CARTITA, cartite, s. f. Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiti de o membrana, cu blana neagra, cu labele anterioare adaptate la sapat, care traieste in galerii subterane; sobol (Talpa euripaea). – Din bg. kartica, scr. krtica.

CHITCAN ~i m. Mamifer insectivor, asemanator cu soarecele, avand botul alungit, ochi mici si urechi ascunse in blana, care traieste in paduri. /a chitcai + suf. ~an

OMATIDIE s.f. Fiecare element vizual care intra in alcatuirea ochilor compusi ai insectelor. [Gen. -iei. / < fr. ommatidie, cf. gr. ommatidis – ochi mici].

RINOCER (‹ fr.; {s} rino- + gr. keras „corn”) s. m. Mamifer imparicopitat, ierbivor, din familia Rhinocerotide, cu corpul masiv, cel mai mare animal de uscat dupa elefant, capul mare, cu 1-2 coarne pe lunia mediana a botului, membre scurte, puternice, cu cate 3 degete invelite fiecare in cate o copita, piele groasa, lipsita de par, ochi mici, urechi scurte, drepte. Au existat mai multe forme fosile (inclusiv rinocerul lanos, Coelodonta, raspandit in Pleistocen in Europa si Siberia). In prezent in Africa traiesc doua specii de rinocer bicorn: r. alb (Ceratotherium simum), care poate atinge greutatea de 4,5-5 t, cuc cornul anterior in medie de 0,6 m lungime, dar putand sa atinga si 1,5 m, si r. negru (Diocerus bicornis). In S Asiei se intalnesc trei specii de r. care, spre deosebire de cei africani, au pielea cu pliuri foarte largi, ceea ce da un aspect caracteristic: r. indian, cu un singur corn (Rhinoceros unicornis), r. javanez, tot cu un singur corn (Rhinoceros sondaicus), intalnit si in Indochina si r. asiatic bicorn (Dicerorhinus sumatrensis). Toate cele cinci specii au fost vanate pana in pragul extinctiei; in prezent r. sunt ocrotiti in rezervatii si parcuri nationale, totusi sunt inca periclitati datorita braconajului (indeosebi pentru corn, pretuit ca talisman iar in Asia pentru preparate medicinale traditionale).

CHEOTOARE, cheotori, s. f. 1. mic ochi de ata, de siret, de stofa etc. la un obiect de imbracaminte, prin care se petrece nasturele pentru a incheia obiectul. 2. Taietura din partea stanga (sau dreapta) a reverului unei haine (barbatesti); butoniera. 3. (Pop.) Loc unde se impreuna barnele la colturile caselor. [Pr.: che-o- – Var.: cheutoare, chiotoare s. f.] – Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).

CHITCAN, chitcani, s. m. 1. Animal insectivor asemanator cu soarecele, brun-castaniu pe spate si mai deschis pe burta, cu botul alungit, cu ochii mici si cu urechile ascunse in blana, care traieste prin paduri, dumbravi etc. in galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de soareci de diverse marimi. – Chitcai + suf. -an.

MISTRET, -EATA, mistreti, -e, adj. I. (In sintagma) Porc mistret (si substantivat, m.) = animal salbatic cu corpul masiv, acoperit cu par aspru, negru-sur, cu greabanul inalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici si cu caninii transformati in colti puternici; porc salbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezulta dintr-un amestec de rase; de calitati diferite; amestecat, pestrit; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrisor; (despre fructe) paduret, salbatic. – Lat. mixticius.

CHEOTOARE ~ori f. 1) mic ochi (de ata, de siret, de stofa etc.) la un obiect de imbracaminte prin care se trece nasturele pentru a incheia haina. 2) Taietura mica pe reverul unei haine. [G.-D. cheotorii; Sil. che-o-toa-] /<lat. clautoria

TARANTULA, tarantule, s. f. Specie de paianjen mare (din tarile meridionale), cu patru ochi mari si numerosi ochi mai mici, care isi sapa galerii in pamant si a carui intepatura este veninoasa (Lycosa tarentula). [Var.: tarantela s. f.] – Din fr. tarentule.

