ciovrantie, ciovrantii, s.f. (reg.) vartej de apa, ochi de apa, bulboana.

TOPLITA, toplite, s. f. (Reg.) 1. Izvor, paraias cu apa calda; ochi de apa care nu ingheata iarna. 2. Brat izolat, mort al unui rau; apa statatoare, baltoaca. 3. Loc special amenajat intr-o toplita (1, 2) pentru puietii de salmonide din incubatoare, in vederea acomodarii inainte de trecerea lor in apele curgatoare. – Din sl. toplica.

SMARC, smarcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetatie); ochi de apa pe un teren mlastinos. ♦ (La pl.; in basme) Loc indepartat si primejdios, de unde isi trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealta primitiva facuta dintr-o tigva, care serveste pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompa de fantana. – Din sl. smruku.

dolie (dolii), s. f. – 1. Sant, unghi format la intersectia a doua versante de acoperis. – 2. (Mold.) Loc in care un riu curge incet. Sl. dole „in jos” (Tiktin; Candrea; Iordan, BF, VII, 241), cf. rut. doli. – Der. doli (var. dolii), vb. (a conduce pluta spre un loc linistit); dolina, s. f. (depresiune in forma de pilnie), cuvint stiintific, din sb., slov. dolina prin intermediul germ. Doline; dorna, s. f. (ochi de apa linistita), probabil alterare de la *dolna, conservat in Olt. si Trans. si in toponimul Dorna. Probabil aceleiasi radacini sl. ii apartine dulas, s. n. (carare pentru oi).

SIPOT s. v. bulboaca, bulboana, cascada, cataracta, cadere de apa, ochi, uluc, valvartej, valtoare, vartej, volbura.

smirc (-curi), s. n. – 1. (Trans.) Caus, tigva de scos apa. – 2. ochi de apa, loc mocirlos. – 3. (Inv.) Viltoare. – Var. zmirc, smorc, zmorc si der. Sl. smruku „tub, canal”, de la smrucati „a goli, a scoate” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Candrea, II, 350; Conev 75). – Der. smircii, vb. (a smiorcai, a-si trage mucii; a se miorlai), din sl. smrukati, sb. smrkati, pol. smerkac, rus. smorkati; smirci, vb. (a se smiorcai, a se miorlai); smirciiala, s. f. (scincet), cf. sb. smrkanje.

UMED, -A, umezi, -de, adj. 1. Care a stat intr-un lichid sau a fost acoperit sau stropit cu un lichid si nu s-a uscat inca; jilav; umezit. ♦ Igrasios. ♦ (Despre atmosfera, aer, mediu) incarcat cu vapori de apa. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, inlacrimat; p. ext. lucitor, stralucitor; gales, duios. – Lat. humidus.

RARIS, rarisuri, s. n. Loc in padure unde copacii sunt rari. ♦ (La pl.) ochiuri de apa in mijlocul stufarisului din Delta Dunarii. – Rar + suf. -is.

SILUR s. (BOT.; Euphrasia stricta si rostkoviana) (reg.) buruienita, buruienuta, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mangaierea-apelor.

SMARC ~uri n. 1) Loc mocirlos, acoperit, de obicei, cu vegetatie; mlastina; balta. 2) ochi de apa pe un astfel de loc. /<rus. smruku

ZANOAGA ~ge f. 1) Depresiune circulara in zona muntilor, avand versante abrupte. 2) Poiana inverzita. 3) Loc intre munti sau dealuri potrivit pentru agricultura. 4) ochi de apa care se formeaza dupa un zagaz. /<sl. za noga

fiertoare s.f. (reg.) vartej, ochi (de apa).

hodorog², hodoroage, s.n. (reg.) cos inalt si fara fund pentru prinderea pestelui in baltile (ochiurile) cu apa mica.

