RUINARE s. 1. darapanare, degradare, macinare, paraginire, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. v. sara-cire, scapatare, (inv.) miselire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)

SARACIRE s. 1. ruinare, scapatare, (inv.) miselire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.) 2. v. pau-perizare.

BOGATIE ~i f. 1) Cantitate de bunuri care intrece cu mult necesitatile obisnuite; belsug; indestulare; abundenta. 2) Situatie de om bogat. 3) Multime de bunuri materiale (in natura sau in bani); avutie. 4) Cantitate mare de valori spirituale; abundenta. ~ de idei. ~ de mijloace de expresie. 5) Aparenta de lucru bogat; caracter bogat; fastuozitate; somptuozitate. ~a unui decor. [Art. bogatia; G.-D. bogatiei; Sil. -ti-e] /bogat + suf. ~ie

MANADA s.f. Nume dat in Spania medievala unei trupe de oameni inarmati conduse de rege sau de om bogat. [< fr. manade, sp. manada].

molochir, molochiri, s.m. (reg.) om bogat si infumurat.

parvac², parvaci, s.m. (reg.) om bogat si gras.

spailuc, spailuci, s.m. (reg.) om bogat; mare proprietar de pamant; spahie.

MANADA s. f. (in Spania medievala) trupa de oameni inarmati condusa de rege sau de un om bogat. (< sp. manada)

bogat, -a adj. (vsl. bg. rus. bogatu). Care are multa avere: om bogat. Abundant, imbelsugat: tara bogata. Mult, des: par bogat. Limba bogata, fecunda in cuvinte si intorsaturi. Rima bogata, cind se potriveste sunetu mai sus de accent ca: nulitate, calitate. V. baib.

BANOS, -OASA, banosi, -oase, adj. 1. (Despre ocupatii) Care aduce castig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) bogat, avut. – Ban¹ + suf. -os.

CAMELINA, cameline, s. f. Planta din familia cruciferelor cu tulpina dreapta, cu flori galbene si cu fructe mici, folosita in industrie pentru semintele ei bogate in ulei, mai ales la fabricarea sapunului (Camelina sativa). – Din fr. cameline.

GAZDA, gazde, s. f. 1. Persoana care primeste pe cineva la sine (dandu-i adapost); cel care tine pe cineva la sine in schimbul unei chirii (si cu intretinere platita); stapanul unei case in raport cu oaspetii sai, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau in care) traieste un animal parazit aflat in stare larvara sau adulta. 2. Locuinta ocupata de cineva in calitate de oaspete sau de chirias. 3. (Reg.) Taran bogat; chiabur, bogatan. ◊ Loc. adj. De gazda (mare) = din oameni bogati. – Din magh. gazda.

MATACINA, matacine, s. f. Numele a doua plante erbacee aromatice: a) planta melifera, originara din Siberia, cu frunze lanceolate si cu flori albastre sau albe, cultivata ca planta ornamentala si pentru florile ei bogate in nectar (D***********m moldavica); b) roinita². [Var.: mataciune s. f.] – Din bg. maticina, scr. matocina.

SITUAT, -A, situati, -te, adj. (Despre oameni) bogat, cu avere. – v. situa.

NUMEROS adj. 1. mare, (prin Bucov.) sabadas. (O ceata ~oasa.) 2. mult, (inv.) bogat. (Oameni ~.) 3. multiplu. (Are functii ~oase.)

paralau, -aie, adj. (inv.; despre oameni) bogat.

BANOS, -OASA, banosi, -oase, adj. 1. (Despre ocupatii) Care aduce castig mare; productiv, lucrativ. 2. (Rar, despre oameni) bogat. – Din ban¹ + suf. -os.

bogatas, -a s. (d. bogat). Fam. om bogat. – Si -an si bocotan, fem. -ana si -anca (Trans. s.a.).

ciorbagiu m. (turc. corbagy, id.). Vechi. Comandantu unui regiment de ieniceri (adica „distribuitoru ciorbei”, fiind-ca sultanu, fiind considerat ca parintele hranitor al ienicerilor, sefii lor purtau titluri culinare). Fig. om bogat, notabil, boier. In Turcia, primar rural. – Fem. -gioaica, pl. e.

ESPLANADA, esplanade, s. f. 1. Suprafata (plantata cu arbori, iarba si flori) aflata, de obicei, in fata unei cladiri importante sau a unui ansamblu arhitectural. 2. Strada larga avand in mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarba si flori. – Din fr. esplanade.

