Rezultate din textul definițiilor
FILMOLOGIE s. f. Disciplina care studiaza arta cinematografica si legaturile ei cu societatea. – Din fr. filmologie.
SCURTCIRCUITARE s.f. Actiunea de a scurtcircuita si rezultatul ei; legatura prin scurtcircuit. [< scurtcircuita].
CONTACT s.n. 1. Atingere, legatura intre doua corpuri, intre doua forte etc. ♦ Piesa care foloseste la deschiderea si inchiderea unui circuit electric. 2. Apropiere intre oameni; legatura, relatie. ◊ A lua contact (cu cineva) = a ajunge in imediata apropiere a cuiva. [Pl. -te, -turi. / < fr. contact, cf. lat. contactus].
CONTACT s. n. 1. atingere nemijlocita intre doua corpuri, piese, organe de masini, forte etc. ◊ piesa la deschiderea si inchiderea unui circuit electric. 2. apropiere intre oameni; legatura, relatie. ♦ a lua ~ (cu cineva) = a ajunge in imediata apropiere a cuiva. (< fr. contact, lat. contactus)
BALS, Gheorghe (1868-1934, n. Adjud), inginer si istoric de arta roman. Acad. (1923). Specializat in istoria arhitecturii medievale romanesti si a legaturilor ei cu cu lumea Orientului crestin („Bisericile lui Stefan cel Mare”, „Bisericile si manastirile moldovenesti din sec. XVI-XVIII”; „Histoire de l’art roumain ancien”, in colab. cu N. Iorga).
INTRE2 prep. 1. In locul dintre... Intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La2. Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.
CONTACT, contacte, s. n. 1. Atingere directa, nemijlocita intre doua corpuri, doua forte, doua energii etc. ◊ Expr. In contact cu... = in nemijlocita apropiere de..., in legatura stransa cu... ♦ (Concr.) Piesa care serveste la stabilirea unui contact (1). ◊ Contact electric = legatura electrica intre doua piese sau elemente conductoare, realizata prin atingere. 2. Apropiere intre oameni; relatie, legatura. ◊ Expr. A lua contact (cu cineva) = a) a stabili o legatura cu (cineva); b) (Mil.) a ajunge in imediata apropiere a inamicului si a incepe primele lupte. – Din fr. contact, lat. contactus.
DINTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arata locul ocupat de cineva sau de ceva intre doua sau mai multe obiecte) Care se afla intre..., in mijlocul... Spatiul dintre pat si masa. ♦ (Introduce un complement care arata punctul de plecare) Din mijlocul... Iese luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arata detasarea unui obiect din mijlocul mai multora de acelasi fel) Printre, intre, din. Dintre sute de elevi. 3. (Introduce un atribut exprimand o corelatie sau o alternanta) Intre. Raportul dintre parte si intreg. 4. (Introduce un atribut care indica rastimpul dintre doua momente cunoscute) Situat intre.. Momentul dintre noapte si zi. 5. (Introduce un atribut care exprima un raport de reciprocitate) Care exista intre... S-au intarit legaturile dintre ei. – De4 + intre.
STRUCTURAL, -A, structurali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care apartine structurii, privitor la structura; care formeaza o structura. 2. (Chim.; in sintagma) Formula structurala = formula care reprezinta compozitia unei combinatii si legatura atomilor ei in molecula. – Din fr. structural.
INFERENTA s.f. Operatie logica de derivare a unui enunt din altul, prin care se admite o judecata (al carei adevar nu este verificat direct) in virtutea unei legaturi a ei cu alte judecati considerate ca adevarate. [< fr. inference, cf. lat. inferre – a duce].
INTRODUS, -A adj. (Despre oameni) Cu legaturi multe. ♦ Priceput, cunoscator temeinic al unei chestiuni. [< introduce].
RELATIE s.f. 1. legatura, raport (intre fenomene, marimi etc.) ♦ Complement circumstantial de relatie = complement circumstantial care arata obiectul la care se refera o actiune sau o calitate; propozitie circumstantiala de relatie = propozitie circumstantiala care corespunde complementului circumstantial de relatie; functii de relatie = totalitatea functiilor organice care asigura legatura cu mediul exterior; (log.) judecata de relatie = judecata care reflecta raporturi intre obiecte diferite. 2. (La pl.) Legaturi intre oameni, intre natiuni, intre state etc. ♦ (Ec.) Relatii de productie = raporturi economice determinate care se stabilesc intre oameni in procesul productiei sociale a bunurilor materiale. 3. Informatie; expunere, relatare. ♦ A da relatii = a informa, a referi. 4. (Mat.) Conditie care leaga valorile a doua sau mai multor marimi. [Gen. -iei, var. relatiune s.f. / cf. fr. relation, it. relazione, lat. relatio].
INFERENTA s. f. operatie logica de derivare a unui enunt din altul, prin care se admite o judecata in virtutea unei legaturi a ei cu alte judecati considerate ca adevarate. (< fr. inference)
INTRODUS, -A adj. (despre oameni) cu legaturi multe. ◊ priceput, cunoscator temeinic al unei chestiuni. (< introduce)
RELATIE s. f. 1. legatura, conexiune, raport. ◊ complement circumstantial de relatie = complement care arata obiectul la care se refera o actiune, o calitate; propozitie de relatie = propozitie circumstantiala care corespunde complementului circumstantial de relatie; functii de relatie = totalitatea functiilor organice care asigura legatura cu mediul exterior. 2. (log.) conexiune intre doi, trei sau mai multi termeni. ◊ judecata de relatie = judecata care reflecta raporturi intre obiecte diferite. 3. (mat.) conditie care leaga valorile a doua sau mai multe marimi. 4. (pl.) legatura intre oameni, popoare, state etc. ◊ relatii de productie = raporturi care se stabilesc intre oameni in procesul productiei bunurilor materiale, a repartitiei, schimbului si consumului; relatii diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate intre state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relatii = a cunoaste, a frecventa persoane influente; a da relatii = a informa. 5. legatura feroviara, rutiera sau aeriana regulata intre doua puncte; traseu. 6. informatie; expunere, relatare. ◊ a da relatii = a informa. (< fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)
Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).
