. saint-simonisme)
SVAITER s. n. varietate de branza fina, fermentata, care prezinta goluri mari in masa ei. (< germ. Schweizer/Kase/)
VANDAL s. m. 1. membru al unui vechi trib germanic care, in secolul V, a invadat Imperiul Roman de Apus, producand mari distrugeri. 2. (fig.) om care comite acte de vandalism. (< fr. vandale)
CLONTAT, -A, clontati, -te, adj. (Despre oameni) Cu dintii mari si rari; cu gura ascutita (ca un clont). ♦ (Substantivat, f.) Cloanta (1). – Din clont + suf. -at.
BACTRIANA (BACTRIA), regiune istorica in Asia Centrala (Afghanistan, Turkmenia, Tadjikistan si Uzbekistan), inclusa de Cirus I in Imp. Persan. Cucerita de Alexandru cel mare, pe terit. ei a luat nastere in sec. 3-2 i. Hr. un regat elenistic independent.
A*****N, a******i, s. m. om care prezinta mari scaderi fizice sau psihice; starpitura. – Fr. a*****n.
BARBARIE s. f. Barba mare, stufoasa. ♦ Fig. om barbos. – Din barba + suf. -arie.
BOTOS, -OASA, botosi, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare in forma de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, suparat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic. – Din bot + suf. -os.
CAPORETTO, localit. pe riul Isonzo, unde a avut loc o operatiune militara de anvergura in timpul primului razboi mondial (24 oct.-26 dec. 1917), in care armatele austro-germane au infrint trupele italiene, provocindu-le mari pierderi in oameni si materiale („dezastrul de la Caporetto”). Azi Kobarid (Slovenia).
BUN-SIMT s. n. sg. Norma logica de apreciere, comuna marii majoritati a oamenilor. [Gen.-dat.: bunului-simt] – Din bun4 + simt.
FALCAU s. m. (Reg.) Porecla data unui om cu falcile mari. – Din falca + suf. -au.
andrea (Mold. Olt. Ban.), indrea (Pt. Rar) si undrea (Munt. Trans.) f., pl. ele (dupa numele sfintului Andrei, o sarbatoare la inceputu iernii, cind se da zor cu impletitu coltunilor, dupa cum si sfintu Neculai inseamna si „varga sau bici de batut copiii” si dumitrita „o floare care infloreste pe la sfintu Dumitru”). Ac mare (de metal ori de lemn) cu care se impletesc coltunii s. a. (Patru andrele servesc la tinut coltunu si una la impletit. Clavicula (un os). Undrea m., gen. al lui. Vechi Decembre, prima luna a iernii. V. acusor.
caraghioz m., pl. ji (turc. karagoz, bufon, mascarici, d. kara, negru, si goz, ochi; bg. karagios). Bufon in vechile farse. Glumet poznas: acest om e un mare caraghioz. Adj. Ridicul: esti caraghioz cu asemenea idei, o casa caraghioaza. Adv. In mod caraghioz. – Si -ghios, pl. si.
castron n., pl. oane (pol. kastrol, rus. kastriulea, germ. kasserolle, fr. casserole, pop. castrole, d. it. cazza, cazzuola, catuie. It. cazzaruola si casserola d. fr. V. catuie). Vas mare de portelan ori de faianta in care se aduce fertura [!] (ciorba, borsu) la masa. – In nord craston. V. ciorbalic si ceanac.
COROIANU, Iuliu (1847-1927, n. Dorolt, jud. Satu mare), avocat si om politic roman. Unul dintre conducatorii Partidului National Roman din Transilvania si al actiunii memorandiste din 1892-1894, in urma careia a fost condamnat la inchisoare.
Aedon, fiica lui Pandareos si sotia lui Zethus, regele cetatii Thebae. Geloasa pe sora ei Niobe, care avea mai multi copii, Aedon, care nu avea decit un singur fiu, pe Itylus, a hotarit sa-l ucida pe cel mai mare dintre nepotii ei. Din greseala insa si-a ucis propriul copil. Ca sa-i curme suferinta, Zeus a preschimbat-o in privighetoare.
codru si (Ial.) crod m. (cp. cu vsl. krada, rug, gramada de lemne; rut. koroda, copac ramuros. De aci si alb. kodra, deal. Evolutiunea semantica ar fi: „copac ramuros [!], padure mare, munte, bucata mare”. Cp. cu lat. saltus, munte paduros. Cp. si cu crov). Munte (Ps. S. si azi Ban.). Padure imensa si neumblata. Hot de codru, tilhar, bandit. A fura ca´n codru, a fura fara frica de pedeapsa. Bucata mare de pine [!] ori de mamaliga: flamindu codri viseaza, si vrabia mei (Prov.). V. crihan, cocolan, halca, socomete.
RESID PASA, Mustafa (1800-1858), diplomat si om politic turc. mare-vizir al Imp. Otoman (1846-1848, 1848-1852, mart.-aug. 1852, 1854-1855, 1856-1857, 1857-1858). Unul dintre initiatorii Tanzimatului. A fost favorabil unirii Moldovei si Tarii Romanesti, urmarind crearea unui „stat-tampon” intre Turcia si Rusia. Favorabil unei apropieri de Franta si marea Britanie.
comun, -a adj. (lat. com-munis, d. munus, insarcinare [!]. V. i-mun, muni-cipiu, re-muneratiune). La care iau sau pot lua parte toti: fintina comuna. Ceia ce e propriu mai multora: interes comun. General, universal: limba comuna. Ordinar, obisnuit: intrebuintare comuna. Abundant, frecuent: merele-s poame comune. Ordinar, ignobil: obiceiuri comune, fata comuna. Mediocru, ieftin: marfa comuna. Viata comuna, la un loc. Gram. Nume comun, care convine tuturor fiintelor aceleiasi specii. S. n. Cel mai mare numar: comunu oamenilor. In comun, la un loc cu altu: a trai in comun.
considerabil, -a adj. (fr. considerable). Puternic, influent: om considerabil. Foarte mare: cheluiala considerabila. Numeros: armata considerabila. Important: opera considerabila. Adv. S´a marit considerabil.
JUNGARIA (JUNGGAR PENDI), depresiune in NV Chinei, inconjurata de muntii Tian Shan, Alatau si Altaiul Mongol; c. 700 mii km2. Alt.: 300-800 m. In centrul ei se afla mari suprafete acoperite cu nisip (dune si barcane). Clima temperat continentala uscata (variatii mari de temperatura); precipitatii scazute 100-200 mm/an. Vegetatie de stepa. Lacuri sarate. Culturi irigate de porumb, grau, bumbac, gaolean. Mari exploatari de petrol (Karamay).
abundenta s. f. cantitate mare, belsug; bogatie. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe si flori, simbol al belsugului. (dupa fr. abondance, lat. abundantia)
BALTOI, baltoaie, s. n. Balta (mare); baltau. -Balta + suf. -oi.
HAITAS2, haitasi, s. m. om care, facand galagie mare, starneste vanatul din ascunzatori si il goneste spre vanatori; gonaci, gonas, bataias, haitar, crainic (3). – Haita + suf. -as.
IROSI, irosesc, vb. IV. Tranz. si refl. A (se) consuma facand risipa, a (se) cheltui in mod usuratic, a (se) imprastia in exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari si) inutile intr-o anumita directie. – Cf. a fierosi.
INCREDERE s. f. Actiunea de a (se) increde si rezultatul ei; sentiment de siguranta fata de cinstea, buna-credinta sau sinceritate a cuiva; credinta. ◊ Expr. om (sau persoana) de (mare) incredere = persoana careia i se poate incredinta orice secret, orice misiune. A pune chestiunea de incredere = a cere deputatilor sa-si precizeze in anumite imprejurari, prin vot, atitudinea fata de politica guvernului. A da vot de incredere = a aproba in parlament activitatea sau programul unui guvern. – V. increde.
URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.
ZECE, zeci, num. card. 1. Numar care are in numaratoare locul intre noua si unsprezece si care se indica prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arata o cantitate mare nedeterminata) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieti, se spune cand cineva scapa cu viata din situatii primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Plecau cate zece. 2. (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la unsprezece pana la nouasprezece) Cincisprezece. ♦ (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la douazeci pana la nouazeci si noua) Patruzeci si trei. – Lat. decem.
DESIS, desisuri, s. n. 1. Grup de arbusti, de tufe, de buruieni etc.; p. ext. padure tanara foarte deasa. 2. Fig. (Rar) Multime mare, ingramadeala, imbulzeala (de oameni). – Des2 + suf. -is.
CLAPAUG, -A, clapaugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor si ale animalelor) mare si atarnand in jos; pleostit; (despre oameni si animale) care are asemenea urechi. 2. Fig. (Despre oameni) Prostanac; bleg. – Din ucr. klapo-uchyj.
TRomBA, trombe, s. f. 1. Coloana inalta de apa de forma conica, ridicata de vartejurile de vant, care o fac sa se invarteasca cu mare iuteala in jurul ei insasi. ♦ Vant in forma de vartej cu axa verticala sau putin inclinata si cu o mare viteza; p. ext. coloana de fum, de praf etc. ridicata de un vant puternic; vartej. 2. Tub prin care se face ventilatia in incaperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe.
