POST-RESTANT s. n. Serviciu postal special care pastreaza corespondenta la oficiul postal pentru a fi ridicata de destinatar personal; p. ext. indicatie mentionata pe plic pentru acest fel de corespondenta. – Din fr. poste-restante.

POSTARITA, postarite, s. f. Functionara la un oficiu postal; femeie care indeplineste functia de factor postal. – Postar + suf. -ita.

TIMBRU, (1) timbre, (2, 3) timbruri, s. n. 1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o institutie special autorizata, care se lipeste pe acte oficiale sau pe scrisori si care reprezinta un impozit sau o taxa; taxa reprezentand valoarea unui timbru (1) si care este platita direct unei administratii publice. ◊ Timbru sec = imagine imprimata in relief pe hartie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care intareste valoarea unui act. Timbru comemorativ = timbru tiparit ocazional si folosit in locul timbrelor obisnuite, pentru comemorarea unui eveniment. Timbru fiscal = timbru folosit pentru incasarea unor taxe fiscale. ♦ Stampila aplicata de oficiile postale, care indica locul si data plecarii sau a sosirii unei scrisori. 2. Insusire a sunetului muzical datorita careia se deosebesc intre ele sunetele de aceeasi inaltime si intensitate provenite de la surse diferite. ♦ Calitate specifica a unui sunet care permite ca el sa fie distins de alt sunet, independent de inaltimea, intensitatea si durata lui. 3. (Inv.) Clopot, clopotel. – Din fr. timbre.

DIRIGINTE, -A, diriginti, -te, s. m. si f. 1. Profesor insarcinat cu dirigentia unei clase de elevi. 2. (In trecut) Director al unei scoli primare rurale. 3. Sef al unui oficiu postal sau vamal. 4. P. restr. Responsabil al unei farmacii. – Dupa fr. dirigeant.

COD ~uri n. 1) Ansamblu de reguli, de precepte sau de prescriptii referitoare la conduita. ~ de onoare. ~ul vietii. 2) Culegere de reguli juridice dintr-o anumita ramura a dreptului; codice ~ul muncii. ~ penal. 3) Sistem de simboluri, care are destinatia de a reprezenta si a transmite o informatie; cifru. ~ secret. 4) Culegere de simboluri, care are destinatia de a reprezenta si a transmiteo informatie secreta; cifru. ~ international. 5) Sistem riguros de relatii structurale intre semne si ansambluri de semne. ~ lingvistic. ~ grafic. ◊ ~ postal sistem de cifre, indicand localitatea si numarul oficiului postal al destinatarului, care se inscrie pe trimiterile postale, pentru a fi cartate cu ajutorul tehnicii automate. ~ genetic sistem de inregistrare, conservare si de transmitere a infor-matiei ereditare. /<fr. code

DIRIGINTE ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Profesor care are obligatia sa supravegheze si sa indrumeze o clasa de elevi; conducator de clasa. 2) inv. Director la o scoala primara sateasca. 3) Conducator al unui oficiu postal sau vamal. /<fr. dirigeant

FACTOR ~i m. : ~ postal lucrator la un oficiu postal care duce si distribuie corespondenta si publicatiile periodice destinatarilor; postas. /<fr. facteur, lat. factor, ~oris

POST-⁵: ~restant n. 1) Sectie a unui oficiu postal, unde se pastreaza corespondenta pe care destinatarul o ia personal. 2) Indicatie ce o poarta acest fel de corespondenta. /<fr. posterestante

DIRIGINTE, -A s.m. si f. 1. Profesor care detine dirigentia unei clase. 2. Sef de oficiu postal. [< fr. dirigeant].

DIRIGINTE, -A s. m. f. 1. profesor care raspunde de buna desfasurare a intregului proces de educatie si instructie a elevilor unei clase. 2. sef de oficiu postal sau vamal ori al unei farmacii. 3. ~ de santier = supraveghetor al lucrarilor de pe un santier de constructii. (< fr. dirigeant)

olac (olace), s. n. – Posta, oficiu postal. Tc. ulak (Roesler 600; Seineanu, II, 277), cf. ngr. ỏλάϰης, bg., sb. olak. – Der. olacar, s. m. (sol, trimis); olacarie, s. f. (inv., expediere, posta); olaceste, adv. (rapid); olacari, vb. (Mold., a indeplini slujba de olacar); olacas, s. m. (insotitor al mirelui la nuntile traditionale).

oficiu ~i n. 1) Serviciu administrativ special in cadrul unei intreprinderi sau institutii. ~ postal. ~ comercial. ◊ Din ~ a) in conformitate cu o dispozitie a autoritatilor oficiale; b) in mod automat. 2) Local al acestui serviciu. 3) inv. Decret domnesc. 4): ~ divin slujba religioasa. /<lat. officium, germ. Offizium, fr. office