IUDA, iude, s. f. Om tradator; om fatarnic, prefacut. – Din sl. Ijuda.

FATARNICESTE adv. (Inv.) In mod fatarnic, prefacut; ca un om fatarnic. – Fatarnic + suf. -este.

COMEDIANT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) inv. Actor de comedie. 2) inv. Actor de circ sau de balci cu infatisare caraghioasa, care prezinta exercitii acrobatice usoare; mascarici; saltimbanc; paiata; pehlivan. 3) Artist lipsit de talent. 4) fig. Persoana prefacuta, care simuleaza sentimente pe care nu le are; om fatarnic, ipocrit. [Sil. -di-ant] /<germ. Komodiant, it. commediante

IUDA ~e f. Persoana care insala; om fatarnic, lipsit de sinceritate. /<sl. Ijuda

MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.

TALER² ~i m. Moneda austriaca de argint cu circulatie si in tarile romane. ◊ ~ cu doua fete om fatarnic; ipocrit; prefacut. /<germ. Taler

sfantulet, sfantuleti, s.m. (pop.) 1. sfintisor. 2. om fatarnic.

CUTRA ~e f. om fatarnic; secatura, lichea. /<ngr. kutra

SARPE serpi m. 1) la pl. Ordin de reptile cu corpul lung, cilindric, foarte flexibil, lipsit de picioare. 2) Reptila din acest ordin. ◊ A se zvarcoli ca in gura de ~ a nu-si gasi locul de durere, de spaima sau de nerabdare. A calca ~le pe coada a deranja foarte tare pe cineva. A incalzi un ~ la san a ocroti un om nerecunoscator. A sari ca muscat de ~ a fi cuprins brusc de manie. ~-de-casa specie de sarpe neveninos, care traieste in apropierea caselor. ~ cu clopotei specie de sarpe veninos, a carui coada este acoperita cu solzi care produc un sunet caracteristic; crotal. ~ cu ochelari specie de sarpe veninos, cu gatul plat, pe care se disting pete de forma unor ochelari; cobra. 3) fig. om fatarnic; ipocrit. /<lat. serpens

FILISTIN s.m. om fatarnic, retrograd, ingamfat si marginit, refractar la idei noi. [< fr. philistin].

septilean, septileni, s.m. (reg.) 1. om rau si fatarnic. 2. om neserios.

ZGARIA, zgarii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) face o rana usoara pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit. Mata blanda zgarie rau, se spune despre oamenii fatarnici. ♦ A produce pe un obiect o rozatura, o julitura. ◊ Expr. A zgaria pamantul = a ara superficial, la suprafata. A zgaria hartia = a scrie (prost). 2. Tranz. Fig. A produce o senzatie auditiva neplacuta. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul; a ustura. – Lat. *scaberare (< scaber).

IPOCRIT, -A, ipocriti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care se arata altfel de cum este; (om) prefacut, fatarnic. 2. Adj. (Despre manifestarile oamenilor, fizionomie etc.) Care tradeaza, arata ipocrizie. – Din fr. hypocrite.

FARISEU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupari politico-religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populatiei orasenesti instarite si care se caracteriza prin formalism exagerat in respectarea ritualului religios. 2. Fig. om ipocrit, fatarnic, prefacut. – Din sl. fariseĩ.

fariseu (farisei), s. m. – 1. Membru al unei grupari politico-religioase la vechii evrei. – 2. om ipocrit, fatarnic. Gr. φαρισαiος, prin intermediul sl. farisei. Sec. XVI. – Der. fariseean, adj. (inv., de fariseu), din sl. farisejaninu; farisesc, adj. (de fariseu); fariseeste, adv. (in mod ipocrit); fariseism, s. n., din fr. pharisaime.

IPOCRIT, -A adj., s. m. f. (om) prefacut, fatarnic, fals. (< fr. hypocrite)

iuda (iude), s. f. – 1. Camatar. – 2. om tradator, fatarnic, prefacut. – 3. om fara mila. – 4. Duh rau. – 5. (Arg.) Agent, curcan. – 6. Vint. – 7. Copaci doboriti de vint. De la Iuda (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 184; DAR). Cihac, II, 152, explica sensul 7 din sl. judu „membru”, care nu pare clar. Ar putea fi mai curind o extindere a sensului 6, care se explica, la rindul lui, printr-o confuzie cu iuga, s. f. (vint de sud), din bg., sb. jug. – Der. iudalic, s. n. (Arg., tradare; misiunea agentului de politie); iudi, vb. (a ademeni, a seduce, a face sa pacatuiasca), cf. Iordan, BL, IX, 65 (dupa DAR, in legatura cu rut. juditi).

CAFARD, -A adj., s. m. f. 1. (om) ipocrit, prefacut, fatarnic. 2. (fam.) denuntator, turnator. (< fr. cafard)

PREFACUT, -A, prefacuti, -te, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) fatarnic, viclean, ipocrit. – V. preface.

fatarnic, -A, fatarnici, -ce, adj. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefacut, ipocrit, fals. – Fatare (inv. „fatarnicie” < fata) + suf. -nic.

FILISTIN, filistini, s. m. (Livr.) om multumit de sine, fatarnic, las, marginit. – Din fr. philistin.

poznit, -a, adj. (reg.) 1. ciudat, curios, bizar. 2. (despre cai) mare, gras si urat. 3. poznas, hazliu, glumet, vesel, sugubat, nazdravan, mehenghi, ghidus. 4. (despre oameni) prefacut, fals, ipocrit, fatarnic.

PERFID, -A adj. s. m. f. (om) care sub o infatisare binevoitoare ascunde rautate, viclenie; fatarnic, prefacut, ipocrit. (< fr. perfide)

SIRET adj., s. 1. adj. v. smecher. 2. adj. abil, smecher, viclean, (pop.) mehenghi. (om ~ in actiuni.) 3. s. v. ipocrit. 4. adj. duplicitar, fals, fariseic, fatarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefacut, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (inv.) fatarit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestrit, (inv. fig.) calp, zugravit. (Atitudine ~eata.)

P*****S, -A, p******i, -se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) care este inclinat spre fapte rele, gata oricand sa faca rau; care manifesta o deviere de la normal a instinctelor, a judecatii, a ideilor, descompus din punct de vedere moral; corupt, depravat, imoral; (cu sens atenuat) perfid, fatarnic; spec. anormal din punctul de vedere al comportarii in relatiile s*****e. ♦ (Despre manifestarile, instinctele etc. oamenilor) Care tradeaza, exprima, reflecta p******itate. – Din fr. p*****s.

ARTIFICIAL ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu natural) Care nu este natural; facut de om dupa modele naturale. Flori ~e. Matase ~a. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de naturalete; lipsit de sinceritate; prefacut; nesincer; fals; fatarnic; ipocrit. 3) Care este facut dupa criterii subiective, arbitrare. [Sil. -ci-al] /<fr. artificiel, lat. artificialis