HIDROFTALMIE s.f. Intindere a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. [Gen. -iei. / < fr. hydrophtalmie, cf. gr. hydor – apa, ophtalmos – ochi].

vir (-ruri), s. n. – ochi de apa, bulboana. Sb., bg. vir (Cihac, II, 455; Pascu, Arch. Rom., VI, 231). In Banat. – Der. viroaga (var. iroaga), s. f. (piriu, vilcea), cu suf. -og.

UMEZI, umezesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina umed. ♦ Refl. (Despre atmosfera, aer, mediu) A se incarca sau a fi incarcat de vapori de apa. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi; p. ext. a luci, a straluci (din cauza lacrimilor). ◊ Tranz. Lacrimile ii umezeau ochii. – Din umed.

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se misca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotatie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa miscandu-se in cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vartejuri. 4. Refl. A se invarti imprejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu in preajma cuiva, cautand sa-i castige simpatia, bunavointa. 6. Tranz. A-si plimba ochii, privirea in toate partile, de jur imprejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A invarti in aer, deasupra capului o arma, un baston etc. 8. Refl. si tranz. (Despre pasari) A-si desface penele cozii si aripile (in perioada imperecherii); a (se) infoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roata.

SORB², sorburi, s. n. 1. Vartej de apa cu un ochi adanc la mijloc. ♦ Loc unde apa unui rau dispare de la suprafata, curgand in continuare printr-un curs subteran. 2. Vant puternic care se propaga sub forma unui vartej. 3. Piesa metalica perforata sau prevazuta cu sita care se monteaza la capatul introdus in lichid al conductei de aspiratie a unei pompe pentru a impiedica patrunderea in pompa a corpurilor straine, a impuritatilor; p. gener. teava, conducta aspiratoare. – Din sorbi (derivat regresiv).

LISITA ~e f. Pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu si cu un mot alb intre ochi; gaina-de-apa. [G.-D. lisitei] /cf. bulg. liska

SECOVISTE, secovisti, s. f. (Reg.) Vad in care se gaseste un ochi adanc de apa. – Din sec + suf. -oviste.

ZANOAGA, zanoage, s. f. 1. Depresiune circulara cu versante prapastioase, in zona muntilor inalti; caldare. 2. Poiana inverzita; platou sau coasta de deal bune pentru agricultura. 3. ochi larg de apa adanca, format pe cursul unei ape, mai jos de un stavilar. – Slav (comp. rus zanoga, ucr. zanoha).

DABIJA, Nicolae (n. 1948, Cainarii Vechi, Soroca), poet roman. Evocare patetica si oraculara a reperelor identitatii spirituale nationale si a momentului actual al renasterii basarabene. Lirism interiorizat al experientelor formative originare („ochiul al treilea“, „apa neinceputa“, „Zugravul anonim“, „Aripa sub camasa“). O „Antologie a poeziei vechi moldovenesti“.

CICLOP s.m. 1. (Mit.) Urias care avea un singur ochi. 2. Monstru cu un singur ochi. 3. Rac mic de apa dulce, care are un singur ochi. [< lat. cyclops, cf. fr. cyclope, it. ciclope, gr. kyklops].

CICLOP s. m. 1. (mit.) urias antropofag cu un singur ochi in frunte. 2. monstru cu un singur ochi. 3. rac mic de apa dulce cu un singur ochi, situat pe cefalotorace. (< fr. cyclope, lat. cyclops, gr. kyklops)

ABSORBTIE, absorbtii, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid incorporeaza prin difuzie din afara o substanta oarecare. ♦ Micsorare sau anulare a intensitatii unei radiatii care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a retine, filtra etc. razele de lumina care dauneaza ochiului. 2. Proces de patrundere a apei, a substantelor minerale si organice, precum si a gazelor in celulele organismului. ◊ Absorbtie intestinala = patrunderea in sange si in limfa a produsilor rezultati din digestia alimentelor. 3. Incrucisare repetata a unei rase perfectionate cu una ameliorata in scopul imbunatatirii radicale a acesteia. [Var.: absorbtiune s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.

