LOCOTENENT, locotenenti, s. m. 1. Grad de ofiter superior sublocotenentului si inferior locotenentului-major; persoana care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofiter superior locotenentului si inferior capitanului; persoana care poarta acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofiter superior mai mare decat maiorul si inferior colonelului; persoana care poarta acest grad. (Inv.); Locotenent-comandor = grad de ofiter in aviatia sau marina militara, echivalent cu maiorul; persoana care purta acest grad. 2. (Inv.) Persoana care tine locul unui demnitar. – Din it. locotenente.

STAB (1) staburi, s. n., (2, 3) stabi, s. m. 1. S. n. (Inv.) Stat-major. 2. S. m. (Inv.) Ofiter care facea parte dintr-un stab (1); p. ext. ofiter superior. ◊ Stab-ofiter = ofiter de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoana de vaza pe plan social; sef, conducator. – Din germ. Stab, rus. stab.

COMODOR, comodori, s. m. Grad de ofiter superior capitanului de vas si inferior contraamiralului, in marina engleza si americana; persoana care are acest grad. – Din fr., engl. commodore.

stab (ofiter superior, sef) s. m., pl. stabi

COLONEL ~i m. 1) Grad de ofiter superior, intre locotenent-colonel si general. 2) Persoana care are acest grad. /<fr. colonel

COLONEL s.m. Grad de ofiter superior, imediat inferior generalului, care comanda de obicei un regiment; ofiter purtand acest grad. ◊ Locotenent colonel = grad de ofiter superior maiorului; ofiter care poarta acest grad. [< fr. colonel, it. colonnello].

COLONEL¹ s. m. grad de ofiter superior, imediat inferior generalului. ◊ locotenent ~ = grad de ofiter superior maiorului. (<fr. colonel)

richiar, richiari, s.m. (inv.) 1. ofiter superior din suita imparatului. 2. nume dat puterii turcesti.

colonel (colonei), s. m. – Grad de ofiter superior; persoana care poarta acest grad. It. collonello (sec. XVIII) si apoi din fr. colonel. – Der. coloneasa, s. f. (sotie de colonel).

TRIBUN s.m. (Ist.) Fiecare dintre magistratii alesi anual in vechea Roma pentru a apara interesele plebei. ♦ Tribun militar = ofiter superior care comanda o cohorta romana. ♦ Membru al tribunatului, in Franta. ♦ (Fig.) Persoana care lupta pentru o cauza (de obicei politica). ♦ Orator care inflacareaza masele prin cuvantarile sale insufletite. [< lat. tribunus, cf. fr. tribun, it. tribuno].

TRIBUN s. m. 1. fiecare dintre magistratii alesi anual in Roma antica pentru a apara interesele plebei. ♦ ~ militar = ofiter superior care comanda o cohorta romana. 2. membru al tribunalului, in Franta. 3. (fig.) persoana care lupta pentru o cauza (politica). ◊ orator care inflacareaza masele. (< lat. tribunus)

general (generala), adj. – Care este comun tuturor fiintelor sau obiectelor din aceeasi categorie. Fr. general. – Der. general, s. m. (grad de ofiter superior), din fr., cu multe var. inv. sau pop.: gheneral, ghenerar, ghineral, ghinarar(iu), intrare in limba din sec. XVIII prin intermediul rus. – Der. (din fr.) generalisim, s. m.; generalitate, s. f.; generaliza, vb.

COLONEL¹, colonei s. m. Grad de ofiter superior, intre locotenent-colonel si general-maior; persoana care poarta acest grad.. – Din fr. colonel.

CAPITAN, capitani, s. m. 1. Grad de ofiter superior locotenentului-major si inferior maiorului; persoana care are acest grad. ◊ (Mar.) Capitan-locotenent = grad corespunzator capitanului din armata de uscat sau din aviatie; ofiter care are acest grad. Capitan de rangul intai (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzator colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofiter care are acest grad. Capitan de vas (sau de slep, de remorcher) = persoana care conduce un vas (sau un slep, un remorcher). Capitan de port = comandant insarcinat cu conducerea activitatii unui port sau a unui oficiu portuar. 2. (Inv.) Persoana care comanda o ostire sau o parte a ei; comandant. ◊ Capitan-pasa = comandantul flotei turcesti. ♦ Capitan de posta = administratorul unei poste. ♦ Capetenie (de haiduci, de hoti etc.). 3. (Sport) Jucator care in timpul unei competitii este reprezentantul si conducatorul unei echipe. – It. capitano.