PROFUND, -A, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Inzestrat cu o mare putere de patrundere, de intelegere; care analizeaza temeinic lucrurile; patrunzator, perspicace; (despre intelegerea, despre gandurile, judecatile, creatiile etc. omului) care dovedeste profunzime, seriozitate, inteligenta. 2. (Despre insusiri morale, despre stari fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverente etc.) Care se face inclinand foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprima respect, consideratie. 3. (Despre ochi, privire) Care exprima, care sugereaza insusiri morale deosebite, profunzime, sentimente adanci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adanc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esential, radical. 6. (Despre ape, cavitati, sapaturi, obiecte concave etc.) Al carui fund este situat la o distanta (foarte) mare fata de marginea de sus, de suprafata; adanc. – Din lat. profundus, fr. profond.
NOROD, noroade, s. n. 1. (Pop.) Popor, natiune, neam; persoana sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumita natiune. ♦ (Inv. si pop.) Totalitatea credinciosilor care apartin unui cult crestin, unei eparhii etc. 2. Numar mare, multime, masa de oameni. 3. Grosul populatiei; spec. taranimea. – Din sl. narodu.
CORPOLENT, -A, corpolenti, -e, adj. (Despre oameni) Care are corpul mare si gras; voinic, trupes. – Din fr. corpulent, lat. corpulentus.
MANCACIOS, -OASA, mancaciosi, -oase, adj., s. m. si f. (Fiinta) care mananca mult (si des), care are mare pofta de mancare; (om) mancau. – Manca + suf. -acios.
METIONINA s. f. Aminoacid indispensabil vietii omului si animalelor, continand mari cantitati de sulf, folosit si ca medicament in tratamentul afectiunilor hepatice. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. methionine.
MIOR, miori, s. m. (Reg.) Miel mai mare; noaten. [Pr.: mi-or] – Din mioara (derivat regresiv).
CLONTOS, -OASA, clontosi, -oase, adj. (Pop.; despre pasari) Care are ciocul, pliscul mare. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) Certaret, artagos. – Clont + suf. -os.
SACRIFICIU, sacrificii, s. n. 1. Renuntare voluntara la ceva (pretios sau considerat ca atare) pentru binele sau in interesul cuiva sau a ceva; jertfa. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegatie). ◊ Echipa de sacrificiu = grup de oameni care infrunta o mare primejdie ca sa indeplineasca o misiune, o datorie. 2. Ofranda rituala adusa unei divinitati, in cadrul careia se jertfeste o fiinta; jertfa. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.
SODom s. n. (Pop.) Multime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva). ♦ Prapad, nenorocire, pustiire; p. ext. potop. – Din sl. Sodomu.
DE conj. 1. (conditional) daca. (Doar ~ n-ar veni astazi.) 2. (consecutiv) ca, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 3. (temporal) daca. (~ va fi sa plec ...) 4. (completiv) sa, si. (Stai ~ ma asteapta.)
MATUR adj. 1. adult, mare. (E de-acum om ~.) 2. (fig.) copt. (O minte ~.) 3. v. chibzuit.
BUHAI1 ~ m. pop. 1) Mascul reproducator al vitelor cornute mari; taur. 2) fig. fam. om brutal. [Sil. bu-hai] /<ucr. buhaj
CAINE ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis
COLTOS ~oase (~osi, ~oase) 1) Care are colti; cu dinti mari si ascutiti. 2) fig. Care este rau de gura. 3) fig. (despre oameni) Care are oase mari, cu articulatii proeminente; osos; ciolanos. /colt + suf. ~os
CORPOLENT ~ta (~ti, ~te) (despre oameni) Care are corp mare si gras; cu corp mare si gras; trupes; planturos. /<fr. corpulent, lat. corpulentus
DISTANTA ~e f. 1) Interval dintre doua puncte in spatiu; departare. ◊ La ~ la o anumita departare. De la ~ dintr-un loc departat. A tine pe cineva la ~ a se purta rece, distant cu cineva. 2) Interval de timp care desparte anumite evenimente. 3) fig. Diferenta de nivel social, de grad, de civilizatie sau de importanta. Intre ei exista o ~ foarte mare. /<fr. distance, lat. distantia
FALOS ~oasa (~osi, ~oase) pop. 1) (despre persoane) Care are multa fala; cu multa fala. 2) (despre manifestarile oamenilor) Care denota fala mare; cu fala mare. mare ~. 3) Care denota demnitate si mandrie; falnic; semet; trufas. /fala + suf. ~os
HomEOPATIE f. Metoda de tratare a bolilor prin folosirea in doze mici a unor medicamente, care in doze mari ar provoca la omul sanatos simptomele bolii respective. [G.-D. homeopatiei; Sil. -me-o-] /<fr. homeopathie
MASA3 ~e f. Multime mare si compacta de oameni. ◊ De ~ pentru toata lumea; care cuprinde pe toti. ~e populare totalitate a claselor si categoriilor sociale. [G.-D. masei] /<fr. masse
MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.
TEZAUR ~e n. 1) Cantitate mare de monede, pietre scumpe, metale pretioase sau de obiecte de pret adunate impreuna. 2) Totalitate de bani sau de obiecte pretioase ascunse de mult timp (in pamant) si descoperite intamplator; comoara. 3) Ansamblu de mijloace financiare efective care se afla in depozitul unei banci de emisie. 4) Loc unde se pastreaza finantele statului sau ale unei banci; vistierie. 5) fig. Lucru sau fiinta pretioasa si draga; comoara. 6) Patrimoniu spiritual al unei societati sau al unei epoci acumulat pe parcursul istoriei de o anumita comunitate de oameni. 7) Opera culturala de mare valoare si de proportii deosebite (enciclopedie sau dictionar). [Sil. -za-ur] /<lat. thesaurus
ghiviza s.f. (reg.) om slab (cu ochii mari).
papusoi1, papusoi, s.m. (reg.) 1. papusa care reprezinta o figura masculina; papusa mare. 2. barbat fara personalitate, om de nimic. 3. porumb.4. rodul porumbului (stiuleti sau boabe). 5. planta erbacee ornamentala cu frunze mari, verzui sau purpurii si cu flori mari, rosii, galbene sau pestrite; belsita. 6. planta denumita si lusca alba. 7. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanas.
porcan1, porcani, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. pestisor cu corpul in forma de fus, care traieste in apele de deal si de ses; porcusor, porcas. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimtit, grosolan, fara caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciuperca comestibila, cu palarie carnoasa de culoare bruna-cenusie, cu piciorul scurt, neted, care creste prin padurile de brad.
PROFUND, -A adj. 1. Adanc. ♦ Greu de patruns, de cunoscut, de inteles. ♦ (Despre glas, ton) Grav. 2. Intens, foarte mare. 3. Absolut, complet. ♦ (Despre oameni) Serios, care judeca cu temei, cu seriozitate. [< lat. profundus, cf. fr. profond, it. profondo].
talaban, talabani, s.m. (reg.) 1. persoana cu laba piciorului mare, care calca apasat. 2. om voinic, rezistent.
DUR2, -A adj. 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ♦ consoana ~a = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei. 2. (despre ape) cu mare proportie de saruri de calciu si magneziu. 3. (fig.) aspru; crud, brutal. (< fr. dur, lat. durus)
OBTUZ, -A adj. 1. unghi ~ = unghi mai mare de 90º. 2. (fig.; despre oameni) prost, redus, ingust (la minte). (< fr. obtus, lat. obtusus)
RADICAL, -A I. adj. 1. din temelie, complet; fundamental, de baza; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament, medicamente etc.) care vindeca complet. 2. care preconizeaza reforme mari, actiuni hotaratoare. ◊ (despre oameni sau grupari politice; (si s. m.) care preconizeaza o serie de reforme in activitatea sociala. 3. care cuprinde radacina cuvantului. II. s. m. 1. (mat.) numar care, ridicat la o putere, da numarul dat; radacina. ◊ simbol matematic care arata operatia de extragere de radacina. ◊ axa ~a = locul geometric al punctelor din plan care au aceeasi putere fata de doua cercuri date, reprezentat printr-o dreapta perpendiculara pe linia care uneste centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spatiu avand aceeasi putere fata de doua sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, in mod obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si contine sensul lexical al cuvantului; radacina. (< fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)
TENSIONAT, -A adj. (tehn.) intins (prin procedee mecanice). ◊ (fig.; despre o situatie) incordat. ◊ (fig.; despre oameni) in stare de mare tensiune nervoasa. (< tensiona)
parc (parcuri), s. n. – Gradina de agrement, rezervatie, loc de stationare a vehiculelor. Fr. parc. – Der. parca, vb. (a inchide animalele sau oamenii intr-un tarc mare; a aseza autovehiculele intr-un loc), din fr. parquer; parchet, s. n. (pardoseala de lemn in forme geometrice; institutie judiciara; curatura), din fr. parquet, popular in Olt. si Munt.; cu ultimul sens, datorita folosirii lui in silvicultura.
BRANTomE, Pierre de Bourdeille, senior de (c. 1540-1614), scriitor francez. Autor al unei „Vieti ale oamenilor vestiti si ale marilor capitani straini si francezi”, precum si al „Vietilor doamnelor galante”.
BALTOI, baltoaie, s. n. Balta (mare). – Din balta + suf. -oi.
