GROSOLANIE, grosolanii, s. f. Fapta, vorba, atitudine de om grosolan; fire de om grosolan; mojicie, badaranie, mitocanie. – Grosolan + suf. -ie.

TROGLODIT, -A, trogloditi, -te, s. m. si f. 1. Om care traieste in caverne. ◊ (Adjectival) Populatie troglodita. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scazut, care duce o viata primitiva. ♦ Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. – Din fr. troglodyte.

VITA, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generica pentru boi si vaci. Vite mici (sau marunte) = denumire generica pentru oi si capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimtit sau prost. – Lat. vita „viata”.

GROSOLANIE ~i f. 1) Manifestare de om grosolan; dobitocie; brutalitate. 2) Atitudine grosolana. /grosolan + suf. ~ie

motarlan, motarlani, s.m. (reg.) 1. om grosolan, prost crescut. 2. motan (gras, mare).

ramboaca s.m. (reg.) om grosolan, tont.

HURON, -A adj., s. m. f (indian) care apartine unui trib irochez din America de Nord. ◊ (s. f.) limba vorbita de huroni. ◊ s. m. (fam.) om grosolan, mitocan, mojic. (< fr., engl. huron)

bruta f., pl. e (fr. brute, om grosolan). Barb. Vita, fiara, boaita, om necioplit si rau.

GROSOMAN, grosomani, s. m. (Inv.) 1. Om gras si greoi. 2. om grosolan. – Gros + suf. -oman.

TOPARLAN, toparlani, s. m. Persoana cu apucaturi grosolane; om mojic, badaran, grosolan, toapa. – Probabil contaminare intre top si [m]irlan.

MODORAN, modorani, adj., s. m. (Reg.) (om) grosolan, badaran. [Var.: modarlan adj., s. m.] – Et. nec.

ANIMAL² ~e n. 1) Fiinta inzestrata cu facultatea de a simti si de a se misca; vietate; vietuitoare. ~ de prada. 2) fig. om grosolan, stapanit de instincte animalice. /< lat. animal, animalis, fr. animal

HURON s.n. (Liv.; fam.) om grosolan, mitocan, mojic. [< fr. huron].

neciocartit, -a, adj. (reg.; despre oameni) grosolan, necioplit.

TROGLODIT, -A s.m. si f. 1. Om preistoric din epoca cuaternara care locuia in caverne. ♦ adj. Populatie troglodita. 2. (Fig.) Om cu un nivel de viata foarte scazut. ♦ (Fig.) om grosolan, necivilizat. [< fr. troglodyte, cf. gr. troglodytes].

2) brut, -a adj. (fr. brut, d. lat. brutus, greoi, stupid). Care nu e format, necioplit, grosolan: om brut. Cum l-a produs natura, nativ: diamant, aur brut. Zahar brut, nerafinat. Corp brut, inert, fara viata, ca o peatra. Produs brut, acela din care nu s’au scos cheltuielile, in opoz. cu net. Greutate bruta, aceia din care nu s’a scazut daraua. Adv. In mod brut: a socoti brut.

ANIMAL, -A, animali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiinta organizata, uni- sau pluricelulara, inzestrata cu facultatea de a simti si de a se misca; p. restr. vietate, jivina, dobitoc. 2. S. n. om brutal, grosolan, josnic, care se poarta ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Caldura animala. ♦ De natura organica. Carbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis.

porcalan, porcalani, s.m. (reg.) om necuviincios, grosolan, vulgar; porcalau.

porcalau, porcalai, s.m. (reg.) om necuviincios, grosolan, vulgar; porcalan.

1) animal n., pl. e (lat. animal, -alis, d. anima, suflet. V. inima, unanim). Fiinta organizata care simte si se misca (vietate, dobitoc, ginganie): calu e un animal erbivor. Fig. om prost, grosolan (dobitoc). V. dihanie.

b****u, -ie adj. (turc. bocky). Triv. grosolan, ordinar: om, lucru b****u. S.m. Vechi. Curatitor de latrine (bucciu). Taietor de vite, parlagiu.

MARLAN, marlani, s. m. (Depr.) om prost crescut, grosolan, necioplit; badaran, toparlan. – Et. nec.

MITOCAN, mitocani, s. m. om cu comportari grosolane, vulgare; badaran, mojic. ♦ (Inv.) Locuitor de la periferia unui oras. – Mitoc + suf. -an.