CIUR ~uri n. 1) Unealta de cernut materiale formata dintr-o retea de sarma sau dintr-o bucata de tabla perforata, fixata pe o rama. ◊ ochi de ~ ochi foarte mici. A face ~ a gauri peste tot; a ciurui. Cat duce ~ul apa nimic. 2) Masina folosita la sortarea ma-terialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru sectiuni ale stomacului la rumegatoare. 4) inv. Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum

PARS ~i m. Mamifer rozator de talie mica, cu ochi mari si cu coada lunga, stufoasa, avand blana deasa si moale. /<sl. pluchu

POPANDAU ~ai m. Mamifer rozator de camp, de talie mica, cu ochi mari si coada stufoasa, avand blana galbena-cenusie. ◊ A sta ~ a sta drept si nemiscat (inaintea cuiva). /Orig. nec.

TARANTULA ~e f. Paianjen de pamant, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari si numerosi ochi mai mici, raspandit in regiunile meridionale. /<fr. tarentule

CICLOP s.m. 1. (Mit.) Urias care avea un singur ochi. 2. Monstru cu un singur ochi. 3. Rac mic de apa dulce, care are un singur ochi. [< lat. cyclops, cf. fr. cyclope, it. ciclope, gr. kyklops].

micROFTALMIE s.f. Anomalie congenitala constand din micsorarea unuia sau ambilor ochi. [< fr. microphtalmie, cf. gr. mikros – mic, ophthalmos – ochi].

CICLOP s. m. 1. (mit.) urias antropofag cu un singur ochi in frunte. 2. monstru cu un singur ochi. 3. rac mic de apa dulce cu un singur ochi, situat pe cefalotorace. (< fr. cyclope, lat. cyclops, gr. kyklops)

EPAGNEUL EPANo'L/ s. m. caine pitic, vioi si galagios, cu corpul fin si mic, cu ochi mari, migdalati si cu urechile indepartate, acoperite cu un par abundent. (< fr. epagneul, sp. spanol)

TARANTULA s. f. paianjen mare, foarte veninos, din tarile meridionale, cu patru ochi mari si numerosi ochi mai mici, care isi sapa galerii in pamant. (< fr. tarentule)

COROSBINA s. f. Peste teleostean marunt, viu colorat, cu doua tentacule mici deasupra ochilor (Blennius sanguinolentus). Traieste si in Marea Neagra. Sin. catel-de-mare.

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.

BROSCOI ~ m. (augmentativ de la broasca) 1) Masculul broastei. 2) fam. Copil mic dolofan, cu ochii mari. /broasca + suf. ~oi

hodorog², hodoroage, s.n. (reg.) cos inalt si fara fund pentru prinderea pestelui in baltile (ochiurile) cu apa mica.

poderei, podereie, s.n. (reg.) 1. platou, podis, tapsan mic. 2. poiana, luminis, ochi de padure, podei, poienis. 3. movila.

POPANDAU, popandai, s. m. 1. Specie de mamifer rozator mic de campie cu ochii mari, cu corpul lung pana la 20 cm, cu blana de culoare galbena-cenusie si cu coada stufoasa, dar mai scurta decat a veveritei; popandoc (1), popandet (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popandau = a sta drept, nemiscat in fata sau in drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de pasari; momaie, popandet (2). – Et. nec. Cf. pop¹.

DIPLURE s.f.pl. (Zool.) Ordin de insecte mici, fara aripi si ochi, cu antene foarte lungi; (la sg.) insecta din acest ordin. [< lat. diplures, cf. gr. diploos – dublu, oura – coada].

DIPLURE s. f. pl. ordin de insecte mici, fara aripi si ochi, cu antene foarte lungi. (< lat. diplures)

migali (migalesc, migalit), vb. – A-si da silinta, a se concentra asupra, a face ceva incet si cu grija. Creatie expresiva (Graur, BL, IV, 93), cf. circali, mocosi, sucali etc. Legatura cu sl. migati „a inchide ochii” (Cihac, II, 195), cu mic (Tiktin) sau cu miji (Scriban) este improbabila. Var. Mold. migai, Olt. migorosi, Munt. pigali, piguli, ultima si cu sensul de „a ciuguli”, cf. ciuguli. Der. migala, s. f. (meticulozitate, amanunt, chitibus), postverbal; migaleala (var. piguleala, folosita numai de Caragiale), s. f. (amanuntime, fleac; lucru ingrijit); migalos, adj. (meticulos, minutios); migaiala, s. f. (meticulozitate); migalitura, s. f. (meticulozitate); migoroseala, s. f. (Olt., minutiozitate).