ARDEI ~ m. 1) Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, cu gust dulce sau iute. 2) Fructul acestei plante. ~ borcanos. ~ dulce. ◊ Iute ca ~ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. A da cuiva cu ~ pe la nas a supara cu vorba pe cineva; a intepa; a irita. /a arde + suf. ~ei

bogatAS ~i m. Persoana care poseda multe bunuri materiale; om (foarte) bogat. /bogat + suf. ~as

NABAB ~i m. 1) (in India si in alte tari orientale din evul mediu; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator al unei provincii sau inalt demnitar. 2) fig. om foarte bogat. /<fr. nabab

PIPARUS ~i m. 1) pop. Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben, avand gust dulce (sau iute); ardei. ◊ Cu ~ cu o usoara nuanta obscena; picant. 2) Fruct al acestei plante. /piper + suf. ~us

PIPER ~i m. 1) Arbust exotic cu tulpina taratoare, avand frunze ovale, flori mici, galbene, si fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ◊ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi rautacios. A i se sui ~ul la nas a se supara. 2) reg. Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben sau rosu, avand gust dulce sau iute intepator; ardei. ◊ ~-rosu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. piperi, sl. piperu

CRESUS s.m. (Liv.) om foarte bogat. [< fr. cresus, cf. Cresus – rege antic al Lydiei, faimos prin bogatiile sale].

CRESUS s. m. om foarte bogat. (< fr. cresus)

NABAB s. m. 1. titlu dat in trecut in India guvernatorilor de provincii si capeteniilor militare. 2. om foarte bogat. (< fr. nabab)

1) ajuns, -a adj. bogat, imbogatit: om ajuns. V. parvenit.

FECUND, -A, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt sa se reproduca; (sens curent) care se inmulteste usor si repede; prolific. ♦ (Despre pamant, terenuri) Care da multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, manos. 2. Fig. (Despre idei, imaginatie etc.) bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publica mult, care are capacitatea de a da, usor si repede, opere de creatie, productii artistice sau stiintifice. – Din fr. fecond, lat. fecundus.

ARHIMILIONAR ~i m. Persoana care poseda o avere de multe milioane; om extrem de bogat. /<fr. archimillionaire

DUR, -A adj. 1. Tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ◊ (Fon.) Consoana dura = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei. 2. (Despre ape) bogat in saruri, cu mare proportie de saruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].

FECUND, -A adj. 1. (Despre animale) Care se inmulteste repede; prolific. 2. (Fig.) Rodnic, productiv, bogat. 3. (Fig.; despre oamenii de stiinta, de arta etc.) Care scrie, compune, produce mult. [< lat. fecundus].

ARHIMILIONAR, -A s. m. f. om extrem de bogat. (< fr. archimillionnaire)

avere f. (d. am, a avea). Posesiune, stare, bogatie. om cu avere, bogat.

PATLAGEA, patlagele, s. f. 1. (Determinat adesea, prin „rosie”) Planta erbacee legumicola cu tulpina inalta, cu frunze mari, penate si cu flori galbene, cultivata pentru fructul ei comestibil, sferic, rosu, zemos, bogat in vitamine; rosie, tomata (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vanata”) Planta erbacee legumicola cu flori violete si cu fructe comestibile mari, ovale, carnoase, de culoare violet-inchis; vanata (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: patlagica s. f.] – Din tc. patlıcan.

OREZ s. m. Planta alimentara din familia gramineelor, cu tulpina dreapta, cu frunze liniare alungite si cu spice mici, cultivata in terenuri umede pentru fructele ei cu seminte foarte hranitoare, bogate in amidon (Oryza sativa). ♦ Semintele acestei plante. – Din bg. oriz.

DARE, dari, s. f. Actiunea de a da². ◊ Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mana = instarit, bogat. ♦ Dare de seama = raport, referat asupra unei activitati, unei gestiuni etc. intr-o anumita perioada; prezentare critica a unei scrieri literare sau stiintifice, recenzie; relatare (in ziare) a unor fapte, intamplari etc. Dare la semn = tragere la tinta. Dare in judecata = chemare a unei persoane in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. Dare la lumina = publicare, tiparire. Dare pe fata (sau in vileag) = divulgare, demascare. ♦ (In evul mediu, la romani) Nume generic pentru obligatiile in bani si in natura; impozit. – V. da².