CARGOCULT (‹ fr.) s. n. Cult religios sincretic prezent la unele populatii semiprimitive din lumea moderna, intemeiat pe mitul asteptarii unui mintuitor care va veni de peste mare la bordul unui cargou.
ZMEOI, zmeoi, s. m. (In basme) Zmeu (mare). – Din zmeu + suf. -oi.
babilonic, -a adj. (vgr. babylonikos). Din Babilon ori Babilonia. Fig. Foarte mare si plin de forfoteala si de amestec: Londra este un oras babilonic.
baleniera f., pl. e (fr. baleiniere) Un fel de luntre mai mare (lunga si ingusta) ori corabioara de pescuit balene.
GENUS IRRITABILE VATUM (lat.) neamul suparacios al poetilor – Horatiu, „Epistulae”, II, 2, 202. Sensibilitatea deosebita a artistilor este insotita de o susceptibilitate mai mare decat cea a oamenilor de rand.
armasel m., pl. ei. Vechi. Ofiter ori soldat comandat de marele armas. V. daraban, mumbasir, silictar.
cal m., pl. cai (lat. caballus, d. vgr. kaballes; it. pg. cavallo, pv. caval, fr. cheval, sp. caballo. V. cavaler, cobila). Un animal soliped domestic (mai rar salbatic [!]) care serveste la calarie si la tras. Fig. Iron. Persoana robusta: ce cal de femeie! Cal de bataie, motiv aparent, lucru exploatat ca sa obtii ceva: a-ti face un cal de bataie dintr´o chestiune. Cal de mare, ipocamp. Calu d******r, om rau, femeie rea. Cal-vapor (pl. cai-vapori) sau numai cal, forta de 75 de chilogramometri capabila sa ridice [!] intr´o secunda o greutate de 75 de chilograme la o inaltime de 1 metru: masina de 400 de cai. A vorbi cai verzi pe pareti, a aiura, a abera, a vorbi lucruri fantastice. A umbla dupa potcoave de cai morti, a umbla dupa afaceri proaste, dupa cistiguri irealizabile.
PAUPERTAS ET SENECTUS GRAVISSIMA IN REBUS HUMANIS MALA SUNT (lat.) saracia si batranetea sunt cele mai mari necazuri in viata omului – Apuleius, „Metamorphoses”, 2, 80.
binzar m. (amplificat din bizii si ruda cu bondar. V. tintar). Mold. sud. Un fel de gindac mare negru (cu corn ori fara corn) care zboara noaptea zbirniind tare. V. caradasca.
Alcyone 1. Una dintre pleiade, fiica lui Atlas si a Pleionei. 2. Fiica lui Aeolus, despre care legenda spune ca traia atit de fericita impreuna cu sotul ei Ceyx, incit a trezit gelozia Herei, care i-a metamorfozat pe amindoi in pasari de mare. Dupa o alta versiune, Ceyx, pornit sa consulte un oracol, si-a gasit moartea in valuri, inecat de o furtuna. Distrusa de durere, Alcyone s-a aruncat si ea in mare. Induiosati de nenorocirea ei, zeii i-au metamorfozat pe amindoi in pasari marine.
cogea si coscogea adj. fix (turc. koga, batrin, enorm, kos koga, foarte mare). Fam. mare, enorm, ditai: Cogea om (in Munt. cogea omu), si se teme de un catel! Coscogea voinici, si fug de un pitic! Te-ai facut coscogea flacau! – Si cogeamite, coscogeamite (dupa lehamite, pasamite, de unde si sirb. kogamiti).
REVUE HISTORIQUE DU SUD-EST EUROPEEN [revu istorik de sud-est oropeen], revista aparuta la Bucuresti (1914-1946). Intemeiata si condusa pana in 1940 de Nicolae Iorga, a publicat articole si studii privind istoria popoarelor din SE Europei, scrise in cea mai mare parte de directorul ei, Nicolae Iorga.
contrabas n., pl. uri (fr. contrebasse, f. V. bas). Muz. Un fel de vioara foarte mare (de inaltimea unui om) cu sunetu foarte gros. Un fel de trompeta foarte groasa cu sunetu cu o octava mai jos de cit basu ordinar. V. gorduna.
Helle, fiica lui Athamas si a lui Nephele si sora cu Phrixus. Salvata impreuna cu fratele ei de furia lui Ino, de catre un berbec zburator (v. si Athamas), Helle isi gaseste moartea in apele marii care in amintirea ei poarta numele de Hellespontus.
BANOS, -OASA, banosi, -oase, adj. 1. (Despre ocupatii) Care aduce castig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. – Ban1 + suf. -os.
BOACAN, -A, boacani, -e, adj. (Fam.; despre acte si actiuni ale omului) Care are caracter de mare gafa, de mare nerozie, care este din cale-afara de prostesc. ◊ Expr. A facut una boacana sau a facut-o boacana = a facut ceva din cale-afara de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.
BOLOVAN, bolovani, s. m. Piatra (voluminoasa si grea) rotunjita prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucata mare de pamant sau dintr-o materie solida oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan.
GAURA, gauri, s. f. Scobitura, adancitura, spartura ivita de la sine sau anume facuta intr-un corp, intr-un material, in pamant etc.; cavitate, borta. ◊ Gaura cheii = orificiu prin care se baga cheia in broasca. ◊ Expr. Gaura de sarpe = loc ferit care serveste cuiva ca ascunzatoare. (Pop.) Doar nu s-o face gaura-n cer = nu va fi o paguba prea mare. (Astron.) Gaura neagra = relicva de dimensiuni reduse a unei stele masive, formata prin prabusire gravitationala, caracterizata prin densitate foarte mare si forta de atractie uriasa si absorbanta. [Pr.: ga-u-] – Lat. *gavula (< cavus).
HomEOPATIE, homeopatii, s. f. Sistem terapeutic care consta in administrarea in doze foarte mici a substantelor care, in cantitati mari, ar putea provoca unui om sanatos o afectiune analoaga cu aceea care este combatuta. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homeopathie.
TEAVA, tevi, s. f. Piesa de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de forma cilindrica si goala in interior, cu lungime mare in raport cu diametrul ei exterior, realizata prin deformare plastica, prin turnare sau prin sudura si avand numeroase intrebuintari. ◊ Teava de extractie = teava de otel cu diametrul relativ mic, utilizata la sondele de extractie a petrolului in vederea formarii unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de otel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit in intreprinderile textile ca suport pentru infasurarea firelor. – Din sl. cevĩ.
VANA, vanez, vb. I. Tranz. 1. A pandi, a urmari si a prinde sau ucide animale sau pasari salbatice. ♦ A pescui (mai ales pesti mari). ♦ Fig. A urmari un om pentru a-l prinde; a haitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmari cu aviditate, cu staruinta. ♦ (Fam.) A pune mana pe...; a face rost. – Lat. venare (=venari).
MAUSOLEU, mausolee, s. n. Monument funerar de proportii mari, ridicat in memoria unui om ilustru, a unor eroi etc. – Din lat. mausoleum, germ. Mausoleum, fr. mausolee.
ARGUS s. m. om cu privire agera, patrunzatoare; om care pazeste ceva cu mare grija. – Din fr. argus.
LUPOI, lupoi, s. m. Augmentativ al lui lup; lup mare sau batran. – Lup + suf. -oi.
COPCA2, copci, s. f. 1. Gaura, spartura facuta in gheata unui rau, a unei balti etc. pentru pescuit sau pentru scos apa. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe copca = (despre bunuri) a se pierde, a se irosi, a se distruge; (despre oameni) a intra intr-o mare incurcatura, a o pati. 2. Gaura facuta intr-o sira de paie, in care se tine uneori pleava. 3. Scobitura, groapa facuta in pamant, in piatra etc. 4. (Reg.) Saritura pe care o fac animalele cand fug repede. – Din bg. kopka.
CONSUM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor productiei si ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de productie pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau marfuri) de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare care intra in proportii mari in consumul individual al oamenilor si prin a caror folosire nu rezulta produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material si de energie consumata intr-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operatii etc. – Din consuma1 (derivat regresiv).
REFACUT, -A, refacuti, -te, adj. (Despre industrie, agricultura, economie etc.; p. ext. despre regiuni, tari etc.) Readus in starea buna de mai inainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casa etc.) Executat din nou (sau in cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) insanatosit, intremat, intarit. – V. reface.
DEGAJAT, -A, degajati, -te, adj. 1. Eliberat de o indatorire, de un obstacol; (despre oameni si gesturile lor) cu mare libertate in miscari; nestanjenit, nonsalant. 2. (Despre o coloana sau un pilastru) Situat in apropierea unui zid. – V. degaja.
LINGUSITOR s., adj. 1. s. lingau, (reg.) lingaret, (fig.) periuta. (mare ~ mai esti!) 2. adj. servil. (om ~.) 3. adj. magulitor, (Munt.) maglisitor, (inv.) imbunator, magulicios. (Vorbe ~oare.)