BARNA, barne, s. f. Trunchi gros de copac, cojit (si fatuit cu barda), folosit ca material de constructie. Vezi gunoiul (sau paiul) din ochiul altuia si nu vezi barna din ochiul tau = te supara micile defecte ale altora, dar nu-ti dai seama de defectele tale mari. – Slav (v. sl. bruvĩno).

CATARACTA, cataracte, s. f. I. Cadere naturala de apa produsa pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascada. II. Boala de ochi, care consta in opacifierea cristalinului si care poate duce la orbire totala sau partiala. – Din fr. cataracte, lat. cataracta.

CARLIG, carlige, s. n. 1. Piesa de metal cu un capat indoit, de care se atarna, se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face carlig = a se stramba; a se ghemui. 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat. care serveste la scoaterea galetii cu apa din fantana. 3. Partea metalica a unditei, de forma unui ac indoit, in care se prinde pestele. 4. Incuietoare la o usa, la o poarta etc., in forma de bara metalica subtire sau de cui lung, incovoiat la un capat, care se prinde intr-un belciug, intr-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie. 7. (Rar) Mladita sau carcel de vita de vie. – Cf. karlik.

MACROFILMARE, macrofilmari, s. f. Filmare cu aparatura speciala pentru obtinerea unor imagini dinamice mult marite ale unor obiecte (extrem de) mici, a caror observare cu ochiul liber este greu de facut sau imposibila. – Macro¹ + filmare.

MACROFOTOGRAFIE, macrofotografii, s. f. Fotografie facuta cu aparatura speciala pentru obtinerea unor imagini statice mult marite ale unor obiecte (extrem de) mici, a caror observare cu ochiul liber este greu de facut sau imposibila. – Din fr. macrophotographie.

PITULICE, pitulici, s. f. Numele mai multor pasari cantatoare divers colorate: a) pasare mica, cu ciocul ascutit, cu penele brune-ruginii pe spate si cenusii-albicioase pe pantece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mica pasare migratoare insectivora, cu pene brune-verzui pe spate si cenusii pe pantece (Phylloscopus collybita). – Pitula + suf. -ice.

LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab

MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.

SOBOL² ~i m. Mamifer insectivor de talie mica, negru, cu bot alungit, ochi ascunsi sub piele si labe adaptate la sapat; cartita. /<bulg. sobolet

TISTAR ~i m. reg. Mamifer rozator de campie, de talie mica, cu corpul lung si ochi mari, cu coada stufoasa si blana de culoare galbena-cenusie, care aduce daune semanaturilor; popandau. /a tasti + suf. ~ar

CATARACTA s.f. I. Cadere de apa pe cursul unui fluviu; complex de cascade mai mici. ♦ Cascada. II. Boala de ochi caracterizata prin opacifierea cristalinului; (pop.) albeata. [< fr. cataracte, cf. lat. cataracta, gr. katarrhaktes – cadere].

CARTITA ~e f. Mamifer insectivor de talie mica, cu blana neagra pretioasa, cu ochii ascunsi sub o membrana si labele anterioare adaptate la sapat, care traieste in pamant; sobol. [G.-D. cartitei] /<bulg. cartica, sb. krtica

SCURGE, scurg, vb. III. 1. Refl. si tranz. A curge sau a face sa curga un lichid, prelingandu-se in cantitati mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picaturi de lichid aflate intr-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A iesi (in cantitati mici) dintr-o conducta defecta. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, imprastiindu-se din orbita. 2. Tranz. A separa partea lichida sau particulele aflate in suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasand in urma locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiinte, de vehicule) A se succeda, a merge in aceeasi directie, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unitati de timp) A trece unul dupa altul, a se desfasura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (dupa curge).

VIZIERA ~e f. 1) inv. Partea din fata a coifului, care putea fi coborata, pentru a proteja fata si ochii de lovituri. 2) Partea din fata, proeminenta, a unei caschete sau a unui chipiu, care serveste drept acoperis pentru ochi; cozoroc. 3) Dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat intr-o usa pentru a permite sa se vada din interior spre exterior; vizor; vizeta. [Sil. -zi-e-] /<fr. visiere

MICROMICETE s.f.pl. Ciuperci foarte mici care nu pot fi vazute cu ochiul liber. [< fr. micromycetes, cf. gr. mikros – mic, mykes – ciuperca].