ComUNIUNE ~i f. legatura trainica intre oameni; coeziune interna durabila. [Sil. -ni-u-] /<fr. communion
SI1 conj. 1. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Eu si tu. E si frumos si destept. ◊ Ei si? ce-mi pasa mie? Ce importanta are? 2) (exprima un raport aditiv sau asociativ, formand numerale c*******e, numerale zecimale etc.) Treizeci si patru. Cinci intregi si doua zecimi. ◊ Si cu plus. 3) (exprima un raport adversativ) Dar; iar; insa. Il aude si nu-l vede. 4) (exprima un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus ca fac si voi face. 5) (stabileste legatura cu cele spuse anterior, mai ales, la inceputul unei propozitii interogative) Si unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu functie subordonatoare) pop. (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. Si a stiut dar n-a spus. /<lat. sic
INDISCRET, -A adj. Care se amesteca in mod nedelicat in secretele cuiva; lipsa de delicatete, de rezerva in legaturile sale cu oamenii. [Cf. fr. indiscret].
croznie (-ii), s. f. – 1. Cirlig folosit de hamali. – 2. Sarcina de lemne, constituita de cantitatea pe care o poate cara in spinare un om. – 3. Povara, sarcina, legatura, balot. – Var. crozna, crosna, crosna, crojna. Bg., sb., rut. krosnja „cos” (Cihac, II, 85; DAR); cf. ceh. krozno „cirlig de hamal”; incrozn(i)a, vb. (a cara o povara in spate); descrozn(i)a, vb. (a descarca, a da jos o povara).
FARA, conj., prep. I. (Urmat de o propozitie circumstantiala de mod sau de un infinitiv care ii tine locul, are valoarea unei negatii) A ascultat fara sa raspunda nimic. ♦ (Urmat de o propozitie concesiva sau de un infinitiv care ii tine locul) Desi nu..., cu toate ca nu... Fara sa fie desavarsit, e multumitor. 2. (Reg.; dupa negatie, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Inv.; adverbial) Decat, (in) afara de...; exceptand pe... II. Prep. 1. (Introduce complemente circumstantiale de mod si atribute, continand ideea de excludere) Lipsit de... om fara necazuri. ♦ (In legatura cu cuvinte care arata cantitatea sau masura, indicand cat lipseste pana la o masura deplina) Este ora zece fara cinci minute. ♦ (In operatii aritmetice de scadere) Minus, mai putin. Patru fara doi. 2. (Introduce complemente circumstantiale sociative negative) Pot eu sa traiesc si fara tine. ♦ (Introduce complemente circumstantiale instrumentale negative) A scos cuiele fara cleste. – Lat. foras „afara”.
RELATIE, relatii, s. f. 1. legatura, conexiune, raport intre lucruri, fapte, idei, procese sau intre insusirile acestora. ♦ (In logica matematica) Conexiune intre doi sau mai multi termeni (in multimea perechilor ordonate de elemente ale unei multimi date). 2. (La pl.) legatura intre doua sau mai multe persoane, popoare, state etc. ◊ Relatii de productie = raporturi economice care se stabilesc intre oameni in procesul de productie a bunurilor materiale. Relatii diplomatice = relatii politice cu caracter de continuitate intre state, stabilite prin agentiile diplomatice ale acestora. ♦ Legaturi de prietenie (cu oameni de seama, influenti). 3. Expunere, informatie; povestire, relatare. ◊ Loc. vb. A da relatii = a informa, a referi, a relata. [Var.: (inv.) relatiune s. f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.
DECONSOLIDARE, deconsolidari, s. f. Actiunea de a deconsolida si rezultatul ei. ♦ Spec. Pierdere a legaturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. – V. deconsolida.
FRATERNITATE ~ati f. 1) Caracter fratern. 2) legatura de solidaritate realizata pe baza unor idealuri comune; fratie. [Art. fraternitatea; fraternitatii] /<fr. fraternite, lat. fraternitas, ~atis
cimou, cimouri, s.n. (reg.) 1. legatura, papusa. 2. multime de oameni, gloata.
DECONSOLIDARE s.f. Actiunea de a deconsolida si rezultatul ei; (spec.; geol.) pierderea legaturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. [< deconsolida].
PRESENTIMENT s. n. sentiment vag in legatura cu ceea ce va veni; presimtire. (< fr. pressentiment)
POST-MORTEM adv., adj. invar. (In legatura cu distinctiile acordate unor oameni ilustri) Dupa moarte. – Loc. lat.
ComUNICATIV, -A, comunicativi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care intra usor in legatura cu ceilalti; sociabil. 2. (Despre unele manifestari ale oamenilor) Care se transmite usor de la o persoana la alta. – Din fr. communicatif, lat. communicativus.
ComUNICATIV, -A adj. 1. (Despre oameni) Care intra usor in legatura cu ceilalti; sociabil. 2. Usor de transmis de la o persoana la alta. [< fr. communicatif].
musuroi (musuroaie), s. n. – 1. Furnicar. – 2. Ridicatura de pamint. – Var. mosoroi, mosunoi, mosinoi. – Mr. sumuronu. Creatie expresiva, pornind de la mis- „ideea de furnicar”, cf. misuna „a furnica, a forfoti”, misuna „furnicare”, cu suf. -oi. Cihac, II, 198, a intuit legatura cu a misui, dar pleca de la sl. mesiti „a amesteca”; in acelasi fel, Puscariu 1098 si REW 5620 pornesc de la misuna, dar il explica prin lat. mixtiōnem. Celelalte explicatii sint fara valoare: din mausoleum, cu ajutorul unei metateze *mauseolum (Giuglea, Dacor., I, 497), sau din lat. mus araneus (Candrea; Scriban), corectat in *musaroneus (Graur, BL, V, 86). – Der. musuroi, vb. (a acoperi cu pamint, a face musuroi); musuroit, s. n. (musuroire).
ComUNICARE, comunicari, s. f. Actiunea de a comunica si rezultatul ei. 1. Instiintare, stire, veste; raport, relatie, legatura. 2. Prezentare, intr-un cerc de specialisti, a unei contributii personale intr-o problema stiintifica. – V. comunica.