APARATOARE ~ori f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea rotilor trasurii. 2) reg. Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari rosii, cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; mac; somnisor. [G.-D. aparatorii] /a (se) apara + suf. ~atoare
GRANDomANIE f. Manie a unui om de a se crede mare, important; megalomanie. /<lat. grandis + manie
INALT1 ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu scund si jos) 1) Care se intinde mult in sus. Casa ~ta. ◊ Frunte ~ta frunte lata, mare. 2) Care se afla la mare inaltime. Loc ~. 3) Care este mare de statura; lung. Un om ~. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, marime etc.). Curent electric de ~ta tensiune. Recolta ~ta. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subtire. Nota ~ta. /<lat. in altum
RASARITA ~e f. reg. 1) Planta erbacee oleaginoasa, cu tulpina inalta, cu flori mari, galbene, cultivata pentru semintele ei, din care se extrage ulei comestibil; floarea-soarelui. 2) colect. Semintele acestei plante. /v. a rasari
SIMPATIC ~ca (~ci, ~ce) (mai ales despre persoane) Care inspira simpatie; placut; nostim. om ~. Lucru ~. ◊ Sistem nervos ~ (sau marele ~) parte a sistemului nervos, care dirijeaza functiile glandelor si ale organelor interne. Cerneala ~ca cerneala incolora folosita in scrierea secreta, care devine vizibila numai la caldura sau la tratarea cu solutii speciale. /<fr. sympathique, it. simpatico
VAPAIE ~ai f. 1) Ansamblu de flacari mari, mai ales de culoare rosie, aparute in procesul arderii in mediul aerian; para
mare. 2) Emanatie cu o temperatura foarte inalta, provenita de la o sursa de caldura puternica; dogoare; para. [G.-D.
vapaii] /<alb.
vape
CELEBRITATE s.f. 1. Reputatie, faima. 2. om celebru, cu faima, cu mare renume, renumit. [Cf. fr. celebrite, lat. celebritas].
coltan1, coltani, s.m. (reg.) 1. om sau animal cu colti mari. 2. gandac de locuinta. 3. planta ierboasa de apa, cu fructul in colturi; coltar, castan-de-balta, stea-de-balta.
pasos, pasosi, adj. (reg.; despre oameni) care merge cu pasi mari; (despre mers) cu pasi mari.
chehaia (-ai), s. m. – 1. Majordom al marelui vizir sau al unui demnitar turc. – 2. Agent al domnitorilor romani la Constantinopol (mai curent, capuchehaia). – 3. In vechea organizare militara, loctiitor, ajutor de capitan. – 4. Padurar. – 5. In satele turcesti, magistrat municipal, primar. – Var. chihaia, chihaie. Mr. chihae, megl. chiaia. Tc. kahya, kehaya „majordom” (Seineanu, II, 35; Lokotsch 1123); cf. ngr. ϰεχαγιᾶς, bg. kechaja.
SUPERIOR, -OARA adj. 1. Asezat in partea de sus; deasupra, de sus. ♦ (Despre cursuri de apa) Care se afla spre izvor. 2. Care are un loc inalt (intr-o ordine, intr-o ierarhie). 3. Care se distinge, se deosebeste prin calitati, prin merite deosebite; care este la un nivel mai inalt. ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care foloseste metode de cercetare foarte complexe. // s.m. si f. Cel care ocupa un loc mai important intr-o ierarhie fata de cei pe care ii are in subordine; cel care are un grad mai mare decat altul. [Pron. -ri-or. / cf. lat. superior, fr. superieur].
ANTROPomORFIDE s. n. pl. familie de maimute mari, cele mai apropiate de om. (< fr. anthropomorphides)
MONSTRU s. m. 1. fiinta fantastica cu corpul din elemente specifice oamenilor si animalelor. ◊ colos, namila, fiinta, lucru de proportii colosale. ◊ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal. 2. fiinta care prezinta o anomalie fizica din nastere; pocitanie. 3. om crud, degenerat, denaturat. 4. ~ sacru = mare vedeta a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre, lat. monstrum)
vapaie (-ai), s. f. – Para, flacara mare. Origine necunoscuta. Se indica de obicei posibilitatea unui lat. *vapalia ‹ vapa (Puscariu 1855; Tiktin; Philippide, II, 661; REW 9147), cf. it. va(m)pa, sb. vapa „vapor”, alb. vape „caldura” (Cihac, II, 721); dar relatia dintre aceste cuvinte nu este clara. Poate este dubletul lui vipie, s. f. (arsita). Der. (in)vapaia, vb. (a arde cu flacara); svapaiat, adj. (descompus, dezordonat, vagabond, golan), aceasta relatie semantica nu este clara (probabil „descompus ca cel care scapa de la incendiu”; dupa Cretu, din sl. sverepovati „a exaspera”; dupa Tiktin, se pleaca de la ideea de „aprins”).
BEAVERBROOK [bi:vəvruk], William Maxwell, baron (1879-1964), magnat de presa si om politic britanic. Proprietar al marilor cotidiene „Daily Express” si „Sunday Express”. Intre 1941 si 1945 de mai multe ori ministru.
BOGomILIC, -A, (‹ bogomilism) adj. Care apartine bogomilismului, privitor la bogomilism. ♦ Literatura b. = parte integranta a literaturii apocrife, aparuta o data cu bogomilismul. S-a bucurat de o mare popularitate, in ciuda interzicerii ei de catre Biserica, datorita subiectelor, ca si fanteziei poetice, accesibilitatii stilului si limbii.
BANOS, -OASA, banosi, -oase, adj. 1. (Despre ocupatii) Care aduce castig mare; productiv, lucrativ. 2. (Rar, despre oameni) Bogat. – Din ban1 + suf. -os.
CANTACUZINO, Matei (1854-1925, n. sat Fintina mare, jud. Suceava), jurist si om politic roman. Prof. univ. la Iasi. Contributii in domeniul dreptului familiei („Elementele dreptului civil”).
CIINE (lat. canis) s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor (Canis familiaris). Este unul dintre primele animale domesticite de om. In prezent exista mai mult de 300 de rase de c., foarte diferite ca aspect si ca folosire (ex. c. de paza, c. ciobanesc, c. lup etc.). Longevitatea maxima: 20 ani. ◊ Caine enot v. enot. 2. (IHT.) Caine-de-mare = rechin din marea Neagra, cu corpul de c. 1 m lungime, de culoare albastra-cenusie (Acanthias vulgaris). Nu e periculos pentru om. 3. (ZOOL.) Ciinele-babei = larva mare si paroasa a unor fluturi de noapte.
batog si -oc n., pl. uri (rus. vsl. batogu, bat, baston; sirb. batok, batog. Cp. cu germ. stockfisch, batog, adica „peste – baston”, fiindca e teapan). Peste mare (crap, morun, bacala) uscat ori si afumat. V. moruga.
belesc v. tr. (d.
pelesc, pielesc, adica „iau pelea, jupoi”, infl. poate de vsl.
bieliti, a bili, a albi. Cp. cu
cojesc).
Pop. Triv. Jupoi, iau pelea:
a beli un bou. Fig. A beli cuiva obrazu, a-i face
mare rusine.
A beli ochii, a holba ochii.
A beli poporu, a-l
jafui.
calic m. (rut. kalika, om mutilat, vsl. „pelerin, nomad”, d. pers. kalak, diform). Cersitor [!], milog. Adj. Sarac de tot: om calic, tara calica. Munt. mare avar, chirnog. Calic lipit pamintului, extrem de sarac. V. coldus.
capita (Mold. Munt. est), copita (Olt.) f., pl. e, si copita (Munt. vest) f., pl. e si ti (pol. kopica, dim. d. kopa, claie, stog, d. vsl. kupu, gramada, vgerm. kufe, ngerm. kaufen; bg. sirb. kup, nsl. kup, kopica, rut. kopicea, rus. kopna; ung. kupac si [d. rom.] kapica; ngr. kopadi. V. cupesc). Mold. Gramada provizorie de fin (inalta cam cit omu) care la un loc cu altele formeaza claia. Munt. Stog, fin asezat in ultima forma. Fig. Iron. Halaciuga, par mare netuns in capu cuiva.
KU KLUX KLAN, organizatie secreta terorista si rasista americana, fondata (1866) dupa Razboiul de Secesiune, ca un club social in Pulaski (Tennessee), de veteranii sudisti, cu scopul declarat al ingradirii drepturilor cetatenesti acordate negrilor dupa desfiintarea sclaviei (in special dreptul la vot). Interzisa in 1877, a fost refacuta la Atlanta (1915), bucurandu-se de un mare numar de adepti. Activitatea ei a fost indreptata si impotriva evreilor, a strainilor si a sindicatelor. In declin dupa 1928, a reaparut in anii ’60 pentru a se opune politicii de integrare rasiala si acordare de drepturi civile.
bondar (Mold. nord) si bongar (Munt.) m. (imit. inrudit cu bondanesc, bombanesc si cu bg. bumbar si brumbar si sirb. bombar, bondar. V. binzar, boncai). Un fel de vespe mare negricioasa (bombus terrestois) sau orice vespe groasa si biziitoare. V. barzaun si gargaun.
cine (est) si ciine (vest) m. (lat. canis, it. cane, pv. ca, fr. chien, pg. cao). Un animal domestic foarte credincios care pazeste casa, latra si merge cu omu la vinat. (Exista zeci de specii. In Australia is si salbatici). Fig. om crud (ca cinele cu dusmanii stapinului lui). Epitet de ura la adresa Jidanului: mai cine! Cine turbat, om foarte furios. Cine de mare, rechin. Astr. Cinele mare, o constelatiune boreala. Cinele mic, o constelatiune australa. V. box, catel, copou, dulau, ogar, prepelicar, javra; lup, urs, vulpe, sacal, hiena.
bre interj. chemare, mirare si admiratiune adresata barbatilor, ca si mai: Bre omule! Ia stai, bre! Bre! mare minune! Bre! Da invatat e! (ngr. bre, vre si more. V. mare).
