caracter n., pl. e (fr. caractere, it. carattere, lat. character, -eris, d. vgr. haracter, -eros, semn sapat, marca, tipar, d. harasso, gravez. V. harag, haraxesc). Semn de care te servesti la scris, litera. Fig. Fel de suflet: caracter blind. Tarie, curaj: a arata ca ai caracter. Nobleta, bunatate: om de caracter. Semn distinctiv: caracterele gloriii, ratiunea e caracteru omului. Expresiune, fizionomie: dans de caracter. Titlu, demnitate, misiune: un trimes [!] cu caracter de ambasador. – Si caracter (dupa it.) si (vechi) haractir (dupa ngr.).

BALTA, balti, s. f. 1. Intindere de apa statatoare, de obicei nu prea adanca, avand o vegetatie si o fauna acvatica specifica; zona de lunca inundabila, cu locuri in care stagneaza apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face un gest, a spune o vorba care stanjeneste prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau mocirla; (prin exagerare) cantitate mare de lichid varsat pe jos; baltoaca. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. balte.

BURGHEZ, -A, burghezi, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtand caracterul ei; care face parte din burghezie. 2. S. m. si f. Persoana care apartine burgheziei; ◊ Mic-burghez: a) persoana care face parte din mica burghezie; b) fig. persoana cu vederi inguste; filistin. 3. (In oranduirea feudala) Orasean, targovet. [Pl. si: burgheji] – Din it. borghese.

IDEALISM s. n. 1. Orientare in filozofie, opusa materialismului, care considera spiritul, constiinta, gandirea ca factor primordial, iar materia, natura, existenta ca factor secund, derivat. ◊ Idealism obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual pus la baza existentei ca o realitate de sine statatoare, independenta de constiinta individuala. Idealism subiectiv = idealism care identifica spiritul cu constiinta individuala, negand existenta independenta de aceasta a realitatii materiale. Idealism absolut = idealism care admite identitatea spirituala cu realitatea obiectiva. 2. (Rar) caracterul omului idealist (2). [Pr.: -de-a-] – Din fr. idealisme.

ZGARCENIE, zgarcenii, s. f. Insusirea de a fi zgarcit; caracterul omului zgarcit; avaritie, calicenie. – Zgarci² + suf. -enie.

MEDULAR, -A, medulari, -e, adj. Care apartine maduvei spinarii sau maduvei osoase, care se refera la maduva spinarii sau la maduva osoasa ori are caracterele ei; care alcatuiesc maduva. ◊ Canal medular = canal in interiorul coloane vertebrale, in care se afla maduva spinarii; canal rahidian. – Din fr. medullaire.

PILOZITATE, pilozitati, s. f. (Anat.) Prezenta parului pe fata, pe corpul si pe membrele unei persoane, care constituie unul dintre caracterele ei s*****e secundare. – Din fr. pilosite.

POAMA, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poama acra = persoana uracioasa, cicalitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos si mezocarpul carnos, provenit din dezvoltarea si modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe taiate felii, uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafida. ♦ Vita de vie. ♦ (La pl.) Coacaz. 4. Fig. Persoana lipsita de seriozitate si de caracter; om de nimic, ticalos, derbedeu. ♦ Femeie imorala, usuratica, stricata. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-canelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momitei = vuietoare; poamele-matei = arariel; poame-de-pamant = cartof. – Lat. poma.

FIZIOGNomONIE s. f. Tendinta de a determina caracterul omului dupa infatisarea lui fizica, indeosebi dupa fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie.

FIZIONomIST, -A, fizionomisti, -ste, s. m. si f. Persoana care are (sau pretinde ca are) insusirea de a cunoaste caracterul oamenilor dupa trasaturile fetei lor. [Pr.: – zi-o-] – Din fr. physionomiste.

REFRACTAR, -A, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezista la temperaturi inalte fara a-si schimba structura, compozitia si caracterele. ◊ Caramida refractara = caramida fabricata dintr-un material special, rezistenta la temperaturi inalte, folosita la captusirea focarelor de la cuptoarele industriale, de la cazanele de incalzire centrala, de la locomotive etc. 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care se impotriveste la ceva, care opune rezistenta fata de ceva, care nu este receptiv la ceva. – Din fr. refractaire, lat. refractarius.

CONCERT, concerte, s. n. 1. Executare in public a unor opere muzicale. ♦ Piesa muzicala ampla scrisa pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestra, care se distinge prin complexitatea facturii si prin caracterul ei virtuos-tehnic. ◊ Concert pentru orchestra = lucrare orchestrala de virtuozitate. 2. (Rar) Intelegere, unire, acord intre mai multe state sau persoane in vederea unui scop comun. – Din fr. concert, it. concerto.

MUCILAGIU, mucilagii, s. n. 1. Substanta cleioasa care se afla in semintele de cereale, de leguminoase sau de plante uleioase, folosita, pentru proprietatile ei emoliente, in medicina, la aplicarea de cataplasme, lotiuni etc. 2. Material cleios (daunator) rezultat prin degradarea compusilor celulozei din pasta de hartie, sub actiunea unor ciuperci si bacterii. ♦ Material cleios obtinut prin macinarea si hidratarea pastei de hartie, pana la pierderea caracterului ei fibros. – Din fr. mucilage, lat. mucilago.

TEMPO s. n. 1. Viteza, iuteala cu care se executa o piesa muzicala, conform continutului si caracterului ei. ♦ Ritm, cadenta. 2. (Lingv.) Viteza de succesiune a silabelor cuvintelor in cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo.

SINUOS, -OASA, sinuosi, -oase, adj. Care are o linie serpuitoare, plina de cotituri; cotit; serpuitor. ♦ Fig. (Despre caracterul oamenilor) Schimbator, sovaielnic; plin de reticente. [Pr.: -nu-os] – Din fr. sinueux, lat. sinuosus.

INFLEXIBIL adj. 1. neelastic, neflexibil, rigid, tare, teapan. (O bara, o nuia ~.) 2. decis, darz, ferm, hotarat, intransigent, neabatut, neclintit, nestramutat, nesovaitor, statornic, (inv.) nepregetator. (om ~; caracter ~.)

CARPA ~e f. 1) Bucata de material textil folosita la sters praful, vasele etc.; petica. ~ de praf. 2) Obiect de imbracaminte vechi. 3) depr. om lipsit de caracter; om de nimic. [G.-D. carpei] /<bulg. karpa, sb. krpa

CROIALA ~ieli f. 1) Felul in care este croita o haina. 2) fig. Fel de a fi al omului; caracter; fire; natura. [G.-D. croielii; Sil. cro-ia-] /a croi + suf. ~eala

DUH ~uri n. 1) (in superstitii) Fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; fantoma; spirit; vedenie; naluca; aratare; stafie. 2) Latura psihica a omului; suflet. 3) Facultate mintala; minte. ◊ Sarac cu ~ul naiv. Vorba de ~ vorba spirituala. 4) inv. Proces fiziologic prin care organismul foloseste oxigenul si elimina bibxidul de carbon pentru intretinerea vietii; rasuflare; respiratie. ◊ A-si da ~ul a muri. Intr-un ~ intr-un suflet; intr-o fuga. 5) inv. Fel de a fi al omului; caracter; fire; natura. /<sl. duhu

FIRE ~i f. 1) Lume materiala; natura inconjuratoare. 2) Fel de a fi al omului; caracter; natura. 3) Judecata sanatoasa; cuget. ◊ In toata ~ea a) matur; b) cu mintea sanatoasa. [G.-D. firii] /v. a fi

FIZIONomIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Persoana care pretinde ca ar cunoaste caracterul oamenilor dupa fizionomie. /<fr. physionomiste

JAVRA ~e f. fam. 1) Caine jigarit, care trezeste mila si repulsie, potaie; cotarla; jigodie. 2) fig. om lipsit de caracter; om de nimic. [Sil. ja-vra] /Din Javana

SINUOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre drumuri, rauri etc.) Care are multe cotituri; serpuit. 2) fig. (despre caracterul oamenilor) Care sovaie; sovaielnic; nehotarat. [Sil. -nu-os] /<fr. sinueux, lat. sinuosus

TRASNAIE ~ai f. 1) Fapta neobisnuita prin caracterul ei ciudat. A face ~ai. 2) Idee sau nascocire nastrusnica. [G.-D. trasnaii] /a trasni + suf. ~aie

GRAFOLOGIE s.f. Studiul raporturilor care exista intre scrisul unei persoane si caracterul ei. ◊ Grafologie patologica = disciplina care se ocupa cu studierea deformarii scrisului in urma unei boli mintale. ♦ Studiul asupra caracterului scrisului cuiva in scopul recunoasterii autenticitatii unor documente, inscrisuri etc. [Gen. -iei. / < fr. graphologie, cf. gr. graphein – a scrie, logos – stiinta].

SOCIABILITATE s.f. Insusire, capacitate a oamenilor de a trai in societate. ♦ Insusirea, caracterul omului de a fi sociabil. ♦ (Biol.) Dispersarea indivizilor aceleiasi specii intr-o grupare vegetala. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sociabilite].

ASTROLOGIE s. f. pseudostiinta care pretinde ca poate prezice destinul si caracterul omului dupa pozitia si miscarea astrilor. (< fr. astrologie, lat., gr. astrologia)

FIZIOGNomONIE s. f. disciplina avand ca obiect cunoasterea caracterului omului dupa aspectul fizic si dupa fizionomie. (< fr. physiognomonie)

FIZIONomIST, -A s. m. f. cel care incearca sa determine caracterul oamenilor dupa trasaturile fetei. (< fr. physionomiste)

SUSCEPTIBILITATE s. f. 1. calitatea, caracterul omului susceptibil; accentuare bolnavicioasa a sensibilitatii. 2. predispozitie a corpului de a suferi mai mult sau mai putin influenta agentilor externi sau interni. 3. capacitatea de a suferi modificari sub actiunea influentelor exterioare. ◊ marime fizica ce exprima aceasta capacitate; susceptivitate. (< fr. susceptibilite)

NE VARIETUR (lat.) sa nu se schimbe – Mentiune pe coperta unei editii indicand caracterul ei definitiv.

cazut, -a adj. (d. cad). Fig. Decazut, corupt: om, caracter cazut. Cazut in lupta (sau numai cazut), mort in lupta. Cazut la pat, cazut bolnav la pat. Cazut la betie, ajuns la betie, devenit betiv. Rar (d. a se cadea). Cuvenit: fa-ti cazuta datorie!

CARACTER, caractere, s. n. 1. Ansamblul insusirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifesta in modul de comportare, in ideile si in actiunile sale. ♦ Personalitate morala ferma. ♦ Insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. om de caracter. 2. Individualitate care prezinta trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. ♦ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = forma prelucrata pentru scena a dansurilor populare. 3. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Insusire, particularitate a unui organism. Caractere mostenite (sau ereditare) si caractere dobandite (sau neereditare). 4. Caracteristica a unui ansamblu de litere, cifre, accente si semne de tipar din aceeasi familie si din acelasi corp. – Din fr. caractere, lat. character.

INSUPORTABIL, -A, insuportabili, -e, adj. Care nu poate fi suportat sau este greu de suportat; (despre oameni) cu caracter nesuferit, uracios, suparator. – Din fr. insupportable.

MADEA, madele, s. f. 1. (Inv.) Problema, chestiune, afacere. 2. (Reg.) Fel, sort, categorie. ♦ Fig. om neserios, om fara caracter. – Din tc. madde.

MALEABIL, -A, maleabili, -e, adj. 1. (Despre metale) Care poate fi intins in foi subtiri la temperatura inferioara aceleia de topire; (despre alte materiale) care poate fi usor modelat. 2. Fig. (despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adapteaza usor; adaptabil, mladios, docil. [Pr.: -le-a-] – Din fr. malleable.

PINEALA, pineale, adj. (In sintagma) Glanda pineala = mica glanda situata in masa encefalului, care determina prin secretia ei dezvoltarea caracterelor s*****e; epifiza. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. pineal.

ZomBI s.m. 1. om inviat din morti, care si-a pierdut identitatea, d****t (in stare de letargie) sau cu creierul spalat, apoi inscris cu anumite ordine, pe care le executa orbeste, folosit in interes personal sau de manipulare politica. 2. (Fam.) om fara caracter, lipsit de orice vointa. (din fr. zombi)

LICHEA, lichele, s. f. om fara caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secatura. – Din tc. leke „nerusinare”.

MISELIE, miselii, s. f. 1. caracter specific omului misel (1); fapta, purtare, atitudine de om misel (1); ticalosie, marsavie, infamie. 2. (Inv.) Saracie, mizerie. – Misel + suf. -ie.

MLADIOS, -OASA, mladiosi, -oase, adj. 1. Care se indoaie cu usurinta (fara sa se franga); flexibil, elastic; mladiat. 2. (Despre fiinte, despre corpul lor sau despre parti ale corpului lor) Suplu, zvelt, elastic; cu miscari gratioase; mladiu. 3. Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care cedeaza, care se adapteaza usor: maleabil, conciliant. 4. Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cu inflexiuni placute; melodios, armonios. [Pr.: -di-os] – Mladia + suf. -os.

DESCUIAT, -A, descuiati, -te, adj. (Despre usi, incaperi etc.) Care nu (mai) este incuiat; care a fost deschis cu cheia. ♦ Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adapteaza usor la imprejurari, la situatii noi; receptiv, deschis; destept, ager. – V. descuia.

SADIC, -A, sadici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care chinuieste sau tortureaza pe cineva din placerea bolnavicioasa de a-l vedea suferind; (despre actiunile, caracterul etc. oamenilor) plin de sadism; crud. – Din fr. sadique.

