BURTAVERDE s. m. invar. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om lenes, comod, indolent. 2. (Inv.) Sort sau brau verde purtat altadata de negustori. – Burta + verde.

PUTOARE, putori, s. f. Miros urat, greu, neplacut; duhoare. ♦ Epitet injurios dat unui om lenes, murdar sau imoral; p. ext. epitet dat unei femei de moravuri usoare. – Lat. putor, -is.

PUTUROSENIE, puturosenii, s. f. 1. Ceea ce miroase urat, ceea ce raspandeste un miros greu; miros greu, urat, raspandit de ceva sau de cineva. 2. Trandavie, lenevie. ♦ Epitet dat unui om lenes, murdar. – Puturos + suf. -enie.

cafler, cafleri, s.m. (reg.) om lenes.

cotruta, cotrute, s.f. (reg.) 1. vatra mica; parte sau colt din vatra; loc gol intre cuptor si perete; adancitura sub vatra; ungher, groapa, cotlon, cotrov, cenusar, firida, ocnita, capatai, fundoaie. 2. gratarul de la soba, gratia, rosteiul. 3. policioara de langa cuptor. 4. cujba ce tine caldarea pe foc. 5. (fig.) om lenes. 6. (fig.) femeie intriganta.

moromet (moromete), -eata, morometi, -te, s.m. f. (reg.) 1. stafie, moroi. 2. om lenes.

podmal s.m. sg. (reg.) om lenes.

podoima², podoime, s.f. (reg.) 1. persoana urata. 2. om lenes.

popanzac¹, popanzaci, s.m. (reg.) 1. soarece. 2. (adv.) ca un popanzac, in picioare, drept si nemiscat. 3. sperietoare de pasari. 4. (fig.) om lenes. 5. (fig.) fata umflata, grasa.

popanzoi, popanzoi, s.m. (reg.) 1. soarece. 2. (adv.) ca un popanzoi; in picioare, drept si nemiscat. 3. sperietoare de pasari. 4. om lenes. 5. (fig.) fata grasa, umflata.

poparda s.f. (reg.) 1. om lenes. 2. caine. 3. fata obraznica si guraliva. 4. (fig.) gura (organ al vorbirii). 5. repros, dojana, ocara. 6. (fig.) om mic de statura; popenchi, popandoc.

popenchi, popenchi, s.m. (reg.) 1. ciuperca comestibila (caciula-sarpelui si buretele-calului). 2. (la pl.) ghebe (ciuperci comestibile). 3. om mic de statura; popandoc, poparda. 4. epitet glumet pentru un copil; popandoc, popandau. 5. (cu forma: popenc) om lenes; popanzac, popanzoi, poparda.

sladun, sladuni, s.m. 1. (pop.) numele mai multor specii de stejar. 2. (reg.; in forma: slodun) specie de lastun. 3. (reg.; in forma: slodun; deprec.) om lenes.

tarablau, tarablai, s.m. (reg.) om lenes, taraie-brau, pierde-vara.

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.

cotrutar m. Est. Fam. Om caruia-i place sa doarma in cotruta, om lenes.

PUTUROS, -OASA, puturosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care miroase urat, care raspandeste un miros neplacut; p. ext. murdar, neingrijit. 2. Adj., s. m. si f. (om) lenes, trandav. 3. S. f. (Bot.) Planta erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescenta deasa; (reg.) cerentel, ridichioara (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.

LENEVIE s. f. Starea omului lenes; p. ext. lene, trandavie. – Lenevi + suf. -ie.

CLOSCA, closti, s. f. 1. Gaina care cloceste sau care a scos pui de curand. ◊ Closca artificiala = instalatie generatoare de caldura pentru incalzirea puilor de gaina obtinuti pe cale artificiala. ◊ Expr. A sedea closca = a sedea nemiscat, in inactivitate. Fura closca de pe oua sau fura ouale de sub closca, se zice despre un hot foarte abil. ♦ Fig. om lenes, inactiv. 2. (In expr.) Closca-cu-pui = numele unei constelatii din emisfera boreala; pleiadele, gainusa. – Bg. klocka.

DUGLIS, -A, duglisi, -e, adj., s. m. si f. (Reg.) (om) lenes, trandav, puturos. – Cf. magh. dog.

