Rezultate din textul definițiilor
AMELIORARE, ameliorari, s. f. 1. Actiunea de a (se) ameliora si rezultatul ei; imbunatatire, indreptare, amelioratie. 2. Proces de creare a unei noi rase de animale si noi soiuri de plante de cultura sau de imbunatatire a celor existente. [Pr.: -li-o]. – V. ameliora.
CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai caror miei au blana buclata, asemanatoare cu astrahanul, 2. S. n. Blanita de miel apartinand acestei rase, din care se fac caciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m. si n.] – Din fr. caracul.
CARNABAT s. n. rasa de oi cu lana semifina, de culoare roscata-cafenie originara din Bulgaria, a carei carne nu are mirosul caracteristic. – Din bg. karnabat.
COMOR s. n. Varietate de rasa de oi caracul, cu lana de culoare maro-roscata. – Et. nec.
MERINOS, -OASA, merinosi, -oase, subst., adj. 1. S. m. si f., adj. (oaie sau rasa de oi) cu lana creata, moale, foarte fina, de culoare alba. 2. Adj. (Despre lana) care este obtinuta de la oi merinos (1) ♦ (Substantivat) Lana obtinuta de la oile merinos (1). 3. S. n. invar. Stofa fabricata din lana merinos (2). – Din fr. merinos.
TIGAIE, tigai, adj. (Despre lana) Scurta si creata, moale, matasoasa; (despre oi) cu lana scurta, creata si matasoasa. ♦ (Substantivat) rasa de oi autohtona, crescuta pentru productia de lana semifina, de carne si lapte; oaie din aceasta rasa. – Et. nec.
TURCAN, -A, turcani, -e, s. f., adj. 1. S. f. rasa de oi cu lana lunga, aspra si groasa; oaie care face parte din aceasta rasa. 2. Adj. (Despre lana) Lunga, groasa si aspra; (despre oi) cu lana groasa, lunga si aspra. 3. S. f. Turca2. – Et. nec.
FRIZA2, frize, s. f. rasa de oi de culoare alba, cu coada scurta, crescuta pentru productia de lapte. – Din germ. Friser.
SEVIOT s. n. 1. rasa de oi originara din Anglia, cu lana alba fina si cu firul lung. ♦ Stofa tesuta din lana pura a acestor oi sau din amestec de lana cu fibre sintetice. [Pr.: -vi-ot] – Din fr. cheviot.
MERINOZA, merinozez, vb. I. Tranz. (Rar) A ameliora caracterele raselor de oi prin incrucisare cu merinos. – Din merinos.
radeRE, raderi, s. f. Actiunea de a (se) rade si rezultatul ei. – V. rade.
RATCA, ratce, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (oaie) din rasa turcana, cu coarnele rasucite in forma de tirbuson, orientate lateral si inapoi. 2. S. f. Lana neomogena, de calitate inferioara, produsa de aceste oi. – Din scr., magh. racka.
CARACUL n. 1) rasa de oi, originara din Asia Centrala (orasul Karakul), ai caror miei au o blana buclata. 2) Blana de miel din aceasta rasa, din care se fac paltoane, caciuli etc. /<fr. caracul
CARNABAT m. rasa de oi cu lana semifina, crescute pentru carnea lor fara miros caracteristic. /<bulg. karnabat
MUSTATA ~ati f. 1) Par care creste deasupra buzei superioare la barbati. ◊ A-i rade (sau a-i zambi) cuiva ~ata a fi multumit; a se bucura. A rade (sau a zambi) pe sub ~ati a rade abia observat. 2) la pl. Peri lungi care cresc in jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele doua fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antena. 4) Fire subtiri situate in jurul gurii la unii pesti, care servesc ca organe pentru pipait. 5) la pl. Tepi lungi si subtiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) pop. Matasea porumbului. [G.-D. mustatii] /<lat. mustacea
SEVIOT ~uri n. 1) rasa de oi cu lana alba si cu firul lung. 2) Tesatura cu dungi oblice in relief, facuta din lana acestor oi sau din amestec de lana cu fibre sintetice. 3) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [Sil. -vi-ot] /<fr. cheviotte
TIGAIE1 ~ai f. 1) rasa de oi autohtona cu lana scurta, moale si creata. 2) oaie care face parte din aceasta rasa. /Orig. nec.