MICROSCOP s. n. instrument optic de laborator cu un sistem de lentile, pentru observarea si cercetarea obiectelor si formatiunilor extrem de mici, care nu pot fi vazute cu ochiul liber. (< fr. microscope, germ. Mi-kroskop)

REVERIE s. f. 1. stare de visare cu ochii deschisi. 2. piesa vocala sau instrumentala la mici proportii, cu caracter visator. (< fr. reverie)

za (-ale), s. f. – 1. ochi, inel de lant. – 2. impletitura de inele mici de fier. – Var. zala. Mgr. ζάβα, lat. med. zaba (Cihac, II, 712; Philippide, Principii, 55; Philippide, II, 741; Tiktin; REW 9584). – Der. inzaua, vb. (a se inarma, a se imbraca in zale).

STELUTA ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pata mica de culoare alba pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pasta fainoasa in forma de stele mici. 3) Fulg de zapada. 4) Cusatura in forma de stea. 5) ochi de grasime pe suprafata unor alimente lichide ferbinti. 6) Plan-ta erbacee cu tulpina paroasa, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce creste prin locuri umbroase si umede. /stele + suf. ~uta

UD² uda (uzi, ude) 1) si substantival (in opozitie cu uscat) Care este imbibat (sau acoperit) cu apa sau alt lichid. Haina uda. Lemne ude. ◊ ~ul de ploaie nu se teme cel care a trecut prin multe greutati nu se sperie usor. Cu ochii uzi cu ochii plini de lacrimi. ~ de sudoare transpirat. 2) (despre copii mici) Care s-a u****t pe el (in scutece, in haine). /<lat. udus

PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica

MICROMICETE s. f. pl. ciuperci foarte mici, saprofite sau parazite, care nu pot fi vazute cu ochiul liber. (< fr. micromycetes)

COCOR (‹ sl.) s. m. Pasare calatoare din ordinul gruiformelor care traieste in toate regiunile temperate si tropicale (cu exceptia Americii de Sud). Are gitul si picioarele foarte lungi si scoate strigate puternice, datorita traheii mult alungite, cu traiect sinuos. In Romania traiesc doua specii: c. mare (Grus grus) si c. mic (Anthropoides virgo), cu un smoc de pene albe inapoia ochilor.

UD, -A, uzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Patruns, imbibat de apa sau de alt lichid; imbibat de umezala, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; inlacrimat. ♦ Plin de naduseala; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a u****t pe el. 2. S. n. U***a. Basica udului. – Lat. udus.

CATARE ~ari f. Piesa metalica mica, fixata pe capatul tevii unei arme de foc, prin care se ocheste. /v. a cauta

BINOCLU s.n. 1. Instrument optic format din doua lunete terestre mici, folosit pentru a privi obiectele asezate la distanta. 2. Pansament care acopera amandoi ochii. [Pl. -uri. / < fr. binocle].

A SE SCURGE pers. 3 se scurge intranz. 1) (despre fluide) A iesi (dintr-un recipient) incet si in cantitati mici. 2) (despre suvoaie, torente de apa) A curge in josul pantelor pana la epuizare. 3) (despre ochi) A-si pierde lichidul pe care il contine ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, vehicule etc.) A urma unul dupa altul (fara intrerupere sau la intervale egale). 5) fig. (despre ore, zile, saptamani, luni etc.) A se consuma treptat; a trece; a curge. /<lat. excurrere

CUCUVEA (CUCUVAIE) (‹ fr.) s. f. Pasare rapitoare de noapte, din ordinul strigiformelor, avind marimea de 25-26 cm, penajul brun-cenusiu pestrit si ochii galbeni, inconjurati de rozete de pene (Athene noctua). Distruge soarecii. ◊ C. pitica = cea mai mica dintre strigiformele existente in Europa (c. 17 cm), relict glaciar in Carpati, cu penaj cafeniu patat cu alb pe spate, albicios-patat si stropit cu cafeniu pe pantec, care vineaza si ziua si noaptea (Glaucidium passerinum).

OCULUS s.n. (Arhit.) Fereastra rotunda de mici dimensiuni, caracteristica unor biserici romanice sau de epoca gotica timpurie. [< fr. oculus, cf. lat. oculus – ochi].