INVOLTA, involtez, vb. I. 1. Intranz. si refl. (Despre flori) A se deschide involt, a inflori bogat. ♦ Refl. (Despre parul capului etc.) A se revarsa bogat, imbelsugat. 2. Refl. Fig. (Despre manifestarile oamenilor) A creste in intensitate. – Din involt.

SITUAT, -A, situati, -te, adj. (Despre oameni) Cu o buna situatie materiala; bogat, cu avere. [Pr.: -tu-at] – V. situa.

SEROZIom s.n. Sol de semidesert cu un continut redus de humus, bogat in carbonat de calciu. [Pron. -zi-om. / cf. rus. serii – cenusiu, zemlia – pamant].

COSTA-FORU 1. Gheorghe C. (1821-1876, n. Bucuresti), om politic, profesor si jurist roman. Primul rector al Universitatii din Bucuresti (1864-1872); ministru de mai multe ori. 2. Constantin C. (1856-1935, n. Bucuresti), avocat si ziarist democrat roman. Fiul lui C. (1). A organizat si condus organizatiile „Liga drepturilor omului”, „Comitetul central pentru amnistie” s.a. bogata activitate publicistica.

LANOS, -OASA, lanosi, -oase, adj. (Despre animale) bogat in lana (1), cu multa lana. ♦ (Despre parul oamenilor sau al unor animale) Ca lana, asemanator la aspect cu lana; p. ext. moale. – Lana + suf. -os.

SENTIMENTALISM s.n. 1. Sensibilitate excesiva; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ♦ Tendinta in literatura sec. XVIII, in care esentiala este reliefarea vietii sentimentale, bogate si tumultoase, a personajelor. 2. Atitudine, comportare de om sentimental. [< fr. sentimentalisme].

dare f. Actiunea de a da. Bir, contributiune. om cu dare de mina, caruia-i da mina, bogat. Dare de sama, raport, referat.

VOLUBIL, -A, volubili, -e, adj. 1. Care are usurinta si rapiditate in vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgator si rapid; fluent, curgator, locvace; (despre manifestari ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante) Care isi infasoara tulpina mladioasa in jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubile, lat. volubilis.

PETRECERE ~i f. 1) v. A PETRECE si A SE PETRECE. 2) Intrunire, de obicei a rudelor si a prietenilor, insotita de o masa bogata, de muzica si dans, organizata cu o anumita ocazie. ◊ om de ~ om predispus sa petreaca si sa se veseleasca. ~ frumoasa formula prin care i se ureaza cuiva sa petreaca timpul in mod placut. 3) fam. Folosire placuta a timpului. /v. a (se) petrece

CULTURA¹ s. f. 1. totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire in decursul vremurilor. ◊ totalitatea cunostintelor din diverse domenii pe care le poseda cineva; dezvoltare intelectuala a cuiva. ♦ ~ generala = ansamblu de cunostinte necesare unui individ in viata zilnica; ~ de masa = ansamblu de cunostinte si de valori cu care masele vin in contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. (arheol.) totalitatea vestigiilor materiale si spirituale pastrate, prin intermediul carora poate fi reconstituita imaginea comunitatii omenesti dintr-o anumita epoca. 3. totalitatea lucrarilor agrotehnice necesare pentru a obtine recolte bogate de la plantele de cultura. ♦ plante de ~ = plante cultivate de om. ◊ teren cultivat cu anumite plante. ◊ crestere, prasire a unor animale. 4. crestere in laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsa in acest fel. 5. ~ fizica = dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc prin gimnastica si sport; educatie fizica. (< fr. culture, lat. cultura)

SENTIMENTALISM s. n. 1. sensibilitate excesiva; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ◊ atitudine, comportare de om sentimental. 2. tendinta in literatura sec. XVIII prin reliefarea vietii sentimentale, bogate si tumultuoase. (< fr. sentimentalisme)

bogat, -A, bogati, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (om) care dispune de multe si mari mijloace materiale, care are multi bani; (om) avut. 2. Adj. Care se afla, care contine ceva in cantitate mare. Fructele sunt bogate in vitamine. ♦ (Despre flori) Involt. ♦ Manos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatu.

FRACTIONARE s.f. Actiunea de a fractiona si rezultatul ei; impartire, faramitare. ♦ Separare a unui amestec lichid sau gazos in fractiuni bogate in anumiti componenti. ♦ Procedeu de constructie a unei aeronave din subansambluri si ansambluri partiale. [Pron. -ti-o-. / < fractiona].