NECESARIENI (‹ fr.) s. m. pl. Membri ai unei secte religioase din marea Britanie, care considera ca oamenii actioneaza conform unei predestinari, negand intru totul libertatea vointei proprii.
bufnita s i (rar) bufna f., pl. e (d. buhna, buha, buhnesc). Huhurez fara moturi, o mare pasare rapitoare nocturna. Fig. om cu ochiii holbati. om tacut si mizantrop. V. boaghe, bogza.
REDGRAVE [redgreiv] 1. Sir Michael Redgrave (1908-1985), actor britanic de teatru si film. Pe scena – distins interpret al repertoriului shakespearian („Hamlet”, „Richard al II-lea”, „Regele Lear”) si cehovian („Trei surori”, „Unchiul Vania”). In film – maestru al jocului interiorizat, remarcabil prin discretia si distinctia cu care exprima drama personajelor sale („Drumul spre stele”, „Suflete impietrite”, „”Singuratatea alergatorului de cursa lunga„). Vanessa R. (n. 1937), actrita britanica de teatru si film. Fiica lui R. (1). Considerata cea mai mare actrita de teatru, de limba engleza, a sec. 20, exceleaza in roluri care ii pun in valoare feminitatea ei rebela (”Femeia indaratnica„, ”Femeie marii„, ”Pescarusul„, ”Orfeu In Infern„). Aparent rationala, dar profund temperamentala, este pe ecran interpreta unor femei puternice, voluntare, dar care nu ezita sa-si devoaleze excentricitatile (”Isadora„, ”Diavolii„, ”Bostonienii„, ”Intoarcerea la Howards End„).
cosarca f., pl. e si arci (d. cosar 2, de unde vine si ung. kosarka, cosulet). Est. Cos (paner) mai mare de purtat in brat ori in cap. Trans. Cosar, patul. V. cotarca, cotarita.
BOGAT, -A, bogati, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (om) care dispune de multe si mari mijloace materiale, care are multi bani; (om) avut. 2. Adj. Care se afla, care contine ceva in cantitate mare. Fructele sunt bogate in vitamine. ♦ (Despre flori) Involt. ♦ Manos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatu.
INGRAMADIT, -A, ingramaditi, -te, adj. 1. Care este adunat laolalta in numar prea mare; inghesuit, indesat, invalmasit. 2. (Fam.; despre oameni) Prost (1); nepriceput. – V. ingramadi.
MUNTE, munti, s. m. 1. Ridicatura a scoartei pamantului mai mare decat dealul, de obicei stancoasa si depasind inaltimea de 800 de metri. ◊ Expr. Prin munti si vai = peste tot, pretutindeni, pe tot intinsul. ♦ Regiune, zona muntoasa. 2. Fig. Gramada, cantitate mare (si inalta) din ceva; morman. ♦ om foarte inalt (si solid). 3. (In sintagma) Munte de pietate = intreprindere capitalista de credit specializata in acordarea de credite pe baza amanetarii obiectelor de uz personal; casa de lombard. – Din lat. mons, -tem.
TAPALAGOS, -OASA, tapalagosi, -oase, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni si animale) Care are picioarele mari si un mers greoi; tapalog, tapanos. 2. (Despre plante) Cu frunze mari, late. – Tapalaga + suf. -os.
TRIFOLIOZA, trifolioze, s. f. Boala toxica la oi, pricinuita de consumarea in prea mare cantitate a unor specii de trifoi sau de alte leguminoase. [Pr.: -li-o-] – Din fr. trifoliose.
ROI3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A iesi din stup zburand in roiuri2 (1) spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo; a forfoti, a misuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.
CHITORAN ~i m. Soarece mare de camp. /chit[can] + suf. ~or- + suf. ~an
FLUVIU ~i n. 1) Apa curgatoare mare, care se varsa intr-o mare sau intr-un ocean. 2) fig. Cantitate mare de elemente de acelasi fel (oameni, vehicule etc.), care se misca intr-o directie. [Sil. flu-viu] /<lat. fluvium
GRUPA ~e f. 1) Colectiv mic de oameni, care apartine unei organizatii mai mari. ~ de studenti. 2) Subdiviziune in anumite stiinte constand din elemente cu trasaturi comune. ~a sistemului periodic. 3): ~ sangvina categorie a sangelui avand la baza anumite caracteristici ale globulelor rosii si ale plasmei. [G.-D. grupei] /<fr. groupe
RESPIRATIE ~i f. 1) Proces fiziologic care consta in schimbul de gaze intre organism si mediul inconjurator (constand in absorbirea oxigenului si eliminarea bioxidului de carbon); rasuflare. ◊ ~ artificiala mijloc de reanimare care consta in efectuarea unor mis-cari pentru a provoca restabilirea respiratiei normale (in caz de intrerupere a ei). 2) Aer expirat. ◊ De larga ~ de mare amploare. [G.-D. respiratiei; Sil. -ti-e] /<fr. respiration, lat. respiratio, ~onis
MAHATMA s.m. Titlu dat in India ascetilor, oamenilor considerati sfinti si persoanelor de mare merit si de inalta spiritualitate. [< fr., it., sanscr. mahatma – suflet mare].
TRIFOLIOZA s.f. Boala toxica la oi cauzata de consumarea in prea mare cantitate a unor specii de trifoi si care se manifesta prin stomatita, salivatie si inflamarea capului si a membrelor. [Pron. -li-o-. / < fr. trifoliose].
COLLI s. m. caine ciobanesc foarte frumos, cu corpul lung si umerii lati, folosit in Scotia, si marea Britanie pentru paza turmelor de oi, iar in restul lumii drept caine de companie. (<engl., fr. colley)
motarlan, motarlani, s.m. (reg.) 1. om grosolan, prost crescut. 2. motan (gras, mare).
pulpat, -a, adj. (inv.; despre oameni sau animale) care are pulpe mari si groase; pulpos, pulpes.
pulpes, -a, adj. (inv.; despre oameni sau animale) care are pulpe mari si groase; pulpos, pulpat.
SFINX s.m. I. Animal fabulos din mitologia greaca si egipteana, cu cap de femeie, corp de leu si aripi de vultur; statuie infatisand acest animal. ♦ (Fig.) Personaj enigmatic, om greu de inteles. II. Fluture mare care zboara in timpul serii si noaptea. [Pl. -ncsi, -nxi. / < fr., lat., gr. sphinx].
EUMICETE s. f. pl. clasa de ciuperci cu miceliul septal, cuprinzand un mare numar de specii parazite pentru om si pentru animale. (< engl. eumycetes)
MAHATMA s. m. titlu dat in India ascetilor, oamenilor considerati sfinti si persoanelor de mare merit si de inalta spiritualitate. (< fr. mahatma)
MAJOR, -A adj. 1. (despre oameni) ajuns la majorat. 2. principal, de mare importanta. ♦ caz de forta ~a = situatie, eveniment neasteptat care impiedica pe cineva sa faca un anumit lucru. 3. (muz.) mod ~ sau gama ~a = mod sau gama din cinci tonuri si doua semitonuri (intre treptele III-IV si VII-VIII). 4. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisa ~a = premisa care contine termenul major. (< fr. majeur, major, lat. maior)
VEDETA s. f. I. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea sa iasa in evidenta. II. nava militara rapida, mica, cu armament puternic, destinata unor misiuni de cercetare, supraveghere, aparare. ◊ mica ambarcatie cu motor pentru comunicatiile din rada porturilor. III. rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ◊ cuvant, grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. (< fr. vedette)
zablau (-ai), s. m. – 1. Voinic, vlajgan. – 2. Ciine mare, ciine de paza. Origine incerta. A fost pus in legatura cu mag. zaballo „mincau” (Candrea; Galdi, Dict., 185). Este var. lui zaplan, s. m. (vlajgan), care se foloseste in Munt.
AMIENS [amiẽ], oras in N Frantei (Picardia), pe Somme: 154,5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod feroviar. Filaturi si tesaturi de lina, incalt., metalurgie si produse alim. Universitate. Cetate puternica in ev. med. Cea mai mare catedrala gotica din Franta (sec. 13), cu sculpturi celebre. Monumente din sec. 15-18. Muzeul Picardiei (decorat de Puvis de Chavannes). La A. s-a incheiat, la 27 mart. 1802, un tratat de pace intre marea Britanie si Franta cu aliatele ei, Spania si Republica Batava. Teatrul unor violente lupte in timpul primului razboi mondial (1918).
BOLOVAN, bolovani, s. m. Bucata mare de piatra, rotunjita prin transportul ei de catre ape; pietroi. ♦ Bucata dintr-o materie solida oarecare. Bolovan de sare. – Bg. balvan.
BRUCELOZA, bruceloze, s. f. Boala contagioasa a vitelor (si a oamenilor), care se manifesta prin febra mare (si dureri de cap). – Fr. brucelose.