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din mai multe foi carnoase suprapuse, cu un invelis membranos uscat. 2. (In expr.) Bulb rahidian = prelungire a partii superioare a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic, si in care se gasesc cativa centri nervosi importanti. Bulbii ochilor = globii ochilor. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Fr. bulbe (lat. lit. bulbus).

calcan n., pl. e (turc. kalkan, scut, si kalkan-balyk, peste ca un scut). Sec. 18-19. Scut (ca ornament la cai). Azi. Zid prelungit in sus fara stresina si, in general, fara ferestre. S. m. Un peste marin lat, cu amindoi ochii pe partea stinga, ca si cambula, dar mai mare (rhombus maeoticus, c´o varietate mai mica: rhombus levis). V. platica si barbun.

TIGAIE ~ai f. 1) Vas de bucatarie rotund, cu fundul plat, cu marginile joase si cu o coada lunga, folosit la prajit. ◊ A se uita cu un ochi la gaie si cu altul la ~ a fi sasiu. 2) Continutul unui asemenea vas. O ~ de cartofi. 3) mic recipient in care se punea praful de pusca la vechile arme de foc. [G.-D. tigaii] /<sl. tigani

FILIGRANOSCOP s.n. Baie mica de sticla in care se umezeste in benzina o marca postala pentru a putea studia filigranul cu ochiul liber. [< fr. filigranoscope].

ROSIOR, -OARA, rosiori, -oare, adj., subst. I. Adj. Diminutiv al lui rosu. ◊ Pere rosioare = soi de pere care se pastreaza bine toata iarna. Prune rosioare = soi de prune care se coc de timpuriu. II. S. f. 1. (La sg.) Soi de vita de vie cu struguri mici de culoare rosiatica, putin raspandit in cultura. 2. Peste cu corpul turtit lateral si acoperit cu solzi mari, cu ochii si cu inotatoarele rosietice (Scardinius erythrophthalmus). III. S. m. (La pl.) Corp de elita al cavaleriei in organizarea mai veche a armatei romane; (si la sg.) ostas din acest corp de cavalerie. [Pr.: -si-or] – Rosu + suf. -ior.

TochiTURA, tochituri, s.f. Preparat culinar numit si topitura, facut traditional cu ocazia taierii porcului, din carne grasa taiata marunt, prajita cu ceapa in tigaie, avand aspect de tochitura (= jumari obtinute prin topirea slaninii). Ca specialitate gastronomica romaneasca, este realizata din bucati mici de carne de porc, de organe si de carnaciori, prajite la tigaie, servite cu garnitura de mamaliguta, cu ochiuri si branza rasa deasupra.

FILIGRANOSCOP s. n. 1. baie mica de sticla sau de ceramica in care se umezeste in neofalina o marca postala pentru a putea studia filigranul cu ochiul liber. 2. dispozitiv optic cu filtre colorate pentru identificarea filigranelor. (< fr. filigranoscope)

FATETA s. f. 1. fiecare dintre fetele mici ale unui poliedru; fiecare dintre fetele unei pietre pretioase. 2. ~ de cutit = tesitura a muchiei taietoare la cutitele de prelucrare prin aschiere. 3. ochi de e = ochi compus al insectelor. 4. (poligr.) placa de fonta pentru fixarea placilor de stereotipie. (< fr. facette)

ZGAIBA, zgaibe, s. f. 1. Buba mica, rana, zgarietura care a inceput sa prinda coaja. ♦ Coaja care se formeaza pe o rana prin inchegarea sangelui. 2. (Pop.) Boala de ochi. 3. (Pop.) Boala a vitelor, constand in aparitia unor bubulite pe diferite parti ale corpului. – Lat. scabia (= scabies).

ZGAIBA, zgaibe, s. f. 1. Buba mica, rana, zgarietura care a inceput sa prinda coaja. ♦ Coaja care se formeaza pe o rana prin inchegarea sangelui; zganca. 2. (Pop.) Boala de ochi. 3. (Pop.) Boala a vitelor, constand in aparitia unor bubulite pe diferite parti ale corpului. – Lat. scabia (= scabies).

OCHEANA, ochene, s. f. Peste lung de 20-30 cm, cu capul mic, cu partea dorsala cenusie-albastrie, iar cea ventrala alba si cu aripioarele rosii; babusca (Rutilus rutilus). ♦ Rosioara. [Var.: (reg.) ochean s. m.] – ochi¹ + suf. -ean.