AGITAT, -A, agitati, -te, adj. Care se misca incoace si incolo, care se agita; (despre oameni) neastamparat. ♦ Fig. Tulburat, nelinistit, nervos. ♦ Fig. (Despre un interval de timp) bogat in evenimente; tumultuos. – V. agita.

LEU¹ lei m. 1) Mamifer carnivor de talie mare, cu blana de culoare galbuie si coama bogata, care traieste in Africa. ◊ ~-paraleu a) animal fantastic din basmele populare; b) om foarte puternic si viteaz. Partea ~lui partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun, pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. 2) fig. om puternic si curajos. ◊ Pui de ~ om tanar, voinic si viteaz. 3) art. Constelatie zodiacala. 4): ~-de-mare mamifer carnivor adaptat la viata de mare. ~l-furnicilor insecta asemanatoare cu libelula, care se hraneste, mai ales, cu larve de furnici. [Monosilabic] /Orig. nec.

PALANCHIN ~e n. (in unele tari din Orient) Jilt sau pat cu baldahin, purtat de oameni (sau de elefanti, camile) si folosit ca mijloc de locomotie pentru cei bogati; lectica; litiera. /<fr. palanquin

INFLORIT, -A, infloriti, -te, adj. I. (Despre plante) Care a facut, a dat flori; acoperit de flori, plin de flori; (despre flori) care si-a deschis bobocii. II. 1. Fig. (Despre fata; p. ext. despre oameni) Imbujorat; luminat. 2. Impodobit cu desene, cu ornamente; inflorat. ♦ Fig. (Despre exprimare) Care este bogat in imagini; care cauta sa impresioneze prin bogatia imaginilor. – V. inflori.

USTUROI ~ m. 1) Planta erbacee legumicola, cultivata pentru bulbul sau sectionat in catei (la maturitate) si tulpina tanara cu frunze lungi, lanceolate, cu gust si miros specific. 2) Bulb al acestei plante, bogat in substante nutritive si in vitamine. Cununa de ~. Catel de ~. /a ustura + suf. ~oi

baib adv. Mold. bogat baib, foarte bogat, putred de bogat. S.m. (si’n Munt. est). Usturoi ca ceapa, adica fara catel (dintr’oi singura bucata).

STRALUCIT, -A, straluciti, -te, adj. 1. Care straluceste; stralucitor, lucitor, sclipitor. 2. Fig. (Despre oameni) Distins, remarcabil prin insusirile spirituale. ♦ (Despre abstracte) Plin de glorie, de onoare; glorios. ♦ Fastuos, bogat, splendid. – V. straluci.

BENGALI (‹ Bengal) subst. invar. Limba indo-europeana din ramura indo-iraniana, vorbita de c. 184 mil. oameni. Limba oficiala in Bangladesh si una dintre cele 14 limbi oficiale regionale in India. Literatura bogata, de mare valoare artistica (ex. Tagore).

CEAFA, cefe, s. f. Partea de dinapoi a gatului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Cand mi-oi vedea ceafa = niciodata. A face ceafa = a se ingrasa. Gros in ceafa = gras; fig. bogat; influent. – Comp. alb. cafe.

CIOCOI m. inv. 1) peior. Persoana bogata, provenita din randul arendasilor sau al vatafilor; boier parvenit. 2) Persoana slugarnica cu intentii de parvenire. /cioc + suf. ~oi

GENERALIZARE, generalizari, s. f. Actiunea de a (se) generaliza si rezultatul ei. ♦ Operatie logica prin care se trece de la notiuni cu o sfera mai restransa si un continut mai bogat la notiuni cu o sfera mai larga si un continut mai restrans. – V. generaliza.

HAIDUC, haiduci, s. m. 1. om care, razvratindu-se impotriva asupririi, isi parasea casa si traia in paduri, singur sau in cete, jefuind pe bogati si ajutand pe saraci; haramin. 2. (Inv.) Soldat mercenar. – Din bg., scr. hajduk.

COLAC ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati

GENEROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre oameni) Care este predispus sa ajute pe altii in mod dezinteresat; darnic; marinimos; galant; galantom. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste inalte calitati morale; nobil. 3) fig. (despre soluri) Care se caracterizeaza prin fertilitate sporita; care da recolta bogata; manos; roditor. /<fr. genereux, lat. generosus

OEDIPE, opera in patru acte de George Enescu, compusa intre 1921 si 1931 pe un libret de Edmond Fleg, dupa Sofocle, premiera la Paris, in 1936, premiera in limba romana (traducere de Emanoil Ciormac) in 1958, la Bucuresti. Opera inspirata si generoasa, cu un bogat material muzical ce traduce grandoarea mitului grecesc si forta lui tragica, figura lui O. simbolizand patetica lupta a omului cu destinul. Cea mai importanta lucrare enesciana.