ABILITATE ~ati f. 1) caracter abil; capacitate de a face totul cu usurinta si iscusinta; dibacie; indemanare; maiestrie; pricepere. 2) mai ales la pl. Manifestare abila; lucru sau act facut cu ingeniozitate si finete. [G.-D. abilitatii] /<fr. habilite, lat. habilitas, ~atis

ABSURDITATE ~ati f. 1) caracter absurd. 2) Conceptie, idee sau fapta absurda. /<fr. absurdite, lat. absurditas, ~atis

AMABILITATE ~ati f. 1) caracter amabil. 2) Fapta, vorba amabila; politete. [G.-D. amabilitatii] /<fr. amabilite, lat. amabilitas, ~atis

AMBIGUITATE ~ati f. 1)caracter ambiguu. 2) Cuvant sau expresie ambigua. A vorbi fara ~ati. [Sil. -gu-i-] / < fr. ambiguite, lat. ambiguitas, ~atis

ATROCITATE ~ati f. 1) caracter atroce; ferocitate. 2) Fapta atroce. /<lat. atrocitas, ~atis, fr. atrocite

BANALITATE ~ati f. 1) caracter banal. 2) la pl. Lucruri banale; vorbe banale. A spune ~ati. [Art. banalitatea; G.-D. banalitatii] /<fr. banalite

BESTIALITATE ~ati f. 1) caracter bestial. 2) Manifestare bestiala; comportare de om bestial. [Sil. -ti-a-li-] /<fr. bestialite

BRUTALITATE ~ati f. 1) caracter brutal. 2) Manifestare de om brutal; grosolanie; animalitate; dobitocie. /<fr. brutalite

BUNATATE ~ati f. 1) caracter bun. 2) Atitudine plina de bunavointa; amabilitate. ◊ Ai ~atea fii amabil. 3) pl. Fapta buna; binefacere. ◊ Fa-mi ~atea fa-mi serviciul. 4) pl. Obiect de calitate buna. 5) pl. Mancaruri si bauturi gustoase. [G.-D. bunatatii] /<lat. bonitas, ~atis

CELEBRITATE ~ati f. 1) caracter celebru. 2) Reputatie celebra. A-si castiga ~atea. 3) Persoana celebra. E o ~ a ecranului. [Art. celebritatea; G.-D. celebritatii; Sil. -le-bri-] /<fr. celebrite, lat. celebritas, ~atis

CICLICITATE ~ati f. caracter ciclic. [Art. ciclicitatea; G.-D. ciclicitatii] /ciclic + suf. ~itate

ComUNITATE ~ati f. 1) caracter comun. ~ de limba. ~ de interese. 2) Grup social ai carui membri traiesc impreuna sau poseda bunuri materiale, au interese comune; colectivitate. 3) Totalitate de persoane care traiesc in aceeasi localitate. 4) Ansamblu de state, unite prin interese economice, politice si culturale comune. /<fr. communaute, lat. communitas, ~atis

CONCAVITATE ~ati f. 1) caracter concav. 2) Scobitura, adancitura a unui corp concav. /<fr. concavite

CONTINUITATE ~ati f. caracter continuu; permanenta. [Sil. -nu-i-] /<fr. continuite, lat. continuitas, ~atis

DEFECTUOZITATE ~ati f. 1) caracter defectuos. 2) Stare cauzata de prezenta unui defect. [Art. defectuozitatea; G.-D. defectuozitatii; Sil. -tu-o-] /<fr. defectuosite, lat. defectuositas, ~atis

DEMNITATE ~ati f. 1) caracter demn; destoinicie. 2) Atitudine demna. 3) Comportare demna. 4) Inalta functie de stat. [Art. demnitatea; G.-D. demnitatii] /<lat. dignitas, ~atis

DENSITATE ~ati f. 1) caracter dens; desime. 2) Raport dintre masa si volumul unui corp. 3) Cantitatea de elemente omogene pe o unitate de spatiu. ~atea populatiei. [Art. densitatea; G.-D. densitatii] /<fr. densite, lat. densitas, ~atis

DIFICULTATE ~ati f. 1) caracter dificil. 2) mai ales la pl. Factor care face ca ceva sa fie dificil de realizat; greutate. ◊ A face (sau a crea) ~ati a pune piedica; a se opune. [Art. dificultatea; G.-D. dificultatii] /<fr. difficulte, lat. difficultas

DIFORMITATE ~ati f. caracter diform; abatere de la norma (a formei, a proportiilor). [Art. diformitatea; G.-D. diformitatii] /<fr. diformite

DISPONIBILITATE ~ati f. 1) caracter disponibil. 2) Situatie a unui functionar care nu este angajat si poate fi rechemat la serviciu. ◊ A pune in ~ a concedia. 3) mai ales la pl. Persoana sau obiect de care poate dispune cineva la nevoie; rezerva. [Art. disponibilitatea; G.-D. disponibilitatii] /<fr. disponibilite

DIVERSITATE ~ati f. caracter divers; varietate. ~atea gusturilor. [Art. diversitatea; G.-D. diversitatii] /<fr. diversite, lat. diversitas, ~atis

DURITATE ~ati f. caracter dur. [Art. duritatea; G.-D. duritatii] /<fr. durite, lat. duritas, ~atis

EGALITATE ~ati f. 1) caracter egal; lipsa de diferenta; identitate. 2) mat. Relatie intre doua marimi egale. 3) sport Situatie in care mai multi concurenti realizeaza acelasi numar de puncte. A termina jocul la ~. [G.-D. egalitatii] /<fr. egalite, lat. aequalitas, ~atis

EXACTITATE ~ati f. caracter exact; grija deosebita la executarea unui lucru. ◊ Cu ~ cu precizie; exact. [G.-D. exactitatii] /exact + suf. ~itate

EXCENTRICITATE ~ati f. 1) caracter excentric. 2) mat. Pozitie a unui punct care se afla in afara centrului unei figuri. 3) Distanta dintre axele de rotatie a doua piese excentrice. /<fr. excentricite

EXCLUSIVITATE ~ati f. caracter exclusiv. ◊ In ~ excluzand alte alternative. /<fr. exclusivite

FACILITATE ~ati f. 1) caracter facil. 2) mai ales la pl. rar Conditie speciala acordata unei persoane. /<fr. facilite, lat. facilitas, ~atis

FESTIVITATE ~ati f. 1) caracter festiv. 2) Solemnitate organizata cu ocazia unui eveniment; serbare. [Art. festivitatea; G.-D. festivitatii] /<fr. festivite, lat. festivitas, ~atis

FRATERNITATE ~ati f. 1) caracter fratern. 2) Legatura de solidaritate realizata pe baza unor idealuri comune; fratie. [Art. fraternitatea; fraternitatii] /<fr. fraternite, lat. fraternitas, ~atis

FRIVOLITATE ~ati f. caracter frivol. /<fr. frivolite

GENERALITATE ~ati f. 1) caracter general. 2) la pl. Idei cu caracter general; notiuni generale. /<fr. generalite, lat. generalitas, ~atis

GENEROZITATE ~ati f. 1) caracter generos; marinimie; darnicie; galantonie; larghete. 2) Atitudine generoasa; marinimie; darnicie; larghete; galantomie. /<fr. generosite

GRATUITATE ~ati f. 1) caracter gratuit. 2) Vorba sau fapta gratuita. /<fr. gratuite, lat. gratuitas, ~atis

HIBRIDITATE ~ati f. caracter hibrid. /<fr. hybridite

IDENTITATE ~ati f. 1) caracter identic; coincidenta sub toate aspectele; egalitate. 2) Proprietate a unui lucru de a-si pastra timp indelungat caracterele fundamentale. 3) Ansamblu de date care contribuie la identificarea unei persoane. Act de ~. 4) mat. Egalitate dintre doua expresii, care, la schimbarea sistemului de valori ale literelor, pastreaza aceeasi valoare numerica. [G.-D. identitatii] /<lat. identitas, ~atis, fr. identite

ILEGALITATE ~ati f. 1) caracter ilegal. 2) Activitate ilegala. 3) Situatie ilegala. /<fr. illegalite

IMENSITATE ~ati f. 1) caracter imens. 2) Intindere fara margini; nemarginire. 3) Marime extraordinara; proportii uriase. /<lat. immensitas, ~atis, fr. immensite

IMPURITATE ~ati f. 1) caracter impur; lipsa de puritate. 2) fig. Lipsa de integritate morala; imoralitate. 3) chim. Substanta straina care se gaseste in componenta altei substante. 4) la pl. Substante toxice sau infectioase aflate in mediul inconjurator. /<fr. impurete, lat. impuritas, ~atis

INFERIORITATE ~ati f. 1) caracter inferior. 2) Stare a ceea ce este inferior. 3) Dezavantaj in ceea ce priveste rangul, forta, meritul etc. [Sil. -ri-o-] /<fr. inferiorite

INTIMITATE ~ati f. 1) caracter intim. 2) Atmosfera intima. 3) Prietenie intima; legatura stansa, familiara. 4) la pl. Lucruri intime; chestiuni pur personale. /<fr. intmite

INUTILITATE ~ati f. caracter inutil; lipsa de utilitate. [G.-D. inutilitatii] /<fr. inutilite, lat. inutilitas, ~atis

IRESPONSABILITATE ~ati f. 1) caracter iresponsabil; lipsa de responsabilitate; neresponsabilitate. 2) Atitudine sau fapta iresponsabila. /<fr. irresponsabilite

INSEMNATATE ~ati f. 1) caracter insemnat; importanta. 2) rar Inteles al cuvintelor sau al faptelor. [G.-D. insemnatatii] /a insemna + suf. ~atate

JUDICIOZITATE ~ati f. caracter judicios. /judicios + suf. ~itate

LASITATE ~ati f. 1) caracter las. 2) Fapta sau atitudine de om las. [G.-D. lasitatii] /las + suf. ~itate

LEGITATE ~ati f. caracter legic. /lege + suf. ~itate

LOIALITATE ~ati f. caracter loial; leali-tate. [ G.-D. loialitatii; Sil. lo-ia-] /loyal + suf. ~itate

MAIESTATE ~ati f. 1) caracter maiestuos; aspect maret si solemn care provoaca admiratie. 2) (folosit si ca termen de adresare) Conducator suprem al unui stat; monarh; suveran; rege; imparat; riga; tar; sultan. 3) Termen reverentios care era folosit la adresa unei persoane de rang inalt. [G.-D. maiestatiii /<lat. maiestas, ~atis, fr. majeste

MATERNITATE ~ati f. 1) caracter matern. 2) Spital in care sunt ingrijite femeile gravide in perioada sarcinii, a nasterii si a lauziei. /<fr. maternite

MEDIOCRITATE ~ati f. 1) caracter mediocru. 2) Insuficienta de calitate, de valoare sau de merite. ~atea unei opere. 3) Persoana mediocra. [Sil. -di-o-] /<fr. mediocrite, lat. mediocritas, ~atis

MELODICITATE ~ati f. caracter melodic. /melodic + suf. ~itate

MELODIE ~i f. 1) Succesiune de sunete cu inaltime si durata diferita, ordonate dupa regulile ritmului, pentru a constitui o forma, perceptibila si agreabila; melos. 2) Compozitie muzicala formata dintr-o serie de fraze cu acest caracter. Motivul ~ei. 3) Piesa vocala compusa pe baza unui text scris; cantec. 4) Ansamblu de caractere (sunete, accente, ritm) combinate agreabil; sonoritate placuta. ~a versului. /<ngr. melodia, it. melodia, fr. melodie

MINUTIOZITATE ~ati f. caracter minutios; straduinta deosebita; migala; meticulozitate. [G.-D. minutiozitatii; Sil. -ti-o-] /minutios + suf. ~itate

MOBILITATE ~ati f. caracter mobil; motricitate. /<fr. mobilite, lat. mobilitas, ~atis

MONSTRUOZITATE ~ati f. caracter mostruos; spirit de monstru. [Sil. -stru-o-] /<fr. monstruosite

NATURA ~i f. 1) Lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur

NEBULOZITATE ~ati f. 1) caracter nebulos. 2) Stare a cerului acoperit de nori; grad de innorare. 3) fig. Lipsa de claritate; neclaritate. ~ in idei. /<lat. nebulositas, fr. nebulosite

NOTABILITATE ~ati f. 1) caracter notabil. 2) mai ales la pl. livr. Persoana care are un rol important in viata publica (detinand un rang inalt in ierarhia sociala). ~ati locale. /<fr. notabilite

NOTORIETATE ~ati f. caracter notoriu. [Sil. -ri-e-] /<fr. notoriete

NULITATE ~ati f. 1) caracter nul. 2) Persoana nula, total incapabila. 3) jur. Lipsa de valoare legala a unui act. /<fr. nullite, lat. nullitas

OBSCENITATE ~ati f. 1) caracter obscen. ~atea unor episoade. 2) Vorba sau fapta obscena. /<fr. obscenite, lat. obscenitas, ~atis

OBSCURITATE ~ati f. 1) caracter obscur; intuneric. 2) Lipsa de inteligibilitate. 3) Stare obscura. /<fr. obscurite, lat. obscuritas, ~atis

OFICIALITATE ~ati f. 1) caracter oficial; atitudine oficiala. 2) Persoana oficiala. 3) mai ales la pl. Reprezentant oficial al autoritatilor de stat. [Sil. -ci-a-] /<fr. officialite

ORIGINALITATE ~ati f. 1) caracter original. ~atea unui compozitor. ~atea unei opere de arta. 2) Comportare originala. /<fr. originalite

OSTILITATE ~ati f. 1) caracter ostil. 2) Atitudine ostila; dusmanie; ura; vrajba; vrajmasie. 3) la pl. Ansamblu de operatii militare intre statele aflate in razboi. /<fr. hostilite

PALIDITATE ~ati f. 1) caracter palid. 2) Aspect palid; paloare; galbeneala. /palid + suf. ~itate

PARITATE ~ati f. 1) caracter par. 2) mat. Egalitate numerica. 3) Echivalenta in valoare; egalitate valorica. ◊ ~ valutara egalitate a valorii (in aur) schimbului de bani dintre doua tari. Conditii de ~ conditii de egalitate a partilor in rezolvarea unor litigii. /<fr. parite, lat. paritas, ~atis

PARTICULARITATE ~ati f. 1) caracter particular; nota distinctiva; calitate; proprietate; caracter. 2) Circumstanta particulara. /<fr. particularite

PENALITATE ~ati f. 1) caracter a ceea ce este pasibil de o pedeapsa judiciara conform prevederilor legii. 2) sport Abatere a unui sportiv in cadrul unei competitii penalizata de arbitru conform regulamentului de joc. 3) Sanctiune aplicata cuiva (in urma incalcarii unei legi, a unui regulament etc.). /<fr. penalite

PERIODICITATE ~ati f. caracter periodic. ~atea unei reviste. ◊ Legea ~atii lege conform careia proprietatile fizice si chimice ale elementelor variaza periodic in functie de locul acestora in sistemul periodic. ~atea elementelor repetarea proprietatilor elementelor chimice care au structura asemanatoare. [Sil. ri-o-] /<fr. periodicite

PERPETUITATE ~ati f. caracter perpetuu; perenitate; continuitate; eternitate. ~atea spatiului cosmic. [Sil. -tu-i-] /<fr. perpetuite, germ. Perpetuitat

P**********E ~ati f. 1) caracter p*****s; imoralitate; depravare; coruptie. 2) Comportare de om p*****s. 3) Tendinta patologica de a comite acte imorale. /<fr. p*****site

PomINA f. Aducere-aminte de ceva sau de cineva (iesit din comun). Zi de ~. ◊ De ~ care nu se va uita datorita semnificatiei sale deosebite; vestit. A ramane (sau a se face) de ~ a se pastra mult timp in memoria oamenilor (datorita caracterului deosebit al celor intamplate). A ajunge de ~ a-si face reputatie proasta. /v. a pomeni

POSIBILITATE ~ati f. 1) caracter posibil. 2) Lucru posibil. 3) mai ales la pl. Mijloc posibil. ◊ In masura (sau in limita) ~atilor pe cat e posibil. [G.-D. posibilitatii] /<fr. possibilite, lat. possibilitas, ~atis

PROBABILITATE ~ati f. 1) caracter probabil. ◊ Dupa toate ~atile dupa cat se pare. 2) mat. caracteristica numerica a gradului posibilitatii de realizare a unui eveniment sau fenomen. ◊ Teoria ~atilor ramura a matematicii care, dupa probabilitatile unor evenimente intamplatoare, permite aflarea probabilitatilor altor evenimente intamplatoare, legate de primele. Calculul ~atilor calcul matematic care da posibilitatea sa se afirme daca un eveniment va avea loc sau nu, in functie de alte evenimente cunoscute. /<fr. probabilite, lat. probabilitas, ~atis

PURITATE ~ati f. 1) caracter pur. ~atea aurului. 2) fig. Curatenie sufleteasca; nevinovatie; neprihanire; inocenta; candoare; castitate. /<lat. puritas, ~atis, fr. purete