CATARGIU, Barbu (1807-1862, n. Bucuresti), om politic conservator roman. Orator de mare talent. Ministru de finante in primul guvern din Tara Romaneasca dupa Unire. A condus intiiul guvern (ian.-iul. 1862) dupa proclamarea Unirii definitive a principatelor si a sustinut solutionarea chestiunii agrare, prin generalizarea invoielilor agricole libere intre tarani si mosieri si improprietarirea limitata din domeniile statului. Asasinat la iesirea din incinta Parlamentului de o persoana ramasa neidentificata.
CAMPINEANU, familie de boieri din Tara Romaneasca. Mai importanti: 1. Constantin C., mare spatar (1830). 2. Ion C. (1798-1863), colonel si om politic de conceptie liberala. Sef al „partidei nationale” (1835-1840), conducatorul actiunii de emancipare nationala a Tarilor Romane in perioada regulamentara, atit in tara cit si in strainatate. Si-a eliberat robii de pe mosii in 1837. Ministru in guvernul provizoriu (1848). Unul dintre intemeietorii Societatii Filarmonice (1834). Prof. la Scoala de Agricultura de la Pantelimon (1835). 3. Ion. I.C. (1841-1888, n. Bucuresti), om politic liberal. Fiul lui C. (2). De mai multe ori ministru.
becer m. (d. beci. Cp. cu sirb. pecar, sobar, pec, soba, cuptor, pecati, a coace piine. V. si pecie, coc). In timpu domnilor fanarioti, pivniceru sau ingrijitoru beciului si bucatariii domnesti, care l-a inlocuit in functiune pe marele stolnic din vechime (Sain., Infl. Or.).
cana f., pl. cane si cani (ung. kanna, d. germ. kanne; bg. kana. V. canta). Vas cu toarta, de portelan ori de faianta, de tinut apa pe masa si de turnat in pahare. Ceasca mai mare de baut cafea cu lapte ori ceai. V. borcan.
NIL SINE MAGNO VITA LABORE DEDIT MORTALIBUS (lat.) fara mare truda viata n-a dat oamenilor nimic – Horatiu, „Satirae”, I, 9, 60.
NOAILLES [noai], Anne-Elisabeth, contesa Mathieu de (nascuta Brancoveanu) (1876-1933, n. Paris), scriitoare franceza de origine romana. Salonul ei literar a fost frecventat de mari personalitati ale epocii: Proust, Colette, P. Valery, Cocteau. Poeme simboliste dominate de bucuria dragostei, cultul pentru natura si de obsesia mortii („Inima nemarginita”, „Viii si mortii”, „Umbra zilelor”, „Fortele eterne”). Romane („Noua speranta”, „Chipul transfigurat”, „Dominatia”); eseuri. Memorialistica („Cartea vietii mele”). M. de onoare a Acad. Romane (1925).
caus n., pl. e (pol. kousz, rut. kavus, kovs, vsl. kovsu, d. litv. kauszas. Bern. 1, 594). Cauc, ispol, vas de scos lichide ori faina dintr´o cantitate mai mare. Cantitatea care incape in asemenea vas: un caus de fasole. A ajunge (sau a veni) dragus la caus, a ajunge sa ai nevoie de cineva: lasa c´ai sa-mi vii tu dragus la caus! V. cupa, meredeu, cofer.
cerchez, -a s., pl. eji, eze (turc. cerkez). om dintr´un popor de la marea Neagra si nordu Caucazului, de origine nelamurita (Circasian). Cerchejii au fost supusi de Rusi intre 1839-59, apoi au emigrat peste 200,000 in Dobrogea, unde, in vre-o 40 de ani, s´au asimilat. Ei formau cavaleria neregulara turceasca. Azi mai traiesc in Caucaz vre-o 217,000.
bun, -a adj. (lat. bŏnus, vlat. dvonus si benus, de unde vine bene, bine; it. buono, pv. bo, fr. bon, sp. bueno, pg. bom). Care are bunatate, care face bine: tata bun. Care poseda calitatile dorite, e propriu la ceva: cal bun, cal bun de calarie. Care se distinge: lucrator bun. Favorabil: timp bun. Tare, puternic: o lovitura buna. Valabil: bilet bun pentru trei persoane. Pur, nefalsificat: aur bun. Adevarat, drept, nevitreg: frate bun. Adevarat, primar: var bun. mare: un bun numar de cetateni. om bun la Dumnezeu, iubit de Dumnezeu. Bun de gura, elocuent. Oameni buni! formula de chemare adresata mai ales taranilor si care corespunde cu domnilor. A pune un cuvint bun pentru cineva, a starui p. cineva. A fi bun plecat, buna plecata, a fi plecat pentru totdeauna. Nu e a buna (Munt.), nu e cea mai buna (treaba), nu e spre bine, e semn rau. A lua cu buna (Trans.), a lua cu binele, a proceda incet (cu ogodu). S.m. si f. Vechi. Bunic, bunica. S.n., pl. uri si e. Vechi. Bunatate. Azi (pl. uri). Avere (propriu si fig.): bunuri mobile si imobile, sanatatea e cel mai mare bun. – Bun! interj. ild. bine!.
CLASIC, -A, clasici, -ce, adj. 1. (Despre opere literare, stiintifice, artistice) Care serveste ca model de perfectiune, care poate fi luat drept model; p. ext. care este scris dupa canoanele obisnuite, traditionale. ♦ (Despre scriitori, artisti, oameni de stiinta etc.; adesea substantivat) De mare valoare, a carui opera isi pastreaza importanta de-a lungul veacurilor, ramane in patrimoniul cultural-stiintific al unui popor sau al lumii. 2. Care concentreaza caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei actiuni, ale unei situatii etc.; tipic, caracteristic; care este folosit in mod curent. Procedeu tehnic clasic 3. Care apartine clasicismului, privitor la clasicism. – Din fr. classique, lat. classicus.
INDOI, (I) indoi, (II, III) indoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strange in doua o stofa, o hartie, un material etc.; a strange ceva de doua sau de mai multe ori (punand marginile una peste alta). 2. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni curb; a (se) incovoia, a (se) apleca, a (se) inclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se garbovi. II. Tranz. 1. A mari ceva de doua ori; a dubla; p. ext. a inmulti, a mari (de un numar oarecare de ori). 2. A amesteca (in parti egale) un lichid cu altul; a subtia. III. Refl. A fi nesigur in parerea sa, a sta la indoiala; a nu avea incredere (in cineva sau in ceva). – In + doi.
LACRIMA, lacrimi, s. f. 1. Secretie lichida, incolora, sarata, alcalina, produsa de glandele lacrimale, care umezeste suprafata globilor oculari si care se poate scurge in afara, in urma unor tulburari in starea psihofizica a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sange = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picatura. 2. (La pl.) Plans. Expr. In lacrimi = plangand (de durere). Pana la lacrimi = pana la cel mai inalt grad de induiosare, de emotie etc. [Var.: (pop.) lacrama s. f.] – Lat. lacrima.
DESELA1, desel, vb. I. Tranz. A indoi, a vatama, a frange spinarea unui animal sau, p. ext., a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. S-a deselat de atata caratura. – Des1- + sale.
FREMATA, freamat, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci si paduri, despre valurile marii; la pers. 3) A produce freamat. 2. (Despre oameni) A se infiora, a vibra, a palpita; (despre colectivitati) a se agita. – Din freamat.
LEU1, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blana scurta de culoare galbuie si cu o coama bogata in jurul capului, deosebit de puternic si de vorace, care traieste in Africa si in Asia meridionala (Panthera leo) ◊ (In basme) Leu-paraleu = leu mare si cu o putere extraordinara; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun si pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemanator cu foca, avand o coama pe gat, piept si omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insecta asemanatoare cu libelula, ale carei larve se hranesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. om puternic, viteaz. 2. (Art.) Numele unei constelatii. – Et. nec. Cf. lat. leo.
Yom KIPPUR s.n. mare sarbatoare religioasa mozaica simbolizand reconcilierea dintre om si divinitate. (din ebr., fr., engl. yom kippur)
LEPADATURA, lepadaturi, s. f. 1. Copil nascut inainte de termen (si adesea cu mari deficiente fizice sau psihice); starpitura. 2. Fig. om lipsit de caracter; persoana depravata, corupta, decazuta. – Lepada + suf. -atura.
DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina intinsa pe pamant, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite in alimentatia omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dovlek.