NEComUNICATIV, -A, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intra usor in legatura cu ceilalti; nesociabil. – Ne- + comunicativ.
legatura ~i f. 1) Mod de reunire, de asamblare a doua corpuri prin care se limiteaza mobilitatea lor relativa si care permite, de obicei, transmiterea unor miscari de la unul la celalalt. 2) Obiecte de acelasi fel legate impreuna; manunchi. 3) Ansamblu de obiecte invelite in ceva; boccea. 4) Fasie de tifon folosita pentru pansare; bandaj; fasa. 5) Copertele si cotorul in care este legata o carte. 6) Mod de incrucisare a firelor la tesut sau la tricotat. 7) Mijloc de comunicare intre diferite puncte (rutiere, feroviare, aeriene, telefonice, radiofonice etc.); comunicatie. 8) mai ales la pl. Relatie intre fenomene, obiecte, persoane, comunitati. ~i de prietenie. 9) Concordanta, consecventa intre partile unei expuneri. 10) Dispozitiv care leaga doua sau mai multe piese, mecanisme, instalatii. 11) chim. Forta care leaga intre ei atomii unei molecule. [G.-D. legaturii] /<lat. ligatura
PENETRATIE ~i f. 1) Trecere prin masa unui obiect sau a unui material. ◊ Artera de ~ artera de circulatie care face legatura intre o localitate si imprejurimile ei. 2) Adancime pana la care patrunde un corp in altul. [G.-D. penetratiei] /<fr. penetration
COLATERAL, -A adj. Laturalnic, subordonat; secundar. ◊ (Jur.) Linie colaterala = legatura de rudenie care uneste intre ei pe frati si surori si pe descendentii acestora. [< fr. collateral].
COLATERAL, -A I. adj. situat alaturi, laturalnic, subordonat; secundar. ♦ (jur.) linie ~a = legatura de rudenie care uneste intre ei pe frati si surori si pe descendentii acestora. II. s. n. nava laterala a unei biserici. (< fr. collateral, lat. collateralis)
APOFIZA, apofize, s. f. 1. Proeminenta pe suprafata unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificatie de forma tubulara sau cilindrica a filoanelor, zacamintelor, corpurilor eruptive etc., care patrunde in rocile inconjuratoare. 3. (Arhit.) Mulura concava care marcheaza legatura dintre fusul unei coloane si baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis.
ComUNICARE s.f. 1. Actiunea de a comunica si rezultatul ei. 2. Instiintare, informatie, stire; raport. 3. Contact, relatie, legatura. 4. Prezentare intr-un cerc restrans de specialisti a unei contributii personale intr-o problema stiintifica; lucrare care face obiectul unei comunicari. ◊ Comunicare artistica = transmitere a mesajului artistic de la creator la receptor prin intermediul operei de arta. [< comunica].
APOFIZA s.f. 1. (Anat.) Parte proeminenta a unui os. ♦ (Bot.) Partea terminala, vizibila, a solzului seminal la corpurile mature. 2. Ramura secundara a unei roci eruptive. 3. Mulura concava care marcheaza legatura dintre fusul unei coloane si baza ei. [< fr. apophyse, cf. gr. apophysis – excrescenta].
CONFRERIE s.f. (Liv.) Asociatie constituita in vederea unor obiective religioase sau caritabile; (p. ext.) grup de oameni uniti prin aceleasi idei sau prin legaturi de alt ordin; confraternitate. [< fr. confrerie].
SENZUAL, -A adj. Care este in legatura cu simturile, care satisface simturile. ♦ (Despre oameni; adesea s.) Inclinat spre placeri trupesti. ♦ (Adesea adv.) Care tradeaza senzualitate. [Pron. -zu-al. / cf. fr. sensuel, it. sensuale].
APOFIZA s. f. 1. proeminenta a unui os. 2. umflatura la baza unei capsule. 3. ramura secundara a unei roci eruptive. 4. mulura concava care marcheaza legatura dintre fusul unei coloane si baza ei. (< fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenta)
sui (-ie), adj. – Subtire, zvelt, mladios. Originw incerta, probabil sl., cf. slov. sujati „a subtia”. legatura cu ceh., slov. suhaj „zvelt” (Cihac, II, 396) nu este sigura. – Der. suia, vb. refl. (a subtia); suiet, adj. (delicat); suiat, adj. (subtire, se zice despre fierul de marcat); suieratura, s. f. (fier de marcat); suita, s. f. (varietate de marmota, S**********s citillus), probabil prin aluzie la aspectul ei sau din slov. svisec (Cihac, II, 395; legatura cu bg. suek (Candrea), slov. suica (Scriban), este mai putin sigura).
vitrui (vitruiesc, vitruit), vb. – A debilita, a slabi, a extenua. Rut. vtroi(va)ti „a otravi” (Scriban). In Mold. legatura cu sl. vetrovati „a aerisi” (Tiktin) este indoielnica.
APOFIZA, apofize, s. f. 1. Proeminenta pe suprafata unui os. Apofiza vertebrelor. 2. (Arhit.) Mulura concava care marcheaza legatura dintre fusul unei coloane si baza ei. – Fr. apophyse (lat. lit. apophysis).
caltaveta f., pl. e (ngr. kaltsodeta, d. kaltsa [it. calza], coltun, ciorap, si -deta, care leaga. V. caltun). legatura care tine ciorapu pe picior (de ordinar elastica). Un ordin cavaleresc in Anglia. – Azi mai mult jartiera, un barbarizm pe care poporu nu l-a primit inca in est.
ComUNICA, comunic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de stire; a informa, a instiinta, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunitati sociale etc.) A se pune in legatura, in contact cu...; a vorbi cu... 2. Intranz. A fi in legatura cu..., a duce la... Camara comunica cu pivnita. – Din fr. communiquer.
ComUTATOR ~oare n. 1) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric sau a conexiunilor intre circuite; intrerupator. ~ automat. 2) Statie de telefoane care face legatura intre numerele ce se afla in cadrul ei. /<fr. commutateur
INTIMITATE ~ati f. 1) Caracter intim. 2) Atmosfera intima. 3) Prietenie intima; legatura stansa, familiara. 4) la pl. Lucruri intime; chestiuni pur personale. /<fr. intmite
zurgalau (-ai), s. m. – Clopotel. – Var. zurgalau. Probabil in legatura cu mag. zorgeni „a bate talanga” (Cihac, II, 540); totusi cf. zurgai, vb. (a balangani), pe care Tiktin il considera der. de la zurgalau, si care pare mai curind var. a lui zurui, zornai.
ABSTRACTIZARE, abstractizari, s. f. Operatie a gandirii prin care se separa ceea ce nu este separat sau separabil in realitate, de considerare a unui lucru independent de legaturile lui, a unei substante independent de atributele ei sau invers; abstractie. ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.