RARITATE ~ati f. caracter extrem de rar. /<lat. raritas, ~atis, fr. rarite

RAUTATE ~ati f. 1) Trasatura de caracter a omului rau; pornirea de a face rau altora. ◊ Cu ~ in mod rauvoitor; cu dusmanie. 2) Actiune prin care se face cuiva un rau; fapta rea. Vorbe pline de ~. ◊ Capul ~atilor persoana care planuieste si face fapte rele. 3) fig. Persoana care produce altora neplaceri; om rau. 4) la pl. Nenorociri, necazuri care se abat asupra cuiva. [G.-D. rautatii; Sil. ra-u-] /rau + suf. ~tate

RECIPROCITATE ~ati f. 1) caracter reciproc. ~ in relatii. 2) fiz. Proprietate a razelor luminoase de a nu se modifica la inversarea sensului de propagare a acestora. /<fr. reciprocite

REGULARITATE ~ati f. 1) caracter regulat; ritmicitate. ◊ Cu ~ in mod regulat; sistematic. 2) Proprietate a unui ansamblu de a fi alcatuit din elemente reciproc corespondente si de a prezenta, pe aceasta baza, o armonie. /<fr. regularite

RENTABILITATE ~ati f. 1) caracter ren-tabil. 2) Indice al eficientei economice a unei intreprinderi. /<fr. rentabilite

RETROACTIVITATE ~ati f. caracter retroactiv. [Sil. -tro-ac-] /<fr. retroactivite

RIGIDITATE ~ati f. 1) caracter rigid. ~ dielectrica. 2) Lipsa de flexibilitate; inflexibilitate. ~ musculara. ~ cadaverica. 3) fig. Severitate excesiva; asprime; duritate; intransigenta. /<fr. rigidite

RUGOZITATE ~ati f. 1) caracter rugos. 2) Mica neregularitate aparuta pe suprafata unui obiect. /<fr. rugosite

SCABROZITATE ~ati f. 1) caracter scabros. 2) Vorba sau fapta de om scabros. /<fr. scabrosite

SENSIBILITATE ~ati f. 1) caracter sensibil. 2) Receptivitate emotiva; afectivitate. [G.-D. sensibilitatii] /<lat. sensibilitas, ~atis, fr. sensibilite

SINUOZITATE ~ati f. 1) caracter sinuos. 2) Loc de cotitura a unui drum sau a unui curs de apa; curbatura; meandra; serpuitura. 3) Linie sinuoasa. [G.-D. sinuozitatii; Sil. -nu-o-] /<fr. sinuosite

SOLEMNITATE ~ati f. 1) caracter solemn. 2) Sarbatoare solemna; ceremonie. /<lat. sollemnitas, ~atis, fr. solennite

SOLUBILITATE ~ati f. 1) caracter solubil. 2) Cantitate maxima dintr-o substanta care poate fi dizolvata intr-o anumita cantitate de solvent la o temperatura si o presiune determinata. /<fr. solabilite

SONORITATE ~ati f. caracter sonor. /<fr. sonorite

STUPIDITATE ~ati f. 1) caracter stupid. 2) Vorba sau fapta stupida. [G.-D. stupiditatii] /<fr. stupidite, lat. stupiditas, ~atis

SUBTILITATE ~ati f. 1) caracter subtil. 2) (despre manifestari spirituale) Finete exagerata. 3) Judecata sau gandire de o finete excesiva. /<fr. subtilite

SAGALNICIE ~i f. Manifestare de om sagalnic; caracter sagalnic. /sagalnic + suf. ~ie

TERIBILITATE ~ati f. 1) caracter teribil. 2) la pl. Vorbe sau fapte teribile. /<it. terribilita

TIMIDITATE ~ati f. 1) caracter timid; sfiala; jena. 2) Comportament de om timid; sfiala; jena. [G.-D. timiditatii] /<fr. timidite

TOTALITATE ~ati f. 1) caracter total. 2) Unitate rezultata din suma partilor componente; tot unitar; ansamblu. [G.-D. totalitatii] /<fr. totalite

TRIVIALITATE ~ati f. 1) caracter trivial. 2) la pl. Manifestare triviala. /<fr. trivialite

VARIABILITATE ~ati f. 1) caracter variabil. ~atea gusturilor. ~atea unei functii. 2) biol. Proprietate a organismelor vii de a-si modifica caracteristicile morfologice sau fiziologice sub actiunea unor factori interni sau externi. 3) lingv. Proprietate a unei unitati lingvistice de a prezenta mai multe forme de manifestare. /<fr. variabilite

VARIETATE ~ati f. 1) caracter variat; diversitate. 2) Ansamblu format din elemente variate, oferind impresia unei schimbari continue. ~ de tonuri. 3) biol. Subdiviziune a unei specii, caracterizata prin variatia trasaturilor individuale. ~ de prune. 4) la pl. Spectacol sau emisiune distractiva continand numere variate. [G.-D. varietatii; Sil. -ri-e-] /<lat. varietas, ~atis, fr. variete

VOLATILITATE ~ati f. caracter volatil. [G.-D. volatilitatii] /<fr. volatilite

VULGARITATE ~ati f. 1) caracter vulgar; grosolanie; trivialitate. 2) mai ales la pl. Manifestare vulgara. /<lat. vulgaritas, ~atis, fr. vulgarite

FIZIOGNomONIE s.f. (Liv.) Tendinta de a determina caracterul unui om dupa fizionomie; fizionomistica. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiognomonie, cf. gr. physiognomonia].

EXCLUSIVISM s.n. Refuz categoric de a tine seama de parerile, de ideile altcuiva, de a veni in contact cu altfel de oameni etc.; caracterul a ceea ce este exclusiv. [< fr. exclusivisme].

F*******C, -A adj., s. m. f. (om cu caracter, cu temperament) calm, nepasator, imperturbabil. (< fr. f*********e, lat. phlegmaticus)

BONom, bonomi, s. m. (Frantuzism) om cu caracter blajin, credul. – Fr. bonhomme.

CARACTER, caractere, s. n. 1. Particularitatea fundamentala a unei persoane, care se manifesta in orientarea, unitatea si consecventa ideilor si actiunilor sale. ◊ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul intre caracterele personajelor. ♦ Insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. om de caracter. ♦ Individualitate prezentand trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. 2. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. 3. Semn grafic; litera. – Fr. caractere (lat. lit. character).

catilinar, -a adj. (lat. catilinarius). Ca al lui Catilina (celebru anarhist in vechea Roma), revolutionar, bolsevic: om cu caracter catilinar. S. f. Discurs vechement [!] contra anarhiii (ca al lui Cicerone contra lui Catilina).

BOACAN, -A, boacani, -e, adj. (Fam.; despre acte si actiuni ale omului) Care are caracter de mare gafa, de mare nerozie, care este din cale-afara de prostesc. ◊ Expr. A facut una boacana sau a facut-o boacana = a facut ceva din cale-afara de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

HERMAFRODIT, -A, hermafroditi, -te, adj. (Despre plante si animale) Care are organe de reproducere atat masculine, cat si feminine pe acelasi individ; androgin, bisexuat, bisexual. ♦ (Substantivat) om anormal, posedand caractere specifice ambelor sexe; fatalau. – Din fr. hermaphrodite.

JAVRA, javre s. f. 1. Caine slab si prapadit; jigodie, potaie, cotarla; p. gener. (depr.) caine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jabra s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de caini fara par).

POTAIE, potai, s. f. Caine slab, jigarit sau lenes; cotarla, javra; p. gener. (depr.) caine. ♦ Epitet dat unui om lipsit de caracter, netrebnic. [Pr.: -ta-ie] – Et. nec.

VIRTUTE, virtuti, s. f. 1. Insusire morala pozitiva a omului; insusire de caracter care urmareste in mod constant idealul etic, binele; integritate morala. ♦ Inclinatie statornica speciala catre un anumit fel de indeletniciri sau actiuni frumoase. 2. (In loc. prep.) In virtutea... = pe baza, in puterea, ca urmare a... – Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri dupa fr. vertu).

PUSLAMA, puslamale, s. f. om lipsit de caracter, prost crescut, care nu este capabil de nimic bun; lichea, secatura; om care traieste din expediente, neavand o ocupatie serioasa, stabila; derbedeu, haimana. – Et. nec.

F********M s. n. caracter f*******c; atitudinea omului f*******c. – F*****t[ic] + suf. -ism.

LEPADATURA, lepadaturi, s. f. 1. Copil nascut inainte de termen (si adesea cu mari deficiente fizice sau psihice); starpitura. 2. Fig. om lipsit de caracter; persoana depravata, corupta, decazuta. – Lepada + suf. -atura.

MERINOZA, merinozez, vb. I. Tranz. (Rar) A ameliora caracterele raselor de oi prin incrucisare cu merinos. – Din merinos.

MOLIMA, molime, s. f. (Pop.) Boala cu caracter epidemic; (la oameni) epidemie; (la animale) epizootie; p. ext. boala care ataca un numar mare de plante. – Din ngr. molema.

CODITA, codite, s. f. 1. Diminutiv al lui coada. ♦ Semn grafic care intra in alcatuirea unor litere. 2. Fig. om lipsit de caracter si personalitate, care serveste ca unealta a cuiva; codos (2). 3. (In legatura cu o stire, un zvon) Adaos, infloritura, exagerare. – Coada + suf. -ita.

DECEPTIONIST, -A, deceptionisti, -ste, adj. (Despre literatura) Care are caracterele deceptionismului; (despre oameni, in special despre scriitori; adesea substantivat) care se lasa stapanit de deceptionism, care a adoptat deceptionismul ca atitudine in viata, in literatura. [Pr.: -ti-o-] – Deceptiune + suf. -ist.

DARNICIE f. 1) caracter darnic; gene-rozitate; marinimie. 2) Manifestare de om darnic. 3) fig. caracter darnic; fertilitate; fecunditate; rodnicie. ~a gliei. [Art. darnicia; G.-D. darniciei; Sil. -ci-e] /darnic + suf. ~ie

ENORMITATE ~ati f. rar 1) caracter enorm. 2) fig. Fapta sau vorba lipsita de sens. /<fr. enormite, lat. enormitas, ~atis

LIBERALITATE ~ati f. livr. caracter liberal; generozitate; marinimie; darnicie; larghete. /<fr. liberalite, lat. liberalitas, ~atis

PITECANTROP ~i m. om fosil avand caractere intermediare intre maimutele antropoide si omul primitiv. /<fr. pithecanthrope

SINANTROP ~i m. Fosila asemanatoare cu pitecantropul, care prezinta concomitent caractere primitive de maimuta si caractere evoluate de om. [Sil. sin-an-trop] /<fr. sinanthrope

SPECIFICITATE ~ati f. rar caracter specific. ~atea unui obicei. /<fr. specificite

NATIONALITATE s.f. 1. Calitatea unui individ de a apartine unei natiuni. ◊ Nationalitate conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceleasi caractere nationale, locuind pe teritoriul unui alt stat. 2. caracterul specific, propriu al unei natiuni. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. nationalite].

NULITATE s.f. 1. Insusirea, caracterul lucrului nul. 2. om lipsit de orice merit, incapabil, prost. ♦ Lipsa totala de merite; incapacitate. 3. Lipsa de valoare legala a unui act. [Cf. fr. nullite].

F********M s. n. caracter f*******c; atitudinea omului f*******c. (< fr. phlegmatisme)

BEETHOVEN, Ludwig van (1770-1827), compozitor german. Marea lui personalitate este caracterizata prin imbinarea gindirii cu o rara fantezie creatoare. Reprezentant, alaturi de Haydn si Mozart, al clasicismului vienez; prin accentele revolutionare si amprenta individuala a muzicii sale pregateste aparitia romantismului. Considerat drept cel mai mare maestru al simfoniei, al concertului si al sonatei pentru pian solo sau in combinatie cu alt instrument. Dind o pondere deosebita dezvoltarii materialului tematic (prin transformarea lui ritmica si armonica, trecerea lui prin diverse planuri tonale), B. confera lucrarilor sale instrumentale acel caracter dialectic care va ramine in continuare un principiu fundamental al oricarei lucrari avind la baza forma de sonata. Maiestria dezvoltarilor ii confera posibilitatea de a expune in lucrarile sale, cu o rascolitoare forta dramatica, nesfirsita gama a sentimentelor omenesti. Opera sa cuprinde: noua simfonii, uveturile „Leonora” si „Coriolan”, cinci concerte pentru pian, un concert pentru vioara, un triplu concert pentru pian, vioara si violoncel, 32 sonate pentru pian, zece sonate pentru vioara, cinci pentru violoncel, 17 cvartete, cvintete, baletul „Fapturile lui Prometeu”, opera „Fidelio”, muzica de scena pentru „Egmont”, cantate, oratorii, mise, lieduri.

FRANC³, -A, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe fata, fara inconjur, ceea ce gandeste; (despre infatisarea sau manifestarile cuiva) care tradeaza un astfel de caracter. ♦ (Despre actiuni) Loial, cinstit. [Var.: frans, -a adj.] – Din fr. franc.

PRIMITIV, -A, primitivi, -e, adj. 1. – Din perioada de la inceputul societatii umane; stravechi. ♦ Care se afla pe treapta cea mai de jos a dezvoltarii (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni si despre manifestarile lor) salbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se refera la inceputul istoric al existentei sale, care se afla in starea de la inceput; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care serveste ca element de baza pentru formarea de derivate; primar. ♦ (In sintagma) Culori primitive = cele sapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Denumire data pictorilor adepti ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus.

OTREAPA, otrepe, s. f. 1. Carpa (de sters), zdreanta. 2. Fig. om de nimic, fara caracter, lipsit de vointa; secatura, lepadatura. – Din sl. otrepĩ.

TARATURA, taraturi, s. f. om de nimic, fara caracter; femeie de moravuri usoare, t***a. – Tari + suf. -tura.

CULT², -A, culti, -te, adj. 1. Care are un nivel inalt de cultura si de cunostinte; instruit. 2. (Despre manifestari ale oamenilor) De care da dovada omul cult (1); care are caracter savant, carturaresc. 3. (In opozitie cu popular; despre muzica, poezie, literatura etc.) Creat de un autor instruit. – Din lat. cultus.

BATRAN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre fiinte) Care traieste de mult timp; ajuns la o varsta inaintata. om ~. 2) fig. Care are caracterele fizice sau morale ale unei persoane de varsta inaintata. ◊ Fata ~a fata care a trecut de vremea maritisului, ramanand nemaritata. Lup ~ om cu multa experienta de viata; om incercat in viata. 3) rar (despre lucruri) Care este facut de mult timp; care este in intrebuintare de mult timp; vechi. [Sil. ba-tran] /<lat. veteranus

BLANDETE f. 1) caracter bland. 2) Atitudine de om bland. [Art. blandetea; G.-D. blandetii] /<lat. blandities

DARZENIE f. 1) caracter darz. 2) Comportare de om darz; mandrie; fudulie; semetie; fala; maretie. [Art. darzenia; G.-D. darzeniei; Sil. -ni-e] /darz + suf. ~enie

FAMILIARITATE ~ati f. 1) la sing. caracter familiar. 2) v. FAMILIARISM. 3) la pl. Vorba (sau fapta) lipsita de jena; degajare nestingherita. [Sil. -li-a-ri-] /<fr. familiarite, lat. familiaritas, ~atis

INFLAMABILITATE f. 1) caracter inflamabil. 2) Comportare de om inflamabil. /<fr. inflammabilite

PAGANIE ~i f. 1) caracter pagan. 2) Fapta de om pagan. [G.-D. paganiei] /pagan + suf. ~ie

SOLEMN ~a (~i, ~e) si adverbial 1) Care este celebrat cu pompa, cu fast; sarbatoresc; festiv. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota un caracter maret; plin de afectiune; emfatic. Ton ~. 3) (despre acte judiciare) Care se incheie conform unui anumit ceremonial; insotit de anumite formalitati festive. /<lat. sollemnis, it. solenne

KALOKAGATHIA s.f. (Liv.) caracterul si conduita unui om de o probitate scrupuloasa. ♦ (In filozofia greaca) Termen desemnand idealul armonizarii virtutilor morale cu frumusetea fizica, uniunea indisolubila dintre bine si frumos, dintre etic si estetic. [< gr. kalokagathia].