GENERAL¹, generali, s. m. Denumire generica pentru gradele de ofiteri superioare gradului de colonel; persoana care are un astfel de grad. [Var.: ghenerar, ghinarar s. m.] – Din fr. general. Cf. rus. gheneral.

MAIOR, maiori, s. m. Grad in ierarhia ofiterilor, superior celui de capitan si inferior celui de locotenent-colonel; ofiter care are acest grad. – Din rus. maĩor, germ. Major.

NABAB, nababi, s. m. 1. Titlu purtat de ofiterii superiori ai sultanului sau de guvernatorii musulmani din Iran, Pakistan, India; persoana care avea acest titlu. 2. Epitet pentru o persoana foarte bogata. – Din fr. nabab.

VICEAMIRAL s.m. ofiter superior de marina, cu grad imediat inferior amiralului. [Pron. -ce-a-. / cf. fr. vice-amiral].

COMODOR s.m. Grad de ofiter, superior capitanului, in marina engleza si americana; ofiter care are acest grad. ♦ Comandant al navelor comerciale ale unui convoi. [< engl., fr. commodore].

cuca (cuci), s. f. – 1. Vechi chipiu militar turcesc, cu panas din pene de strut, propriu ofiterilor superiori. – 2. Boneta de catifea cu pene de strut, pe care sultanul obisnuia s-o daruiasca domnitorilor Munteniei si Moldovei, cind ii investea. Tc. (per.) kuka (Seineanu, II, 147; Lokotsch 1229).

COMODOR s. m. 1. grad de ofiter, superior capitanului de nava, in marina engleza si americana. 2. comandant al navelor comerciale ale unui convoi. (< engl., fr. commodore)

maior (maiori), s. m. – ofiter superior. Germ. Major, in parte prin intermediul rus. maior, cf. major. – Der. maiorie, s. f. (grad de maior); maioreasa, s. f. (nevasta maiorului).

BEI (‹ tc.) s. m. 1. Titlu nobiliar in tarile din Orientul Apropiat si Mijlociu. A circulat si sub formele de beg si bek. 2. (In ev. med. in Imp. Otoman) Guvernator al unei provincii turcesti sau al unui teritoriu supus turcilor. 3. (In sec. 19-20, in Turcia) Titlu acordat unor ofiteri superiori si unor inalti functionari. 4. (Intre 1705 si 1957, in Tunisia) Titlu purtat de conducatorul ereditar.

colonel m., pl. li si ei (fr. colonel, it. colonnello, d. colonna, coloana, sir de oameni). ofiter superior care comanda un regiment. Ofiter care desi nu comanda trupa, e considerat ca un comandant de regiment: colonel de stat major.

LOCOTENENT s.m. 1. Loctiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unitati din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofiter care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofiter imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofiter imediat superior maiorului; (in trecut) locotenent-comandor = grad de ofiter din aviatie sau marina, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens].

LOCOTENENT s. m. 1. loctiitor. ◊ comandant ajutor al unei mari unitati din armata Romei antice. 2. grad de ofiter imediat superior celui de sublocotenent. ♦ ~ -major = grad de ofiter imediat superior locotenentului; ~ -colonel = grad de ofiter imediat superior maiorului. (< it. locotenente)

GENERAL² ~i m. ofiter cu grad superior celui de colonel. ◊ ~-maior ofiter cu grad superior celui de colonel si inferior celui de general-locotenent. ~-locotenent ofiter cu grad superior celui de general-maior si inferior celui de general-colonel. ~-colonel ofiter cu grad superior celui de general-locotenent si inferior celui de general de armata. ~ de armata ofiter cu grad superior celui de general-colonel. /<fr. general, germ. General

LOCOTENENT ~ti m. ofiter cu grad imediat superior sublocotenentului. ◊ ~ major ofiter cu grad intre locotenent si capitan. ~-colonel ofiter cu grad intre maior si colonel. /<it. locotenente

MAIOR maiori m. ofiter cu grad superior celui de capitan si inferior celui de locotenent-colonel. /<rus. maior, germ. Major

MARESAL ~i m. ofiter cu grad superior celui de general. ~ de aviatie. /<fr. marechal

MAIOR s.m. Grad militar imediat superior gradului de capitan; ofiter care are acest grad. [Cf. rus. maior, germ. Major].