TURCANA ~e f. 1) rasa de oi autohtone, cu lana groasa, aspra si lunga. 2) oaie care face parte din aceasta rasa. /Orig. nec.
TUSCA1 ~ti f. 1) Varietate a rasei de oi turcane. 2) oaie apartinand acestei varietati. 3) Basma rasucita si innodata la un capat, folosita la un joc distractiv. /Orig. nec.
OXFORD s.n. 1. Tesatura de bumbac sau de lana in carouri din fire colorate. 2. rasa de oi care dau o buna productie de carne. [< fr. oxford, cf. Oxford – oras in Anglia].
SEVIOT s.n. 1. rasa de oi cu lana fina si cu firul lung. 2. Stofa facuta din lana acestor oi. [Pron. -vi-ot. / < fr. cheviotte, engl. cheviot, cf. Cheviot – provincie in Anglia].
CARACUL s.m. rasa de oi cu blana buclata, de obicei neagra, asemanatoare cu astrahanul. // s.n. Blanita unui miel din aceasta rasa. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oras in Asia Centrala].
cavargic s.n. (reg., inv.) rasa de oi cu lana rosie-negricioasa si cu carnea excelenta.
chivirgic adj. invar. (inv.) rasa de oi, oaie de Cazan, carnabat.
negritean, -a, s.m. si f. (inv.) 1. om de rasa neagra; negru, arap. 2. maur.
MERINOZA vb. I. tr. (Rar) A ameliora caracterele unei rase de oi prin incrucisare cu merinos. [< merinos + -a].
stogu adj. invar. (reg.; despre oi sau despre rase de oi) stogos (care provine din incrucisarea raselor tigaie si turcana).
chivirgic adj. invar. – rasa de oi din Dobrogea. Tc. kivircik.
CARACUL s. m. 1. rasa de oi cu blana buclata, neagra, asemanatoare cu astrahanul. 2. blanita de miel din aceasta rasa. (< fr. caracul)
CREOL, -A s. m. f. om de rasa alba, urmas al primilor colonisti europeni in America Latina sau in coloniile intertropicale (Antile). ◊ (s. f.) limba mixta provenind din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen, vorbita de creoli. (< fr. creole)
FRIZA2 s. f. rasa de oi de culoare alba cu coada scurta. (< germ. Friser)
OXFORD s. n. 1. tesatura de bumbac sau de lana in carouri, din fire colorate. 2. rasa de oi pentru productie de carne. (< engl. oxford)
SEVIOT s. n. 1. rasa de oi cu lana fina, originara din Scotia. 2. stofa din lana acestor oi. (< fr. cheviotte)
POLOS, -A, polosi, -e, adj. (Rar, despre oi) De rasa poloneza. – Germ. polisch.
poleac (poleci), s. m. – Polonez. Sl. poljaku, cf. sb., cr., slov., rus. poljak. Inv., modern. polon, adj. (polonez) din lat. polonus, sec. XIV, si polonez, s. m. – Der. polca, s. f. (Mold., jacheta, pieptar), din pol. polka „poloneza”, cf. rut. poljka „haina lunga” (Tiktin); polcuta, s. f. (Mold., vesta); polecesc, adj. (inv., polon); polose (var. poluse), s. f. (oaie de rasa polona). – Cf. leah.
ASTRAHAN s. n. Blana cu parul matasos si cret, obtinuta de la mieii unei rase de oi (originara din Astrahan). ♦ Haina lucrata din astfel de blana. – Din Astrahan.
CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi ai caror miei au blana buclata, asemanatoare cu astrahanul. 2. Blanita de miel apartinand acestei rase, din care se fac caciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m. si n.] – Fr. caracul.
alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.
2) ar si arian, -a s. (scr. arya, nobil, nume dat in Rig-Veda rasei primitive a Indiii). Om din rasa primitiva indo-europeana. – Arian si adj.: popoare ariene (sau arice).