SUBIECTIV, -A adj. 1. Care considera constiinta individuala drept baza a tot ce exista; care neaga faptul ca la baza senzatiilor se afla obiecte reale, independente de om. 2. Care are un caracter personal, partinitor, lipsit de obiectivitate. 3. (Gram.) Propozitie subiectiva (si s.f.) = propozitie subordonata care indeplineste functiunea de subiect al propozitiei regente. [Pron. -bi-ec-. / cf. lat. subiectivus, fr. subjectif].

MERINOZA vb. I. tr. (Rar) A ameliora caracterele unei rase de oi prin incrucisare cu merinos. [< merinos + -a].

MESCHINARIE s. f. 1. caracter, atitudine, fapta de om meschin. 2. lipsa de valoare, de semnificatie. (< fr. mesquinerie)

POLIHIBRIDARE s. f. hibridare a doi genitori care difera intre ei prin mai multe caractere. (dupa fr. polyhybridisme)

INFECT, -A, infecti, -te, adj. 1. (Despre mirosuri) Greu, urat, puturos, rau; (despre aer) stricat, viciat, greu. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingator, neingrijit, murdar, urat, de calitate proasta; rau. 3. (Despre oameni si manifestarile lor) Cu caracter josnic, marsav, oribil. – Din fr. infect, lat. infectus.

PARTID, partide, s. n. (Adesea urmat de determinarea „politic” sau de alte determinari care arata caracterul, structura etc.) Grupare de oameni uniti prin comunitatea conceptiilor politice, ideologice, a intereselor sociale. Partide istorice = nume dat partidelor politice care s-au succedat la conducerea tarii noastre pana la instaurarea regimului democrat-popular. – Dupa fr. parti.

LEPRA, (2) lepre, s. f. 1. Boala contagioasa cronica, frecventa mai ales in regiunile tropicale, produsa de un bacil specific si caracterizata prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc. ♦ Fig. Neajuns care macina, submineaza; racila, plaga. 2. Fig. om lipsit de constiinta, de caracter, fara scrupule. – Din ngr. lepra.

SENTENTIOS, -OASA, sententiosi, -oase, adj. (Despre stil, ton, fraze etc.) Care contine multe sentinte (2), maxime; p. ext. care are caracter, ton de sentinta. ♦ (Despre oameni) Care se exprima prin sentinte, prin maxime; p. ext. care foloseste un ton emfatic; afectat, grav, pretentios. [Pr.: ti-os] – Din fr. sentencieux, lat. sententiosus.

ACTUALITATE ~ati f. 1) Timpul de fata. 2) caracter actual. 3) pl. Evenimente curente. ◊ De ~ ceea ce se petrece sau are importanta in prezent. [G.-D. actualitatii; Sil. -tu-a-] /<fr. actualite, lat. actualitas, ~atis

BRAVURA ~i f. 1) caracter brav; vitejie. 2) Fapta de om brav; manifestare de curaj. /<fr. bravure

CURAJ¹ n. Trasatura de caracter care-l caracterizeaza pe omul fara teama; indraznet. Act de ~. /<fr. courage

DUIOSIE ~i f. 1) caracter duios; gingasie. 2) Comportare de om duios. [Sil. du-io-si-e] /duios + suf. ~ie

GAGAUTA ~i m. om care vadeste lipsa de caracter sau de inteligenta; barbat prostanac. /cf. gagauz

TRANDAVIE f. 1) caracter trandav; lenevie. 2) Stare de om trandav; lenevie; huzur. [G.-D. trandaviei] /trandav + suf. ~ie

VICLENIE ~i f. 1) caracter viclean; perfidie. 2) Manifestare de om viclean; manevra iscusita prin care se insala buna-credinta a cuiva: hartie; siretenie; tertip; stratagema; truc. [G.-D. vicleniei. Sil. vi-cle-] /viclean + suf. ~ie

GRAFomANTIE s.f. Tehnica devinatorie care pretinde a descifra caracterul unei persoane si viitorul ei din analiza scrisului. [Gen. -iei. / cf. it. grafomanzia].

CRANIomETRIE s.f. Ramura a antropologiei care furnizeaza date asupra caracterelor si dezvoltarii capului la om. [Gen. -iei. / < fr. craniometrie, cf. gr. kranion – craniu, metron – masura].

HERMAFRODIT, -A adj. (om, animal, planta) care are caracterele ambelor sexe; bisexuat. [Cf. fr. hermaphrodite, lat. hermaphroditus, gr. hermaphroditos < Hermes – zeul comertului, si Afrodita – zeita iubirii la greci].

porcan¹, porcani, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. pestisor cu corpul in forma de fus, care traieste in apele de deal si de ses; porcusor, porcas. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimtit, grosolan, fara caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciuperca comestibila, cu palarie carnoasa de culoare bruna-cenusie, cu piciorul scurt, neted, care creste prin padurile de brad.

METAMORFOZA vb. I. refl. A suferi o metamorfoza. ♦ (Fig.; despre oameni) A-si schimba infatisarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. metamorphoser].

PSIHOLOG, -A s.m. si f. 1. Observator fin al caracterului omenesc; cunoscator al firii omului. 2. Specialist in psihologie. [< fr. psychologue].

GRAFomANTIE s. f. tehnica divinatorie de a descifra caracterul unei persoane si viitorul ei din analiza scrisului. (< it. grafomanzia)

IZOLARE, izolari, s. f. Actiunea de a (se) izola si rezultatul ei; despartire, separare. ♦ (Med.) Masura cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni in contact cu alte persoane. – V. izola.

PITECANTROP, pitecantropi, s. m. Nume dat omului fosil descoperit in Java, cu caractere intermediare intre maimutele antropoide si omul primitiv. – Din fr. pithecanthrope.

DESComPUNE, descompun, vb. III. l.Tranz. A desface in partile componente. ♦ Refl. Fig. A se destrama, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii si corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-si schimba prin deformare caracterul, infatisarea morala sau fizica; (despre fata, trasaturi etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Des¹- + compus (dupa fr. decomposer).

SUBIECTIV, -A, subiectivi, -e, adj. 1. (Fil.) Care considera ca baza a tot ce exista este constiinta individuala; care neaga faptul ca indaratul senzatiilor se afla obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal, care se petrece in constiinta cuiva; care, intr-o judecata, actiune etc., tine seama numai de sentimentele, de pornirile si de ideile sale; partinitor. – Din fr. subiectif.

CURIOZITATE² ~ati f. mai ales la pl. caracter ciudat al unei persoane, al unui lucru sau al unui fenomen. [G.-D. curiozitatii; Sil. -ri-o-] /<fr. curiosite, lat. curiositas, ~atis

INFIDELITATE ~ati f. 1) Atitudine sau purtare infidela. 2) caracter infidel; lipsa de fidelitate. [G.-D. infidelitatii] /<fr. infidelite, lat. infidelitas, ~atis

MATURITATE f. 1) Stare de dezvoltare fizica si intelectuala completa. 2) caracter matur. 3) Perioada din viata unui om, cuprinsa intre tinerete si batranete. 4) Stare de dezvoltare deplina (a unui fruct); coacere. 5) Nivel avansat de experienta, acumulat o data cu inaintarea in varsta. /<fr. maturite, lat. maturitas, ~atis

NATANGIE ~i f. rar1) caracter natang. 2) Fapta sau vorba de om natang; nerozie. 3) Incapatanare prosteasca. /natang + suf. ~ie

NEROZIE ~i f. 1) caracter nerod. 2) Fap-ta sau vorba de om nerod. /nerod + suf. ~ie

OBSECVIOZITATE f. 1) caracter obsecvios. 2) Vorba sau fapta de om obsecvios. 3) Exces de politete care trece in lingusire si servilism. [Sil. -vi-o-] /<fr. obsequiosite

PARSIVENIE ~i f. fam. 1) caracter parsiv. 2) Fapta sau vorba de om parsiv. 3) Fiinta parsiva. [G.-D. parsiveniei] /parsiv + suf. ~enie

Smecherie -i f. 1) caracter smecher. 2) Fapta sau vorba de om smecher; siretenie; sarlatanie. Era de o ~ proverbiala. [Art. smecheria; G.-D. smecheriei; Sil. -ri-e] /smecher + suf. -ie

TEMERITATE f. 1) caracter temerar; indrazneala excesiva. 2) Manifestare de om temerar. [G.-D. temeritatii] /<lat. temeritas, ~atis, fr. temerite

GENTLEMAN s.m. om cu maniere alese si cu caracter frumos. [Pron. gentleman, var. gentelman s.m. / < engl. gentleman].

TRANZIENTA s.f. (Liv.) caracterul a ceea ce este trecator, tranzient; efemeritate. ♦ Termen folosit in diferite discipline sociale semnificand caracterul instabil, continua devenire a relatiilor omului cu realitatea inconjuratoare, viteza de modificare a acestor relatii si de adaptare a omului la noile relatii. [Pron. -zi-en-, var. transienta s.f. / cf. it. transienza].

GENTLEMAN [GENTL-MEN] s. m. om cu maniere alese si cu caracter frumos. (< engl. gentleman)

GRomOVNIC, gromovnice, s. n. Carte populara cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri asupra sortii omului si asupra starii timpului pe baza interpretarii tunetelor si fulgerelor in raport cu zodia in care ele se produc. – Din sl. gromovĩnu.

PRELUCRARE, prelucrari, s. f. Actiunea de a prelucra si rezultatul ei; (concr.) opera literara, stiintifica, expunere cu caracter politic etc. realizata pe baza unui izvor cunoscut. – V. prelucra.

CERTITUDINE ~i f. caracter cert; convingere ferma; siguranta. ~ea ca va veni. /<lat. certitudio, ~inis

HAD hada (hazi, hade) Care provoaca repulsie prin caracterul sau; foarte urat; hidos; dezgustator; scarbos. om ~. /cf. ucr. hyd

INComODITATE ~ati f. 1) Lipsa de comoditate; situatie incomoda. 2) caracter incomod. 3) fig. Situatie neplacuta. /<fr. incommodite

INFAMIE ~i f. 1) caracter infam; ticalosie; josnicie; nemernicie. 2) Fapta de om infam; ticalosie; marsavie; ignominie. ◊ Stalpul ~ei loc unde in trecut erau tinuti legati infractorii si criminalii, pentru a putea fi dezaprobati si loviti de multime. A tintui la stalpul ~ei a supune oprobriului public; a infiera. [G.-D. infamiei] /<fr. infamie, lat. infamia

JOSNICIE ~i f. 1) caracter josnic; lipsa de scrupule. 2) Comportare de om josnic; ticalosie; marsavie; abjectie; infamie. [G.-D. josniciei] /josnic + suf. ~ie

SiretEnie ~i f. 1) caracter siret; hatrie. 2) Fapta sau vorba de om siret; viclenie. [Art. siretenia; G.-D. sireteniei; Sil. -ni-e] /siret + suf. ~enie

TAMPENIE ~i f. 1) caracter tamp; lipsa de inteligenta. 2) Manifestare de om tamp. [G.-D. tampeniei; Sil. -ni-e] /tamp + suf. ~enie

ETOPEE s.f. (Liv.) Descriere, infatisare a moravurilor si a sentimentelor oamenilor. ♦ Figura de compozitie constand in zugravirea caracterului sau structurii psihice a unui personaj prin scrisori ori printr-o cuvantare, adesea fictive. ♦ Figura de stil constand in personificarea unor lucruri. [Pron. -pe-e, var. etopoezie s.f. / < fr. ethopee, lat. ethopoeia, gr. ethopoiia].

CALIFICARE s. f. 1. actiunea de a (se) califica; pregatire teoretica si practica intr-o profesiune. ◊ etapa eliminatorie intr-un concurs, intr-o competitie sportiva. 2. titlu obtinut in urma trecerii unor examene, a unor probe. 3. (jur.) a infractiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte si incadrarea ei in textul de lege. (< califica)

FRENOLOGIE s. f. teorie nestiintifica potrivit careia caracterul si facultatile psihice si intelectuale ale omului pot fi recunoscute dupa conformatia craniului. (< fr. phrenologie)

MEDIOCRITATE s. f. 1. caracterul, situatia a ceea ce este mediocru. 3. om fara talent, lipsit de merite. (< fr. mediocrite, lat. mediocritas)

NULITATE s. f. 1. insusirea, caracterul lucrului nul. 2. lipsa totala de merite. ◊ om lipsit de orice merit, incapabil, prost. 3. lipsa de valoare legala a unui act juridic. (< fr. nullite, lat. nullitas)

PROTEU s. m. 1. animal amfibiu, in apele din regiunile carstice din sud-estul Europei, cu pielea alba si cu branhiile externe care se mentin si la adult. 2. bacterie bastonas, polimorfa, in produsele de putrefactie animala. 3. om schimbator, nestatornic, care isi schimba necontenit caracterul, parerile, atitudinile. (< fr. protee, lat. proteus)

S**Y adj. invar. (Despre oameni) Cu sexapil. ♦ (Despre filme, publicatii etc.) Cu caracter e****c. – Din engl. s**y.

FANTASTIC, -A, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu exista in realitate; creat, plasmuit de imaginatie; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatura fantastica = gen de literatura in care elementul preponderent il constituie imaginatia, irealul. 2. Care pare o plasmuire a imaginatiei; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale carui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus.

FIZIONomIE, fizionomii, s. f. 1. Totalitatea trasaturilor fetei cuiva care determina expresia ei particulara; chip. ◊ Joc de fizionomie – mimica. 2. Fig. caracter distinctiv, infatisare particulara (a unei epoci, a unei colectivitati umane etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomie.

CLAPAUG ~ga (~gi, ~ge) 1) (despre animale) Care are urechi mari si lasate in jos; urecheat. 2) (despre urechi) Care sunt mari si atarna in jos. 3) fig. (despre oameni) Care vadeste lipsa de inteligenta si de caracter; prostanac. [Sil. -pa-ug] /<ucr. klapo-uchy

INTENSITATE ~ati f. 1) Grad de activitate, putere sau forta. 2) caracter intens. /<fr. intensite

MONDENITATE ~ati f. 1) Eveniment sau particularitate din viata mondena. 2) caracter monden; stare specifica pentru societatea inalta. /<fr. mondanite

MORAL² n. 1) Ansamblu de calitati psihice si spirituale ale unui om. 2) Stare de spirit, dispozitie sufleteasca; tarie de caracter. /<lat. moralis, ~e, fr. moral

POLIHIBRIDARE s.f. Hibridare intre doi genitori care difera intre ei prin doua sau mai multe perechi de caractere. [< poli- + hibridare].

