desteptaCIUNE s. f. Insusirea de a fi destept (2); inteligenta. ♦ (Adesea ir.) Fapta sau vorba de om destept. – Destept + suf. -aciune.

desteptaCIUNE ~i f. 1) Facultatea de a intelege usor si profund fenomenele, lucrurile; agerime a mintii; inteligenta. 2) Fapta sau vorba de om destept. [Art. desteptaciunea; G.-D. desteptaciunii; Sil. -ciu-ne] /destept + suf. ~aciu-ne

ama si (vechi) ama interj. plina de ironie ori dispret (turc. amma d. ar. emma; ngr. ma, bg. sirb. ama, id.). Dar ce, halal: Ama om destept! Ama cap de bou! Ama ai vorbit si tu! Conj. Sud. Dar, insa: stiinta avusese, ama n' avea practica (Iov. 205).

BREAZ, -A, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pata alba in frunte sau cu o dunga alba pe bot. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaste foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) destept, istet, grozav. – Din bg. breaz.

HATRU, -A, hatri, -e, adj., s. m. si f. (Reg.) 1. (om) glumet, mucalit, poznas. 2. (om) istet, destept. ♦ (om) siret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DESTEPT adj. 1. v. treaz. 2. v. sculat. 3. v. inteligent. 4. v. spiritual. 5. abil, dibaci, ingenios, iscusit, istet, indemanatic, mester, priceput, (pop.) mehenghi, (inv. si reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (inv.) mestesugaret, practic, (fam. fig.) breaz. (om destept.) 6. chibzuit, cuminte, inteligent, intelept. (O fapta desteapta.)

SI¹ conj. 1. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Eu si tu. E si frumos si destept. ◊ Ei si? ce-mi pasa mie? Ce importanta are? 2) (exprima un raport aditiv sau asociativ, formand numerale c*******e, numerale zecimale etc.) Treizeci si patru. Cinci intregi si doua zecimi. ◊ Si cu plus. 3) (exprima un raport adversativ) Dar; iar; insa. Il aude si nu-l vede. 4) (exprima un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus ca fac si voi face. 5) (stabileste legatura cu cele spuse anterior, mai ales, la inceputul unei propozitii interogative) Si unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu functie subordonatoare) pop. (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. Si a stiut dar n-a spus. /<lat. sic

MAHAR s.m. (Argou) om dibaci, destept. ♦ Sef, stab, om important. [< germ. Macher].

AJUNS ~sa (~si, ~se) 1) v. A AJUNGE. 3) si substantival Care s-a imbogatit; parvenit. ◊ ~ de (sau la cap) om priceput, istet, destept. Bun ~! bun sosit! bine ati venit! /v. a ajunge

SPIRITUAL adj. 1. (FILOZ.) ideal, imaterial. (Elemente materiale si elemente ~.) 2. imaterial, nematerial, sufletesc. (Aspectul ~ al...) 3. moral, sufletesc, (inv.) moralic, moralicesc. (Ceva despre viata ~ a unui popor.) 4. psihic, psihologic, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 5. intelectual. (Cultura ~.) 6. cerebral, intelectual, mintal, rational. (Activitate ~.) 7. (BIS.) bisericesc, ecleziastic, religios, (inv.) religionar. (Dogma ~.) 8. (BIS.) bisericesc, duhovnicesc, religios, sufletesc. (Pastor ~.) 9. adoptiv, sufletesc. (Ei sunt parintii mei ~.) 10. destept, inteligent, (inv.) spirituos. (O conversatie ~.) 11. hazliu. (Gluma ~.)

aoleo (eo dift.), aoleu si aoileu (vest), auleu, auileu, aleu, valeu si valeu (est), interj. de durere, mirare si admiratiune (serios ori ironic): Auleu, rau ma doare ! Auleu, ce foc! Auleu, ce frumoasa e! Auleu, da destept mai esti! Auleu si vai de mine! – In nord. si vaileu (rev. I. Crg. 14,43 si 44). V. si alelei si oleoleo.

FIROSCOS, -OASA, firoscosi, -oase, adj., s. m. si f. (Fam. si pop.; adesea ir.) (om) priceput la toate, invatat si destept. – Filozof + [din] fire scos.

schitaci¹, -ce, adj. (reg.; despre oameni) vioi, sprinten, iute; flusturatic, vanturatic; istet, destept.

