MADEA, madele, s. f. 1. (Inv.) Problema, chestiune, afacere. 2. (Reg.) Fel, sort, categorie. ♦ Fig. Om neserios, om fara caracter. – Din tc. madde.

ZOMBI s.m. 1. Om inviat din morti, care si-a pierdut identitatea, d****t (in stare de letargie) sau cu creierul spalat, apoi inscris cu anumite ordine, pe care le executa orbeste, folosit in interes personal sau de manipulare politica. 2. (Fam.) om fara caracter, lipsit de orice vointa. (din fr. zombi)

LICHEA, lichele, s. f. om fara caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secatura. – Din tc. leke „nerusinare”.

OTREAPA, otrepe, s. f. 1. Carpa (de sters), zdreanta. 2. Fig. om de nimic, fara caracter, lipsit de vointa; secatura, lepadatura. – Din sl. otrepĩ.

TARATURA, taraturi, s. f. om de nimic, fara caracter; femeie de moravuri usoare, t***a. – Tari + suf. -tura.

IMENSITATE ~ati f. 1) caracter imens. 2) Intindere fara margini; nemarginire. 3) Marime extraordinara; proportii uriase. /<lat. immensitas, ~atis, fr. immensite

porcan¹, porcani, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. pestisor cu corpul in forma de fus, care traieste in apele de deal si de ses; porcusor, porcas. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimtit, grosolan, fara caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciuperca comestibila, cu palarie carnoasa de culoare bruna-cenusie, cu piciorul scurt, neted, care creste prin padurile de brad.

LEPRA, (2) lepre, s. f. 1. Boala contagioasa cronica, frecventa mai ales in regiunile tropicale, produsa de un bacil specific si caracterizata prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc. ♦ Fig. Neajuns care macina, submineaza; racila, plaga. 2. Fig. om lipsit de constiinta, de caracter, fara scrupule. – Din ngr. lepra.

CURAJ¹ n. Trasatura de caracter care-l caracterizeaza pe omul fara teama; indraznet. Act de ~. /<fr. courage

MEDIOCRITATE s. f. 1. caracterul, situatia a ceea ce este mediocru. 3. om fara talent, lipsit de merite. (< fr. mediocrite, lat. mediocritas)

AMBIGUITATE ~ati f. 1)caracter ambiguu. 2) Cuvant sau expresie ambigua. A vorbi fara ~ati. [Sil. -gu-i-] / < fr. ambiguite, lat. ambiguitas, ~atis

MEDIOCRITATE s.f. 1. caracterul si situatia a ceea ce este mediocru. 2. om fara talent, lipsit de merite. [Pron. -di-o-. / cf. fr. mediocrite, lat. mediocritas].

ComPACT, -A (‹ fr., lat.) adj. 1. Care se compune din particule strins legate intre ele; indesat, dens; fara goluri. ◊ (POLIGR.) caractere compacte = litere aldine. ♦ (Despre un grup de oameni, o multime etc.) Numeros si des. 2. Fig. (Despre noapte, intuneric) Intunecat, intunecos. 3. (MAT.) Multime c. = multime care contine punctele ei aderente. ◊ Interval c. = interval inchis.

FRANC³, -A, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe fata, fara inconjur, ceea ce gandeste; (despre infatisarea sau manifestarile cuiva) care tradeaza un astfel de caracter. ♦ (Despre actiuni) Loial, cinstit. [Var.: frans, -a adj.] – Din fr. franc.

JAVRA, javre s. f. 1. Caine slab si prapadit; jigodie, potaie, cotarla; p. gener. (depr.) caine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jabra s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de caini fara par).

SIMTIRE ~i f. 1) v. A SIMTI. 2) caracter sensibil; sensibilitate. 3) Atitudine afectiva fata de cineva sau ceva; simtamant. 4) Stare in care omul isi da seama de ceea ce se petrece in jur. ◊ fara ~ fara cunostinta. A-si pierde ~ea (sau ~ile) a-si pierde cunostinta; a lesina. A-si veni in ~ (sau in ~i) a-si recapata cunostinta. 5) pop. Bun simt; buna-cuviinta. /v. a simti

MLADIOS, -OASA, mladiosi, -oase, adj. 1. Care se indoaie cu usurinta (fara sa se franga); flexibil, elastic; mladiat. 2. (Despre fiinte, despre corpul lor sau despre parti ale corpului lor) Suplu, zvelt, elastic; cu miscari gratioase; mladiu. 3. Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care cedeaza, care se adapteaza usor: maleabil, conciliant. 4. Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cu inflexiuni placute; melodios, armonios. [Pr.: -di-os] – Mladia + suf. -os.

