Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
TARTOR, tartori, s. m. Capetenia d******r; d**c. ♦ Fig. Conducatorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime. ♦ Fig. om fara scrupule, care isi impune vointa, care terorizeaza. – V. tartar.

TARTOR, tartori, s. m. Capetenia d******r; p. gener. d**c. ♦ Fig. Conducatorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime, despotic. ♦ Fig. om fara scrupule, care isi impune vointa, care terorizeaza, care comite fapte reprobabile. – Cf. tartar2.

LEPRA ~e f. 1) Boala contagioasa cronica, care se manifesta prin aparitia pe piele a unor rani ce duc la descompunerea treptata a tesutului muscular. 2) fig. Viciu care macina chipul moral al omului. 3) fig. peior. om fara scrupule; persoana cu o purtare urata. [Sil. le-pra] /<ngr. lepra

CINIC, -A I. adj. 1. care denota sfidare; sarcastic, sfidator, insolent, nerusinat. 2. scoala ~a = scoala filozofica greaca din antichitate care s-a preocupat indeosebi de problemele eticii, propovaduind autonomia morala a individului, simplitatea, intoarcerea la natura. II. s. m. filozof apartinand acestei scoli. III. adj., s. m. f. (cel) care exprima deschis si fara jena atitudini si ganduri condamnabile; (om) nerusinat, fara scrupule. (< fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de caine)

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. (Fam.) Cu catel, cu purcel = cu intreaga familie si cu tot avutul; cu tot ce are. 2. Fig. om lingusitor si fara scrupule. 3. Compuse: (Zool.) catelul-pamantului = orbet; catel-de-mare = corosbina; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

CINIC, -A adj. Scoala cinica = scoala filozofica greaca din antichitate, care s-a preocupat indeosebi de problemele eticii, propovaduind autonomia morala a individului, simplitatea, intoarcerea la natura, dispretul pentru normele eticii religioase, pentru conventionalism, bogatie si onoruri. // s.m. Filozof apartinand acestei scoli. // adj., s.m. si f. (Cel) care arata pe fata, fara sfiala, fapte si ganduri condamnabile; (om) rau, nerusinat, fara scrupule; (cel) care denota sfidare, sfidator. [Cf. fr. cynique, it. cinico, gr. kynikos – cainesc].

afacere (afaceri), s. f.1. Tranzactie financiara, comerciala sau industriala. – 2. Treaba, indeletnicire, ocupatie. – 3. (Arg.) Organ genital. Format de la facere, dupa paralelismul fr. faire, affaire. Substituie o formatie strict identica, bazata pe a- si inf. scurt; cf. ce-are aface? au de aface cu un derbedeu inteligent (Galaction); cf. v. sp. afazer „a avea de-a face”. – Der. afacerist, s. m. (om de afaceri fara scrupule, escroc); aferat, adj. (care este foarte ocupat); galicism, din fr. affaire.

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. Cu catel, cu purcel = cu toata familia si cu intreg avutul. 2. Fig. om lingusitor si fara scrupule, dispus sa faca orice. 3. Compuse: catelul-pamantului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozatoarelor, care traiesc sub pamant; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

LEPRA, (2) lepre, s. f. 1. Boala contagioasa cronica, frecventa mai ales in regiunile tropicale, produsa de un bacil specific si caracterizata prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc. ♦ Fig. Neajuns care macina, submineaza; racila, plaga. 2. Fig. om lipsit de constiinta, de caracter, fara scrupule. – Din ngr. lepra.

CONSTIINTA ~e f. 1) Forma de reflectare psihica a realitatii, proprie oamenilor, produs al activitatii creierului uman. 2) Capacitate de intelegere; simt de raspundere; cuget. ◊ ~ morala capacitate de autocontrol si de autoapreciere din punct de vedere moral a actiunilor savarsite. Mustrare de ~ parere de rau; remuscare. A fi fara ~ a nu avea scrupule. 3): Libertate de ~ dreptul de a se bucura de o deplina libertate in ceea ce priveste convingerile religioase, filozofice etc. [G.-D. constiintei; Sil. -sti-in-] /<fr. conscience, lat. conscientia