LIMITARE, limitari, s. f. 1. Actiunea de a (se) limita si rezultatul ei; restrangere, ingradire. 2. (Rad.) Mentinere a nivelului unui semnal electric in limite prestabilite. – V. limita.
RAS1, rasuri, s. n. Actiunea de a rade si rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimata printr-o miscare caracteristica a fetei si a gurii, insotita de un sunet specific, nearticulat; raset. ◊ Expr. De ras (sau de rasul lumii) = de ocara, de batjocura; ridicol. A lua (pe cineva) in ras = a-si bate joc (de cineva). A-si face ras de cineva (sau de ceva) = a-si bate joc de cineva sau de ceva. ♦ (Rar) Sunet in cascade, scos de unele pasari. – Lat. risus.
NEGRoiD, -A adj., s.m. si f. (Om) care apartine rasei negre. [Pron. -gro-id. / < fr. negroide].
MONGOLoiD, -A adj., s.m. si f. (Om) care apartine rasei galbene. // adj. Care prezinta caractere fizice asemanatoare cu cele ale unui mongol. [Pron. -lo-id. / < fr. mongoloide].
PERSIFLARE s.f. Actiunea de a persifla si rezultatul ei; luare in ras, bataie de joc; persiflaj. [< persifla].
MONGOLoiD, -A I. adj., s. m. f. 1. (om) care apartine rasei galbene; mongolid. 2. (om) atins de mongolism. II. adj. care prezinta caractere fizice asemanatoare cu cele ale unui mongol. (< fr. mongoloide)
NEGRoiD, -A adj., s. m. f. (om) care apartine rasei negre; negrid. (< fr. negroide)
barbierie f. (d. barbier; it. barbieria). Meseria sau pravalia barbierului. A’nvata barbieria pe capu cuiva, a’nvata ceva pe socoteala ori cu paguba altuia. – Barbierii evita acest cuv. si zic frizerie ori salon de ras, tuns si frizat!
cehluiesc v. tr. (ung. ori slav). Vechi. Rad: se cehluiesc pregiur (prejur) [!] cap (Let. 1, 377). – Si celh-.
rageT ~e n. 1) Strigat prelung, scos de unele animale; muget. 2) Strigat puternic scos de om; racnet; tipat. /a rage + suf. ~et
ranjotca s.f. sg. (reg.) om care ranjeste, care rade mult.
ROTTWEILER [rotvailər] (cuv. germ., de la numele orasului german Rottweil). s. m. rasa de caine de origine germana, cu corpul masiv si musculos, cu blana scurta si cu pete roscate pe cap, piept si picioare. Talia de 55-68 cm si in greutate de 41-50 kg. Din Ev. med. si pana la sfarsitul sec. 19, r. ii insotea pe negustorii de carne plecati sa cumpere vite, ducand banii intr-o punga atarnata de gat. De-a lungul timpului r. au fost folositi pentru paza turmelor si locuintelor, pentru tractiune si drept caini-politisti. Se considera ca ei descind dintr-o rasa de caini de paza a vitelor lasati aici de legiunile romane.
SPANCA ~ce adj. si substantival (despre oi) Care provine din incrucisarea raselor tigaie si merinos. ◊ Lana ~ lana cu firul alb si subtire. /<rus. spanka
STOGOS ~a (~i, ~e) si substantival (de-spre oi) Care provine din incrucisarea raselor tigaie si turcana. ◊ Lana ~a lana cu firul lung, gros si drept. /Orig. nec.
POLSPANC, -A, polspanci, -e, adj. (Rar, despre oi) Rezultat din incrucisarea unei rase din Polonia cu o rasa din Spania. – Rus. pol-spanskaja[ovca].
ARABI adj. invar. (Despre oi) Care face parte din rasa caracul de culoare neagra.
SUras, surasuri, s. n. Actiunea de a surade si rezultatul ei; zambet. – Din fr. sourire (dupa ras).
CE pron., adj., adv., interj. 1. pron. care, (pop.) de. (Cei ~ priveau.) 2. adj. care. (~ vant te-a adus aici?) 3. pron. orice, orisice, (inv.) verice. (Zica lumea ~ o vrea.). 4. adv. cat, cum. (~-as mai rade!) 5. interj. (interogativ) cum? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit!)