FATETA s.f. 1. Fiecare dintre fetele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fetele unei pietre pretioase. 2. Fateta de cutit = tesitura a muchiei taietoare la cutitele de prelucrare prin aschiere. 3. ochi cu fateta = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placa de fonta folosita pentru fixarea placilor de stereotipie. [< fr. facette, dupa fata].

ASTEROID (‹ fr. {i}; {s} aster „stea” + eidos „aspect”) s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale caror orbite se afla, in general, intre orbitele planetelor Marte si Jupiter. A. nu pot fi vazuti cu ochiul liber; majoritatea lor au diametrele de 1-1.000 km. Pina in prezent au fost descoperiti c. 2.500 de a. (ex. Adonis, Apolo, Eros, Hermes, Hidalgo, Icar, Iunona, Pallas, Vesta s.a.); primul a. descoperit a fost Ceres in 1801. Sin. planetoid.

ZVARLUGA, zvarlugi, s. f. 1. Peste mic din apele statatoare sau lin curgatoare, comestibil, cu miscari foarte iuti, de culoare galbuie, cu gura prevazuta cu sase mustati si cu o teapa sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoana vioaie, iute in miscari, sprintena. [Var.: varluga s. f.] – Et. nec.

SOLNITA, solnite, s. f. 1. Vas mic in care se serveste sarea (si piperul) la masa; continutul acestui vas. ♦ (Pop.) Vas (de lemn) in care se pastreaza sarea la bucatarie. 2. (Pop.) Cavitate situata deasupra ochilor la cai. – Din bg., scr. solnica.

JOS¹ adv. 1) La o inaltime relativ mica fata de pamant sau fata de alt loc; aproape de pamant. ◊ A (se) da ~ a (se) cobori. A lasa ~ a pune pe pamant sau pe podea. A lasa ochii in ~ a manifesta sfiala; a privi rusinat spre pamant. A privi (sau a masura pe cineva) de sus in ~ a privi (sau a masura pe cineva) cu o privire dispretuitoare. Cu nasul in ~ umilit; rusinat. De sus pana ~ in intregime. Din ~ dintr-un loc asezat mai la vale (sau mai la sud); din vale. In ~ in partea inferioara a unui obiect. De ~ a) de mai la vale; b) de la sud; c) din mase; din popor. 2) La acelasi nivel cu pamantul sau cu locul pe unde se umbla. ◊ Pe ~ a) pe pamant; pe podea; b) cu picioarele; fara nici un mijloc de locomotie. De pe ~ de pe pamant sau de pe podea. /<lat. deo(r)sum

strelici, strelici, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) fluture mic de seara, de culoare vanata, cu pudra fina pe aripi. 2. (s.m.) pata mica pe piele. 3. (s.m.) pistrui. 4. (s.m.) rotocol de grasime la suprafata unor lichide (mai ales a supei); steluta. 5. (s.m.; fig.; la pl.; in forma: strilici) sclipire a ochilor. 6. (s.m.; in forma: strelice) picatura. 7. (adj.; in forma: starlic) pipernicit. 8. (s.m.; in forma: starlici) numele unui joc de copii.

ZA², zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lant; p. gener. (la pl.) lant. ♦ Lantisor de metal intrebuintat uneori ca podoaba. ♦ Cusatura in forma de lantisor, executata de obicei la broderii. 2. (La pl.) Impletitura executata din inele mici de fier legate unul de altul; p. ext. armura facuta din aceasta impletitura, cu care se imbracau ostenii in antichitate si in evul mediu, spre a se apara de loviturile dusmanilor. [Var.: (reg.) zala, zea s. f.] – Cf. ngr. zava.

colb n. fara pl. (slav?). Est. Praf, pulbere, pamint redus in particele foarte mici de mult umblet: un calator plin de colb. A trage cuiva o bataie in cit sa-i mearga colbu, a-i trage o bataie strasnica. A arunca colb in ochii lumii, a minti fara rusine vrind sa denaturezi fapte evidente. A da colb unui lucru, a-l expedia rapede [!], a termina rapede cu el. V. sperla.

ZA², zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lant; p. ext. (la pl.) lant. ♦ Lantisor de metal intrebuintat uneori ca podoaba. ♦ Cusatura de flori in forma de lantisor, pe ie sau pe catrinta. 2. (La pl.) Tesatura facuta din inele mici de fier, legate unul de altul; p. ext. armura facuta din aceasta tesatura, cu care se imbracau ostenii in antichitate si in evul mediu, spre a se apara de loviturile dusmanilor. [Var.: (reg.) zala, zea s. f.] – Comp. m. gr. zava.

