LEU¹, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blana scurta de culoare galbuie si cu o coama bogata in jurul capului, deosebit de puternic si de vorace, care traieste in Africa si in Asia meridionala (Panthera leo) ◊ (In basme) Leu-paraleu = leu mare si cu o putere extraordinara; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun si pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemanator cu foca, avand o coama pe gat, piept si omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insecta asemanatoare cu libelula, ale carei larve se hranesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. Om puternic, viteaz. 2. (Art.) Numele unei constelatii. – Et. nec. Cf. lat. leo.

BARBATIE f. 1) Varsta matura a barbatului. 2) Totalitate de caractere fizice si s*****e ale barbatului. 3) Forta fizica proprie barbatilor; vigoare de barbat. 4) Comportare sau atitudine de om curajos; indrazneala; cutezanta. [Art. barbatia; G.-D. barbatiei; Sil. -ti-e] /barbat + suf. ~ie

PALADIN s. m. 1. nobil care slujeste la palatul regal; (p. ext.) cavaler medieval ratacitor, dornic de aventuri. 2. (fig.) om curajos, indraznet, cavaler (II, 1). (< fr. paladin, it. paladino)

PARDOS ~si m. 1) inv. Mamifer exotic carnivor, foarte agil, de talie mare, avand corp puternic si mladios, coada lunga si blana galbena cu pete negre; leopard; pantera. 2) Blana acestui mamifer. 3) fig. om curajos, viteaz. /<sl. parudosu, ngr. pardos

VULTAN ~i m. 1) pop. Pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri; vultur. 2) fig. om curajos si mandru. /vult [ur] + suf. ~an

VULTUR ~i m. 1) pop. Pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri. ◊ ~-plesuv vultur cu gatul gol si cu penaj brun-cenusiu. ~-pescar vultur care se hraneste cu peste. ~-imperial vultur raspandit in regiunile montane; acvila; pajura. Ochi (sau privire) de ~ ochi (sau privire) agera. 2) fig. om curajos si mandru. 3) Simbol reprezentand o astfel de pasare, care se imprima pe steme, steaguri, monede. 4) art. Constelatie din emisfera boreala, vizibila vara. /<lat. vultur, ~uris

STOIC, -A, stoici, -ce, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care apartine stoicismului (1), privitor la stoicism. 2. Ferm, curajos, neclintit (in fata vicisitudinilor vietii). II. S. m. si f. 1. Adept al stoicismului (1). 2. om ferm, curajos, neclintit, plin de tarie sufleteasca (in fata vicisitudinilor vietii). [Pr.: -sto-ic] – Din fr. stoique, lat. stoicus.

PARDOS, pardosi, s. m. (Inv.) Pantera ♦ Fig. om viteaz, curajos – Din sl. parudosu.

CUTEZATOR, -OARE, cutezatori, -oare, adj., s. m. si f. (Persoana) care cuteaza; (om) indraznet, curajos, temerar. – Cuteza + suf. -ator.

LEU¹ lei m. 1) Mamifer carnivor de talie mare, cu blana de culoare galbuie si coama bogata, care traieste in Africa. ◊ ~-paraleu a) animal fantastic din basmele populare; b) om foarte puternic si viteaz. Partea ~lui partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun, pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. 2) fig. om puternic si curajos. ◊ Pui de ~ om tanar, voinic si viteaz. 3) art. Constelatie zodiacala. 4): ~-de-mare mamifer carnivor adaptat la viata de mare. ~l-furnicilor insecta asemanatoare cu libelula, care se hraneste, mai ales, cu larve de furnici. [Monosilabic] /Orig. nec.

INDRAZNET ~eata (~eti, ~ete) 1) Care da dovada de curaj; cutezator; viteaz; brav; curajos. 2) (despre actiuni sau despre manifestari ale oamenilor) Care se deosebeste prin noutate si cutezanta. Atitudine ~eata. Raspuns ~. Conduita ~eata. 3) depr. Care isi permite prea multe; lipsit de decenta; fara rusine; obraznic; nerusinat. /a indrazni + suf. ~et

BARBAT, -A, barbati, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoana adulta de s*x masculin. ♦ om in toata firea. 2. Sot. II. Adj. (Rar) curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

VOINIC, -A, voinici, -ce s. m., adj. I. S. m. 1. Tanar bine facut, chipes, curajos, viteaz, indraznet. ◊ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flacau, fecior. 3. (Inv.) Soldat, ostas. II. Adj. (Despre oameni) Bine facut, robust, viguros, vanjos. – Din bg., scr. vojnic.

SEMET ~eata (~eti, ~ete) si adverbial 1) Care exprima demnitate si mandrie; plin de demnitate si mandrie; falnic; trufas. 2) Care se remarca prin curaj; curajos; indraznet. 3) rar Care are o parere exagerata despre calitatile sale; plin de sine; mandru; fudul; increzut; maret; ingamfat; infumurat; falnic. /Orig. nec.

curajos adj., adv. 1. adj. brav, cutezator, darz, inimos, indraznet, neinfricat, semet, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) barbat, (inv. si pop.) voinic, (inv.) hrabor, neinfricosat. (om ~.) 2. adj. barbatesc, viteaz, vitejesc, (reg.) barbatos. (Atitudine, fapta ~oasa.) 3. adv. barbateste, eroic, vitejeste, (pop.) voiniceste. (S-a luptat ~.)