RASISM s.n. Conceptie social-politica antistiintifica si reactionara care sustine ideea nefondata a inegalitatii biologice si intelectuale a raselor, precum si caracterul determinant, in istorie, al particularitatilor rasiale ale oamenilor, al luptei dintre rase. [< fr. racisme, cf. rus. rasizm].

SOLIDARITATE s.f. 1. Faptul de a fi solidar; raspundere comuna. 2. Unitate stransa, bazata pe o comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de intelegere. ♦ Coeziune. ♦ (Jur.) caracterul unui raport de obligatii care leaga intre ei mai multi creditori si un singur debitor (solidaritate activa) sau mai multi debitori si un singur creditor (solidaritate pasiva). [Cf. fr. solidarite, it. solidarieta].

MEDIOCRITATE s.f. 1. caracterul si situatia a ceea ce este mediocru. 2. om fara talent, lipsit de merite. [Pron. -di-o-. / cf. fr. mediocrite, lat. mediocritas].

MONGOLOID, -A adj., s.m. si f. (om) care apartine rasei galbene. // adj. Care prezinta caractere fizice asemanatoare cu cele ale unui mongol. [Pron. -lo-id. / < fr. mongoloide].

MONGOLOID, -A I. adj., s. m. f. 1. (om) care apartine rasei galbene; mongolid. 2. (om) atins de mongolism. II. adj. care prezinta caractere fizice asemanatoare cu cele ale unui mongol. (< fr. mongoloide)

RASISM s. n. conceptie social-politica antistiintifica si reactionara care sustine ideea nefondata a inegalitatii biologice si intelectuale a raselor umane, precum si caracterul determinant, in istorie, al particularitatilor rasiale ale oamenilor, al luptei dintre rase. (< fr. racisme, rus. rasism)

SOLIDARITATE s. f. 1. faptul de a fi solidar; raspundere comuna. 2. unitate stransa, bazata pe o comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de intelegere. ◊ coeziune. 3. (jur.) caracterul unui raport de obligatii care leaga intre ei mai multi creditori si un singur debitor sau mai multi debitori si un singur creditor. (< fr. solidarite)

BUFFON [bufo], George Louis Leclerc de (1707-1788), naturalist si scriitor francez. Unul dintre intemeietorii conceptiei evolutioniste. In „Istoria naturala” (1749-1788, 36 vol.) descrie organismele vii in conditiile lor naturale. A emis ideea variabilitatii speciilor sub influenta conditiilor de mediu. In „Discurs asupra stilului” a definit caracterul individual al stilului prin formula: stilul e omul insusi.

BLAND, -A, blanzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se poarta cu bunatate, are un caracter bun (si pasnic); blajin. ♦ (Despre fapte, sentimente etc.) De om bun; duios, dulce. ♦ (Despre animale) Care nu face rau; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natura etc.) Calm, domol, lin, usor. Iarna blanda. – Lat. blandus.

ComPACT, -A (‹ fr., lat.) adj. 1. Care se compune din particule strins legate intre ele; indesat, dens; fara goluri. ◊ (POLIGR.) caractere compacte = litere aldine. ♦ (Despre un grup de oameni, o multime etc.) Numeros si des. 2. Fig. (Despre noapte, intuneric) Intunecat, intunecos. 3. (MAT.) Multime c. = multime care contine punctele ei aderente. ◊ Interval c. = interval inchis.

MESCHINARIE, meschinarii, s. f. 1. Lipsa de generozitate, de noblete sufleteasca, micime (sufleteasca, de caracter); (mai ales la pl.) atitudine, gest, fapta de om meschin. ♦ Zgarcenie, avaritie. 2. Lipsa de importanta, de semnificatie; intamplare, fapt banal. – Din fr. mesquinerie.

SCARBOSENIE ~i f. 1) caracter scarbos. 2) Fapta sau vorba scarboasa. 3) Fiinta scarboasa. ~ de om. /scarbos + suf. ~enie

VREDNICIE ~i f. 1) caracter vrednic; pricepere si indemanare la lucru. 2) Stare de om vrednic. 3) inv. Treapta intr-o ierahie; rang. [G.-D. vredniciei] /vrednic + suf. ~ie

FEMINISM s.n. 1. Miscare sociala care urmareste dobandirea egalitatii in drepturi a femeilor cu barbatii. ♦ Doctrina care propaga emanciparea femeii si extinderea drepturilor ei. 2. Stare patologica caracterizata prin dezvoltarea la barbat a caracterelor s*****e feminine. [Cf. fr. feminisme].

SCARBOS adj. 1. v. dezgustator. 2. v. antipatic. 3. gretos, (rar) parsiv. (om ~ in comportari.) 4. v. oribil. 5. dezgustator, infect, oribil, respin-gator. (Ce caracter ~!) 6. gretos, (reg.) silos. (Lucruri ~oase.) 7. dezgustator, infect, respinga-tor, spurcat, (pop.) scarnav. (~oasa treaba!) 8. v. neplacut. 9. v. obscen.

MOALE¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

caracter s.n. 1. Totalitatea trasaturilor psihice esentiale si stabile ale omului, care se manifesta in modul specific de a se comporta al acestuia. ◊ Dans de caracter = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. ♦ Individualitate cu trasaturi psihice complexe prezentata intr-o opera literara. ♦ Ansamblu de insusiri morale manifestate prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 2. Particularitate distinctiva care constituie specificul unui lucru. 3. Litera, semn grafic. 4. (Mat.) Numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. [Acc. si caracter. / < fr. caractere, cf. lat. character, gr. charakter – semn].

FACIES s. n. 1. infatisare, aspect superficial al unui lucru. 2. aspect al fetei in timpul unei boli, al unei stari emotive etc. ◊ suprafata a unei formatii anatomice. 3. totalitatea caracterelor mineralogice si petrografice ale unei roci. ◊ aspect pe care il au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice si paleontologice. 4. aspectul unei culturi arheologice in formele ei caracteristice. 5. cea mai mica subdiviziune a asociatiei vegetale caracterizata prin dominatia unei specii. (< lat. facies, fr. facies)

INTRECERE, intreceri, s. f. Actiunea de a (se) intrece si rezultatul ei; concurs, competitie, emulatie. ◊ (Iesit din uz) Intrecere socialista = miscare cu caracter de masa specifica oranduirii socialiste. ◊ Loc. vb. A se lua la intrecere = a se intrece. ◊ Expr. (Iesit din uz) A fi in intrecere = a fi angajat intr-o intrecere socialista. – V. intrece.

NORMA, norme, s. f. 1. Regula, dispozitie etc. obligatorie, fixata prin lege sau prin uz; ordine recunoscuta ca obligatorie sau recomandabila. ◊ Norma morala (sau etica) = regula privitoare la modul de comportare a omului in societate, la obligatiile sale fata de ceilalti oameni si fata de societate. Norma juridica = regula de conduita cu caracter general si impersonal, emisa de organele de stat competente, a carei respectare poate fi asigurata prin constrangere. ♦ Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a putea obtine un titlu, o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere, de reglementare. 3. Cantitate de munca pe care cineva trebuie sa o presteze intr-o unitate de timp; (concr.) produs realizat in acest timp. ◊ Norma de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrari in conditii specifice date. Norma tehnica = norma stabilita prin mijloace stiintifice, pe baza unor conditii tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. – Din fr. norme, lat. norma, rus. norma.

DRAMA, drame, s. f. 1. Piesa de teatru cu caracter grav, in care se reda imaginea vietii reale in datele ei contradictorii, in conflicte puternice si complexe, adesea intr-un amestec de elemente tragice si comice. ◊ Drama lirica (sau muzicala) = (spectacol) de opera; (sens curent) creatie de opera cu un puternic caracter dramatic. 2. Arta dramatica. 3. Fig. Intamplare, situatie nefericita, zguduitoare; nenorocire. ◊ Drama pasionala = crima sau sinucidere determinate de gelozie sau de o dragoste nefericita. ◊ Expr. A face drama din ceva = a exagera gravitatea unei situatii. ♦ Conflict sufletesc puternic, care produce cuiva mari suferinte morale. – Din fr. drame, lat. drama.

AFINITATE ~ati f. 1) Atractie si simpatie intre persoane, datorita asemanarii de pareri, caracter, gusturi; potrivire. ~ sufleteasca. 2) chim. Proprietate a unor substante de a se combina unele cu altele. 3) Inrudire prin alianta. /<fr. affinite, lat. affinitas, ~atis

INOCENTA ~e f. 1) caracter inocent; curatenie sufleteasca; neprihanire; candoare; nevinovatie. 2) Vorba sau fapta de om inocent; naivitate. [G.-D. inocentei] /<fr. innocence, lat. innocentia

INTIMISM n. Tendinta a unor oameni de arta de a exprima in operele lor sentimentele cu caracter pur personal. /<fr. intimisme

S**Y [pr.: s**i] adj. invar. 1) (despre oameni) Care are farmec; atragator. 2) (despre spectacole, publicatii etc.) Care are caracter e****c. /<engl., fr. s**y

UMANITATE f. 1) caracter uman. 2) Compasiune si bunavointa fata de nenorocirile altora. 3) Totalitate a oamenilor de pe glob; neam omenesc; omenire; lume. /<lat. huma-nitas, ~atis, fr. humanite

VRERE ~i f. 1) rar Capacitate de a-si concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vointa; voie. ◊ Fara ~ involuntar. 2) Dorinta de a avea sau de a realiza ceva; pofta; chef. 3) Anticipare mintala a rezultatului spre care este orientata o activitate; scop; tel. 4) Atitudine cu caracter determinant adoptata dupa o serie de deliberari; hotarare. /v. a vrea

MORTALITATE s.f. Proportia de decese din sanul populatiei dintr-un teritoriu si o perioada anumita; letalitate. ♦ caracterul a ceea ce este muritor. ♦ Numar de animale sau de oameni morti din cauza unei boli. [Cf. lat. mortalitas, fr. mortalite].

VENALITATE s.f. caracterul a ceea ce este venal, coruptibil. ♦ (La pl.) Fapte de om venal. [Cf. fr. venalite, lat. venalitas].

LAMARTINE [lamartin], Alphonse-Marie-Louis de PRAT de (1790-1869), scriitor si om politic francez. Unul dintre initiatorii poeziei romantice franceze. Elegii cu caracter filozofic („Meditatii poetice”, „Noi meditatii poetice”), poeme de inspiratie religioasa („Armonii poetice si religioase”, „Jocelyn”, „Caderea unui inger”) remarcabile prin lirismul melancolic si meditativ, prin sinceritatea sentimentelor si perfecta corespondenta dintre starea sufleteasca a poetului si natura. Romane autobiografice („Raphael”, „Graziella”); un jurnal de calatorie in Orient. Lucrari istorice („Istoria girondinilor”, „Istoria revolutiei de la 1848”). Ca om politic a fost initial legitimist, apoi a devenit liberal moderat. Rol important in Revolutia din 1848; ministru de Externe in Guvernul provizoriu (1848), calitate in care i-a sprijinit pe revolutionarii din Principatele Romane.

ABATERE, abateri, s. f. 1. Actiunea de a (se) abate² si rezultatul ei. ◊ Expr. Abatere de la regula = exceptie. ♦ Incalcare a unei dispozitii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenta dintre valoarea efectiva sau valoarea-limita admisa a unei marimi si valoarea ei nominala. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre valoarea reala si cea proiectata a unei piese. – V. abate².

IDIOTENIE ~i f. 1) caracter idiot; lipsa de inteligenta; c*******m; tampenie; imbecilitate. 2) Fapta sau vorba de om idiot; c*******m; neghiobie; stupiditate; imbecilitate. [G.-D. idioteniei] / idiot + suf. ~enie

PRODUCTIVITATE f. 1) caracter productiv. 2) Capacitatea de a produce bunuri materiale. ◊ ~ea muncii eficienta muncii oamenilor in procesul de productie, exprimata prin raportul dintre consumul de munca si cantitatea de productie realizata intr-o unitate de timp. /<fr. productivite

RASA s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebita de alte varietati ale aceleiasi specii si ale carei caractere distinctive se transmit de la o generatie la alta; soi. ♦ De rasa = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, avand drept caractere distinctive culoarea pielii si a parului, trasaturile fetei etc., particularitati care nu contrazic unitatea biologica a intregii omeniri si nu constituie un criteriu stiintific pentru diferentierea ei in grupari sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].

MASCARADA s. f. 1. mascare, deghizare; ceata de oameni mascati. 2. (fig.) inscenare, prefacatorie. 3. gen de divertisment de origine italiana, cu caracter aristocrat, in care subiectele, mitologice sau alegorice, interpretate de persoane mascate, erau acompaniate de muzica si dans; versurile corespunzatoare. (< fr. mascarade)

DRAMATIZARE, dramatizari, s. f. Actiunea de a dramatiza si rezultatul ei. ♦ (Concr.) Piesa de teatru creata prin prelucrarea unei opere literare (cu caracter epic). – V. dramatiza.

RELATIE, relatii, s. f. 1. Legatura, conexiune, raport intre lucruri, fapte, idei, procese sau intre insusirile acestora. ♦ (In logica matematica) Conexiune intre doi sau mai multi termeni (in multimea perechilor ordonate de elemente ale unei multimi date). 2. (La pl.) Legatura intre doua sau mai multe persoane, popoare, state etc. ◊ Relatii de productie = raporturi economice care se stabilesc intre oameni in procesul de productie a bunurilor materiale. Relatii diplomatice = relatii politice cu caracter de continuitate intre state, stabilite prin agentiile diplomatice ale acestora. ♦ Legaturi de prietenie (cu oameni de seama, influenti). 3. Expunere, informatie; povestire, relatare. ◊ Loc. vb. A da relatii = a informa, a referi, a relata. [Var.: (inv.) relatiune s. f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.

IMPORTANTA f. 1) caracter important; insemnatate. 2): A-si da ~ a-si da aere; a se crede om superior; a se ingamfa. [G.-D. importantei] /<fr. importance, it. importanza

REALITATE ~ati f. 1) Existenta obiectiva; stare reala. 2) Lucru concret, care exista in mod real. 3) caracter real. 4) Lume inconjuratoare, existenta in afara constiintei umane si independent de ea. [G.-D. realitatii; Sil. re-a-] /<fr. realite, lat. realitas, ~atis, germ. Realitat

ETOS s.n. Ansamblu de trasaturi morale specifice omului, unui grup social sau unei epoci; moralitate. ♦ Specific cultural al unei colectivitati. ♦ caracter, morav, moralitate, ansamblu de norme si obiceiuri morale; parte a unui discurs in care se vorbeste despre moravuri. [Scris si ethos. / < lat., gr. ethos].

caracter s. n. 1. ansamblu de trasaturi psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. ♦ dans de ~ = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. 2. personalitate morala caracterizata prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 3. individualitate cu trasaturi psihice complexe, intr-o opera literara. 4. particularitate de structura, forma, substanta sau functie a unui organism. ◊ caracteristica a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; litera, semn grafic de acelasi corp si aceeasi familie. ◊ (inform.) litera, cifra, semn particular. 6. (mat.) numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. (< fr. caractere, lat. character, gr. kharakter)

VOINTA, vointe, s. f. 1. Functie psihica caracterizata prin orientarea constienta a omului spre realizarea unor scopuri si prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trasatura de caracter manifestata prin decizie ferma si perseverenta in invingerea piedicilor, greutatilor, incurcaturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotaraste cineva; hotarare, decizie, voie. ♦ Invoire, consimtamant, permisiune. 3. Intentie, scop, tel, tinta. 4. Dorinta, pofta, chef. – Voi² + suf. -inta.