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sasiu. 5. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mic sau (in parte) astupat. 6. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de continut. A nu avea para chioara sau (rar, substantivat) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Din tc. kor.

CEP ~uri n. 1) Dop de lemn cu care se astupa gaura de scurgere la un butoi. 2) Gaura mica intr-un butoi care se astupa cu un astfel de dop. ◊ A da ~ a incepe un butoi (cu vin). 3) Proeminenta a unei piese care se imbuca cu scobitura facuta in alta piesa. 4) Coarda de vita de vie, cu 1-3 ochi. /<lat. cippus

LIMBA-DE-MARE, limbi-de-mare, s.f. Peste plat din fam. soleidae, cu corp alungit, bot rotunjit in forma de cioc, ochii asezati pe partea dreapta, de aprox. 60 cm lungime, prezent pe toate tarmurile Europei occidentale, in marile nordice si in Marea Mediterana, foarte apreciat ca peste de consum (Solea solea); varietatea din Marea Neagra (Solea nasuta) este mult mai mica.

CALCAN s.m. In general, peste plat din familia scophtalmidae, avand conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezati pe partea stanga. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit in Marea Nordului, Baltica si Mediterana, poate fi lung de 1-3 m si atinge o greutate de 35 kg, cel din Marea Neagra (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm si 15 kg. 2. Calcanul mic, numit si calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime si 4 kg greutate, fiind preponderent in Marea Nordului.

TREABA treburi f. 1) Activitate de durata mai mare sau mai mica de care se ocupa cineva; indeletnicire; ocupatie. ◊ A avea (sau a fi in) ~ a fi ocupat. A-si cauta (sau a-si vedea) de ~ a) a lucra cu sarguinta; b) a nu se amesteca in lucrul altuia. A se afla in ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor actiuni utile; lucru. ◊ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Actiune savarsita de cineva; fapta; isprava. ◊ Mare ~! mare lucru! De ~ de isprava; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o pozna, o sotie. 4) Afacere care necesita rezolvare; problema; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te intereseaza? Nu-i ~a ta! Nu te priveste! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ ca ... se pare ca ...; se vede ca ... . [G.-D. trebii; Pl. si trebi] /<sl. treba

VAL, valuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucata de tesatura fina, de obicei transparenta, pe care si-o pun femeile pe cap sau cu care isi invaluie corpul ori o parte a lui. *Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un val (de) pe ochi = a inceta (sau a incepe) sa vada, sa judece limpede, sa inteleaga ceva. 2. (Anat.; in sintagma) Valul palatului = portiunea musculara care continua, in partea posterioara a cavitatii bucale, palatul tare (dur) si care se termina cu omusorul. 3. (Bot.; in compusul) Valul-miresei = planta erbacee anuala, mica, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.

PRAF ~uri n. 1) la sing. Material solid transformat in particule foarte mici si fine; pulbere; pudra. ◊ ~ radioactiv praf care se formeaza in urma exploziilor nucleare, raspandindu-se la mari distante. A face ~ (pe cineva sau ceva) a) a face sa nu mai existe; a nimici; a distruge; b) a supune unei critici necrutatoare. A face ~ si pulbere a nimici; a distruge. A arunca ~ in ochii cuiva a incerca sa amageasca pe cineva, prezentandu-i situatia altfel decat e in realitate. 2) Substanta pulverulenta avand diferite intrebuintari. ~ de dinti. ~ de pusca. 3) Medicament in forma de materie pulverulenta. /<sl. prahu

CUI, cuie, s. n. 1. Piesa mica, cilindrica sau in patru muchii, de metal sau de lemn, turtita la un capat si ascutita la celalalt, cu care se fixeaza intre ele diferite piese, care se bate in zid sau in lemn pentru a servi ca suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de siguranta formata dintr-o bucata de sarma indoita, cu un ochi la un capat, care impiedica desfacerea piulitelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uiti raul anterior. (Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simti frigul, a dardai de frig. A-i intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama, o banuiala, o indoiala, o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care si-l ia cineva, legandu-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. A-si pune pofta in cui = a renunta la o dorinta, la un lucru ravnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare ca forma cu un cui (1). – Lat. cuneus.

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (Adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.