CICLOP, ciclopi, s. m. 1. Figura mitica de urias antropofag, cu un singur ochi mare in mijlocul fruntii. 2. Gen de animal crustaceu inferior de apa dulce, cu un singur ochi, situat pe cefalotorace (Cyclops). – Din fr. cyclope, lat. cyclops, -opis.

UDA, ud, vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a imbiba sau a stropi cu apa sau cu alt lichid; a baga, a m**a ceva in apa sau in alt lichid; a inm**a (1), a umezi (2). ◊ Expr. A-si uda gura = a bea putin, pentru a -si potoli setea. A uda pranzul (sau bucatele) = a bea in timpul mesei vin sau alte bauturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A strabate un tinut (pe care il alimenteaza cu apa). 3. Refl. (Mai ales despre sugari) A u***a pe el (in scutece, in pantaloni). – Lat. udare.

ZANOAGA, zanoage, s. f. 1. Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; caldare. 2. Poiana inverzita; platou sau coasta de deal bune pentru agricultura. 3. ochi larg si adanc de apa format pe cursul unui rau, mai jos de un stavilar. – Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.

A SE PREFIRA ma prefir intranz. 1) A se perinda prin fata ochilor sau prin minte. 2) (despre apa, lumina etc.) A se strecura pe undeva putin cate putin. 3) v. A SE RASFIRA. /pre- + fir

SLEAU¹ ~ri n. 1) Drum de tara natural, care uneste doua sau mai multe localitati. ◊ A vorbi (sau a spune) pe ~ a vorbi (sau a spune) deschis, fara inconjur, verde in ochi. 2) fig. rar Cursul unei ape. /<pol. szlak, szla-ch, ucr. sljah

fantana, fantani, s.f. 1. (inv.) apa care izvoraste, izvor. 2. (reg.) hogeac, ochiul-podului, uroaie, marchiota, fumar, bageaga, cucuvaie, cucumea, cubea.

CAMBULA, cambule, s. f. Peste marin cu corpul asimetric, foarte turtit, cu amandoi ochii pe aceeasi parte si care traieste pe fundul apelor, culcat pe partea care nu are ochi (Pleuronectes flesus). – Cf. rus., bg. kambala.

pisoaie s.f. pl. (reg.) stropi de apa amestecati cu pietris, care intra pe ochiurile de la piua in care se pune piatra pentru a fi macinata.

UMED ~da (~zi, ~de) 1) Care contine o cantitate abia simtita de apa sau alt lichid; jilav; reavan. Rufe ~de. ◊ ochi ~zi ochi inlacrimati. 2) (despre atmosfera) Care este incarcat cu vapori de apa. ◊ Clima ~da clima caracterizata prin ploi si ceturi dese. 3) (despre locuinte, pereti, ziduri etc.) Care se caracterizeaza prin igrasie; igrasios. /<lat. humidus

A SE UMEZI ma ~esc intranz. 1) A se imbiba (usor) cu apa; a deveni umed; a se jilavi. 2) (despre ochi) A se umple de lacrimi. /Din umed

SCALDA, scald, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face baie, a (se) imbaia. ♦ Refl. Fig. A se reflecta, a se oglindi. 2. Tranz. (Adesea fig.) A uda, a m**a. ◊ Expr. A-si scalda ochii in lacrimi = a lacrima sau a plange. ♦ (Despre ape) A curge udand un teritoriu. Refl. (Despre pasari si alte animale) A se cufunda, a se tavali in nisip, in praf etc. Tranz. (Fam.; in expr.) A o scalda = a evita un raspuns sau o atitudine hotarata, a raspunde evaziv. – Lat. excaladare.