SANCTIUNE, sanctiuni, s. f. 1. Aprobare data unei legi de catre seful statului, pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de catre o autoritate sau o instanta superioara celei care l-a emis, pentru a-i da valabilitate. ♦ P. gener. Aprobare, confirmare; consfintire. 2. Pedeapsa prevazuta de lege pentru cei care incalca dispozitiile ei; p. gener. pedeapsa. ♦ (In dreptul international) Sistem de masuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsa, aplicat unui stat; represalii contra partii care nu respecta obligatiile luate printr-o conventie. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. sanction, lat. sanctio, -onis.

INTEGRITATE f. 1) caracter integru; sentiment al demnitatii, dreptatii si constiinciozitatii, care serveste drept calauza in conduita omului; onestitate; cinste; probitate. 2) Stare a unui lucru intreg, intact. [G.-D. integritatii; Sil. -te-gri-] /<fr. integrite

SIMTIRE ~i f. 1) v. A SIMTI. 2) caracter sensibil; sensibilitate. 3) Atitudine afectiva fata de cineva sau ceva; simtamant. 4) Stare in care omul isi da seama de ceea ce se petrece in jur. ◊ Fara ~ fara cunostinta. A-si pierde ~ea (sau ~ile) a-si pierde cunostinta; a lesina. A-si veni in ~ (sau in ~i) a-si recapata cunostinta. 5) pop. Bun simt; buna-cuviinta. /v. a simti

ComPACT³, -A adj. 1. indesat, dens. ♦ (despre fard) care reuneste calitatile fondului de ten si ale pudrei ce il constituie. ♦ (poligr.) caractere compacte = litere aldine. 2. (fig.) intunecat, intunecos. 3. (mat.) multime compacta = multime care contine punctele ei aderente; interval compact = interval inchis. (<fr. compact, lat. compactus)

ComUNITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale. 2. grup de oameni cu interese, credinte, obiceiuri, norme de viata comune; colectivitate, societate. ◊ totalitatea organismelor vegetale care ocupa o anumita zona geografica, avand relatii reciproce. (<lat. communitas, dupa fr. communaute, it. comunita)

GENERALIZARE s.f. Actiunea de a (se) generaliza si rezultatul ei. ♦ Operatie logica prin care se trece de la particular la general, extragandu-se caracterele comune esentiale unor obiecte asemanatoare. [< generaliza].

ComPACT, -A, compacti, -te, adj. 1. Care se compune din particule strans legate intre ele; indesat, dens. ◊ caractere compacte = litere de tipar groase si negre; aldine. ♦ (Despre o multime, un grup de oameni etc.) Numeros si des. 2. Fig. (Despre noapte, intuneric etc.) In care nu strabate nici o raza de lumina; intunecos. – Din fr. compact, lat. compactus.

SATIRA, satire, s. f. Scriere in versuri sau in proza in care sunt criticate defecte morale ale oamenilor sau aspecte negative ale societatii, cu intentii moralizatoare; p. gener. scriere sau discurs cu caracter batjocoritor, muscator. ♦ Categorie estetica din sfera comicului, care critica cu violenta si c*********l pe cineva sau ceva. [Acc. si: satira] – Din fr. satire, lat. satira.

INIMA s. v. abdomen, barbatie, bravura, burta, caracter, centru, curaj, cutezanta, darzenie, esenta, fire, fond, incumetare, indrazneala, materie, miez, mijloc, natura, neinfricare, om, pantece, semetie, stomac, structura, temeritate, temperament.

DIVINITATE ~ati f. 1) (in conceptiile religioase) Forta supranaturala creatoare si carmuitoare a lumii; Dumnezeu; demiurg. 2) Natura, caracter dumnezeiesc; dumnezeire. [Art. divinitatea; G.-D. divinitatii] /<fr. divinite, lat. divinitas

DECIZIE s. f. 1. hotarare; rezolutie. ◊ act cu caracter obligatoriu, normativ al unui organ de conducere care stabileste directia unei actiuni si modul ei de realizare. 2. sentinta data de o instanta judecatoreasca superioara asupra unui recurs. 3. fermitate. (< fr. decision, lat. decisio)

absolut, -a adj. (lat. absolutus, dezlegat). Neconditionat, fara restrictiuni, dezlegat de ori-ce contingenta: adevar absolut. Perfect, deplin: intuneric absolut. Independent, suveran (care „taie si spinzura” fara sa i se poata cere socoteala): imparat absolut. Autoritar, imperios, care nu sufere [!] contrazicere: caracter, ton absolut. Pur, neamestecat: alcool absolut. Log. Opus lui relativ. Trans. Bucov. Sec. 19. Teolog (ori pedagog) absolut, teolog (ori pedagog) care a terminat (a absolvit) cursurile, dar nu si-a luat inca titlu (expresiune ridiculizata in vechiu regat). Gram. Genitiv ori ablativ absolut, acela care e dezlegat de propozitiunea principala adica nu se raporta la nici un cuvint al ei si in care subiectu era inlocuit c' un participiu ori c' un adjectiv atributiv ori c' un nume predicativ in cazu genitiv la Greci ori ablativ la Romani: sole cadente, pe cind apune soarele; Cicerone consule, pe cind era (ori fiind) Cicerone consul. S. n., pl. uri. Lucru neconditionat: adevaratu absolut e Dumnezeu. Adv. In mod absolut, perfect, complet, de tot: virtutea il stapinea absolut; asta e absolut imposibil, absolut oprit. Neaparat, negresit, numai de cit: trebuie absolut sa plec.

ARTA, arte, s. f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care foloseste mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epoca, dintr-o tara etc.) care apartin acestei activitati. ◊ Loc. adj. De arta = artistic. ◊ Expr. (Fam.) De amorul (sau de dragul) artei = in mod dezinteresat. 2. Indemanare deosebita intr-o activitate; pricepere, maiestrie. ♦ Indeletnicire care cere multa indemanare si anumite cunostinte. – Din fr. art, lat. ars, -tis.

PUBLICITATE s. f. Faptul de a face cunoscut un lucru publicului; difuzare de informatii in public; caracterul a ceea ce este public. ♦ Agentie (sau birou) de publicitate = birou unde se pot da, pentru a fi publicate in ziare sau difuzate prin radio si televiziune, anunturi (cu caracter particular). Mica publicitate = rubrica a unui cotidian in care se publica anunturi cu caracter particular. Agent de publicitate = persoana angajata de o firma comerciala pentru a face reclama marfurilor ei. ◊ Loc. vb. A da publicitatii = a publica. – Din fr. publicite.

CVARTIR, cvartiruri, s. n. Locuinta temporara a unui grup de oameni in trecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva isi asaza locuinta. ♦ (Reg.) Locuinta cu caracter provizoriu (intr-o familie straina); gazda. – Din rus. kvartira.

NAIVITATE ~ati f. 1) caracter naiv. 2) Li-psa de maturitate in judecata sau in comportare. 3) Vorba, fapta sau atitudine specifica unui om naiv. A spune ~ati. [G.-D. naivitatii; Sil. na-i-] /<fr. naivete

PUBERTATE f. Perioada a vietii omului, cuprinsa intre copilarie si adolescenta, caracterizata prin accelerarea dezvoltarii fizice, psihice si prin aparitia unor caractere s*****e secundare. /<fr. puberte, lat. pubertas, ~atis

MATERIALITATE s.f. caracterul a ceea ce este material, a ceea ce exista independent de constiinta si in afara ei. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. materialite].

CONFERINTA s.f. 1. Cuvantare, discurs, expunere facuta in public referitor la o tema stiintifica, literara etc. 2. Adunare a reprezentantilor unor state, ai unor organizatii etc. pentru a discuta si a lua hotarari in anumite chestiuni. ♦ For superior al unui partid (comunist), care se intruneste atunci cand nu poate fi convocat congresul. 3. Consfatuire, convorbire. ◊ Conferinta de presa = intalnire intre oameni de stat, oameni politici etc. si reprezentanti ai presei pentru a lamuri o anumita problema, pentru discutii cu caracter informativ etc. [Var. conferenta s.f. / cf. lat. conferentia, fr. conference, it. conferenza].

PERSONALITATE s.f. 1. Ceea ce caracterizeaza o persoana si o deosebeste de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. ♦ (Jur.) Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. om de seama, important, persoana cu calitati si merite deosebite intr-un domeniu de activitate (stiinta, arta, viata social-politica etc.). 3. (Rar; la pl.) Cuvinte jignitoare, aluzii tendentioase la adresa cuiva. [Pl. -tati. / cf. fr. personnalite, it. personalita].

GENIU s. n. I. 1. talent, dispozitie naturala, capacitate creatoare exceptionala, a dezvoltarii maxime a facultatilor umane; persoana astfel inzestrata. 2. caracter specific. II. spirit, demon, fiinta supranaturala care, in credintele celor vechi, veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militara, arma care se ocupa cu executarea lucrarilor de fortificatii, drumuri, poduri etc. (< lat. genius, fr. genie)

RELATIE s. f. 1. legatura, conexiune, raport. ◊ complement circumstantial de relatie = complement care arata obiectul la care se refera o actiune, o calitate; propozitie de relatie = propozitie circumstantiala care corespunde complementului circumstantial de relatie; functii de relatie = totalitatea functiilor organice care asigura legatura cu mediul exterior. 2. (log.) conexiune intre doi, trei sau mai multi termeni. ◊ judecata de relatie = judecata care reflecta raporturi intre obiecte diferite. 3. (mat.) conditie care leaga valorile a doua sau mai multe marimi. 4. (pl.) legatura intre oameni, popoare, state etc. ◊ relatii de productie = raporturi care se stabilesc intre oameni in procesul productiei bunurilor materiale, a repartitiei, schimbului si consumului; relatii diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate intre state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relatii = a cunoaste, a frecventa persoane influente; a da relatii = a informa. 5. legatura feroviara, rutiera sau aeriana regulata intre doua puncte; traseu. 6. informatie; expunere, relatare. ◊ a da relatii = a informa. (< fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)

S**Y adj. inv. 1. (fam.; despre oameni) care are farmec special; atragator, cu sexapil. 2. (despre filme, reviste de music-hall, publicatii) cu caracter e****c. (< engl. s**y)

CLISTENE (CLEISTHENES) (sec. 6 i. Hr.), om politic atenian din familia Alcmeonizilor, conducator al partidului democratilor. Reformele sale constitutionale (509 i. Hr.) cu caracter democratic au produs transformari radicale in Atena. A impartit terit. Aticii in uniuni ad-tive, numite deme, a limitat numarul membrilor Sfatului la 500, astfel incit adunarea poporului (eclesia) sa detina autoritatea politica suprema si a instituit serviciul militar obligatoriu.

conformitate f. (lat. conformitas, -atis). Convenienta, acord: conformitate de caracter. In conformitate cu, conform. Pentru conformitate, formula cu care se termina un raport facut cuiva si care arata ca e conform realitatii.

SALTIMBANC, saltimbanci, s. m. Actor de circ cu mimica bufa, care executa exercitii usoare de acrobatie. ♦ Fig. om care trece cu usurinta de la o atitudine la alta, dovedind lipsa de seriozitate si de caracter. – Din fr. saltimbanque.

BARBATIE f. 1) Varsta matura a barbatului. 2) Totalitate de caractere fizice si s*****e ale barbatului. 3) Forta fizica proprie barbatilor; vigoare de barbat. 4) Comportare sau atitudine de om curajos; indrazneala; cutezanta. [Art. barbatia; G.-D. barbatiei; Sil. -ti-e] /barbat + suf. ~ie

MODALITATE ~ati f. 1) Mod de a actiona in vederea realizarii unui anumit scop; maniera; procedeu; metoda; mijloc. 2) log. caracter necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecati. 3) gram. Atitudine, apreciere a vorbitorului fata de cele comunicate. /<fr. modalite

SOCIETATE ~ati f. 1) Totalitate a oamenilor care traiesc impreuna si intre care exista anumite relatii bazate pe legi comune; colec-tivitate. 2) Organizatie (cu caracter national sau international) avand drept scop actiuni de interes comun. ~ stiintifica. ~ sportiva. 3) Intreprindere intemeiata pe investirea de capital de catre doua sau mai multe persoane, care desfasoara o activitate sociala sau lucrativa. 4) Grup de persoane care isi petrec timpul liber impreuna; companie. [G.-D. societatii; Sil. -ci-e-] /<lat. societas, ~atis, fr. societe, it. societa

Rh (FIZIOL.) Antigen existent pe suprafata globulelor rosii la majoritatea oamenilor (persoane Rh pozitive) si la unele maimute. Denumirea provine de la maimutele Rhesus, la care a fost pusa in evidenta pentru prima oara. Daca o persoana la care acest factor lipseste (persoana Rh negativa) primeste prin transfuzie sange Rh pozitiv, va sintetiza anticorpi anti-Rh care pot provoca aglutinarea sangelui. In cazul in care o femeie Rh negativ prezinta o sarcina cu Rh pozitiv, prin reactia cu sangele fetusului va produce anticorpi care pot provoca anemia si chiar decesul nou-nascutului (in cazul unor sarcini repetate). caracterul se mosteneste si este dominant.

FILOTIMIE f. inv. 1) caracter filotim; noblete sufleteasca; larghete; marinimie; galantonie; darnicie; generozitate. 2) Dorinta mare de a fi stimat si pretuit de oameni. [Art. filotimia; G.-D. filotimiei, Sil. -mi-e] /<ngr. filotimia

LAComIE ~i f. caracter lacom; aviditate; cupiditate. ◊ Cu ~ lacom. ~a pierde (sau strica) omenia tendinta de acaparare dauneaza bunelor relatii dintre oameni. [G.-D. lacomiei] /lacom + suf. ~ie

ANDROID, -A adj. 1. Cu caractere masculine. 2. Asemanator unui barbat. // s.m. automat antropomorf. [Pron. -dro-id. / < fr. androide, cf. gr. aner – om, eidos – aspect].

TRANZIENTA s. f. 1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate. 2. devenire continua a realitatii, care impune o permanenta modificare a relatiilor omului cu realitatea inconjuratoare, o adaptare a acestor relatii si a omului la noile conditii. (< engl. transience)

AFIRMATIV, -A, afirmativi, -e, adj. (Despre o enuntare) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre judecati) care contine o afirmatie. ◊ Expr. In caz afirmativ = daca se va intampla asa; in cazul cand imprejurarile sunt favorabile. – Fr. affirmatif (lat. lit. affirmativus).

AFIRMATIV, -A, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunt) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecata) care contine o afirmatie. ◊ Expr. In caz afirmativ = daca se va intampla asa; in cazul cand imprejurarile sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus.