CLOSCA ~ti f. 1) Pasare care cloceste oua sau ingrijeste puii. ◊ A fura ouale de sub ~ (sau ~ca de pe oua) a fi un hot abil. A sta (sau a sedea) ~ a) a sta fara lucru; a trandavi; b) a nu se misca din loc; a sta nemiscat. 2) fig. om lenes, inactiv. 3): ~ artificiala instalatie pentru incalzirea puilor de incubator. 4): ~ca-cu-Pui constelatie din emisfera boreala; Gainusa. [G.-D. clostii] /<bulg. klotka

pluhud, -a, adj. (reg.; despre oameni) lenes.

pujletic, pujletica, adj. (reg.; despre oameni) lenes.

stiurla, stiurle, s.f. (reg.; deprec.) 1. caine lenes. 2. om de nimic.

trandos, -oasa, adj. (reg.) (despre pamant) batatorit, tare; (despre piele) ingrosat, cu bataturi; (despre oameni) lenes, trandav.

FOFOLOG, -OAGA, fofologi, -oage, s. m. si f. (Pop.) om greoi, lenes, indolent. – Formatie onomatopeica.

TIGOARE ~ori f. pop. 1) om foarte lenes. 2) Fiinta slaba lipsita de putere. 3) Persoana rea, ticaloasa. /Orig. nec.

foflea s.m. invar. (reg.) om puturos, lenes, trandav, gura-casca.

hariton, haritoni, s.m. (reg.) om prost, lenes, gogoman.

plesnita, plesnite, s.f. (reg.) 1. obiect moale. 2. om moale, lenes, lipsit de putere.

putmal s.m. sg. (reg.) om puturos, lenes.

tramandau, tramandai, s.m. (reg.) om lasator, lenes; haimana.

IMPUTIT, -A, imputiti, -te, adj. 1. Care a intrat in putrefactie, care miroase urat din cauza alterarii. 2. Murdar, neingrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) lenes, trandav. – V. imputi.

PONIVOS, -OASA, ponivosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. (Fiinta) care are un defect de vedere, care nu vede bine, care sufera de miopie sau nu vede decat cu un singur ochi. 2. (om) prost, natang, lenes sau uracios. [Var.: ponihos, -oasa adj.] – Poniv (reg. „miop” < rus.) + suf. -os.

TRANDAV ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care trandaveste; care nu vrea sa munceasca; lenes; lenos; puturos. /cf. sl. truntav

fofolog, fofoloaga, fofologi, fofoloage, s.m. si f. (pop.) 1. om greoi, indesat, lenes, impiedicat, tont. 2. (la pl.) smocuri de par crescute pe partea de jos a picioarelor unor cai. 3. boboc de rata.

pisolcea s.f. (reg.) 1. persoana care urineaza des (in pat); pisotca, pisoalca. 2. om moale, prapadit, lenes, bleg.

pisolcit, -a, adj. (reg.) 1. (despre copii) pisacios. 2. (despre copii) plangaret, razgaiat. 3. (despre oameni) prapadit; moale; lenes; nehotarat. 4. (despre vreme) umed, ploios; moinos.

rantau s.m. (reg.) om mancacios (si lenes).

stiolt adj. m. (reg.; despre oameni) gras si lenes.

MALAC, -A, malaci, -ce, s. m. si f. Pui al bivolitei. ◊ Epitet depreciativ pentru un om gras, greoi si lenes. – Din bg. malak.

LENOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) si substantival (despre persoane) Care leneveste; care nu vrea sa munceasca; trandav; lenes. 2) fig. (despre miscari sau despre actiuni) Care vadeste lene; care este lipsit de energie; lenes. /lene + suf. ~os

PUTUROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care raspandeste putoare; cu miros urat. 2) Care are infatisare neingrijita si respingatoare; paduchios. 3) Care nu vrea sa lucreze; trandav; lenes; lenos. /putoare + suf. ~os

ComOD, -A adj. 1. Usor de intrebuintat; placut, confortabil. ♦ Linistit, tihnit. 2. (Peior.; despre oameni) Care nu vrea sa faca eforturi; lenes, indolent. [< fr. commode].

ComOD, -A adj. 1. usor de intrebuintat; placut, confortabil. ◊ linistit, tihnit. 2. (peior.; despre oameni) care nu vrea sa faca eforturi; lenes, indolent. (< fr. commode, lat. commodus)

INDOLENT, -A adj., s. m. f. (om) lipsit de energie; lenes, nepasator. (< fr. indolent, lat. indolens)

TIGOARE, tigori, s. f. (Pop.) om de nimic, ticalos; fiinta lenesa, puturoasa sau slaba, prapadita. – Et. nec.