absolut, -a adj. (lat. absolutus, dezlegat). Neconditionat, fara restrictiuni, dezlegat de ori-ce contingenta: adevar absolut. Perfect, deplin: intuneric absolut. Independent, suveran (care „taie si spinzura” fara sa i se poata cere socoteala): imparat absolut. Autoritar, imperios, care nu sufere [!] contrazicere: caracter, ton absolut. Pur, neamestecat: alcool absolut. Log. Opus lui relativ. Trans. Bucov. Sec. 19. Teolog (ori pedagog) absolut, teolog (ori pedagog) care a terminat (a absolvit) cursurile, dar nu si-a luat inca titlu (expresiune ridiculizata in vechiu regat). Gram. Genitiv ori ablativ absolut, acela care e dezlegat de propozitiunea principala adica nu se raporta la nici un cuvint al ei si in care subiectu era inlocuit c' un participiu ori c' un adjectiv atributiv ori c' un nume predicativ in cazu genitiv la Greci ori ablativ la Romani: sole cadente, pe cind apune soarele; Cicerone consule, pe cind era (ori fiind) Cicerone consul. S. n., pl. uri. Lucru neconditionat: adevaratu absolut e Dumnezeu. Adv. In mod absolut, perfect, complet, de tot: virtutea il stapinea absolut; asta e absolut imposibil, absolut oprit. Neaparat, negresit, numai de cit: trebuie absolut sa plec.

VRERE ~i f. 1) rar Capacitate de a-si concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vointa; voie. ◊ fara ~ involuntar. 2) Dorinta de a avea sau de a realiza ceva; pofta; chef. 3) Anticipare mintala a rezultatului spre care este orientata o activitate; scop; tel. 4) Atitudine cu caracter determinant adoptata dupa o serie de deliberari; hotarare. /v. a vrea

REFRACTAR, -A, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezista la temperaturi inalte fara a-si schimba structura, compozitia si caracterele. ◊ Caramida refractara = caramida fabricata dintr-un material special, rezistenta la temperaturi inalte, folosita la captusirea focarelor de la cuptoarele industriale, de la cazanele de incalzire centrala, de la locomotive etc. 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care se impotriveste la ceva, care opune rezistenta fata de ceva, care nu este receptiv la ceva. – Din fr. refractaire, lat. refractarius.

MOALE¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

CONVENTIONALISM s. n. 1. caracterul a ceea ce este conventional; tendinta de a se conforma regulilor general acceptate, fara o percepere proprie, a faptelor; prezenta masiva in opera de arta a unor elemente de continut sau de expresie devenite clisee. 2. conceptie filozofica pozitivista potrivit careia axiomele geometrice, legile si teoriile stiintifice ar fi simple conventii create in mod arbitrar de oamenii de stiinta. (< fr. conventionnalisme)

CONVENTIONALISM s.n. 1. caracterul a ceea ce este convetional. 2. (Lit.; arte) Tendinta de supunere la regulile general acceptate, fara o percepere proprie, realista a faptelor; prezenta masiva in opera de arta a unor elemente de continut sau de expresie devenite clisee; lipsa unei viziuni estetice-ideologice proprii. 3. Conceptie filozofica de tip pozitivist, potrivit careia axiomele geometrice, ca si legile stiintei sunt simple simboluri sau conventii create de oamenii de stiinta din considerente de comoditate a gandirii, in mod arbitrar. ♦ Conventionalism moral = teorie care considera morala drept rezultat al conventiei, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rau. [Pron. -ti-o-. / < fr. conventionnalisme].

INTENTIE, intentii, s. f. Dorinta, gand de a face, de a intreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intentie = intentionat, inadins. fara intentie = involuntar, fara sa vrea. ◊ Loc. conj. Cu intentia sa... (sau, loc. prep., cu intentia de a...) = cu gandul, in dorinta de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intentie = a invinui pe cineva de ganduri pe care nu le-a avut. A avea intentii serioase (cu)... = a) a fi decis sa realizeze ceea ce si-a propus; b) a fi decis sa contracteze o casatorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihica a unei persoane care isi da seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevazandu-i si dorindu-i sau acceptandu-i efectele. [Var.: intentiune s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.

NEGRU³ neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum