DACTILOGRAF, -A, dactilografi, -e, s. m. si f. Persoana care are ca ocupatie de baza dactilografia. – Din fr. dactylographe.

CARAUSIE, carausii, s. f. Transport de marfuri sau de persoane (in vehicule cu tractiune animala), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupatia de caraus (1); carausit, harabagie. [Pr.: -ra-u-] – Caraus + suf. -ie.

PROFESIUNE/PROFESIE s. f. 1. activitate cu caracter permanent desfasurata de cineva in baza unei calificari; meserie, indeletnicire, ocupatie. 2. ~ de credinta = declaratie publica facuta de cineva asupra principiilor sau convingerilor sale (morale, politice etc.). (< fr. profession, lat. professio)

PROFESIUNE, profesiuni, s. f. 1. ocupatie, indeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercita cineva in baza unei calificari corespunzatoare; complex de cunostinte teoretice si de deprinderi practice care definesc pregatirea cuiva; meserie. 2. (In sintagma) Profesiune de credinta = declaratie publica pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Pr.: -si-u-. – Var.: profesie s. f.] – Din fr. profession.

MANUAL, -A, manuali, -e, s. n., adj.1. S. n. Carte care cuprinde notiunile de baza ale unei stiinte, ale unei arte sau ale unei indeletniciri practice; spec. carte de scoala. 2. Adj. Care este facut cu mana; de mana. ♦ (Despre indeletniciri, ocupatii, profesiuni) Care se efectueaza prin munca fizica. 3. Adj. (Despre oameni) Care executa lucrari de mana; p. ext. care lucreaza cu mainile. [Pr.: -nu-al] – Din fr. manuel. Cf. lat. manualis, it. manuale.