PIGMEU, EE s. m. f. 1. (mit.) reprezentant al unei populatii de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. pitic de rasa neagra din Africa Centrala. 3. (fig.) om lipsit de valoare, de calitati, de merite. (< fr. pygmee)
calugar m., pl. ari (ngr. kalogeros si kalogiros, dial. kalugeros, d. vgr. kalos geras, fericit in etate; vsl. kalugeru si kalogeru). Monah, om retras la minastire si imbracat in rasa. – In Olt. -are. V. pustnic, schimnic, sihastru, anahoret, eremit, ascet si cenobiu.
ANTROPOLOGIE s.f. 1. Invatatura despre om. 2. Stiinta care studiaza aparitia omului si a raselor umane, evolutia biologica a omului. ◊ Antropologie filozofica = ramura a filozofiei care studiaza esenta si perspectivele omului; conceptie despre om; antropologie sociala si culturala = disciplina care studiaza omul in ambianta sociala, economica si culturala. [< fr. anthropologie, it. antropologia, cf. gr. anthropos – om, logos – studiu].
EUROPoiD, -A adj., s. m. f. (om) care apartine uneia dintre cele trei principale rase omenesti cu pielea alba din care fac parte populatiile din Europa; europid. (< germ. europoid, Europoide)
CIINE (lat. canis) s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor (Canis familiaris). Este unul dintre primele animale domesticite de om. In prezent exista mai mult de 300 de rase de c., foarte diferite ca aspect si ca folosire (ex. c. de paza, c. ciobanesc, c. lup etc.). Longevitatea maxima: 20 ani. ◊ Caine enot v. enot. 2. (IHT.) Caine-de-mare = rechin din Marea Neagra, cu corpul de c. 1 m lungime, de culoare albastra-cenusie (Acanthias vulgaris). Nu e periculos pentru om. 3. (ZOOL.) Ciinele-babei = larva mare si paroasa a unor fluturi de noapte.
STAMBA, (2) stamburi, s. f. 1. Tesatura de bumbac cu desene imprimate in culori, folosita la confectionarea imbracamintei de vara pentru femei. 2. (La pl.) Varietati de stamba (1). ♦ Obiecte de imbracaminte confectionate din stamba (1). 3. (Inv.) Teasc de tipografie. ◊ Expr. (Fam.) A se da in stamba = a-si arata fara sa vrea proasta crestere (sau cusururile); a se face de ras. [Pl. si: stambe] – Din ngr. stamba, it. stampa.
bidiviu, -ie s. si adj. (turc. [d. ar.] bedevi, beduin, de unde vine si fr. bedouin). Vechi. Cal arabesc sprinten: un bidiviu, o iapa bidivie. Azi. Iron. Cal de rasa inhamat, telegar: tine-ti bidiviii, boierule! Fig. Om impetuos: ia opreste-te, bidiviule! – Si bididiu. V. ducipal.
SPANCA, spance, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Varietate de oaie) cu coada lunga, cu lana alba, subtire si deasa, care se obtine din incrucisarea rasei tigaie cu rasa merinos. 2. Adj. (Despre lana) care se obtine de la oaia spanca (1). – Din rus. spanka.
FRECATEI s. m. pl. Aluat nedospit frecat marunt in palma sau ras pe razatoare, care se fierbe in supa. – Frecat + suf. -ei.
OPTIC, -A adj. Referitor la vedere, de vedere; in legatura cu optica. ♦ Centru optic = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata. [< fr. optique, cf. lat. opticus].
OPTIC, -A I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit in optica; o centru ~ = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanta ~ activa = substanta care isi roteste planul de polarizare cand este strabatuta de lumina polarizata liniar. II. s. f. 1. ramura a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase si vizuale. ♦ ~ electronica = domeniu al electronicii care studiaza miscarea electronilor in vid, intr-un camp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea si interpreta faptele si fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)
BRUN, -A (‹ fr.) adj., subst. 1. Adj., s. n. Cafeniu-inchis. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) cu parul negru, cu ten negricios; (om) brunet, oaches, smead, negricios. 3. S. f. Bruna de Maramures = rasa autohtona de taurine, formata (incepind din 1881) prin incrucisarea de absorbtie a animalelor din rasa de munte (mocanita) cu tauri schwyz; este de culoare bruna cu nuante de la brun-argintiu pina la brun-inchis, crescuta pentru productia mixta (lapte-carne).