CARTARE, cartari, s. f. 1. Actiunea de a carta si rezultatul ei. 2. Urmarire pe teren si transpunere, prin semne si prin culori conventionale, pe harti topografice, a raspandirii si a caracterelor diferitelor elemente din natura (roci, formatiuni geologice, ape, soluri, animale etc.) – V. carta.

TRANZIENTA s. f. 1. (Livr.) caracterul a ceea ce este trecator, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continua a realitatii ce impune o permanenta adaptare a omului la mutatiile intervenite. [Pr.: -zi-en- – Scris si: transienta] – Dupa engl. transience.

FOND s.n. I. 1. Ceea ce este esential intr-un lucru, continut. ◊ Articol de fond = articol care trateaza o problema importanta actuala; editorial; fond lexical principal = partea esentiala si cea mai stabila a vocabularului unei limbi, cuprinzand cuvintele care exprima notiunile fundamentale din viata si activitatea oamenilor si constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ In fond = in realitate, de fapt. 2. Trasaturile de baza ale caracterului, ale individualitatii unei persoane. 3. Culoare care formeaza campul, baza unui tablou, din care se detaseaza, figurile, detaliile. ♦ (Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipareste un text. 4. (Sport) Alergare de fond = alergare pe distanta lunga. II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale si banesti de care dispune o intreprindere, o institutie etc. ◊ Fond de acumulare = parte a venitului national pe seama careia se realizeaza cresterea si perfectionarea productiei, se creeaza rezerve si se asigura sporirea fondurilor si rezervelor materiale din sfera neproductiva. 2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ◊ Fond de carti = totalitatea cartilor pe care le poseda o biblioteca. [< fr. fond].

GENIU¹ s.n. I. 1. Talent, dispozitie naturala, capacitate de creatie exceptionala, rezultat al dezvoltarii maxime a facultatilor umane; persoana care are asemenea calitati. 2. caracter specific. II. Spirit, demon, fiinta supranaturala (buna sau rea) care in credintele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [Pron. -niu, pl. -ii. / < lat. genius, cf. it. genio, fr. genie].

SOCIETATE s. f. 1. ansamblu unitar, sistem organic inchegat de relatii intre oameni, istoriceste determinate, al caror fundament il constituie relatiile de productie. ◊ formatiune social-economica. ◊ grup (organizat) in care traiesc unele fiinte. 2. asociatie de persoane organizata potrivit unui anumit scop. 3. categorie sociala; cerc limitat de oameni. ◊ anturaj; companie. 4. asociatie intre oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital social si in vederea unor profituri comune. 5. organizatie cu caracter (inter)national, obstesc etc. care are drept scop promovarea unor idei sau actiuni de interes general. (< fr. societe, lat. societas)

CUZA, Alexandru C. (1857-1947, n. Iasi), om politic si publicist roman. Acad. (1936), prof. univ. la Iasi. In 1923 a infiintat Liga Apararii National-Crestine, grupare cu caracter fascist, din care s-a desprins ulterior, Garda de Fier. A condus, impreuna cu O. Goga, Partidul National-Crestin (din 1935) si guvernul, in perioada dec. 1937-febr. 1938.

CANTARE, (II) cantari, s. f. I. Actiunea de a canta si rezultatul ei. II. 1. Cantec (de lauda, bisericesc etc.); muzica. ♦ Sunet caracteristic (placut) scos de diverse pasari si insecte. 2. Compozitie literara cu caracter laudativ. – V. canta.

TEANTROPIE s.f. (Liv.) 1. caracter uman si divin al divinitatii. 2. Atribuire a unor calitati umane unor divinitati. [Cf. it. teantropismo < gr. theos – zeu, anthropos – om].

convenienta f., pl. e (lat. convenientia, fr. convenance. V. pro-venienta). Conformitate, potrivire: convenienta de caracter. Cuviinta, decenta: convenienta sociala (sau convenientele sociale). Casatorie de convenienta, aceia la care-s luate in consideratiune nobleta ori averea ori cultura in locu dragostei reciproce.

NATURA s.f. 1. Lumea inconjuratoare in intreaga diversitate a manifestarilor si a formelor ei de miscare; univers. ♦ Lumea organica si anorganica; mediu inconjurator. ◊ Natura moarta = grup de lucruri neinsufletite; pictura reprezentand un asemenea grup. 2. caracter, temperament; fire, trasatura (fizica sau spirituala a cuiva). 3. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature].

SUITA s. f. 1. grup de oameni care insoteste un demnitar; alai, escorta. 2. (muz.) compozitie instrumentala din mai multe parti scrise in aceeasi tonalitate, dar contrastante prin caracter si miscare. ◊ fragmente selective dintr-o lucrare mai ampla (opera, balet etc.). 3. serie, sir de idei, de reprezentari etc. ◊ continuitate, inlantuire. (< fr. suite)

ELEMENTAR, -A adj. 1. Care constituie un element; de baza, esential. ♦ Care cuprinde primele notiuni sau principiile de baza ale unei discipline, ale unei arte etc. ◊ Invatamant elementar = prima treapta a invatamantului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de baza ale principalelor discipline. 2. Simplu, usor; cunoscut de toata lumea. 3. Natural, apartinand naturii si fenomenelor ei. [Cf. fr. elementaire, lat. elementarius].

ALINIERE s.f. 1. Actiunea de a (se) alinia si rezultatul ei. 2. Linie de asezare a limitelor unei strazi, a unei piete publice etc. ♦ Operatie de jalonare a unui aliniament. 3. (la pl.) Monumente cu caracter religios frecvente in epoca bronzului in Franta, in Anglia etc., constand din siruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatra cioplita, infipte vertical in pamant la intervale regulate. [< alinia, dupa fr. alignement].

URBANIZARE s.f. Actiunea de a urbaniza si rezultatul ei; citadinizare. ♦ Concentrare a populatiei unei tari in orase, crestere a numarului si dezvoltarea acestora; transformare a unor localitati rurale in centre cu caracter urban. [< urbaniza].

SUITA, suite, s. f. 1. Grup de oameni care insoteste un demnitar, un suveran; alai, escorta. 2. Lucrare muzicala instrumentala alcatuita din mai multe parti scrise in aceeasi tonalitate, dar contrastante prin caracter si prin miscare. ♦ Fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai ampla (opera, balet etc.). 3. Serie, sir de episoade, de idei etc. ♦ Continuitate, inlantuire. – Din fr. suite.

ELEMENTAR, -A, elementari, -e, adj. 1. De baza, esential, fundamental. ♦ (Despre carti, manuale etc.) Care cuprinde elementele de baza ale unei stiinte. ◊ Invatamant elementar = prima treapta a invatamantului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de baza ale principalelor discipline. 2. Putin complicat; simplu, usor; rudimentar. ♦ Primitiv. 3. Care tine de natura si de fenomenele ei. – Din fr. elementaire, lat. elementarius.

CONTRAPUNCT ~e n. 1) Tehnica muzicala de suprapunere a doua sau a mai multor melodii, avand fiecare un caracter independent, dar care impreuna pot forma un tot organic. 2) Melodie cu inteles expresiv propriu, cantata in cadrul unei lucrari muzicale concomitent cu tema ei de baza. 3) Stiinta care studiaza regulile combinarii melodiilor in cadrul unei compozitii. /<it. contrappunto

ETOS s. n. 1. caracterul unui fenomen fizic, moral, social si artistic, privit in unitatea dintre intern si extern, dintre etic si estetic. 2. ansamblu de trasaturi morale specifice omului, unui grup social sau unei epoci. 3. specific cultural al unei colectivitati. 4. parte a unui discurs in care se vorbeste despre moravuri. (< fr. ethos)

PROBABILITATE, probabilitati, s. f. 1. caracterul sau insusirea a ceea ce este probabil; fapt, intamplare probabila, posibila. ◊ Expr. Dupa toate probabilitatile = dupa cat se pare, probabil. 2. (Mat.) Multime numerica prin care se exprima caracterul aleatoriu (posibil sau nesigur) al unui eveniment, al unui fenomen. ◊ Calculul probabilitatilor = calcul matematic care permite sa se aprecieze daca un eveniment complex se va intampla sau nu, in functie de eventualitatea unor evenimente mai simple, presupus cunoscute. – Din fr. probabilite, lat. probabilitas, -atis.

FATALITATE ~ati f. 1) (in conceptiile mistice) Forta supranaturala care se crede ca ar predetermina desfasurarea evenimentelor; soarta; ursita; destin. 2) Concurs de circumstante imprevizibile si inexplicabile; hazard. 3) caracter fatal. [Art. fatalitatea; G.-D. fatalitatii] /<fr. fatalite, lat. fatalitas, ~atis

NATURALISM s. n. 1. curent, tendinta in arta si literatura care isi propune reproducerea obiectiva a realitatii, acordand preferinta aspectelor urate, vulgare ale naturii omenesti. 2. curent literar aparut in Franta in a doua jumatate a sec. XIX sub influenta scientismului si pozitivismului, care sustinea ideea determinismului social si biologic in explicarea caracterelor umane. 3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natura. 4. doctrina potrivit careia nu exista supranatural, natura existand prin ea insasi, printr-un principiu imanent ei. 5. doctrina dupa care viata morala trebuie sa se conformeze legilor naturii. (< fr. naturalisme)

ORGANIZATIE s. f. asociatie de oameni cu conceptii sau preocupari comune, pe baza unui regulament, a unui statut etc., in vederea depunerii unei activitati organizate. ♦ ~ internationala (sau interstatala) = asociatie cu caracter permanent, creata de state pe baza unui statut. (< germ. Organisation, fr. organisation, rus. organizatiia)

GENIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai inalta treapta de inzestrare spirituala a omului, caracterizata printr-o activitate creatoare ale carei rezultate au o mare insemnatate; persoana care are o asemenea inzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natura, caracter specific. II. (Mitol.; azi in stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rau). III. Arma militara care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrarilor de fortificatii, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. genie.

FAMILIE, familii, s. f. 1. Forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie si din descendentii acestora. ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristica, trasaturi comune unui grup de persoane inrudite prin sange. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcatuita din matca, albine lucratoare si trantori. 3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese si idealuri comune. 4. Categorie sistematica in botanica si in zoologie, inferioara ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. Grup de cuvinte, derivate si compuse, formate de la acelasi cuvant de baza. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limba comuna initiala. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri ale fr. famille).

VIZIONAR, -A, vizionari, -e, adj. 1. (Despre oameni sau despre firea, ideile lor; adesea substantivat) Care se lasa stapanit de vise, de idealuri (nelegate de realitatea imediata); care prevede, prevesteste evenimentele viitoare. 2. Cu caracter de viziune; fantastic; extravagant, neobisnuit. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionnaire.

INTRODUCERE s.f. 1. Actiunea de a (se) introduce si rezultatul ei. ♦ Parte de inceput, parte introductiva (a unei opere etc.). ♦ Partea de la inceput a unei piese muzicale, scrisa intr-o miscare aparte si avand un caracter deosebit; denumirea primei parti a suitei. 2. Studiul pregatitor asupra notiunilor elementare ale unei stiinte. [< introduce].

RASA s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea indelungata la mediul cosmogeografic si la conditiile istorice de viata economico-sociale, avand drept caractere distinctive culoarea pielii, a parului, trasaturile fetei etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeasi specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)

DEDUBLARE, dedublari, s. f. Actiunea de a se dedubla si rezultatul ei; impartire in doua. ◊ Dedublarea personalitatii = tulburare psihica ce consta in disocierea personalitatii, la acelasi individ, in una normala si alta morbida, fiecare dominand alternativ si determinand caracterul comportamentului. – V. dedubla.

SFINTI, sfintesc, vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva in randul sfintilor; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugaciuni; a face ca acele obiecte sa dobandeasca un caracter sacru. 3. Tranz. A tarnosi (o biserica). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slavi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfinteste el cu mine. – Din sl. sventiti.

PRIMITIVISM s.n. 1. caracter primitiv; primitivitate. 2. Scoala in pictura care, din atentie pentru fond, inlatura tot ce e adaugat de civilizatie sub pretextul de a descoperi autenticitatea naturii in simplitatea ei originara; imitarea cu buna stiinta a „primitivilor” (3) [in DN]. 3. Falsa naivitate sau simularea naivitatii in creatia literar-artistica. [< fr. primitivisme].

BOGATIE ~i f. 1) Cantitate de bunuri care intrece cu mult necesitatile obisnuite; belsug; indestulare; abundenta. 2) Situatie de om bogat. 3) Multime de bunuri materiale (in natura sau in bani); avutie. 4) Cantitate mare de valori spirituale; abundenta. ~ de idei. ~ de mijloace de expresie. 5) Aparenta de lucru bogat; caracter bogat; fastuozitate; somptuozitate. ~a unui decor. [Art. bogatia; G.-D. bogatiei; Sil. -ti-e] /bogat + suf. ~ie

JUSTITIE ~i f. 1) Totalitate a instantelor judecatoresti si a legilor unui stat. ◊ A chema (sau a se prezenta) in fata ~ei a cita (sau a se prezenta) la judecata. 2) Activitate a instantelor judiciare ale unui stat; exercitiu al puterii judiciare. 3) Principiu moral avand ca esenta conformitatea cu adevarul. 4) caracter just; echitate; justete. [G.-D. justitiei; Sil. -ti-e] /<lat. justitia, fr. justice

PACIFISM (‹ fr.) s. n. Curentul de gandire intemeiat pe umanism si pe rationalismul unor sisteme filozofice iluministe ai carui reprezentanti se pronunta impotriva oricaror razboaie, indiferent de caracterul lor. Considera ca razboaiele pot fi evitate prin negocieri, dezarmare, propaganda in favoarea pacii, avand un rol pozitiv in realizarea unui climat de destindere, de nonviolenta. Aspiratiile oamenilor catre pacea universala se regasesc din Antichitate (Xenofon, Socrate), capatand noi valente in Renastere. In epoca moderna Rousseau, J. Bentham, Novalis au elaborat tratate in care au sustinut aceasta idee. Initiativa, cu caracter democratic, a p. a fost sprijinita de activitatea unor institutii (Societatea Americana pentru Pace, 1828) sau de congrese internationale (Bruxelles, 1848, Paris, 1889 s.a.). In 1891 s-a deschis, la Berna, un Birou International Permanent de Pace. A. Nobel a instituit intre premiile acordate de Academia suedeza unul destinat militantilor pentru pace. Miscarile pentru pace au devenit si mai puternice in urma conflagratiilor mondiale si a razboaielor din Vietnam, Iraq s.a., O.N.U. si alte organisme europene si mondiale incurajand deschis activitatile pacifiste.

NATURALISM s.n. 1. Tendinta in literatura si arta de a reconstitui realitatea cat mai fidel, chiar in aspectele ei neesentiale (uneori accentuand laturile urate, vulgare). 2. Curent literar aparut in Franta in a doua jumatate a sec. XIX sub influenta scientismului si pozitivismului, care sustinea ideea determinismului social si (mai ales) biologic in explicarea caracterelor umane. 3. Stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natura (animale, plante, figuri umane). 4. Doctrina potrivit careia nu exista supranatural, natura existand prin ea insasi, printr-un principiu imanent ei. 5. Doctrina dupa care viata morala trebuie sa se conformeze legilor naturii. [Cf. fr. naturalisme].