BADARAN ~i m. fam. Persoana care vadeste lipsa de educatie; om cu apucaturi grosolane; mitocan; mojic; marlan. /cf. ung. badaro

MITOCAN ~i m. Persoana care vadeste lipsa de educatie; om cu apucaturi grosolane; badaran; marlan; mojic; mahalagiu. /mitoc + suf. ~an

MOJIC ~ca (~ci, ~ce) m. si f. 1) Persoana care vadeste lipsa de educatie; om cu apucaturi grosolane; marlan; mahalagiu; badaran; mitocan. 2) inv. om de rand. /<rus. muzik

TOLomAC ~ci m. Persoana care vadeste lipsa de educatie; om cu apucaturi grosolane; badaran; toparlan; marlan; mitocan. /Orig. nec.

TOPARLAN ~i m. reg. Persoana care vadeste lipsa de educatie; om cu apucaturi grosolane; badaran; mitocan; marlan; tolomac. /Probabil contaminare intre top si [m]arlan

modoran, modorani, s.m. (reg.) 1. om necioplit, mojic, grosolan, badaran, modarlan; modarla. 2. (la pl.) laiesi nomazi.

porcan¹, porcani, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. pestisor cu corpul in forma de fus, care traieste in apele de deal si de ses; porcusor, porcas. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimtit, grosolan, fara caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciuperca comestibila, cu palarie carnoasa de culoare bruna-cenusie, cu piciorul scurt, neted, care creste prin padurile de brad.

BADARAN, -A, badarani, -e, s. m. si f. Persoana nepoliticoasa, cu apucaturi grosolane; mitocan. ◊ (Adjectival) om badaran. – Comp. magh. badaro.

B****U, -IE, b****i, adj. (Pop. si fam.; despre oameni) Care are trasaturi grosolane, urate. ◊ Nas b****u = nas urat. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Badaran. – Din tc. bokcu „ticalos”.

GROBIAN, -A, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost crescut; necioplit, grosolan, badaran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

grosolan, -A, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni si manifestarile lor) Lipsit de delicatete; nepoliticos, necioplit. 2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat in mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din it. grossolano.

MOJICOS, -OASA, mojicosi, -oase, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) grosolan, vulgar; mojicesc. – Mojic + suf. -os.

TOPOR ~oare n. Unealta formata dintr-un corp de otel cu tais si cu o gaura in care se fixeaza o coada de lemn, folosit pentru taiat lemne. ◊ (Ca) din ~ grosolan; necioplit. Coada de ~ om servil prin intermediul caruia se fac lucruri condamnabile. /<sl. toporu

BARBAR, -A s.m. si f. 1. Nume dat de greci si romani oricarui individ care apartinea unei populatii straine care nu vorbea latina sau greaca; strain. 2. (La pl.) Nume dat in trecut popoarelor migratoare care au invadat Imperiul roman in primele secole ale erei noastre; (la sg.; rar) individ care apartine unui asemenea popor. 3. (Fig.; adesea adj.) om crud, salbatic, necivilizat; grosolan. [Acc. si barbar. / < lat. barbarus, gr. barbaros – strain, cf. fr. barbare].

modarla, modarle, s.f. (pop.) om necioplit, badaran, mojic, grosolan, modarlan, modoran.

poarcat s.m. sg. (reg.) om cu comportare necuviincioasa, grosolana, obraznica.

BARBAR, -A s. m. f. 1. nume dat de greci si romani oricarui individ care apartinea unei populatii straine. 2. (pl.) nume dat in trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la inceputul evului mediu; (sg.) individ apartinand unui asemenea popor. 3. (fig.; si adj.) om crud, salbatic, necivilizat; grosolan. ◊ (adv.) in mod crud, salbatic. (< fr. barbare, lat. barbarus)

B****U, -IE, b****i, adj. (Despre oameni) Care are trasaturi grosolane, urate. ♦ Fig. (Substantivat) Badaran; om prost, nerod. – Tc. bokci.

BASBUZUC ~ci m. 1) (in evul mediu) Voluntar fara solda, in armata turceasca, care traia din jaf. 2) fig. om care incalca in mod grosolan legile de convietuire sociala. /<turc. basi bozuc

PASTRAMAGIU, pastramagii, s. m. 1. (Iesit din uz) Persoana care facea sau vindea pastrama. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic si cu apucaturi grosolane. – Pastrama + suf. -agiu.

