MONSTRU, monstri, s. m. 1. Fiinta mitologica cu corpul format din parti ale unor animale diferite sau din unele parti de om si altele de animal. 2. Fiinta care se naste cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namila, matahala. ♦ (Fig.) (Adjectival) De proportii mari, extraordinar, neobisnuit. – Din lat. monstrum, fr. monstre.

IGNOMINIE f. livr. Fapta de om josnic; infamie; ticalosie; marsavie. /<fr. ignominie, lat. ignominia

JOSNICIE ~i f. 1) Caracter josnic; lipsa de scrupule. 2) Comportare de om josnic; ticalosie; marsavie; abjectie; infamie. [G.-D. josniciei] /josnic + suf. ~ie

HIENA s.f. 1. Mamifer carnivor care traieste in Africa si in Asia si se hraneste in special cu cadavre. 2. (Fig.) Om rau, feroce; om josnic. [Pron. hi-e-. / < fr. hyene, cf. gr. hyaina < hys – porc].

scarnavitura, scarnavituri, s.f. (reg.) om, animal, fapt respingator, dezgustator, gretos; om josnic, vrednic de dispret, care provoaca scarba.

ANIMAL I. s. n. 1. fiinta care are organe de simt, de miscare, sistem nervos etc. 2. (fig.) om josnic, stapanit de instincte. II. adj. de animal, propriu animalelor. (< fr., lat. animal)

HIENA s. f. 1. mamifer carnivor din Africa si Asia, care se hraneste in special cu cadavre. 2. (fig.) om rau, feroce; om josnic. (< fr. hyene, lat. hyaena)

LIGHIOANA ~e f. 1) Animal salbatic; dihanie; jigodie; jiganie; jivina. 2) Pasare de curte; oratanie. 3) fig. om josnic; misel. [G.-D. lighioanei; Sil. -ghi-oa-] /cf. sl. legeonu

ANIMAL s.n. 1. Fiinta care are organe de simt, de miscare, sistem nervos etc. 2. (Fig.) om josnic, stapanit de instincte proprii animalelor. // adj. De animal, referitor la animale, propriu animalelor. [Cf. fr. animal, it. animale, germ. Animal < lat. animal].

OPROBRIU s.n. (Liv.) Atitudine de dezaprobare, de profund dispret al societatii fata de fapte nedemne sau fata de oameni josnici, nedemni, misei. [Pron. -briu. / < lat. opprobrium, cf. fr. opprobre].

SACAL s. m. 1. mamifer carnivor, asemanator cu lupul, care traieste in haite in Africa, Asia meridionala si Caucaz, hranindu-se cu hoituri. 2. (fig.) om rapace, josnic. (< fr. chacal)

ANIMAL, -A, animali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiinta organizata, uni- sau pluricelulara, inzestrata cu facultatea de a simti si de a se misca; p. restr. vietate, jivina, dobitoc. 2. S. n. om brutal, grosolan, josnic, care se poarta ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Caldura animala. ♦ De natura organica. Carbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis.

TICALOSIE, ticalosii, s. f. 1. Stare de decadere morala; p. ext. fapta comisa de un om ticalos (1), fapta josnica; nemernicie, marsavie, ticalosenie, josnicie. 2. (Inv.) Mizerie, saracie; nefericire, nenorocire. – Ticalos + suf. -ie.

TICALOS adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, misel, mizerabil, marsav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, (pop.) becisnic, (inv. si reg.) ticait, (reg.) palavatic, proclet, (Ban.) bedas, (inv.) faradelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, misel, miselesc, mizerabil, marsav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rusinos, scelerat, (livr.) ignobil, sacrileg, (inv. si pop.) parsiv, scarnav, (Mold.) chiolhanos, (inv.) blestematesc, faradelege, scarbavnic, scarbelnic, scarbit, verigas, verigasos, (fig.) murdar, spurcat. (Fapta ~oasa.) 3. s. bandit, nemernic, talhar. (Un ~ de negustor.) 4. adj., s. afurisit, blestemat, cainos, hain, indracit, rau, (inv. si pop.) pustiu, (pop. si fam.) pardalnic, (pop.) impelitat, jurat, (inv. si reg.) urgisit, (reg.) pricajit, (Transilv.) sacret. (~ul de el!) 5. adj. mizerabil, pacatos, rau, urat. (Era o vreme ~.)

CATHARSIS s.n. (Lit.) Termen folosit de Aristotel pentru a defini efectul „purificator” al artei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiunile josnice. [Scris si catarsis, katharsis. / cf. fr. catharsis, gr. katharsis – purificare].

CATHARSIS s. n. 1. concept estetic, la Aristotel, pentru a defini efectul „purificator” al artei, in special al tragediei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiuni (josnice), prin trairea unui sentiment de maxima tensiune. 2. (psihan.) efect terapeutic prin descarcarea unei trairi refulate. (< fr. catharsis, gr. katharsis)

SLUGOI, slugoi, s. m. Augmentativ al lui sluga; om slugarnic, de o supunere josnica, lipsit de demnitate. – Sluga + suf. -oi.

mojic (mojici), s. m. – 1. Taran, om simplu. – 2. Badaran, topirlan. – 3. (Adj.) josnic, obraznic, nerusinat. Rut., rus. muzik (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 201), cf. pol. muzyk, ceh. muzik. Este dubletul lui mujic, s. m. (taran rus), cultism din sec. XIX. Der. mojicesc, adj. (grosolan); mojiceste, adv. (cu mojicie); mojicie, s. f. (grosolanie, obraznicie); mojicime, s. f. (taranime, plebe); mojicos, adj. (taranesc).

INFECT, -A, infecti, -te, adj. 1. (Despre mirosuri) Greu, urat, puturos, rau; (despre aer) stricat, viciat, greu. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingator, neingrijit, murdar, urat, de calitate proasta; rau. 3. (Despre oameni si manifestarile lor) Cu caracter josnic, marsav, oribil. – Din fr. infect, lat. infectus.

ANIMALIC, -A, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch.

MISEL ~ea (~ei, ~ele) si substantival 1) Care comite fapte reprobabile; cu comportare josnica; canalie. 2) inv. Care are o conditie sociala modesta; de rand. 3) inv. Care nu dispune de mijloace de existenta; sarac; sarman; mizer; nevoias. /<lat. misellus

SCARBOS, -OASA, scarbosi, -oase, adj. 1. Care provoaca scarba (1), greata, repulsie, sila; dezgustator, respingator, gretos. 2. Care inspira dispret; josnic, detestabil. ♦ Expr. A fi scarbos la gura sau a avea gura scarboasa = a intrebuinta vorbe urate, triviale. 3. (Fam.; despre oameni) Care se ingretoseaza usor, caruia i se face usor greata. 4. (Fam.; despre oameni) Greu de multumit; dezagreabil, nesuferit. – Scarba + suf. -os.