IMPORTANTA s. f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; insemnatate; semnificatie. ◊ Loc. adv. Cu importanta = cu convingerea (nejustificata) ca spune sau face ceva important; cu infumurare. ◊ Expr. A-si da importanta = a se ingamfa, a se crede om de seama, superior. Plin de importanta = infumurat, ingamfat, increzut. – Din fr. importance.

MASCA s. f. 1. figura de lemn cu care actorii antici isi acopereau fata. ◊ fata falsa de carton, de stofa etc. cu care isi acopera cineva figura. ♦ a-si scoate (sau a-si lepada) a = a se demasca, a aparea in adevarata lumina, a-si arata adevarata fata. 2. persoana mascata. 3. (fig.) infatisare, figura falsa; imagine conventionala. ◊ infatisare a fetei cauzata de un sentiment puternic, de o boala. ◊ (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals. 4. machiaj. ◊ preparat cosmetic care se aplica pe fata pentru ingrijirea tenului. 5. ~ mortuara = mulaj in ghips al fetei unui mort. 6. dispozitiv, aparat care acopera sau protejeaza corpul ori fata unui om, animal etc. ◊ dispozitiv sau invelis de protectie a unui element de constructie. ◊ (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date. ♦ ~ de gaze = aparat aplicat etans pe fata pentru protectia impotriva gazelor de lupta. 7. (la baraje) ecran de etansare. 8. caseu. 9. adapost individual pe campul de lupta. (< fr. masque, germ. Maske, rus. maska)

VEDETA, vedete, s. f. I. 1. Actor sau actrita care detine un rol principal intr-un spectacol, mai ales intr-un film (si se bucura de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent si popularitate; p. ext. persoana care vrea sa iasa in evidenta, sa epateze. II. Nava mica (de razboi) care navigheaza pe fluvii sau in apropierea litoralului, pe o raza redusa de actiune. III. Rand dintr-un text, tiparit cu caractere mai grase, spre a fi scos in evidenta fata de rest. – Din fr. vedette.

VEDETA s. f. I. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea sa iasa in evidenta. II. nava militara rapida, mica, cu armament puternic, destinata unor misiuni de cercetare, supraveghere, aparare. ◊ mica ambarcatie cu motor pentru comunicatiile din rada porturilor. III. rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ◊ cuvant, grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. (< fr. vedette)

CHEMARE, chemari, s. f. Actiunea de a chema si rezultatul ei. 1. Exprimare orala sau prin scris a dorintei ca cineva sa vina aproape sau intr-un anumit loc; invitatie. ♦ (Concr.) Proclamatie. 2. Indemn de a participa la o actiune, la un fapt. 3. Ordin, dispozitie (cu caracter oficial) de a se prezenta intr-un anumit loc; citatie. 4. Fig. Inclinatie, vocatie. ♦ Misiune, menire. 5. Strigat, tipat.

PERSONALITATE s. f. 1. ceea ce caracterizeaza o persoana, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltarii depline si al valorificarii sociale a insusirilor persoanei. 3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi si obligatii. ♦ ~ juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 4. om de seama, important, persoana cu calitati si merite deosebite intr-un domeniu de activitate. ♦ ~ istorica (sau politica) = conducator a carui activitate exercita o influenta puternica asupra desfasurarii evenimentelor istorice; cultul ~atii = tendinta de a acorda unei personalitati calitati de infailibilitate, un rol exagerat si exclusiv in faurirea istoriei. (< fr. personnalite, germ. Personalitat)

Y s. m. invar. 1. A treizecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (avand in general diversele valori ale lui „i”); se foloseste in neologisme cu caracter international si in nume proprii. 2. (MAT.) Simbol literal pentru necunoscuta unei ecuatii sau a unui sistem de ecuatii si pentru variabila independenta a unei functii. 3. (GENET.) Cromozomul Y = cromozom care intervine in determinarea sexului. La om si la mai multe specii de animale combinatia XY determina sexul masculin; in lipsa cromozomului X (cariotip OY) organismul nu este viabil. Are dimensiuni mai mici decat majoritatea celorlalti cromozomi. 4. Simbol chimic pentru ytriu.

GRUPA s. f. 1. mic colectiv de oameni subordonati unor forme organizatorice mai largi. ◊ (mil.) cea mai mica subunitate de instructie si lupta. ◊ unitate administrativa dintr-o intreprindere sau institutie, bazata pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. subdiviziune in stiintele naturii, din elemente care prezinta caractere comune. ◊ (chim.) fiecare dintre cele noua subimpartiri ale sistemului periodic, cuprinzand elemente cu proprietati asemanatoare. ♦ ~ sangvina = fiecare dintre cele patru categorii in care se poate clasifica sangele, dupa insusirile antigenice conditionate genetic. 3. subdiviziune in cadrul sistemului morfologic cuprinzand elemente cu trasaturi comune. 4. totalitatea depozitelor sedimentare formate in timpul unei ere geologice. (< fr. groupe)

CHEMARE, chemari, s. f. Actiunea de a chema si rezultatul ei. 1. Exprimare orala sau in scris a dorintei cuiva ca cineva sa vina aproape sau intr-un anumit loc. ♦ Strigat, tipat (care cheama) ♦ (Concr.) Proclamatie. 2. Indemn de a participa la o actiune, la un fapt. 3. Ordin, dispozitie (cu caracter oficial) de a se prezenta intr-un anumit loc. 4. Fig. Inclinatie, vocatie. ♦ Misiune, menire. – V. chema.

UNITATE ~ati f. 1) Numarul si cifra unu. 2) Fiecare dintre numerele de la unu pana la noua inclusiv; unime. 3) mai ales la pl. Ultima cifra a unui compus. 4) Marime luata ca etalon pentru masurarea marimilor de acelasi fel. ~ de timp. 5) caracter unitar. ~ dialectica. 6) Formatie care intra in componenta unui sistem superior si activeaza dupa un plan unic. ~ administrativa. ~ militara. [G.-D. unitatii] /<fr. unite, lat. unitas, ~atis

GRUPA s.f. 1. Mic colectiv de oameni subordonati unor forme organizatorice mai largi. ♦ (Mil.) Cea mai mica subunitate de instructie si de lupta. ♦ Unitate administrativa dintr-o intreprindere sau institutie, bazata pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune in stiintele naturii alcatuita din elemente care prezinta caractere comune. ♦ (Chim.) Fiecare dintre cele noua subimpartiri ale sistemului periodic, cuprinzand elemente cu proprietati asemanatoare. ◊ Grupa sanguina = fiecare dintre cele patru categorii in care se poate clasifica sangele. [< fr. groupe].

REICH [raik], Wilhelm (1897-1957), medic si psihanalist austriac. Cunoscut mai ales prin incercarile de a combina teoriile lui Freud cu cele ale lui Marx. Ca medic s-a preocupat de igiena s*****a a muncitorilor, la Viena si Berlin. Dupa aparitia (1933) lucrarii „Psihologia de masa a fascismului” este exclus din asociatia psihanalistilor, apoi si din Partidul Comunist. Emigreaza in Suedia, Norvegia, apoi in S.U.A. (1939), unde a propagat prin lucrarile sale inlaturarea reprimarii s*****e a omului de catre societatea autoritara, pe care o considera responsabila de afectiunile psihice si chiar de imbolnavirile de cancer. Acuzat de escrocherie, este inchis la penitenciarul Lewisburg, unde si moare. Alte lucrari: „Revolutia s*****a”, „Functiunea o*********”, „Lupta s****l[ a tinerilor”, „Analiza caracterului”.

ELEMENTAR, -A adj. 1. de baza, esential, fundamental. ◊ care cuprinde principiile de baza ale unei discipline, stiinte etc. ♦ invatamant ~ = prima treapta a invatamantului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de baza. 2. foarte simplu, rudimentar. ♦ (mat.) functie ~a = functie rationala, trigonometrica, exponentiala, logaritmica etc., precum si functiile obtinute din acestea, printr-un numar finit de operatii algebrice de compunere sau de inversare. 3. care tine de natura si de fenomenele ei. (< fr. elementaire, lat. elementarius)

VEDETA s.f. I. Mic bastiment de razboi, pe mare sau pe fluviu, cu mica raza de actiune, folosit mai ales pentru observatii. ♦ Mica ambarcatie care se foloseste pentru comunicatiile din rada porturilor. ♦ Mic torpilor cu viteza foarte mare. II. (Poligr.) Rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ♦ Cuvant sau grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. III. Artist(a) care detine rolul principal intr-o piesa; (p. ext.) persoana care vrea sa iasa in evidenta. [< fr. vedette, it. vedetta].

PROPRIETATE ~ati f. 1) Dreptul de a poseda, de a folosi un bun. 2) Forma social-economica de insusire a bunurilor materiale, care exprima relatiile economice ce apar in societate. ~ colectiva. ~ individuala. 3) Valoare materiala de care dispune cineva; bun. 4) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; calitate; particularitate; trasatura; caracter. [G.-D. proprietatii; Sil. -pri-e-] /<fr. propriete, lat. proprietas, ~atis

LINGVISTIC, -A I. adj. referitor la lingvistica. II. s. f. stiinta care studiaza limba si legile ei de dezvoltare. ♦ ~ generala = disciplina care studiaza faptele de limba din perspectiva trasaturilor comune mai multor limbi; ~ comparativa = disciplina care studiaza comparativ concordantele fonetice, semantice si gramaticale din mai multe limbi; ~ matematica = disciplina care studiaza fenomenele de limba cu mijloace matematice; ~ structurala = disciplina care studiaza relatiile dintre elementele limbii si caracterul sistematic al acesteia. ◊ glotologie. (< fr. linguistique)

CARTIER s. n. 1. parte a unui oras, deosebita de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi. 2. comandament al unei mari unitati militare. ♦ marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei in timp de razboi. ◊ loc unde este cantonata o armata; tabara. 3. portiune a unei nave in fiecare bord inapoia traversului, deasupra liniei de plutire. ◊ portiune a unei vergi, intre baza si capatul ei. 4. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut. (< fr. quartier)

NEGRU³ neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum

POLONEZ, -A, polonezi, -e, subst., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Poloniei sau este originara de acolo; polon (1). 2. Adj. Care apartine Poloniei sau populatiei ei, privitor la Polonia sau la populatia ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (1); polon (2). ◊ Covrig polonez = produs de patiserie in forma de colacel preparat din aluat de cozonac imbibat cu sirop de zahar si avand deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de polonezi (1). 3. S. f. Dans de origine poloneza (2), in tempo moderat si in masura de 3/4, cu ritm viguros si cu caracter maiestuos, solemn, asemanator marsului; melodie dupa care se executa acest dans. 4. S. m. Mezel din carne de vita si de porc, afumat la cald si apoi fiert; (fam.) polis. – Din fr. polonais.

CONVENTIONALISM s. n. 1. caracterul a ceea ce este conventional; tendinta de a se conforma regulilor general acceptate, fara o percepere proprie, a faptelor; prezenta masiva in opera de arta a unor elemente de continut sau de expresie devenite clisee. 2. conceptie filozofica pozitivista potrivit careia axiomele geometrice, legile si teoriile stiintifice ar fi simple conventii create in mod arbitrar de oamenii de stiinta. (< fr. conventionnalisme)

DANS, dansuri, s. n. 1. Ansamblu de miscari ritmice, variate ale corpului omenesc, executate in ritmul unei melodii si avand caracter religios, de arta sau de divertisment. Dans ritual. Dans popular. Dans de caracter. Dans de salon. Dans modern. Dans clasic (sau academic) = ansamblu de miscari artistice conventionale care constituie baza tenhica a coregrafiei, a spectacolelor de balet etc. 2. Actiunea de a dansa. Ii place muzica si dansul. 3. (In sintagma) Dans macabru = tema alegorica simbolizand egalitatea in fata mortii prin reprezentarea unui schelet cu coasa in mana care atrage in hora oameni de diferite varste si conditii sociale si-i omoara. 4. (In sintagma) Dansul albinelor = mijloc de semnalizare prin care albinele, facand anumite miscari, isi comunica gasirea unei surse de hrana, directia si distanta acestei surse. [Var.: (pop.) dant s. n.] – Din fr. danse. Cf. it. danza, germ. Tanz.

EXPERTIZA, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic facuta de un expert, la cererea unui organ de jurisdictie sau de urmarire penala ori a partilor, asupra unei situatii, probleme etc. a carei lamurire intereseaza solutionarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport intocmit de un expert asupra cercetarilor facute. 2. (Med.; in sintagma) Expertiza medicala = a) stabilire, in urma unui examen medical, a capacitatii de munca a unui bolnav sau a unui om sanatos in conditiile solicitarilor fizice si psihice din diferite profesiuni; b) consultatie sau autopsie efectuata de medicul legist in cazuri de ranire, accident, viol, otravire, omor etc. – Din fr. expertise.

CARTE carti f. 1) Scriere tiparita, legata sau brosata in volum. ◊ ~ de capatai lucrare preferata de cineva, absolut indispensabila intr-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunostinte pe care le poseda cineva; invatatura; studii. ◊ A face ~ a insusi cunostinte. A sti ~ a fi om invatat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om invatat. A lega ~ea de gard a renunta la invatatura. 3) Document oficial, cu date personale care confirma drepturile unei persoane; carnet. ~ de munca. 4) Bucata de carton de dimensiuni mici, care contine diferite insemnari si serveste la anumite scopuri. ~ de vizita. ~ postala. ~ de joc. 5) inv. Comunicare in scris trimisa cuiva; scrisoare; ravas. A trimite ~. 6) inv. Caiet unde se fac diferite insemnari cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cartii] /<lat. charta

CONVENTIONALISM s.n. 1. caracterul a ceea ce este convetional. 2. (Lit.; arte) Tendinta de supunere la regulile general acceptate, fara o percepere proprie, realista a faptelor; prezenta masiva in opera de arta a unor elemente de continut sau de expresie devenite clisee; lipsa unei viziuni estetice-ideologice proprii. 3. Conceptie filozofica de tip pozitivist, potrivit careia axiomele geometrice, ca si legile stiintei sunt simple simboluri sau conventii create de oamenii de stiinta din considerente de comoditate a gandirii, in mod arbitrar. ♦ Conventionalism moral = teorie care considera morala drept rezultat al conventiei, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rau. [Pron. -ti-o-. / < fr. conventionnalisme].

ComEDIE¹ (‹ lat., fr.) s. f. 1. Specie a genului dramatic, nascuta, ca si tragedia, in Grecia antica, din cultul lui Dionysos, al carei subiect si deznodamint provoaca risul si care satirizeaza relatiile sociale si etice (c. de moravuri), tipuri umane (c. de caracter) sau poate lua nastere din succesiunea unor intimplari neasteptate si hazlii (c. de situatii sau bufa). Ilustrata in antichitate de Aristofan, Plaut si in epoca moderna de Shakespeare, Moliere, Goldoni, Gogol, I.L. Caragiale, Labiche s.a. ◊ Comedia umorilor = satirica realista de la sfirsitul sec. 16, bazata pe „teoria umorilor”, elaborata de Ben Jonson. Aceasta a preluat conceptia medievala potrivit careia factura psihologica a omului e determinata de „umori” sau pasiuni si a creat personaje ce se comporta, indiferent de imprejurari, potrivit cu „umoarea” care predomina in corpul lor. 2. (Fig. Prefacatorie, falsitate, ipocrizie.