GRADAT, -A adj. 1. Exprimat in grade. ♦ Care are o gradatie; care are marcate gradele, unitatile de masura. 2. (Mil.; si s.m.) (Militar) care are un grad superior celui de soldat si inferior ofiterului. [< grada].

GRADAT, -A adj. 1. exprimat in grade. ◊ care are o gradatie; care are marcate gradele, unitatile de masura. 2. treptat, progresiv, succesiv. 3. (si s. m.) (militar) care are un grad superior celui de soldat si inferior ofiterului. (< grada)

ofiter (ofiteri), s. m. – Militar cu grad superior. Fr. officier, prin intermediul germ. Offizier si probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima data la Axinte Uricariul (inainte de 1766). – Der. ofiteresc, adj. (de ofiter); ofitereste, adv. (ca ofiterii); ofiterime, s. f. (corp ofiteresc); subofiter, s. m. grad superior sergentului si inferior sublocotenentului). Cf. oficiu.

PASARELA ~e f. 1) Punte mobila care face legatura dintre chei si bordul unei nave ancorate. 2) Pod ingust pentru pietoni, situat la inaltime peste o cale de comunicatie. 3) Trecere care uneste doua cladiri sau doua parti ale aceleeasi cladiri la nivelul etajelor. 4) Platforma mai inaltata de pe puntea superioara a unei nave, unde isi face serviciul ofiterul de cart sau timonierul. 5) Constructie speciala care sustine proiectoarele intr-o sala de spectacole sau intr-un studio cinematografic. /<fr. passerelle

SUBofiter ~i m. Militar cu grad superior celui de sergent si inferior celui de ofiter. [Sil. sub-] /sub- + ofiter

SUBofiter, subofiteri, s. n. Nume dat fiecaruia dintre gradele superioare sergentului si inferioare sublocotenentului; persoana care poarta unul din aceste grade. – Sub¹- + ofiter (dupa fr. sous-officier).

COMISAR, comisari, s. m. 1. (In vechea organizare administrativa a tarii) ofiter de politie, sef al unui comisariat de politie. 2. (In sintagma) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar. 3. (In U.R.S.S., pana in anul 1946; in sintagma) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic. 4. Persoana insarcinata de o autoritate superioara cu mandate speciale; mandatar. – Din fr. commissaire, (3) rus. komissar.

superior¹ ~oara (~ori, ~oare) 1) Care se gaseste in partea de sus; situat deasupra. Strat ~. ◊ Membre ~oare mainile la om. Curs ~ al unei ape curgatoare sector care se afla mai aproape de izvor decat de varsare. 2) Care ocupa treapta cea mai inalta intr-o ierarhie; suprem; prim. Calitate ~oara. ◊ ofiter ~ ofiter cu grad mai inalt decat al capitanului. Animal ~ (sau planta ~oara) animal (sau planta) care se afla pe treapta cea mai avansata a unei evolutii. 3) Care a atins un nivel inalt de evolutie; cu o evolutie avansata. Vegetatie ~oara. 4) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota cunostinte, merite, forta mai mare (in raport cu altii). Spirit ~. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. superieur

COMISAR (‹ fr., rus.) s. m. 1. Persoana investita de catre o autoritate superioara cu imputernicire speciale; mandatar. ◊ Inalt c. = reprezentant diplomatic permanent care reprezinta un stat al Commonwealth-ului in oricare alt stat al acestuia (cu exceptia Marii Britanii) sau care reprezinta Marea Britanie intr-un stat membru al Commonwealth-ului. V. si guvernator general. ◊ C. poporului = (in U.R.S.S., intre 1917 si 1946) membru al guvernului Uniunii Sovietice. ♦ (EC.) Persoana desemnata de actionarii unei societati pe actiuni pentru controlul conturilor societatii. 2. (In vechea organizare administrativa a Romaniei) ofiter de politie, sef al unui comisariat.