INTERIOR1 ~oare n. 1) Parte de dinauntru a unui obiect sau a unui spatiu inchis. 2) Mobilier al unei incaperi. 3) fig. Natura morala a unei persoane; univers spiritual. 4) Post telefonic instalat in camerele unei cladiri, unei institutii etc. care face legatura cu liniile exterioare printr-o centrala. [Sil. -ri-or] /<lat. interior, ~oris, fr. interieur
cioflec (-ce), s. n. – 1. Cupa, pahar in care se servesc bauturile. – 2. Buchet, manunchi, ciorchine. – Var. cioflic, ceflec. Origine expresiva. DAR sugereaza o legatura cu germ. Schuhfleck „petic.” – Der. ciofleaga, s. m. (om de nimic, vagabond); cioflac, s. m. (copil rasfatat); ciofleca (var. ciuflica), vb. (a atirna, a cadea).
batator, -oare adj. Care bate. Batator la ochi, izbitor (fr. frappant), atragator de atentiune. S.f., pl. ori. Scuturatoare, vergi impletite de scuturat covoarele si mobilele. legatura de fasii de hirtie puse intr’un bat de alungat mustele. Batoza. V. aparatoare, tiripleasca.
CONTEXTURA, contexturi, s. f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei tesaturi care definesc structura ei. 2. Mod in care sunt imbinate elementele unui tot; inlantuire, legatura. – Din fr. contexture.
SARCINA, sarcini, s. f. 1. Greutate, incarcatura pe care o duce un om sau un animal; povara. ♦ Apasare, greutate. ♦ Fig. Povara, balast. 2. legatura (de lemne, de fan, de paie) care poate fi dusa in spinare sau cu bratele. 3. Obligatie, indatorire, raspundere (materiala sau morala). ◊ Expr. A da pe cineva in sarcina cuiva = a da pe cineva in grija cuiva. A pune (ceva) in sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau raspunzator (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Calitate, slujba, rol. 5. Starea femeii gravide; perioada cat o femeie este gravida; graviditate. 6. Marime fizica care produce o stare de solicitare mecanica intr-un corp solid deformabil sau intr-un sistem fizic. ♦ Sarcina electrica = marime scalara ce caracterizeaza proprietatea unui corp de a crea in jurul sau un camp electric sau de a fi actionat atunci cand se afla in campul electric al altui corp. ♦ Putere activa data sau luata de un sistem tehnic generator, transmitator sau transformator de energie. – Lat. sarcina.
SEMNALIZARE, semnalizari, s. f. 1. Actiunea de a semnaliza si rezultatul ei; instiintare, comunicare prin semnale. 2. (Psih.) Punere a organismului in legatura cu mediul, prin anumite semnale. ◊ Sistem de semnalizare = totalitatea semnalelor prin care organismul se pune in legatura cu mediul inconjurator, prin intermediul scoartei cerebrale. Primul sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare legata de „semnalele directe”, adica de insusirile optice, acustice, olfactive etc. ale obiectelor din realitate. Al doilea sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare specifica oamenilor, legata de cuvinte, denumite de Pavlov semnale ale semnalelor directe; limbajul. 3. (Concr.) Instalatie pe un aerodrom, la o cale ferata, intr-un port, la intersectiile strazilor cu ajutorul careia se fac comunicari prin semnale la distanta. – V. semnaliza.
CUGET ~e n. 1) Capacitatea de a gandi; gandire. 2) Sentimentul responsabilitatii morale; constiinta. ◊ A-l mustra pe cineva ~ul, a avea mustrari de ~ a fi chinuit de remuscari. 3) Facultate a omului de a gandi si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect; minte; ratiune; judecata. /v. a cugeta
INTELECT ~e n. Facultate a omului de a gandi si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; judecata; ratiune; cuget; minte. /<lat. intellectus, fr. intellect
AVENTURA s.f. 1. Actiune indrazneata, extraordinara. ♦ Intreprindere riscanta, lucrare cu multe pericole. 2. Intriga amoroasa; legatura amoroasa intamplatoare. [< fr. aventure, it. avventura, lat. adventurus – care va veni].
DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanta. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanta de... ◊ Expr. Departe de mine gandul = nici nu ma gandesc... Pana departe = pe o distanta mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici macar putin; deloc. ♦ Intr-un loc indepartat; in departare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; in continuare, inainte. De departe = de la mare distanta, din departare. Ruda de departe = persoana apartinand unei ramuri indepartate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Intr-un moment departat de timpul prezent (in trecut sau in viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprima continuarea unei actiuni sau dainuirea in timp a unei situatii. Nu mai departe = a) (in legatura cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decat..., nu mai tarziu decat... Nu mai departe de ieri; b) (rar, intarind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am vazut. – De4 + parte.
STRIGOI, -OAIE, strigoi, -oaie, s. m. si f. (In superstitii) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma in timpul noptii intr-un animal sau intr-o aparitie fantomatica, pricinuind neajunsuri celor pe care ii intalneste; p. ext. om nascut intr-o zodie nefavorabila, care s-ar afla in legatura cu diavolul si s-ar ocupa cu vraji si cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rau, ursuz sau unui batran cu apucaturi demodate. – Striga + suf. -oi.
JUDECATA ~ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ◊ Cu ~ a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) Forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) Gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur. Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ◊ A da (sau a chema, a trimite) in ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), ~ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata
1) banda f., pl. bande, bende si benzi (fr. bande, vfr. bende, d. vgerm. binda, ngerm. band, legatura, c****a, bund, alianta. V. banta, bunt, panglica). Dunga lata ca ornament pe haine (cum e la mineca): banda de catifea. legatura, fasie de hirtie cu care se se inconjoara o carte ori un ziar care sa fie trimes pin posta: a trimete supt banda. – Si banta, pl. bente si benti.
DESPRE prep. 1. (Introduce un complement indirect, un complement circumstantial de relatie sau un atribut) In legatura cu..., privitor la..., referitor la..., de... Intelegea ca este vorba despre ei. ♦ (Inv.) Impotriva..., asupra... ♦ (Pop.) Dupa, dinspre. Var despre tata. 2. (Introduce un complement circumstantial de loc) Din partea, din regiunea, de la. ♦ (Pop.) Spre, inspre, catre. 3. (Introduce un complement circumstantial de timp) Aproape de..., catre....inspre. Era despre ziua. 4. (Introduce un atribut) – Din partea de..., dinspre... Peretele despre curte. 5. (Inv.; introduce un complement de agent, indicand autorul unei actiuni) De, de catre, din partea. – De4 + spre.