BOSTAN ~i m. 1) reg. Planta erbacee cu tulpina taratoare, cu fructe comestibile mari, rotunde sau lunguiete, folosite in alimentatia omului si a animalelor; dovleac. ~ turcesc. ~ alb. 2) Planta erbacee cu frunzele adanc crestate, cu fructul mare, sferic, avand coaja verde si miezul rosu, dulce si foarte zemos; harbuz; pepene verde. 3) fig. pop. Cap de om (prost). /<turc. bostan
BUZILA m. 1) fam. Porecla data unui om buzat. 2) folc. Personaj fantastic, cu buzele mari, intalnit in basmele populare. /buza + suf. ~il(a)
CAUZA ~e f. 1) Fenomen care provoaca sau determina aparitia efectului; motiv; temei; pricina. ~ principala. ~ obiectiva. 2) jur. Actiune pentru care cineva apare in fata judecatii; proces. ◊ A avea castig de ~ a castiga un proces judiciar. A (nu) fi in ~ a (nu) fi implicat intr-o actiune. 3) Problema sociala, de mare importanta, care preocupa o colectivitate de oameni si pentru a carei aparare se duce o lupta. ~a pacii. [G.-D. cauzei; Sil. ca-u-] /<lat. causa, fr. cause
CLAPAUG ~ga (~gi, ~ge) 1) (despre animale) Care are urechi mari si lasate in jos; urecheat. 2) (despre urechi) Care sunt mari si atarna in jos. 3) fig. (despre oameni) Care vadeste lipsa de inteligenta si de caracter; prostanac. [Sil. -pa-ug] /<ucr. klapo-uchy
DOVLEAC ~eci m. 1) Planta taratoare cu fructe mari, rotunde sau lunguiete, folosite in alimentatia omului si a animalelor; bostan. 2) Fructul acestei plante. [Sil. dov-leac] /<turc. dovlek
HUDUBAIE ~ai f. pop. 1) Cladire sau incapere foarte mare. 2) folc. Fiinta fantastica in chip de monstru.
MAC1 ~i m. 1) Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari, rosii (sau albe), cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; somnisor. 2) Samanta acestei plante. 3): ~ salbatic, ~ de camp planta erbacee cu flori rosii, care creste prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak
PRIMAT2 ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere superioare cu cea mai mare dezvoltare a creierului (reprezentanti: maimutele si omul). 2) Animal din acest ordin. /<fr. primate
TIGRU ~i m. 1) Mamifer exotic carnivor, feroce, de talie mare, cu blana vargata, galben-rosiatica. 2) fig. om crunt si violent. [Sil. ti-gru] /<fr. tigre, lat. tigris
TRIFOLIOZA f. Boala la oi cauzata de consumarea trifoiului in cantitati mari. /<fr. trifoliose
TROIAN3 ~iana (~ieni, ~iene) ist. Care apartine Troiei sau populatiei ei; din Troia. Razboiul ~. ◊ Cal ~ a) cal mare de lemn in care, conform legendei, s-au ascuns ostenii care asediau Troia pentru a patrunde in cetate si a deschide portile asediatorilor; b) dar facut unui dusman pentru a-l prinde in cursa. /Din Troian n. pr.
FENIX s.m. 1. Pasare legendara, imaginata ca un vultur cu penele de aur si de purpura, despre care se credea ca renaste din propria ei cenusa, fiind socotita drept simbol al primenirii, al reinnoirii vesnice. ♦ (Fig.) om superior, unic in genul sau, de mare valoare. 2. Palmier, planta de apartament. [< fr. phenix, cf. lat. phoenix, gr. phoinix].
DUR, -A adj. 1. Tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ◊ (Fon.) Consoana dura = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei. 2. (Despre ape) Bogat in saruri, cu mare proportie de saruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].
MANECHIN s.n. Figura de lemn, de ceara etc. care reprezinta corpul (sau numai bustul) omului; este folosita de pictori, de sculptori etc. ca model. ♦ Forma care reprezinta corpul omenesc si pe care se probeaza (sau se expun) hainele. // s.m. 1. Persoana care prezinta modelele de imbracaminte ale marilor ateliere sau fabrici de confectii. 2. (Fig.) om lipsit de personalitate, usor de condus, foarte influentabil. [Pl. -ne, (s.m.) -ni. / < fr. mannequin, cf. ol. mannekijn].
MONSTRU s.m. 1. Fiinta fantastica, avand corpul alcatuit din elemente specifice oamenilor si animalelor. ♦ Fiinta care are o anomalie fizica din nastere; pocitanie. 2. Colos, namila; fiinta sau lucru de proportii colosale. 3. om crud, degenerat, denaturat. // adj. Urias, foarte mare, colosal. [Cf. fr. monstre, lat. monstrum].
FENIX s. m. 1. pasare legendara ca un vultur cu penele de aur si de purpura, despre care se credea ca renaste din propria ei cenusa, simbol al reinnoirii vesnice. 2. (fig.) om superior, unic in genul sau, de mare valoare. 3. palmier cultivat in tarile temperate ca planta de apartament. (< fr. phenix, lat. phoenix)
MANECHIN s. n. 1. figura de lemn, de ceara etc. care reprezinta corpul (sau numai bustul) omului, pentru pictori, sculptori etc. ca model sau ca suport pentru a proba sau expune tesaturi, haine etc. 2. persoana care prezinta modelele de imbracaminte ale marilor ateliere sau fabrici de confectii. 3. (fig.) om lipsit de personalitate, usor influentabil. (< fr. mannequin)
TRIFOLIOZA s. f. boala toxica la oi cauzata de consumarea in cantitate prea mare a unor specii de trifoi. (< fr. trifoliose)
ASIA MICA, pen. in V Asiei, scaldata de apele Marii Negre (la N), M. Marmara (la NV), M. Egee (la V) si M. Nediterana (la S), despartita de Europa prin str. Bosfor si Dardanele; c. 506 mii km2; lungime: 1.000 km; latime 400-600 km. Clima subtropicala. Se suprapune unei mari parti din Turcia asiatica. In centrul ei se afla Pod. Anatoliei.
CANTA, familie de boieri din Moldova, descinsa din familia Cantacuzinilor. Mai importanti: 1. Ioan (Ionita) C., mare spatar. Copist de cronici. 2. Nicolea C., om politic. Presedinte al divanului domnesc sub Mihail Sturdza; ministru de Interne (1835, 1857); inversunat antiunionist.
KAROLYI [ka:roji], familie nobiliara maghiara. Mai importanti: 1. Sandor K, conte (1668-1743), general. In 1703, a luptat impotriva lui Francisc Rakoczi II, dar in acelasi an a trecut de partea lui. In 1711 a depus armele si a incheiat Pacea de la Satu mare cu Habsburgii. 2. Mihaly K., conte Nagykaroly (1875-1955), om politic. Lider al aripii de stanga a Partidului Independentei. A luptat pentru desprinderea Ungariei din Imperiul Austro-Ungar. Prim-min. (1918-1919) si presedinte al Republicii Ungare (ian.-mart. 1919); a predat puterea lui Bela Kun. Aflat in exil (1919-1946 si din 1949).
ET NUNC... ERUDIMINI, QUI INDICATIS TERRAM (lat.) si acum... luati aminte voi, cei ce judecati Pamantul – Psalmii, 2, 10. O mare raspundere apasa pe umerii celor chemati sa hotarasca destinele semenilor.
baron m. (fr. baron, d. germ. de sus barr, om liber). In apusu Europei, nobil intre conte si cavaler de odinioara; in Francia, titlu marilor seniori: regele si baronii sai. Fig. om care face pe boieru: a trai ca un baron (ca un domn). V. bimbasa.
articul n., pl. e (lat. articulus). Diviziune (paragraf) a unui tractat, unei legi, unui contract, unei socoteli (V. pont). Orice obiect de comerciu. Parte cuprinsa intre doua puncte de articulatiune intr' o planta ori intr' un insect. Parte dintr' un intreg: articul de ziar. Articul de fond, articulu principal al unui ziar. Articul de Paris, obiect de moda sau industrial care se fabrica specialmente la Paris. Gram. Cuvint ori particula care determina un nume: cel mare, marele. – Si articol (dupa it.).
JANNINGS [janiŋs], Emil (pe numele adevarat Theodor Friedrich Emil Janenz) (1884-1950), actor german de teatru si de cinema. Vedeta a marilor filme expresioniste si psihologice („Ultimul dintre oameni”, „Cabinetul figurilor de ceara”, „Tartuffe”, „Faust”, „Ingerul albastru”). Premiul Oscar: 1927 („Ispitele timpului”) si 1928 („Ironia destinului”, trad. rom. „Crepusculul gloriei”).
capatina f., pl. i (lat. capitina, d. caput, cap). Cap mare de animal sau (iron.) si de om: capatina de bou. Craniu. Ceia ce seamana a capatina, ca: o varza, un bulb de ceapa sau usturoí, un con de zahar, un butuc de roata s. a. Constelatiunea lui Perseu. V. teasta.
chesagiu m. (turc. kessigi, tilhar de drumu mare, ian kessigi, pungas, de nu va fi venind d. kese, punga). Vechi. Pungas. – Si chi- si chisagiu.
bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.
clopot n., pl. e si pop. cloapete (bg. klopot, clopotel; vsl. klopotu, clampaneala de toaca, klopotati a clampani, a rasuna, klepati, a izbi; sirb. klop[ot]ati, klep[et]ati, a clampani, a hui, klepet, talanga; rus. klepalo, toaca, ceh. klopot, clocotire, graba, intristare. Cp. si cu clampa, clucsa, clocot, pleosc, fleoncanesc, cu fr. cloche si germ. glocke, clopot, cu engl. clock, ceasornic, si cu rom. schiop. V. si closca. Cp. cu zvon). Instrument de alama ca un vas de care atirna o limba care-l face sa sune izbindu-l. Capac de sticla in forma de clopot. Sunet de clopot: aud un clopot. Clopot de cufundat, mare clopot in care se baga un om care, cufundindu-se cu acest clopot in apa, poate sta acolo cit-va timp. A trage clopotele, a trage clopotele unei biserici in semn de onoare pentru cineva (de ex., la sosirea unui episcop). Fig. A face curte, a lingusi. V. harang, talanga; gong.