ComUN adj. 1. v. general. 2. (GRAM.) (iesit din uz) apelativ. (Substantiv ~.) 3. v. obisnuit. (Un om ~.) 4. mediocru, mijlociu, potrivit. (Un elev ~.) 5. grosolan, ordinar. (Panza ~.) 6. v. banal. 7. banal, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 8. v. prozaic. 9. banal, neinsemnat, obisnuit, sarac. (Viata pictorului a fost uimitor de ~.) 10. banal, obisnuit, ordinar, (inv.) prost, prostesc. (In lucruri ~ voi vedeti numai minuni.)

ORDINAR adj., s., adv. 1. adj. normal, obisnuit. (Sesiune ~.) 2. adj. banal, comun, obisnuit, (inv.) prost, prostesc. (In lucruri ~ voi vedeti numai minuni.) 3. adj. comun, grosolan. (Panza ~.) 4. adj. v. inferior. 5. adj., s. v. mitocan. 6. adj. v. mitocanesc. 7. adv. v. mitocaneste.

PLEBEU, -EE, plebei, -ee, s. m. si f., adj. 1. (In antichitatea romana) (Persoana) care facea parte din plebe (1), care apartinea plebei; plebeian (1). 2. (Persoana) care este asuprita, exploatata, plebeian (2); (om) sarac, umil; p. ext. (om) de rand, lipsit de distinctie, vulgar, grosolan. – Din lat. plebeius.

TARANOI ~ m. (augmentativ de la taran) peior. Persoana cu purtari grosolane; badaran; mitocan; marlan; mahalagiu. /taran + suf. ~oi

EOLIT s.n. Piatra din epoca preistorica, grosolan cioplita, folosita ca prima unealta de omul primitiv. [Pron. e-o-, pl. -te, -turi. / < fr. eolithe].

EOLIT s. n. piatra din epoca preistorica, grosolan cioplita, folosita ca prima unealta, de omul primitiv. (< fr. eolithe)

bocanci (Munt.) si boconci (Trans.) m. pl. (ung. bakancs, bokancs, id.). Fileri, ghete grosolane care ajung numai pina la glezne ori si mai sus, purtate, de ordinar, de tarani si de soldati pedestri: toti bocancii rupti (Agrb. Int. 180 si 182). – In Mold. f. art. bocincile, d. un sing. bocinca.

PORCOS, -OASA, porcosi, -oase, adj. (Despre oameni) Care se poarta, care vorbeste ca un porc (2); grosolan, vulgar; (despre cuvinte, expresii, purtare etc.) indecent, necuviincios, grosolan; vulgar, trivial, obscen. – Porc + suf. -os.

BRUTAL, -A, brutali, -e, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) Lipsit de delicatete, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fara menajamente. O sinceritate brutala. – Din fr. brutal.

PORCAI, porcaiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. si refl. recipr. A (se) insulta in mod grosolan. 2. Refl. A se purta ca un porc (2). – Porc + suf. -ai.

PRIMITIV, -A, primitivi, -e, adj. 1. – Din perioada de la inceputul societatii umane; stravechi. ♦ Care se afla pe treapta cea mai de jos a dezvoltarii (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni si despre manifestarile lor) salbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se refera la inceputul istoric al existentei sale, care se afla in starea de la inceput; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care serveste ca element de baza pentru formarea de derivate; primar. ♦ (In sintagma) Culori primitive = cele sapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Denumire data pictorilor adepti ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus.

BRUTAL ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care vadeste violenta in comportare si lipsa de inteligenta; animalic. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste lipsa de delicatete; fara menajamente; (ca) de bruta; grosolan. /<fr. brutal

PADURE ~i f. 1) Multime de copaci care acopera compact o intindere relativ mare de pamant. ~ de salcami. ~ de pini. 2) Suprafata de teren pe care creste o astfel de multime de copaci. ◊ ~ v*****a padure neexplorata. ~-livada padure de copaci si arbusti care furnizeaza material de constructie si materie prima pentru industria alimentara. ~-parc masiv silvic din zona verde a unui oras destinat odihnei oamenilor. De ~ care traieste sau creste in padure. Din ~ a) salbatic; b) grosolan; necioplit. A fi crescut in ~ a) a fi needucat; b) a fi inapoiat. A cara lemne in (sau la) ~ a face un lucru inutil. Nu este ~ fara uscaturi nu exista colectivitate fara elemente criticabile in sanul ei. 2) fig. (urmat de determinari) Multime omogena si compacta de obiecte in pozitie verticala. O ~ de maini s-au ridicat in clasa. [G.-D. padurii] /<lat. padule