ABSTRACTIZARE s.f. (Fil.) Actiunea de a abstractiza si rezultatul ei. ♦ Operatie a gandirii constand in a degaja din multimea insusirilor si legaturilor unui obiect (sau mai multor obiecte, fenomene) pe cele fundamentale, esentiale, generale, neluand in considerare, ignorand (vremelnic) pe cele neesentiale. [< abstractiza].
CAPRIVI, Leo, conte von (1831-1899), general si om politic german. Cancelar (1890-1894), a continuat politica lui Bismarck de consolidare a legaturilor cu Austro-Ungaria si Italia. Pe plan militar a intarit potentialul de lupta al armatei.
RATIUNE, (2, 3) ratiuni, s. f. 1. Facultatea omului de a cunoaste, de a gandi logic, de a intelege sensul si legatura fenomenelor; p. ext. judecata, minte. ♦ Treapta a doua a cunoasterii, caracterizata prin faptul ca opereaza cu notiuni, judecati si rationamente. 2. Temei, motiv, justificare. ◊ Ratiune de stat = principiu in baza caruia o autoritate de stat ia unele masuri de interes general, trecand peste interesul particular. ◊ Expr. Ratiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifica, motiveaza existenta (unui lucru). 3. (Mat.) Ratie (2). [Pr.: -ti-u-] – Din lat. ratio, -onis.
COPULATIV, -A, copulativi, -e, adj. 1. (Despre conjunctii) Care leaga parti de propozitie sau propozitii de acelasi fel. ◊ Verb copulativ = verb care intra in alcatuirea predicatului nominal, facand legatura dintre subiect si numele predicativ. Propozitie copulativa = propozitie coordonata, legata de coordonata ei printr-un raport de asociere in interiorul unei fraze. 2. (Log.; despre judecati afirmative) Care are mai multe subiecte legate de acelasi predicat. – Din fr. copulatif, lat. copulativus.
AFRICAN, A (‹ Africa) s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia bastinasa de rasa negrid-australoida a Africii. 2. Adj. Care apartine Africii sau populatiei ei, privitor la Africa sau la populatia ei. ♦ Arta a. (sau arta neagra) = arta care s-a dezvoltat in strinsa legatura cu cultul si obiceiurile tribale, prezentind o mare diversitate de la un grup de populatie la altul. Ea se manifesta mai ales in sculptura antropomorfa si animaliera (figuri de sefi si stramosi, totemuri, masti etc.), in tesaturi, in orfevrarie si in obiecte de uz zilnic. Se caracterizeaza prin acuitatea observatiei, stilizarea expresiva si prin sensul simbolic al imaginilor. A influentat curentele artistice din sec. 20 (fovism, cubism, expresionism).
CODITA, codite, s. f. 1. Diminutiv al lui coada. ♦ Semn grafic care intra in alcatuirea unor litere. 2. Fig. om lipsit de caracter si personalitate, care serveste ca unealta a cuiva; codos (2). 3. (In legatura cu o stire, un zvon) Adaos, infloritura, exagerare. – Coada + suf. -ita.
STINGHIE ~i f. 1) Bucata de lemn lunga si ingusta, fixata de-a curmezisul unei constructii pentru a face legatura dintre diferite elemente ale acesteia si pentru a le intari. 2) Parte a scheletului omului, unde se articuleaza femurul cu oasele bazinului. [G.-D. stinghiei; Sil. -ghi-e] /Orig. nec.
crosna, crosne, s.f. (reg.) 1. carlig, funie sau curea cu care se prinde un pachet dus in spinare. 2. legatura, sarcina, maldar de lemne sau de vreascuri pe care le poate duce un om in spinare. 3. orice sarcina dusa in spinare (bagaj, traista, ranita, rucsac etc.). 4. umflatura, bolta.
OPTIC, -A adj. Referitor la vedere, de vedere; in legatura cu optica. ♦ Centru optic = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata. [< fr. optique, cf. lat. opticus].
CONTEXTURA s. f. 1. mod de impletire a firelor unei tesaturi, care definesc structura ei. 2. mod in care sunt legate intre ele diversele elemente ale unui tot; inlantuire; legatura. ◊ (fig.) structura, schelet. (< fr. contexture)
ECLUZIUNE s. f. actiunea de a face legatura intre doua portiuni cu nivele diferite ale traseului unei cai navigabile si rezultatul ei. (< ecluza)
otova adj. – Plan, egal, uniform. Origine necunoscuta. Numai Cihac, II, 234 presupune o origine sl. fara sa poata indica etimonul. legatura cu rus. ot tog „de asta” (Tiktin) sau cu bg. ot tova „al ei” (Scriban) e dubioasa.
rasfug (-guri), s. n. – 1. Inflamatie a ugerului la oi. – 2. Mesteca (Chondrilla juncea). – 3. Dalac (Paris quadrifolia). – Var. rasfulg. Origine indoielnica. Tiktin pune in legatura acest cuvint cu mr. sfulg „fulger”, it. sfolgorare „a fulgera”. E greu de aflat originea cuvintului, atita timp cit boala pe care o indica este nedeterminata (Dame o traduce prin: „ameteala a oilor”; dupa Scriban, se crede ca este o boala datorata alegarii oilor). Nu trebuie eliminata legatura cu fugi. – Der. rasfu(l)gi, vb. (a se imbolnavi oile).
FERECAT2, -A, ferecati, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau partial cu metal; intarit prin legaturi metalice. ♦ Imbracat sau impodobit cu placi din metal pretios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanturi, in obezi (dupa ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre usi, incaperi) Incuiat, zavorat. 4. Prevazut cu crestaturi, santuri, zimti. – V. fereca.
druete (-eti), s. m. Par, bita. Origine necunoscuta. Dupa Diculescu 482, din gr. δρῦς; Rosetti, II, 116, il pune in legatura cu alb. dru „lemn”.
