Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
FILOZOF ~oafa, (~ofi, ~oafe) m. si f. 1) Persoana care a alcatuit o doctrina filozofica sau a elaborat elemente pentru o astfel de doctrina. 2) Specialist in filozofie. 3) fig. pop. Persoana atotstiutoare; om intelept. /<gr. philosophos, fr. philosophe

FILOZOF, -OAFA s.m. si f. 1. Specialist in filozofie; ganditor. 2. (Fig.) intelept; om echilibrat. [Pl. -ofi, -oafe, var. filosof, -oafa s.m.f. / < fr. philosophe, cf. lat. philosophus, gr. philosophos < philos – prieten, sophia – intelepciune].

FILOZOF, -OAFA s. m. f. 1. specialist in filozofie; ganditor. 2. (fig.) intelept; om echilibrat. (< fr. philosophe, lat. philosophus, gr. philosophos)

SAPIENT, -A adj., s. m. f. (om) intelept, doct, savant. (< lat. sapiens)

DIVITIAE APUD SAPIENTEM VIRUM IN SERVITUTE SUNT, APUD STULTUM IN IMPERIO (lat.) bogatia este sclava omului intelept si stapana celui prost – Seneca, „De vita beata”, 26, 1.

MENS SANA IN CORPORE SANO (lat.) minte sanatoasa in corp sanatos – Iuvenal, „Satirae”, X, 356. omul intelept aspira la o minte sanatoasa si un corp sanatos. Ulterior, aceste cuvinte au devenit deviza educatiei fizice.

sapientisim, sapientisimi, s.m. (inv.) om foarte intelept.

CHIBZUIT adj., adv. 1. adj. v. calculat. 2. adj. v. cumpatat. 3. adj. asezat, cumpatat, echilibrat, linistit, pasnic, potolit, tihnit. (O viata ~.) 4. adj. cuminte, intelept, socotit, (pop.) mintos. (om ~.) 5. adv. cuminte, intelept, intelepteste, judicios, rational. (A procedat ~.) 6. adj. cumpanit, gandit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecata ~.) 7. adj. v. judicios. 8. adj. cuminte, destept, inteligent, intelept. (O masura ~.)

DESTEPT adj. 1. v. treaz. 2. v. sculat. 3. v. inteligent. 4. v. spiritual. 5. abil, dibaci, ingenios, iscusit, istet, indemanatic, mester, priceput, (pop.) mehenghi, (inv. si reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (inv.) mestesugaret, practic, (fam. fig.) breaz. (om destept.) 6. chibzuit, cuminte, inteligent, intelept. (O fapta desteapta.)

loghiotat (loghiotati), s. m.intelept, persoana cunoscuta prin cultura ei. Ngr. λογιώπατος (Tiktin). Sec. XVIII, inv. Este superlativul lui loghios, s. m. (erudit), cuvint inv., putin folosit, din ngr. λόγιος (Galdi 206).

SAPIENTI SAT (lat.) pentru cel intelept e de ajuns – Terentiu, „Phormio”, act III, scena 3, 8. Unui om inteligent nu-i trebuie multe explicatii. Varianta: „Inteligenti pauca”. („Pentru cel ce intelege, putine cuvinte”).

Chiron, fiul lui Cronus, era cel mai vestit si mai intelept dintre centauri, priceput in tainele lecuirii, iscusit la vinatoare si mester in arta muzicii. Locuia intr-o pestera, pe muntele Pelion. intelept si bun din fire, Chiron era prietenul nepretuit al oamenilor. El a fost cel care l-a ajutat si aparat pe Peleus, i-a crescut si i-a educat pe Achilles, pe Iason si pe Asclepius. Se spunea ca insusi Apollo l-ar fi avut drept dascal pe Chiron. Cu ocazia luptei lui Heracles cu centaurii, Chiron a fost lovit din greseala de catre erou (v. si Centauri). Prada unor dureri ingrozitoare pe care, cu toata arta sa in ale lecuirii, nu le-a putut alina, Chiron s-a retras intr-o pestera, unde si-a asteptat sfirsitul. Fiind nemuritor, nu si-a putut gasi insa linistea decit dupa ce Prometheus, care era muritor, a primit sa faca schimb cu el, dezlegindu-l in felul acesta de nemurire.

FILOZOF, -OAFA, filozofi, -oafe, s. m. si f. 1. Persoana care se ocupa cu filozofia, care studiaza si prelucreaza problemele fundamentale ale filozofiei, care are o conceptie proprie in domeniul filozofiei; ganditor. 2. (Pop.) om invatat, priceput in toate; spec. astrolog. 3. Persoana care are o atitudine inteleapta fata de viata. [Var.: filosof, -oafa s. m. si f.] – Din ngr. philosophos, fr. philosophe.

intelept adj., s., adv. 1. adj. (livr. rar) sapient, (pop.) iscusit, (inv.) mandru, preamandru. (Un om ~.) 2. s. filozof, ganditor. (Cei sapte ~ti ai lumii antice.) 3. adj. v. chibzuit. 4. adj. v. judicios. 5. adj. chibzuit, cuminte, destept, inteligent. (O fapta ~eapta.) 6. adv. v. chibzuit.

intelept2 ~eapta (~epti, ~epte) 1) (despre persoane) Care intelege si judeca drept; care are judecata sanatoasa; cuminte. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care este bine gandit; facut cu socoteala; chibzuit. /<lat. intellectus

cel, cea pron. si art., pl. cei, cele; cela, ceia, pl. ceia, celea (d. acel). Est. Arata persoana sau lucru departat, in opoz. cu acesta: omu cel(cela sau acela) care trece, cel (sau acel) om care trece, omu cela (omu acela e numai in limba scrisa), omu cel bun (sau omu bun), cel intelept (sau inteleptu), Stefan cel Mare (sau Stefan Marele, ca Mihai Viteazu ild. Mihai cel Viteaz). In unire cu ce, se zice ceia ce (fals scris cea ce): porcu aduna coceni, ceia ce arata ca vine iarna. V. al.

LESSING, Gotthold Ephraim (1729-1781), scriitor si filozof german. Reprezentant al Iluminismului.Critic al clasicismului francez si al imitatorilor acestuia, caruia ii opune opera lui Shakespeare, a militat pentru o dramaturgie nationala, innoind constructia si tehnica dramatica („Scrisori privind literatura cea mai noua”, „Dramaturgia hamburgheza”) pe care le va ilustra in tragediile sale. Piesele sale, in care denunta despotismul si intoleranta religioasa („Minna von Barnhelm”, „Emilia Galotti”, „Nathan inteleptul”), au inaugurat drama realista in Germania. Admirator al lui Spinoza. Lucrari de estetica („Laocoon sau despre granitele picturii si ale poeziei”).

BODHISATTVA (in budismul mahayana), sfint sau intelept budist care, desi a ajuns la stadiul desavirsirii, isi amina si chiar renunta la intrarea in nirvana, consacrindu-se salvarii si mintuirii oamenilor.

FILOZOFIE, filozofii, s. f. 1. Stiinta constituita dintr-un ansamblu inchegat de notiuni si idei, care interpreteaza si reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale; conceptie generala despre lume si viata. 2. Totalitatea conceptiilor si a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei stiinte. 3. (Rar) Atitudine (inteleapta) fata de intamplarile vietii; mod specific de a privi problemele vietii. 4. (Fam.) Lucru greu de facut, problema greu de rezolvat. – Din ngr. philosophia, fr. philosophie.