ochet/ochete (lat; ochi de geam, bulboana) s. m., pl. ocheti

MONOCLU s. (rar) lornion, (pop. si fam.) geam, (pop.) sticla. (Poarta ~ la ochiul drept.)

sticla (-le), s. f. – 1. Substanta solida casanta, transparenta sau opaca. – 2. Butelie, flacon. – 3. Ochelari. – Var. Mold. stecla si der. Sl. stῑklo (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 365; Conev 62) cf. bg. staklo, sb. staklo, rus. steklo. – Der. sticlar, s. m. (fabricant de sticla; Arg., hot de bijuterii si pietre pretioase); sticlarie, s. f. (obiecte de sticla; fabrica sau magazin de sticla); sticli, vb. (a luci, a scili, a scinteia; a atinti, a pironi ochii), cf. sb. stakliti „a luci”; sticlos, adj. (lucios, neted, cizelat; stins, despre ochi); sticlui, vb. (a pune geamuri).

A ARUNCA arunc 1. tranz. 1) A face sa ajunga, printr-o miscare brusca, la o oarecare departare; a azvarli. ~ o piatra. ~ flori pe scena. ◊ ~ (ceva) in aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fara chibzuiala. A-si ~ ochii (sau privirea) a) a privi in graba; b) a examina superficial. ~ (cuiva) manusa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A indeparta, considerand inutil; a azvarli. 3) A face sa iasa din interiorul sau. Vulcanul arunca lava. 4) fig. (persoane) A face sa ajunga intr-o anumita situatie (de obicei defavorabila). ◊ ~ in (sau la) inchisoare a intemnita. 5) (obiecte de imbracaminte) A pune pe corp in graba. 6) fig. (mai ales bani) A folosi in mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a azvarli. ~ cu pietre in geam. ◊ ~ din copite a azvarli. /<lat. eruncare