PIGMEU s.m. 1. Personaj mitologic despre care se credea ca ar fi facut parte dintr-un neam de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasa neagra din Africa centrala, cu inaltimea intre 1,20 si 1,40 m. ♦ (Fig.) Om fara valoare, fara putere, fara merite. [Cf. fr. pygmee, gr. pygmaios < pygme – mare cat un cot].
AFRICAN, A (‹ Africa) s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia bastinasa de rasa negrid-australoida a Africii. 2. Adj. Care apartine Africii sau populatiei ei, privitor la Africa sau la populatia ei. ♦ Arta a. (sau arta neagra) = arta care s-a dezvoltat in strinsa legatura cu cultul si obiceiurile tribale, prezentind o mare diversitate de la un grup de populatie la altul. Ea se manifesta mai ales in sculptura antropomorfa si animaliera (figuri de sefi si stramosi, totemuri, masti etc.), in tesaturi, in orfevrarie si in obiecte de uz zilnic. Se caracterizeaza prin acuitatea observatiei, stilizarea expresiva si prin sensul simbolic al imaginilor. A influentat curentele artistice din sec. 20 (fovism, cubism, expresionism).
JAVRA, javre s. f. 1. Caine slab si prapadit; jigodie, potaie, cotarla; p. gener. (depr.) caine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jabra s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de caini fara par).
OLANDEZ, -A, olandezi, -e, subst., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Olandei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Olandei sau populatiei ei, privitor la Olanda sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba olandeza. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. rasa de vaci creata in Olanda si crescuta pentru productia de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.
DARA ~e f. 1) Urma neintrerupta lasata de un obiect tarat (pe pamant, pe nisip, pe zapada), de un lichid ce se scurge etc. 2) Sir de urme lasate de un om sau de un animal (pe pamant, pe nisip sau pe zapada). 3): ~ de lumina raza de lumina proiectata in intuneric de o sursa. /<sl. dira
RAZA, raze, s. f. 1. Linie dreapta dupa care se propaga lumina; traiectorie luminoasa. ♦ Zona luminoasa; lumina, stralucire. 2. Fig. Licarire, palpaire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiatie. ◊ Raze X (sau rontgen) = unde electromagnetice cu lungimi de unda mult mai mici decat acelea ale luminii. 4. Distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere pana la orice punct de pe suprafata ei. 5. Distanta pana la care se exercita o actiune in jurul centrului de unde porneste. ◊ Raza de actiune (sau de activitate) = loc pana unde se intinde puterea sau influenta cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificatie a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius).
IZBUCNI vb. 1. v. erupe. 2. a tasni, (inv.) a prorupe. (Lacrimile au ~ din ochii ei.) 3. a bufni, a pufni, (inv. si reg.) a prorupe, (Mold. si Bucov.) a dupai. (~ in plans, in ras.) 4. v. dezlantui. 5. a se declara. (A ~ un incendiu.)
VECTOARE ~ adj. : Raza ~ segment de dreapta care reprezinta distanta de la punctul de pornire al unei curbe pana la punctul ei variabil. /<fr. vecteur
cacior (caciur), -a, caciori, -e, adj. (inv.; reg.) 1. (despre oi, cai si porci) alb-negru, cu pete, pestrit. 2. (despre lucruri si oameni) absurd, desantat, neintemeiat, vrednic de ras.
rasunoi, rasunoaie, 1. aluat ras de pe vas; colacel facut din el. 2. mamaliga mare, vartoasa. 3. epitet pentru copilul cel mai mic, pentru om necasatorit.
rasUNoi, rasunoaie, s. n. (Reg.) Aluat ras de pe vasul in care s-a framantat painea; painisoara facuta din acest aluat. – Din rasura1 + suf. -oi.