LECTICA s.f. Pat sau scaun portativ acoperit, purtat de cai sau de oameni (sclavi) si folosit in antichitate, in evul mediu si astazi in unele tari coloniale ca mijloc de locomotie pentru cei bogati; litiera. [Acc. si lectica, pl. -ci, -ce. / < lat. lectica].

CEAFA, cefe, s. f. 1. Partea de dinapoi a gatului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Cand mi-oi (sau ti-oi etc.) vedea ceafa = niciodata. A face ceafa = a se ingrasa. Gros in (ori la) ceafa sau cu ceafa groasa = gras; fig. bogat; influent. ♦ Regiunea cervicala. 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei (1), afumata sau sarata. – Cf. alb. cafe.

CLIPER¹ s. n. 1. velier de cursa lunga, foarte rapid, cu arborada bogata. ◊ barca de sport cu o forma speciala care ii da suplete la manevre. 2. avion de cursa lunga pentru transportul rapid de oameni si materiale. (< fr., engl. clipper, germ. Klipper)

GENEROS, -OASA, generosi, -oase, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) Care este gata sa ajute in mod dezinteresat pe altii; marinimos; darnic. ♦ insufletit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦ Fig. bogat, fertil. Regiune generoasa. – Din fr. genereux, lat. generosus.

AGITAT, -A, agitati, -te, adj. (Despre oameni si animale) Care se misca incoace si incolo; care se agita. ♦ Fig. Tulburat, neastamparat, nelinistit. ♦ Fig. (Despre un interval de timp, o viata etc.) bogat in evenimente; framantat, tumultuos. – V. agita.

USTUROI, usturoi, s. m. Planta erbacee din familia liliaceelor, cu gust si miros caracteristic, cu frunze lanceolate, al carei bulb, format din mai multi bulbi mici de forma lunguiata, are gust usturator, este bogat in substante nutritive si comestibil; ai⁴ (Allium sativum). ♦ Compus: usturoi-salbatic = samurasla. ♦ P. restr. Bulbul acestei plante; catel din bulbul acestei plante. – Ustura + suf. -oi.

LABAN (in ebr. „cel alb”) (in Vechiul Testament), fiul lui Batuel si fratele Rebecai. bogat crescator de vite la Harar. Fiicele sale, Lia si Rahila, au fost cele doua sotii ale lui Iacov. In traditia iudaica este considerat un om viclean si rau. Numele lui inseamna „alb”, deoarece „straluceste de rautate”.

TRAI ~iuri n. 1) Totalitate a conditiilor materiale si culturale de viata ale oamenilor. ◊ A nu mai avea ~ a se afla in conditii de oprimare morala sau psihica insuportabila. 2) Existenta umana; viata. Nivel de ~. 3) Viata buna. ◊ A se pune pe ~ a incepe o viata bogata, plina de placeri. 4) Viata in comun; convietuire. [Monosilabic] /v. a trai

LEU¹, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blana scurta de culoare galbuie si cu o coama bogata in jurul capului, deosebit de puternic si de vorace, care traieste in Africa si in Asia meridionala (Panthera leo) ◊ (In basme) Leu-paraleu = leu mare si cu o putere extraordinara; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun si pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemanator cu foca, avand o coama pe gat, piept si omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insecta asemanatoare cu libelula, ale carei larve se hranesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. om puternic, viteaz. 2. (Art.) Numele unei constelatii. – Et. nec. Cf. lat. leo.

MAGAR ~i m. 1) Animal domestic din familia calului, dar mai mic decat acesta, cu urechi mari, cu coama bogata, folosit ca animal de povara; asin. ◊ Nici cal, nici ~ se spune despre cineva care n-are o situatie precisa, clara. A fi ~ul cuiva a face cuiva servicii umilitoare. 2) fig. depr. om prost, incapatanat sau obraznic. /cf. alb. magar, bulg. magare

BAROJA [baroha] Y NESSI, Pio (1872-1956), romancier si eseist spaniol. Reprezentant al generatiei de la ’98. Spirit pesimist, anarhic si paradoxal, a exprimat in bogata sa opera realista cultul energiei si al libertatii individuale; trilogia pamintului basc („Casa Aizgorri”, „Majoratul lui Labraz”, „Zalaican aventurierul”); descrierea lumii interlope madrilene in trilogia „Lupta pentru viata”; romanul fluviu „Memoriile unui om de actiune” (22 vol.).

CAVALER s. m. I. 1. membru al ordinului ecvestru din vechea Roma, din cetatenii bogati. 2. nobil feudal admis intr-un ordin militar in cadrul unei ceremonii speciale; (astazi) membru al unui ordin militar religios. 3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoratii. 4. ~ de industrie = imbogatit in urma speculatiilor; sarlatan, escroc. II. 1. om generos, nobil, plin de abnegatie; om cu purtari alese. 2. barbat care insoteste o femeie in societate. 3. barbat necasatorit; holtei, burlac. ♦ ~ de onoare = tanar necasatorit care-i insoteste pe miri la cununie. (< rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)

BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit. Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Et. nec.

CAVALER s.m. I. (Ist.) Membru al ordinului ecvestru din vechea Roma, format din cetateni bogati. ♦ Nobil feudal admis intr-un ordin militar in cadrul unei ceremonii speciale; (si astazi in unele tari) membru al unui ordin militar religios. ♦ Membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoratii. ♦ Cavaler de industrie = imbogatit in urma speculatiilor, sarlatan, escroc. II. 1. om generos, nobil, plin de abnegatie; om cu purtari alese. 2. Barbat care insoteste o femeie in societate. 3. Barbat necasatorit; holtei, burlac. [< it. cavaliere, fr. chevalier].

bogat adj. 1. abundent, bun, imbelsugat, indestulat, mare, manos, (inv. si reg.) belsugos, spornic, (inv.) satios. (Recolta ~.) 2. v. fertil. 3. prosper. (Regiune ~.) 4. avut, instarit, situat (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) banos, (Transilv.) gazdac, (prin Munt.) taxidit. (Taran ~.) 5. capatuit, chivernisit, imbogatit, inavutit, instarit, pricopsit, (pop. si depr.) ajuns. (om ~.) 6. v. imbelsugat. 7. abundent, copios, imbelsugat, indestulat, (fig.) princiar. (O masa ~.) 8. v. fastuos. 9. luxos, pretios, scump. (Haine ~.) 10. v. involt. 11. des, imbelsugat, involt. (Cu par ~.) 12. v. amplu. 13. intins, mare, vast. (Are o experienta ~.)

argint n. (lat. argentum, it. argento, pv. argen, fr. argent, vsp. argento). Un metal pretios alb. Moneta [!] de argint: a plati in argint. Pl. arginturi, lucruri de argint, argintarii. Pl. m. Bani de argint: Iuda il vindu pe Hristos pe trei-zeci de arginti. Iubitor de argint, iubitor de bani. Argint viu, mercur. Fig. om vioi. – Argintu e foarte maleabil si ductil si nu se altereaza in aer. In acide se altereaza cu greu. Se aliaza mai ales cu cupru (ca la monete) si cu mercuru. Se gaseste mai tot-de-a-una amestecat cu sulf, clor, brom, iod s. a. Se afla mine de argint in Suedia, Norvegia, Rusia s. a., dar cele mai bogate-s in Peru si Mexic.

INTINS adj., s. 1. adj. (TEXT.) tensionat. (Fire ~.) 2. adj. v. incordat. 3. adj. larg, l******t, largit, latit. (Un pulover ~ in urma spalarii.) 4. adj. (inv.) tins. (Picior ~.) 5. adj. v. desfacut. 6. adj. lung, prelung. (Un sir ~ de oameni.) 7. adj. v. culcat. 8. adj. v. instalat. 9. adj. v. pus. 10. adj. uns. (Untul era ~ pe paine.) 11. adj. amplu, cuprinzator, larg, mare, vast, (inv. si reg.) mereu, (inv.) desfatat. (Un spatiu ~.) 12. adj. amplu, larg, mare. (Stirea ocupa un spatiu ~ in ziar.) 13. adj. larg, spatios, vast. (Bulevarde ~.) 14. s. v. cuprins. 15. s. v. suprafata. 16. adj. neted, plan, ses. (Un loc ~.) 17. adj. neted. (Piele ~.) 18. adj. v. bogat. 19. adj. v. iute.