DUGLIS ~a (~i, ~e) si substantival reg. Care nu vrea sa munceasca; care trandaveste; lenes; trandav; lenos; puturos. /cf. ung. dog

colotau (-ai), s. m. – Vagabond, pribeag; lenes. – Var. colotan. Mag. kolotalni „a hoinari” (Draganu, Dacor., IX, 207). Pare a fi cuvint identic cu rut., rus. kolotiti „a agita”, de unde, in Bucov., coloti, vb. (a urmari, a haitui).

NATANG, -A, natangi, -ge, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) fara inteligenta, fara pricepere; prostanac, neghiob, natantoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestari, actiuni ale omului) Fara sens, fara rost, lipsit de ratiune; prostesc. 3. Adj., s. m. si f. (Rar) (om) nepriceput, naiv, neindemanatic. 4. Adj., s. m. si f. (om) indaratnic, incapatanat; (om) suparacios, nervos. – Din sl. netengu „lenes”.

coli s.m. pl. (reg.) oameni care nu fac nimic, trantori, lenesi.

ciobircau (-ai), s. m. – (Mold.) Vagabond, haimana, lenes. Mag. csavargo (Lacea, Dacor., IV, 1557; DAR).

SCUMP, -A, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpara la un pret ridicat; costisitor; (despre preturi) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preturi mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, pretios, de pret. Daruri scumpe. 3. (Despre fiinte) Foarte drag, iubit. 4. (Inv. si pop.) Zgarcit. ◊ Expr. (A fi) scump la vorba = (a fi) tacut. A fi scump la ras = a rade rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arata rar in societate, printre ceilalti oameni; a fi greu de gasit. ◊ (Substantivat) lenesul mai mult alearga, scumpul mai mult pagubeste. – Din sl. skonpu.

lenes, -A, lenesi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (om) caruia ii lipseste dorinta, placerea de a munci, de a fi activ, caruia ii e lene; (om) trandav. 2. Adj. Care tradeaza, exprima lene. Gesturi lenese. ♦ Care este domol, incet. Mersul lenes al melcului. 3. S. m. (La pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevazute cu gheare puternice si arcuite, care se misca incet si stau zile intregi agatate pe aceeasi creanga (Bradypodidac); (si la sg.) animal din aceasta familie. – Lene + suf. -es. (2) Calc dupa fr. paresseux, germ. Faultier.

chisav, chisava, chisavi, chisave, adj. (reg.) 1. (despre timp) ploios. 2. (despre oameni) rau la mate, certaret, potrivnic, uricios; indaratnic, incapatanat; lenes. 3. (despre cai) care musca, cu narav, naravas.

POTAIE, potai, s. f. Caine slab, jigarit sau lenes; cotarla, javra; p. gener. (depr.) caine. ♦ Epitet dat unui om lipsit de caracter, netrebnic. [Pr.: -ta-ie] – Et. nec.

lenes¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care leneveste; care nu vrea sa munceasca; trandav; lenos. 2) fig. (despre miscari sau actiuni) Care vadeste lene; care este lipsit de energie. Mers ~. /lene + suf. ~es

TRANDAV, -A, trandavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; si substantivat) Care se misca si lucreaza incet si in sila; caruia ii place sa leneveasca; lenes, molatic, inactiv. [Acc. si: trandav] – Cf. scr. truntav.

ComOD, -A, comozi, -de, adj. 1. De care te poti folosi usor si cu placere; lesnicios, placut, confortabil. ♦ Tihnit, linistit. 2. (Peior.; despre oameni) Care nu vrea sa faca eforturi; care nu intelege sa iasa din obiceiurile lui, din ritmul lui tihnit, obisnuit de viata; p. ext. lenes, indolent. – Din fr. commode, lat. commodus.

lenes adj., s. indolent, puturos, trandav, trantor, (rar) somnoros, (inv. si pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zacas, (Mold.) duglan, duglis, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. si Bucov.) trand, (inv.) lenevos, tanduriu. (om ~.)

VACA, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.

BOALA, boli, s. f. 1. (La om si la animale) Modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afecteaza organismul; maladie, afectiune, betesug. ◊ Boala somnului = boala infectioasa grava transmisibila prin intepatura mustei tete. Boala papagalilor = psitacoza. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boala lunga (sau mare) = febra tifoida. Boala seaca = tuberculoza pulmonara. Boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga pe cineva in (toate) boale(le) = a supara, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva sa sufere din punct de vedere moral, a-l face sa se simta prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organica, patologica sau biochimica. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boala pe cineva = a avea ciuda, necaz, pica, invidie pe cineva. [Pl. si: boale] – Din sl. bolĩ.