INFUZIE, infuzii, s. f. 1. Solutie apoasa obtinuta dintr-o planta prin oparirea ei cu apa clocotita, in scopul extragerii principiilor active pe care le contine; medicament astfel obtinut. 2. Incrucisare a unei rase neameliorate cu o rasa ameliorata timp de una sau doua generatii. [Var.: infuziune s. f.] – Din fr. infusion, lat. infusio, -onis.
MASCARA, mascarale, s. f. (Inv.) Bufon, paiata, mascarici; p. ext. om neserios, puslama. 2. (Pop.) Batjocura, ocara. ◊ Expr. A face (pe cineva) de mascara = a) a face (pe cineva) de ras, de rusine; b) a certa cu asprime, a mustra cu severitate, a face de doua parale (pe cineva). – Din tc. maskara.
HIBRIDARE, hibridari, s. f. Actiunea de a hibrida si rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de incrucisare sexuata sau vegetativa intre doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare; hibridatie. – V. hibrida.
VEDETA, vedete, s. f. I. 1. Actor sau actrita care detine un rol principal intr-un spectacol, mai ales intr-un film (si se bucura de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent si popularitate; p. ext. persoana care vrea sa iasa in evidenta, sa epateze. II. Nava mica (de razboi) care navigheaza pe fluvii sau in apropierea litoralului, pe o raza redusa de actiune. III. Rand dintr-un text, tiparit cu caractere mai grase, spre a fi scos in evidenta fata de rest. – Din fr. vedette.
PIGMEU ~i m. 1) (in mitologia antica) Fiinta imaginara cu aspect de pitic. 2) Negroid apartinand unei rase de oameni de statura mica. 3) Persoana de statura neobisnuit de joasa; pitic; liliputan. 4) fig. Persoana lipsita de orice valoare sau merite; om de nimic. /<fr. pygmee
SIAMEZ2 ~a ( ~i, ~e) Care apartine Thailandei sau populatiei ei; din Thailanda. ◊ Frati ~i (surori ~e) gemeni care s-au nascut cu corpurile lipite (total sau partial) intre ele. Pisica ~a rasa de pisici cu ochi albastri si cu blana cafenie. [Sil. si-a-] /Siam n. pr. + suf. ~ez
ANTROPOLOGIC, -A adj. Al antropologiei, referitor la antropologie. ◊ Scoala antropologica = a) scoala intemeiata de Lombroso, care concepea infractiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip innascut de „om criminal”; b) scoala sociologica care sustine in mod eronat ca viata sociala a popoarelor este determinata cauzal de caracteristicile anatomofiziologice ale rasei. [Cf. fr. anthropologique].
deretica (deretic, dereticat), vb. – 1. (Inv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curatenie, a curata. – Var. der(a)dica, dereteca, diretica, d(i)radica, der(e)dica. Lat. *dēradicāre „a dezradacina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortes 127), ipoteza confirmata de prima var., si de sensul vechi: cf. voi darateca pre cei fara de lege (Biblia 1688). Totusi, Puscariu 503; Tiktin si Scriban prefera sa se refere la lat. *directicāre, de la rectus.
ANTROPOLOGIC, -A adj. referitor la antropologie. ♦ scoala ~a = a) scoala intemeiata de Lombroso, care concepea infractiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip innascut de „om criminal”; b) orientare sociologica care sustine in mod eronat ca viata sociala a popoarelor este determinata de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei. (< fr. anthropologique)
CAT conj., adv., prep., s. I. 1. conj. ca, cum, precum. (Noi ~ si ei ...) 2. adv., prep. ca, precum. (E inalt ~ bradul.) 3. adv. (pop.) precat. (~ imi dau seama ...) 4. conj. oricat. (~ era el de retinut, tot ...) 5. conj. ci, ce, cum. (~ as mai rade!) 6. adv. v. ce. II. s. (MAT.) (inv.) catuitor, cuprinzator, cvotient, petrecator. (~ al unei impartiri.)
