CINISM, (rar) cinisme, s. n. Atitudinea omului cinic (1), fapta de om cinic. – Din fr. cynisme, lat. cynismus.

SATIR, satiri, s. m. Fiecare dintre divinitatile rustice din mitologia greaca, reprezentata printr-o fiinta cu corp omenesc acoperita cu par, cu coarne si picioare de tap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic si d*******t. [Acc. si: satir] – Din fr. satyre, lat. Satyrus.

CINISM s. n. 1. doctrina filozofilor cinici (II). 2. insusirea de a fi cinic; atitudine, fapta de om cinic. (< fr. cynisme, lat. cynismus)

SATIR s.m. (Mit.) Divinitate a padurilor imaginata cu o fata bestiala, cu corpul paros, cu picioare si coarne de tap. ♦ (Fig.) om d*******t, libidinos; cinic. [Acc. si satir. / < fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros].

cinic, -A, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care da pe fata, cu sange rece, fapte sau ganduri condamnabile, care calca, fara sfiala, regulile moralei, de convietuire sociala si de buna-cuviinta; (despre manifestari ale oamenilor) care tradeaza, exprima asemenea atitudini. 2. (In sintagmele) Filozofie cinica = doctrina filozofica din Grecia antica, care nu recunoaste normele sociale existente si propovaduia o viata simpla si reintoarcerea la natura. Filozof cinic (si substantivat) = adept al filozofiei cinice. – Din fr. cynique, lat. cynicus.

cinic ~ca (~ci, ~ce) si substantival Care tine de cinism; propriu cinismului. om ~. ◊ Filozofie ~ca doctrina filozofica antica care propovaduia revenirea la natura, respingand normele si conventiile sociale si morale. /<fr. cynique, lat. cynicus

cinic, -A adj. Scoala cinica = scoala filozofica greaca din antichitate, care s-a preocupat indeosebi de problemele eticii, propovaduind autonomia morala a individului, simplitatea, intoarcerea la natura, dispretul pentru normele eticii religioase, pentru conventionalism, bogatie si onoruri. // s.m. Filozof apartinand acestei scoli. // adj., s.m. si f. (Cel) care arata pe fata, fara sfiala, fapte si ganduri condamnabile; (om) rau, nerusinat, fara scrupule; (cel) care denota sfidare, sfidator. [Cf. fr. cynique, it. cinico, gr. kynikos – cainesc].

cinic, -A I. adj. 1. care denota sfidare; sarcastic, sfidator, insolent, nerusinat. 2. scoala ~a = scoala filozofica greaca din antichitate care s-a preocupat indeosebi de problemele eticii, propovaduind autonomia morala a individului, simplitatea, intoarcerea la natura. II. s. m. filozof apartinand acestei scoli. III. adj., s. m. f. (cel) care exprima deschis si fara jena atitudini si ganduri condamnabile; (om) nerusinat, fara scrupule. (< fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de caine)