PRIMITIV ~a (~i, ~e) 1) Care tine de stadiile cele mai timpurii ale societatii umane; de la inceputul omenirii. om ~. 2) (despre oameni) Care a ramas mult in urma in privinta nivelului de dezvoltare; necivilizat; salbatic. 3) Care se prezinta simplu de tot; elementar; rudimentar. Constructie ~a. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de educatie si de cultura; grosolan; necioplit. 5) Care a ramas asa cum a fost la inceput. Forma ~a. ◊ Cuvant ~ cuvant de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori ~e culorile de baza ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivus

TROGLODIT ~ti m. 1) om preistoric care locuia in pesteri. 2) fig. Persoana cu un nivel de viata foarte scazut. 3) fig. fam. Persoana grosolana, necivilizata, cu idei perimate. [Sil. tro-glo-] /<fr. troglodyte

CRUDITATE ~ati f. 1) la sing. Starea a ceea ce este crud. 2) la pl. Fructe si legume crude, proaspete. 3) fig. Vorba sau expresie grosolana; grosolanie. /<fr. crudite

mojic (mojici), s. m. – 1. Taran, om simplu. – 2. Badaran, topirlan. – 3. (Adj.) Josnic, obraznic, nerusinat. Rut., rus. muzik (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 201), cf. pol. muzyk, ceh. muzik. Este dubletul lui mujic, s. m. (taran rus), cultism din sec. XIX. Der. mojicesc, adj. (grosolan); mojiceste, adv. (cu mojicie); mojicie, s. f. (grosolanie, obraznicie); mojicime, s. f. (taranime, plebe); mojicos, adj. (taranesc).

MITOCAN adj., s. badaran, grosolan, mahalagiu, marlan, marlanoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, taranoi, toapa, toparlan, vulgar, (pop.) mocan, mocartan, modarlan, paduret, ratan, toparca, (reg.) mocodan, mocofanos, modarlau, modoran, mogaldan, necunoscator, negandit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (inv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

BARBAR, -A, barbari, -e, s. m. si f. 1. Nume dat in antichitate de greci si de romani oricarei persoane care facea parte dintr-o populatie straina si pe care ei o considerau pe o treapta de cultura inferioara. 2. (La m. pl.) Nume dat in trecut popoarelor migratoare care s-au asezat, la inceputul evului mediu, in Europa; (la sg.) persoana facand parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoana care se comporta in mod necivilizat, care are o purtare grosolana, salbatica. – Fr. barbare (lat. lit. barbarus).

caciula f., pl. i (mlat. casibula, chepeneag, manta cu gluga, de unde s´a facut casibla, casiula, casula, ca sula, fiula din subula, fibula, iar de aci caciula, ca ciut, ciutura, cioarice, cimpoi, cepeleag din s-. Din var. casubula vine fr. chasuble si sp. casulla, patrahir. D. rom. vine ngr. kasula, haina grosolana, si in Epir katsula, scufie; alb. kasulia, scufie, vsl. bg. rut. rus. koulia, sirb. kosulia, camasa, rus. „blana scurta, ie, bluza”; bg. kacul, mot, kaculka, gluga; ung. kacsulya. Cp. cu capot. V. Meyer, EWaS. si Bern. 1,586). Gluga (Hateg). Cusma, acoperemint de blana p. a apara capu de frig. Lucru care seamana a caciula (ca circumflexu). Prietin [!] de caciula, un om pe care nu-l cunosti de cit din salut (din scosu caciulii). Alta caciula, alta afacere, alta socoteala. Un franc de caciula, platind cite un franc de fie-care persoana. Cu musca pe caciula, V. musca. V. si chiulaf si caita.

ciobota f., pl. e (rut. cobit, gen. cobota; rus. ceboty, ciobote de marochin, d. tat. cabata, care vine d. pers. [de unde si turc.] cabatan, ciobote mari; it. ciabatta, incaltaminte uzata, pv. sabata, fr. savate, picard chavate, sp. zapata). Mold. Cizma, incaltamint care acopere [!] picioru pina la genunchi. Fig. Iron. om igno-rant [!], tureatca. (Pina pe la 1848, mai toti bar-batii [!] purtau ciobote. Azi poarta mai mult taranii, jidanii batrini, soldatii calari si mai rar cei pe jos. In Ungaria si partile ve-cine [!] ei, poarta si tarancele. Orasenii poarta ghete, pe care le vira in galosi cind e noroi si in sosoni cind e zapada sau numai ger). In Mold. nord. cibota si ciubota. In Munt. cioboata, cizma sau gheata grosolana.