2) but n., pl. inuz. uri (rut. buta, mare mindrie). Trans. maram. I butu cuiva, in ciuda lui, spre necazu lui.
corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).
PAZ, Octavio (1914-1998), poet si eseist mexican. Fondator a numeroase publicatii literare si politice; participant la Razboiul Civil din Spania. Numeroase calatorii in S.U.A., Franta, Japonia, India s.a., care i-au influentat opera. Dupa debutul sau suprarealist („Radacina omului”), se orienteaza catre o lirica de mare bogatie imagistica si expresie somptuoasa, cultivand motivele iubirii, singuratatii si mortii („Piatra de Soare”, „Salamandra”, „Anotimpul violent”, „Libertate pe cuvant”); a experimentat si poezie spatiala („Versantul estic”). Eseurile sale sunt marturia unui talent puternic ancorat in realitatile mexicane, deschis la toate formele culturii („Labirintul singuratatii”, „Semnele in rotatie”, „Conjunctii si disjunctii”, „Canibalul umanist”). Premiul Nobel pentru literatura (1990).
BIGOT, -A, bigoti, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care urmeaza cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.
VEDETA, vedete, s. f. I. 1. Actor sau actrita care detine un rol principal intr-un spectacol, mai ales intr-un film (si se bucura de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent si popularitate; p. ext. persoana care vrea sa iasa in evidenta, sa epateze. II. Nava mica (de razboi) care navigheaza pe fluvii sau in apropierea litoralului, pe o raza redusa de actiune. III. Rand dintr-un text, tiparit cu caractere mai grase, spre a fi scos in evidenta fata de rest. – Din fr. vedette.
MATRAGUNA, matragune, s. f. Planta erbacee otravitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care contin atropina si cu fructe negre, lucitoare, intrebuintata in medicina pentru proprietatile ei antiseptice si c******e; beladona, doamna-codrului, doamna-mare (Atropa belladonna). ◊ Expr. Parca i-a dat cineva (sau a mancat) matraguna = parca e nebun. – Cf. alb. matergone.
OARA1, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut. ◊ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.
COLCAI, pers. 3s colcaie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni si animale) A umbla de colo pana colo in numar mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umbla de colo pana colo. 2. (Reg.) A clocoti; a vui. – Formatie onomatopeica.
RAU, rauri, s. n. 1. Apa curgatoare (permanenta) formata din unirea mai multor paraie si care se varsa intr-un fluviu, in alt rau, intr-un lac etc. 2. P. a**l. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Sir, coloana, multime de oameni in mers. * Expr. Rauri-rauri = in numar mare, fara sfarsit; potop. 3. (La pl.) Cusatura in linii serpuitoare, care impodobeste manecile, de la altita la manseta, si pieptii camasilor de la costumul national. – Lat. rivus.
ROIRE, roiri, s. f. Actiunea de a roi3 si rezultatul ei; p. ext. zbor agitat al unui numar mare de insecte sau de pasari; roiste, roit. – V. roi3.
FILOTIMIE f. inv. 1) Caracter filotim; noblete sufleteasca; larghete; marinimie; galantonie; darnicie; generozitate. 2) Dorinta mare de a fi stimat si pretuit de oameni. [Art. filotimia; G.-D. filotimiei, Sil. -mi-e] /<ngr. filotimia
PORTITA ~e f. (diminutiv de la poarta) Poarta mica (facuta langa o poarta mare sau in cadrul acesteia) prin care circula oamenii. ◊ ~ de scapare mijloc de a iesi dintr-o incurcatura, dintr-o situatie dificila. /poarta + suf. ~ita
SUPERIOR1 ~oara (~ori, ~oare) 1) Care se gaseste in partea de sus; situat deasupra. Strat ~. ◊ Membre ~oare mainile la om. Curs ~ al unei ape curgatoare sector care se afla mai aproape de izvor decat de varsare. 2) Care ocupa treapta cea mai inalta intr-o ierarhie; suprem; prim. Calitate ~oara. ◊ Ofiter ~ ofiter cu grad mai inalt decat al capitanului. Animal ~ (sau planta ~oara) animal (sau planta) care se afla pe treapta cea mai avansata a unei evolutii. 3) Care a atins un nivel inalt de evolutie; cu o evolutie avansata. Vegetatie ~oara. 4) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota cunostinte, merite, forta mai mare (in raport cu altii). Spirit ~. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. superieur
SUPRANATURAL ~a (~i, ~e) 1) Care este de origine divina. 2) Care este mai presus de natura si de legile ei; care exista in afara naturii; inexplicabil prin realitatea naturala perceputa prin simturi. 3) si substantival Care depaseste capacitatea de intelegere a omului; incapabil de a fi cuprins de mintea omului. 4) Care este inexplicabil si de proportii prea mari pentru lucrurile si fiintele naturale. Frumusete ~a. /supra- + natural
TORENT ~e n. 1) Curs de apa temporar si puternic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor si vine la vale cu o mare viteza si forta de eroziune; suvoi; puhoi. 2) fig. Cantitate mare (de ceva) aparuta brusc. ~ de lacrimi. ~ de oameni. /<fr. torrent, lat. torrens, ~tis
A TUNA pers. 3 tuna intranz. 1) A se produce un tunet (in urma unei descarcari electrice in atmosfera); a rasuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) fig. (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a tipa. ◊ ~ si a fulgera a-si descarca mania prin tipete si strigate. 4) inv. A trage cu tunul (sau cu o alta arma de foc). /<lat. tonare
A vrea vreau tranz. 1) A avea in intentie; a proiecta in gand. vreau sa plec. vreau sa cant. ◊ Vrei nu vrei fie ca doresti, fie ca nu doresti. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasma se spune despre cineva care trebuie sa faca ceva impotriva vointei sale. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva a avea o mare influenta asupra cuiva. 2) A dori sa i se acorde; a pretinde; a cere. vrea o explicatie. 3) A exista posibilitatea; a fi posibil; a putea. vrea sa ploua. [Monosilabic] /<lat. volere
Yom KIPPUR s.n. mare sarbatoare religioasa mozaica simbolizand reconcilierea dintre om si divinitate. [Pron. iom kipur. / < ebr., fr., engl. yom kippur – ziua ispasirii].
CAUZA s.f. 1. Ceea ce determina, provoaca aparitia unui fenomen, a unei intamplari; fenomen care provoaca in anumite conditii aparitia altui fenomen. 2. Problema sociala de mare importanta, care preocupa o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere in valoare se duce o lupta sustinuta. ◊ In cunostinta de cauza = cunoscand bine problema despre care este vorba. ♦ Motiv, ratiune. 3. (Jur.) Pricina, proces. ◊ A avea castig de cauza = a castiga. [Pron. ca-u-. / < lat., it. causa, cf. fr. cause].
EPAVA s.f. 1. Resturi, ramasite ale unei nave distruse sau naufragiate, aruncate de mare pe tarm; nava distrusa sau naufragiata. 2. (Fig.) om distrus, ruinat (fizic si moral). [< fr. epave].
CAMELEON s. m. 1. reptila arboricola insectivora din regiunile tropicale, care poate sa-si schimbe culoarea pielii dupa mediul inconjurator. 2. (fig.) om care isi schimba purtarea si convingerile cu mare usurinta. (< fr. cameleon, lat. camaeleon, gr. khamaileon)
CAUZA s. f. 1. ceea ce determina aparitia unui fenomen, a unei intamplari; fenomen care provoaca, in anumite conditii, aparitia altui fenomen. 2. problema sociala de mare importanta, care preocupa o colectivitate larga de oameni. ♦ in cunostinta de ~ = cunoscand bine problema despre care este vorba; a face ~ comuna = a lupta impreuna (cu altii) pentru aceeasi cauza. ◊ motiv, ratiune. 3. (jur.) pricina, proces. ♦ a avea castig de ~ = a castiga. (< lat., it. causa, dupa fr. cause)
DEPOPULA vb. tr. a distruge o mare parte din populatia de plante, animale sau oameni dintr-un teritoriu. (< lat. depopulare)
MASA s. f. 1. cantitate de materie a unui corp, considerata ca o marime caracteristica in raport cu volumul. ♦ ~ verde = furaj; ~ critica = masa minima a unui material radioactiv in care poate aparea o reactie de fisiune nucleara in lant. 2. ingramadire de elemente care formeaza impreuna un singur corp; corp solid, compact; bloc. ♦ ~ de aer = portiune imensa, omogena, a troposferei, cu proprietati distincte. 3. corp metalic masiv la care se leaga punctele unei retele, ale unei masini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. 4. (fam.) cantitate mare. ♦ a vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusa schimbarilor. 5. multime compacta de oameni. ♦ e populare = totalitatea claselor si categoriilor sociale dintr-o anumita etapa istorica, ale caror interese fundamentale concorda cu cerintele si sensul actiunii legilor obiective ale dezvoltarii societatii. 6. ~ continentala = continent. (< fr. masse, germ. Masse)
ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. ♦ (Inv.) Veche moneda austriaca de argint (care a circulat in trecut si in tara noastra), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 2. (In basme) Pasare foarte mare, cu doua capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rau, avar, hraparet. [Var.: zgripsor s. m.] – Comp. ngr. gryps.
