EPISTAT, epistati, s. m. (In trecut) 1. Cel mai mic grad de ofiter de politie; persoana care avea acest grad. 2. Administrator, intendent, logofat, vechil. [Var.: ipistat s. m.] – Din ngr. epistatis.

COMISAR s. m. 1. ofiter de politie, sef al unui comisariat sau al unui birou de politie. 2. delegat, imputernicit (intr-o functie, intr-un rang). ** reprezentant diplomatic cu rang de ambasator. ** membru al unei comisii internationale cu caracter tehnic. 3. (in fosta U.R.S.S., pana in 1946) persoana imputernicita de guvern cu indeplinirea unei munci politice; membru al guvernului. 4. comandant al unui comisariat militar. (<fr. commissaire, 3. rus. komissar)

AGENT, -A I. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei institutii, intreprinderi etc. care indeplineste anumite insarcinari. ♦ ~ diplomatic = reprezentant al unui stat in alt stat in relatiile politice cu acesta; ~ economic = persoana fizica sau juridica care participa la viata economica a unei societati comerciale; ~ secret = cel care indeplineste o misiune secreta de informare; spion; ~ de circulatie = (sub)ofiter de politie cu indrumarea, supravegherea si controlul circulatiei pe drumurile publice. II. s. m. factor activ ce determina un anumit proces fizic, chimic etc. ♦ ~ patogen = microorganism care determina aparitia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indica autorul actiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al actiunii unui verb pasiv; propozitie completiva de ~ = propozitie care arata actiunea exprimata printr-un verb pasiv. (< fr. agent, lat. agens)

CORONER s. m. ofiter de politie judiciara in Anglia si S.U.A. (< engl. coroner)

SECTORIST s. m. (sub)ofiter de politie care supravegheaza un sector. (< sector + -ist)

SECTORIST, sectoristi, s. m. Ofiter sau subofiter de politie in sarcina caruia se afla ordinea publica si evidenta populatiei dintr-un anumit sector al unui oras. – Sector + suf. -ist.

SECTORIST ~sti m. Ofiter sau subofiter de politie avand in sarcina mentinerea ordinii publice si evidenta populatiei dintr-un sector, dintr-un cartier. /sector + suf. ~ist

CORONER, coroneri, s. m. ofiter de politie judiciara in Anglia si in S.U.A. – Din engl. coroner.

COMISAR, comisari, s. m. 1. (In vechea organizare administrativa a tarii) ofiter de politie, sef al unui comisariat de politie. 2. (In sintagma) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar. 3. (In U.R.S.S., pana in anul 1946; in sintagma) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic. 4. Persoana insarcinata de o autoritate superioara cu mandate speciale; mandatar. – Din fr. commissaire, (3) rus. komissar.

COMISAR¹ s.m. 1. ofiter de politie, sef al unui comisariat sau al unui birou de politie. 2. Delegat, imputernicit (intr-o functie, intr-un rang etc.). [Cf. fr. commissaire, it. commissario, lat.med. commissarius].

CORONER s.m. (Anglicism) ofiter de politie judiciara in Anglia si in S.U.A. [< engl. coroner].

comisar (comisari), s. m. – ofiter de politie. – Mr. cumisar. Lat. commissarius (sec. XVII) si modern din fr. commissaire (din rus. komisar, dupa Sanzewitsch 200; se pare insa ca apare in rom. mai inainte ca in rusa). Forma mr., din it. commessario, prin intermediul ngr. ϰουμεσάρις. – Der. comiser, s. m. (agent, politist), cuvint rar; comisariat, s. n. (sectie de politiei condusa de un comisar).

COMISAR (‹ fr., rus.) s. m. 1. Persoana investita de catre o autoritate superioara cu imputernicire speciale; mandatar. ◊ Inalt c. = reprezentant diplomatic permanent care reprezinta un stat al Commonwealth-ului in oricare alt stat al acestuia (cu exceptia Marii Britanii) sau care reprezinta Marea Britanie intr-un stat membru al Commonwealth-ului. V. si guvernator general. ◊ C. poporului = (in U.R.S.S., intre 1917 si 1946) membru al guvernului Uniunii Sovietice. ♦ (EC.) Persoana desemnata de actionarii unei societati pe actiuni pentru controlul conturilor societatii. 2. (In vechea organizare administrativa a Romaniei) ofiter de politie, sef al unui comisariat.

ofiter ~i m. (denumire generica) Militar din efectivul de comanda al fortelor armate sau al politiei. /<pol. oficer, rus. ofiter, fr. officier

AGA, agi s. m. (Inv.) 1. ofiter din armata otomana. 2. Sef al agiei, avand atributiile prefectului de politie de mai tarziu. [Var.: aga, agale, s. f.] – Tc. aga.

adjutant, -a adj. (lat. adjutans, -antis, care ajuta; it. adiutante, fr. adjutant; germ. rus. adiutant). Ajutator, care ajuta cuiva. S. m. ofiter alipit unui suveran ori unui general p. servicii personale ori p. transmiterea ordinelor. Sergent adjutant, subofiter insarcinat cu politia corpului in timpu serviciului ori afara din el (pop. aghiotant, dupa rus.).

besleaga (beslegi), s. m. – 1. ofiter turc, capitan al corpului de frontiera. – 2. Om batrin ramolit, bosorog. – Var. basli aga (numai cu primul sens). Tc. besli agasi (Roesler 589; Seineanu, II, 49). – Der. beslegarit, s. n. (contributie pentru intretinerea politiei). Cf. besliu.