COPULATIV, -A adj. 1. (despre conjunctii) care leaga (parti de) propozitii de acelasi fel. ♦ verb ~ = verb in alcatuirea predicatului nominal, facand legatura intre subiect si numele predicativ; copula (1); propozitie ~a = propozitie coordonata legata prin asociere de coordonata ei. 2. (log.; despre judecati afirmative) care are mai multe subiecte legate de acelasi predicat. (< fr. copulatif, lat. copulativus)
votru (-ri), s. m. – 1. Codos, p******t. – 2. (Trans.) Petitor. – Var. Mold. hotru, Banat motru si der. Origine incerta. Pare sa depinda de sb. motriti „a privi”, dar rezultatele rom. nu sint clare. legatura cu sl. votri „fierar”Tiktin) nu pare mai convingatoare. Poate metateza lui *vrotu (vrut) ‹ a vrea, cf. vruta „codoasa”. – Der. votri, vb. (a codosi; Mold., a critica, a insulta; Trans., a aranja o casatorie); votrie (var. votrenie), s. f. (codoslic). Cf. Iordan, BF, IX, 122.
zablau (-ai), s. m. – 1. Voinic, vlajgan. – 2. Ciine mare, ciine de paza. Origine incerta. A fost pus in legatura cu mag. zaballo „mincau” (Candrea; Galdi, Dict., 185). Este var. lui zaplan, s. m. (vlajgan), care se foloseste in Munt.
ECHIPA, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui sef, indeplinesc in acelasi timp o munca sau o actiune comuna. ◊ Spirit de echipa = legatura spirituala intre membrii unei echipe, care sta la baza conlucrarii lor. ♦ Grup de sportivi constituit intr-o formatie, in cadrul careia se antreneaza, sub conducerea unui specialist, si participa la competitii. ♦ Fiecare dintre cele doua formatii care isi disputa un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. equipe.
ALIANTA, aliante, s. f. 1. legatura (temporara) intre doua sau mai multe grupuri in vederea realizarii unui scop comun; legatura stabilita intre doua sau mai multe state, pe baza unui tratat. ◊ Alianta dintre clasa muncitoare si taranimea muncitoare = legatura stransa, tovarasie, colaborare intre clasa muncitoare si taranimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, in vederea luptei comune pentru desfiintarea exploatarii omului de catre om, pentru construirea socialismului si desfiintarea claselor. 2. (In expr.) Ruda prin alianta = persoana devenita, prin contractarea unei casatorii, ruda cu rudele sotiei sau ale sotului. [Pr.: -li-an-] – Fr. alliance.
hatcadau (-ai), s. m. – (Mold.) Pasare de curte, giscan sau cocos foarte mare. Mag. heckedő (Draganu, Dacor., III, 719). DAR il pune gresit in legatura cu mag. acogato „bataus”.
chiciura s. f. – Promoroaca. Bg. kicur (Conev 75; DAR); mai ales in Munt. Se confunda cu bg. kicor „ciorchine” – Der. inchiciuri (var. inchiciura), vb. (a se acoperi de chiciura). Cicura, s. f. (chiciura), pe care Cihac, II, 52, il pune in legatura cu ceh. cikor, trebuie sa fie o forma cu metateza a aceluiasi cuvant.
Aglauros (sau Agraulos) 1. Fiica lui Actaeus, primul rege al Atticei, si sotia lui Cecrops. 2. Fiica lui Cecrops si a lui Aglauros (1.), in legatura cu care circulau mai multe legende. Se spunea, de pilda, ca zeita Athena i-a dat in pastrare lui Aglauros si surorilor ei, Herse si Pandrosos, un cufar pe care le-a interzis sa-l deschida. Curioase, cele trei surori au incalcat porunca zeitei: deschizind cufarul, l-au gasit inauntru pe Erichthonius, copilul Athenei, in jurul caruia era incolacit un sarpe infricosator. Inspaimintate de aceasta priveliste, cele trei surori si-au pierdut mintile si s-au aruncat de pe stincile Acropolei, primindu-si astfel pedeapsa cuvenita. O alta legenda relateaza ca Aglauros a fost transformata intr-o statuie de piatra de catre Hermes, pentru faptul ca s-a impotrivit unirii acestuia cu Herse.
RACORDARE, racordari, s. f. Actiunea de a racorda si rezultatul ei. ♦ (Concr.) Portiune din suprafata unei tevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea intre doua zone cu sectiuni diferite. ♦ Locul de legatura a doua elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Realizarea unei legaturi intre doua portiuni ale unui drum sau ale unei cai ferate prin introducerea intre ele ale unui tronson de traseu cu axa curba. – V. racorda.
AFINITATE, afinitati, s. f. 1. Potrivire intre oameni sau intre manifestarile lor, datorita unor inclinatii care ii apropie. 2. Proprietate a substantelor de a intra unele cu altele in combinatii chimice. 3. (Jur.) legatura de rudenie creata prin casatorie intre unul dintre soti si rudele celuilalt sot. – Fr. affinite (lat. lit. affinitas, -atis).
ComPRomISORIU, -IE, compromisorii, adj. (Livr.) Care este in legatura cu un compromis. ◊ Judecata compromisorie = judecata pronuntata de arbitri. Clauza compromisorie = clauza a unui contract prin care se mentioneaza ca dificultatile survenite in executarea lui vor fi rezolvate de arbitri. – Din fr. compromissoire.
coricov (-va), adj. – (Mar) paduret. Origine incerta. Din sl. goruku „amar” (DAR) sau din sb. gorak „amar” (Scriban); insa fonetismul nu este clar. Mai curind, in legatura cu radacina expresiva corc-.
ORGANIZATIA DE SOLIDARITATE A POPOARELOR AFRO-ASIATICE (in engl.: Afro-Asian People’s Solidarity – A.A.P.S.O.), organizatie internationala neguvernamentala, cu sediul la Cairo (Egipt), creata in 1957, ca un for de legatura intre popoarele Africii si Asiei, in scopul asigurarii dezvoltarii lor economice, sociale si culturale si coordonarii luptei impotriva imperialismului, colonialismului, neocolonialismului si rasismului. La activitatile ei iau parte comitete nationale sau organizatii nationale din 75 de tari (1984).
Echo, nimfa care cunpstea legaturile de dragoste ale lui Zeus. Ea o tinea de vorba pe Hera, in timp ce sotul acesteia alerga dupa nimfe. Dindu-si seama de inselatoria ei, zeita, minioasa, a transformat-o in ecou. Dupa o alta versiune, Echo s-a indragostit de Narcissus, dar dragostea ei n-a fost impartasita. Atunci ea s-a retras in singuratate si s-a topit de durere, nemairaminindu-i decit vocea – ecoul.