RASUNET, rasunete, s. n. 1. Sunet puternic (prelungit prin ecou); p. gener. sunet; zgomot. ♦ Ecou. ♦ Ton², timbru, rezonanta. 2. Fig. Impresia puternica pe care o face un lucru asupra oamenilor, interes profund si larg pe care il desteapta un eveniment. – Rasuna + suf. -et.

OAIE, oi, s. f. 1. Animal domestic rumegator, crescut pentru lana, lapte si carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu gramada, gramada; in dezordine. A umbla sa iei (sau sa scoti) doua piei de pe o oaie = a urmari un castig exagerat. A suge (de) la doua oi = a trage concomitent foloase din doua parti. A o face de oaie = a proceda neindemanatic, a face o mare prostie, o gafa. A fi destept (sau siret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau actiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de masura. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blana de oaie (1). 2. (In limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat in raport cu preotul; crestin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.

NAZDRAVAN, -A, nazdravani, -e, adj. 1. (In mitologia populara; adesea substantivat) Inzestrat cu puteri supranaturale; spec. care are darul de a sti si prevesti ce se va intampla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de destept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se tine de pozne, care provoaca haz prin ceea ce spune sau face; glumet, poznas, ghidus. [Var.: nazdravan, -a, nazdravan, -a, nezdravan, -a adj.] – Ne- + zdravan.

OAIE oi f. 1) Mamifer rumegator domestic, crescut pentru lana, lapte si carne. ◊ Ca oile buluc; in dezordine. Siret (sau destept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela matura a acestui animal. 3) fig. depr. om marginit. 4) mai ales la pl. (in limbajul bisericesc) om credincios in raport cu preotul. [G.-D. oii] /<lat. ovis

DESCUIAT, -A, descuiati, -te, adj. (Despre usi, incaperi etc.) Care nu (mai) este incuiat; care a fost deschis cu cheia. ♦ Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adapteaza usor la imprejurari, la situatii noi; receptiv, deschis; destept, ager. – V. descuia.

INTELEPT adj., s., adv. 1. adj. (livr. rar) sapient, (pop.) iscusit, (inv.) mandru, preamandru. (Un om ~.) 2. s. filozof, ganditor. (Cei sapte ~ti ai lumii antice.) 3. adj. v. chibzuit. 4. adj. v. judicios. 5. adj. chibzuit, cuminte, destept, inteligent. (O fapta ~eapta.) 6. adv. v. chibzuit.

CHIBZUIT adj., adv. 1. adj. v. calculat. 2. adj. v. cumpatat. 3. adj. asezat, cumpatat, echilibrat, linistit, pasnic, potolit, tihnit. (O viata ~.) 4. adj. cuminte, intelept, socotit, (pop.) mintos. (om ~.) 5. adv. cuminte, intelept, intelepteste, judicios, rational. (A procedat ~.) 6. adj. cumpanit, gandit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecata ~.) 7. adj. v. judicios. 8. adj. cuminte, destept, inteligent, intelept. (O masura ~.)

astept, a -a v. tr. (lat. ex-spectare. V. destept, aspect). Stau atent pina vine cineva sau se intimpla ceva: astept invierea mortilor. Am rabdare: nu mai pot astepta. Fig. Is gata de: armata asteapta, prinzu asteapta. V. refl. Prevad, ma tem sa nu se, ori doresc sa se intimple: ma asteptam la un atac, la una ca asta.

TREZI, trezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) scula din somn. 2. Refl. si tranz. A-si veni sau a face sa-si vina in fire (dintr-o stare de reverie, de lesin etc.). 3. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina constient, a ajunge sau a face sa ajunga, sa inteleaga, sa-si dea seama de realitate, de adevar; a (se) dumeri, a (se) lamuri. 4. Refl. A se pomeni pe neasteptate cu cineva, a ajunge deodata undeva, la cineva sau intr-o situatie neprevazuta. ◊ Expr. Unde te trezesti? se spune unui om prea indraznet sau care se comporta in mod nepotrivit. ♦ A se afla intr-un anumit loc sau intr-o anumita stare de cand stie, de cand isi poate aduce aminte. 5. Refl. (Despre mancaruri, bauturi, mirosuri) A-si pierde taria, gustul, aroma; a se rasufla. – Din sl. trezviti.