cneaz m., pl. cneji (vsl. knenzi, hunenzi si kunengi, rus. kneazi, d. vgerm. kuning, care vine d. kuni, neam, rasa: ngerm. konig, ol. koning, engl. king, rege. V. si chinez 1). Numai in doc. slavonesti. Mosnean, mai ales in actele in care el se vinde ca „ruman [!]”, pin [!] urmare, om liber, megias, (Giur. 74). Nu exista nici o relatiune intre denumirea de „cneaz” si calitatea de judecator ori intinderea proprietatii si un anumit fel de proprietate. Cneji is de o potriva [!] atit proprietarii mari, cit si cei mici. Cneaz inseamna „stapin de ruman” (Giur. 77-77). Cneaz e omu liber fara dregatorie (89). Cnejii reprezenta [!] clasa stapinitoare si-s mai vechi in Tara Romaneasca de cit cei cu acelasi nume in Ungaria si Polonia, unde intelesu acestui cuvint a suferit schimbari insemnate. In Ungaria, cnejii au fost inlocuiti in stapinirea satelor si mosiilor lor de catre cuceritorii Unguri. Dupa deposedare, numele lor a continuat insa a se da celor insarcinati de noii stapini cu administrarea satelor romanesti (Giur. 91-92). Azi. Principe rusesc si titlu de nobleta. V. judec 1.
CUM adv., conj., interj. 1. adv. ce, cat. (~ as mai rade!) 2. conj. (temporal) cand. (Frunza-n codru ~ invie.) 3. conj. (cauzal) cand, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stim ca vine, sunt emotionat.) 4. conj. (modal) (pop.) care. (Se inalta un palat ~ nu mai exista.) 5. conj. (comparativ) ca, cat, precum. (Noi ~ si ei.) 6. interj. (interogativ) ce? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit.)
sor (-ruri), s. n. – Piele rasa de porc. Origine incerta. Probabil trebuie admisa o forma vulgara sūs, *sūris „porc”, (in loc de sūs, suis), ca mus, mūris, ōs, ōris etc. Der. din lat. *sūber „pluta” (Candrea; Scriban) nu pare posibila. Se foloseste in Tran. si Maram. – Der. sorici (var. soric, Mold. cioric(i), Banat sor()lic), s. n. (piele rasa de porc), care trebuie sa provina din lat. vulgara suericulum, cuvint ce apare in notele tironiene, fara explicatie, intre diferitele feluri de produse porcine (dupa Cihac, II, 341, din pol. skwarek, sb., cr. cvarek „jumari”; dupa Graur 188, din tig. cor „barba”).
rasA s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebita de alte varietati ale aceleiasi specii si ale carei caractere distinctive se transmit de la o generatie la alta; soi. ♦ De rasa = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, avand drept caractere distinctive culoarea pielii si a parului, trasaturile fetei etc., particularitati care nu contrazic unitatea biologica a intregii omeniri si nu constituie un criteriu stiintific pentru diferentierea ei in grupari sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. rasse].
VEDETA s.f. I. Mic bastiment de razboi, pe mare sau pe fluviu, cu mica raza de actiune, folosit mai ales pentru observatii. ♦ Mica ambarcatie care se foloseste pentru comunicatiile din rada porturilor. ♦ Mic torpilor cu viteza foarte mare. II. (Poligr.) Rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ♦ Cuvant sau grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. III. Artist(a) care detine rolul principal intr-o piesa; (p. ext.) persoana care vrea sa iasa in evidenta. [< fr. vedette, it. vedetta].
afara adv. de loc si de miscare (din afoara, lat. ad, la, si fŏras, afara; vit. affuori, azi fuori, sp. afuera. V. fara). Nu in auntru [!], in exterior: a dormi afara din casa, a iesi afara din casa, a umbla pe afara. Afara din lege, scos de supt forta legii. Euf. A iesi afara, a-ti deserta matele. Afara de, fara, de cit numai: sa n' ai alti dumnezei afara de mine. Afara de asta sau afara de aceia, deosebit de asta, pe linga asta. Pe din afara, pe la exterior. Fig. Din memorie, pe de rost: a sti lectiunea pe din afara. Afara din cale sau din cale afara, extraordinar, peste masura. – Fals in afara ori din afara (fr. en dehors, du dehors) ild. afara, de afara: afara de asta, relele vin de afara. – Interj. Afara! Iesi!