GOLF1 s. n. 1. Joc sportiv, intre doua sau patru persoane, in care se urmareste introducerea unei mingi mici si dure in mai multe gauri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei cu o crosa. 2. (In sintagma) Pantaloni golf = pantaloni (initial de sport) mai largi decat cei obisnuiti, legati strans dedesubtul genunchiului, cu faldurile cazand (pana deasupra gleznei) peste legatura. – Din engl., fr. golf.
CONDITIONAT, -A conditionati, -te, adj. (In expr.) Aer conditionat = aer mentinut prin instalatii speciale in conditii optime de temperatura, umiditate si puritate. (Psih.) Reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta cerebrala intre doua focare de e*******e care coincid in timp; constituie mecanismul fiziologic universal care sta la baza activitatii nervoase superioare la om si la animale si asigura adaptarea precisa a organismului la mediul inconjurator. [Pr.: -ti-o-]. – Fr. conditionne.
CALINESCU, Armand (1893-1939, n. Pitesti), om politic roman. Unul dintre liderii Partidului National-Taranesc. De mai multe ori ministru si prim-min. (mart.-sept. 1939). Promotor al politicii traditionale de mentinere si dezvoltare a legaturilor cu Marea Britanie si cu Franta, inclusiv cu statele din Mica Antanta si Intelegerea Balcanica. Unul dintre colaboratorii apropiati ai regelui Carol II. Aparator consecvent al independentei si integritatii teritoriale a Romaniei. Adversar al Germaniei hitleriste si al agenturii ei din Romania – Garda de Fier – impotriva careia a adoptat masuri represive; asasinat de legionari (sept. 1939). Memorii.
CURMA, curm, vb. I. I. 1. Tranz. (Despre sfori, franghii, legaturi) A strange tare, a patrunde in carne; a strangula. 2. Tranz. A taia un lemn de-a curmezisul. ♦ Tranz. si refl. A (se) frange, a (se) rupe. 3. Refl. (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. Fig. 1. Tranz. si refl. A (se) intrerupe brusc; a (se) termina. ♦ A(-si) pune capat vietii, zilelor; a (se) omori. 2. Tranz. A incheia sau a intrerupe o conversatie. – Cf. alb. kurmue.
FERECA, ferec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau partial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenta si durabilitate; a intari un obiect (de lemn) prin legaturi metalice. ♦ A imbraca un obiect cu placi din metal pretios, a impodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanturi, in obezi etc. un om arestat sau condamnat; a incatusa. 3. A incuia, a zavori o usa, o incapere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se inchide sau a se izola in casa, fara sa (mai) vada pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moara spre a le face crestaturi, santuri, zimti. ♦ A face zimti pe muchia unei monede; a zimtui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).
AFINITATE, afinitati, s. f. 1. Potrivire intre oameni sau intre manifestarile lor, datorita asemanarii spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a doua substante de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) legatura de rudenie creata prin casatorie intre unul dintre soti si rudele celuilalt sot. – Din fr. affinite, lat. affinitas, -atis.
RAZLET ~eata (~eti, ~ete) 1) Care este situat aparte; despartit de mediul din jur; separat; izolat. Sate ~ete. 2) Care rataceste din loc in loc; in stare de vagabondaj. 3) (despre sunete, vorbe etc.) Care este lipsit de legatura; fara continuitate; izolat; sporadic. 4) rar (despre ochi, priviri) Care exprima dezorientare; ratacit. /v. a (se) razleti
VOT ~uri n. Opinie exprimata de cetateni in legatura cu promovarea unei candidaturi, cu adoptarea unei propuneri sau a unei hotarari. Drept de ~. ◊ ~ de blam dezaprobare publica manifestata de membrii unei colectivitati fata de un conducator sau de un imputernicit al ei. ~ deliberativ vot cu rezultat hotarator. /<lat. votum, it. voto, fr. vote
scala s. f. – Febra aftoasa. Origine necunoscuta. legatura cu sl. skala „aschie” (Cihac, II, 329), nu este probabila. Aceasta boala care provine din cauza murdariei, ar putea sa-si lege numele intru citva de lat. squalidus „murdar”, mai ales ca denumirea ei nu pare sa fie mostenita.
JUXTAPUNERE, juxtapuneri, s. f. Actiunea de a juxtapune si rezultatul ei; alaturare, juxtapozitie. ◊ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcatuitoare ale unei propozitii sau fraze, care consta in simpla lor alaturare, fara ajutorul vreunui cuvant de legatura; parataxa. – V. juxtapune.
ROBOT (‹ fr.; {s} ceh. robota „munca”) s. m. Aparat automat al carui program contine un sistem complex de legaturi inverse (cu reactie) stabilite la anumite e*******i exterioare si care, ca urmare, este capabil de o serie de actiuni dirijate. El poate inlocui efortul uman, desi nu are, in cele mai multe cazuri, vreo asemanare cu omul sau sau un mod de functionare de tip uman. Termenul a fost preluat din piesa „R.U.R.” (1920) apartinand scriitorului ceh Karel Capek. In prezent se utilizeaza r. foarte performanti la fabricarea de automobile, asamblarea de avioane, realizarea de produse electronice sau executa unele lucrari in conditii periculoase pentru om. R. cu forma omeneasca sunt numiti androizi.
TRANSBORDA, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta marfurile sau oamenii dintr-un tren in altul sau de pe o nava pe alta (continuand calatoria). ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, cand cele doua linii nu au legatura directa. ♦ Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul cand circulatia pe un drum s-a intrerupt intr-un anumit loc. – Din fr. transborder.
RAMPA ~e f. 1) Platforma situata la nivelul care inlesneste operatiile de incarcare si de descarcare a unui vehicul. 2) Balustrada a unei scari sau a unui pod. 3) Partea din fata a unei scene, unde sunt instalate aparatele de iluminare. ◊ A vedea lumina ~ei a fi jucat spectacolul in fata publicului; a intra in repertoriul unui teatru. A chema la ~ a cere, prin aplauze, ca artistii sa revina pe scena la sfarsitul spectacolului. 4) Portiune inclinata a unui drum. 5) Excavatie miniera de legatura intre un put de extractie si galeria de transport. /<fr. rampe, germ. Rampe
SEMNALIZARE s.f. 1. Actiunea de a semnaliza si rezultatul ei; comunicare facuta prin semnale. ♦ Sistem de semnale folosit intr-un anumit loc, intr-o oarecare imprejurare. 2. Instalatie pentru a da semnale (pe un aerodrom, pe o cale ferata etc.), cu ajutorul careia se fac comunicari la distanta. 3. legatura organismului cu mediul inconjurator facuta prin anumite semnale. [< semnaliza].
PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) Manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar legatura de ata avand forma de „8”. 6) Fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa
Harmonia, fiica zeului Ares si a Aphroditei (intr-o alta varianta, a lui Zeus si a Electrei), casatorita cu Cadmus (v. si Cadmus). De numele ei au ramas legate niste daruri faimoase pe care le-a primit la nunta: e vorba de un colier daruit de Hephaestus si de o rochie din partea zeitei Athena. Aceste daruri – imbibate cu o otrava ucigatoare de catre cei doi zei care nu puteau uita legatura nelegiuita dintre Ares si Aphrodite, parintii Harmoniei, – aveau sa aduca nenorocire urmasilor Harmoniei si aveau sa joace un rol hotaritor in organizarea expeditiei celor sapte impotriva cetatii Thebae, precum si a expeditiei epigonilor (v. si Amphiaraus, Eriphyle).
voame (vom, vomut), vb. – A vomita, a varsa. – Var. voma. Mr. vom, vumut, voamire. Lat. vomere (Candrea). In Banat, Trans. si Timoc (ALR, I, 145 si II, 38). Este dubletul lui vomita, vb., din lat. vomitare (sec. XIX). – Der. vomatura (var. vomitura), s. f. (varsatura), in Banat; vonicer(iu), s. m. (lemn-ciinesc, Evonymus europaues), negresit in loc de *vomicer, datorat mirosului sau gretos. (legatura cu vo(i)nic „viteaz”, sugerata de Tiktin, nu pare probabila).
ba adv. (vsl. ba) Nu: Da ori ba? Nu stiu daca vine ori ba. Ca particula intaritoare: Esti dator! Ba nu-s! Ba esti! Ba nu! Ba da! – Ba zau? Zau! Adevarat! Cum se poate? – Ba ca? (= caci) chear (Iron.), curat asa, chear asa! – Ba bine ca nu! Se putea altfel? D’apoi cum crezi? De sigur! – Singur sau in legatura cu chear, inca, nici ild. ci: vecinu nu prea vede, ba (sau ba inca, ba chear), e orb cum se cade! Nu vede ba nici nu aude! – Cind.... cind, aci... aci: ba la unii, ba la altii; ba e alba, ba e neagra!
RUPT2, -A, rupti, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. ~ , gaurit (prin intrebuintare). ♦ Cu carnea trupului sfasiata; ranit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinari introduse prin prep. de, aratand cauza) Zdrobit, coplesit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, ~ Lant rupt. ♦ Expr. (Reg.) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu va zic rupt-ales Ca asa fara nici o randuiala Nu putem nici pana dimineata Ramanea. ~ 3. ~; smuls, v. cules. Floare rupta. ♦ Expr. Bucatica rupta = v. bucatica. 4. ~ , indepartat; care a pierdut legatura cu....
ghici (ghicesc, ghicit), vb. – A descoperi, a afla, a intui. – Var. (inv.) gici. Mr. angucescu, angucire. Origine obscura. Pare a fi in legatura cu sl. gadati „a ghici” (Cihac, II, 111; Berneker 288), prin intermediul sl. gadaci „ghicitor” (DAR) sau al bg. gatka „ghicitoare” (Pascu, apud Philippide, II, 714), de unde o forma rom. *gid(a)ci sau gitci, redusa ulterior. Cf. si bg. gatkam „a propune o ghicitoare”, gadam „a ghici”. Der. de la ghioc, propusa de Laurian si pastrata de Scriban, nu pare posibila. Der. ghicitor, s. m. (om care prezice viitorul); ghicitoare, s. f. (femeie care prezice viitorul; cimilitura; brindusa-de-toamna, Colchicum autumnale); ghicitura, s. f. (cimilitura); ghiceala, s. f. (cimilitura).
LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.
iuda (iude), s. f. – 1. Camatar. – 2. om tradator, fatarnic, prefacut. – 3. om fara mila. – 4. Duh rau. – 5. (Arg.) Agent, curcan. – 6. Vint. – 7. Copaci doboriti de vint. De la Iuda (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 184; DAR). Cihac, II, 152, explica sensul 7 din sl. judu „membru”, care nu pare clar. Ar putea fi mai curind o extindere a sensului 6, care se explica, la rindul lui, printr-o confuzie cu iuga, s. f. (vint de sud), din bg., sb. jug. – Der. iudalic, s. n. (Arg., tradare; misiunea agentului de politie); iudi, vb. (a ademeni, a seduce, a face sa pacatuiasca), cf. Iordan, BL, IX, 65 (dupa DAR, in legatura cu rut. juditi).
VOT, voturi, s. n. 1. Exprimare a opiniei cetatenilor unui stat in legatura cu alegerea reprezentantilor lor in organele de conducere; opinie exprimata de membrii unei adunari constituite in legatura cu o candidatura, cu o propunere sau cu o hotarare; adeziune data in acest scop. ◊ Vot de incredere (sau de neincredere) = vot prin care un parlament aproba (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegatorilor de a-si exprima vointa pentru alegerea reprezentantilor in organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotararilor de catre organele de stat, obstesti etc. 3. (In sintagma) Vot de blam = sanctiune prin care o colectivitate organizata isi manifesta prin vot dezaprobarea fata de o actiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. – Din fr. vote.
cioflingar (cioflingari), s. m. – om de nimic, secatura, vagabond. – Var. cioflecar, ciofle(n)gar. Origine incerta. Este considerat de obicei der. de la germ. Schuhflicker „pantofar” (Borcea 181; Tiktin; Iordan, RF, II, 272; cf. DAR), pentru care nu exista dificultati; la fel de bine insa ar putea fi vorba de un der. de la cioflec, sau de la ciof, var. de la ciuf, a carui der. este mai dificila fonetic dar se potriveste mai bine sensului. Dupa Graur 139, din. tig. coχengere „pantofar”. Oricum, nu poate fi valabila explicatia semantismului propusa de Graur, ca pantofarii obisnuiau sa poarte haine mai mult sau mai putin occidentale. Daca etimonul este exact, este vorba de o legatura care apare adesea, intre notiunea de „pantofar” si cea de „inselator”, cf. potlogar, papugiu, a incalta, a potcovi, etc.