BUCLA ~e f. 1) Suvita de par, rasucita in spirala; carliont; zuluf. 2) Indoitura in forma de lat a firului din care este alcatuit ochiul unui tricot. 3) Portiune a albiei unui curs de apa, avand forma unei curbe foarte pronuntate. 4) tehn. Piesa metalica pe care se fixeaza capatul unui cablu. [Sil. bu-cla] /<fr. boucle

CROCODIL ~i m. 1) Reptila mare cu corpul acoperit de placi osoase si cu cap alungit, care traieste in apele din tarile tropicale. ◊ Lacrimi de ~ lacrimi prefacute; plans de ochii lumii. 2) Clema de conectare cu falcile dintate pentru legaturi electrice provizorii. /<fr. crocodile, lat. crocodilus

LIMPEDE ~zi adj. 1) (despre lichide) Care este lipsit de orice impuritati; curat; straveziu. apa ~. 2) (despre cer, atmosfera) Care este fara nori; senin. 3) (despre ochi, privire) Care reflecta curatenie sufleteasca; curat; luminos. 4) (despre sunete, voce) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebita; argintiu; cristalin. 5) (despre minte, judecata) Care intelege bine lucrurile; lucid. 6) (despre idei, ganduri) Care este clar, usor de inteles; clar; inteligibil; accesibil. Raspuns ~. ♦ ~ ca buna ziua care nu are nevoie de nici un fel de explicatii; clar. /<lat. limpidus

A SE SCURGE pers. 3 se scurge intranz. 1) (despre fluide) A iesi (dintr-un recipient) incet si in cantitati mici. 2) (despre suvoaie, torente de apa) A curge in josul pantelor pana la epuizare. 3) (despre ochi) A-si pierde lichidul pe care il contine ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, vehicule etc.) A urma unul dupa altul (fara intrerupere sau la intervale egale). 5) fig. (despre ore, zile, saptamani, luni etc.) A se consuma treptat; a trece; a curge. /<lat. excurrere

ochi s.n. In gastronomie, preparat culinar dintr-un ou intreg, desfacut din coaja, prajit in tigaie sau la capac, fara a fi amestecat, astfel incat galbenusul sa ramana intreg in mijlocul albusului coagulat de jur imprejur; (la pl.) ochiuri romanesti = oua intregi, desfacute din coaja si fierte in apa cu otet, astfel incat galbenusul sa fie invelit de albusul coagulat, numite si oua posate (din fr. poche = buzunar).

INMUIAT, -A, inmuiati, -te, adj. 1. Introdus in apa sau in alt lichid; umezit, imbibat cu un lichid. ♦ (Despre ochi) Inlacrimat. 2. Devenit moale (prin incalzire sau prin adaos de lichid). ♦ Fig. Fara vlaga, fara putere. 3. Fig. (Despre oameni si starile lor sufletesti) Potolit, calmat, linistit; p. ext. imblanzit. ♦ Induiosat, miscat. – V. inmuia.

APOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care contine (prea multa) apa. 2) Care seamana cu apa. ◊ Umoare ~oasa lichid care se gaseste intre cornee si cristalinul ochiului. /<lat. aquosus

UD, -A, uzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Patruns, imbibat de apa sau de alt lichid; imbibat de umezala, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; inlacrimat. ♦ Plin de naduseala; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a u****t pe el. 2. S. n. U***a. Basica udului. – Lat. udus.

APOS, -OASA, aposi, -oase, adj. 1. Care contine (prea multa) apa, bogat in apa. 2. Care seamana cu apa. ◊ Umoare apoasa = lichid transparent care se afla intre corneea si cristalinul ochiului. – Lat. aquosus.

RADINA, radine, s. f. (Reg.) 1. Amestec de radacini si de crengi de copaci care atarna de pe mal in apa sau plutesc pe apa. 2. Loc de sub mal, scobit, unde se aduna pestii. 3. Retea cu ochiuri mari care se monteaza la setcile de prins peste. – Din scr., rus. redina.

APOS, -OASA, aposi, -oase, adj. 1. Care contine (prea multa) apa; apatos; bogat in apa. 2. Fig. De natura sau de felul apei. ◊ Umoare apoasa = lichid transparent care se afla intre corneea si cristalinul ochiului. – Lat. aquosus.

LOVI vb. 1. v. izbi. 2. a izbi, (inv. si reg.) a razbi, (reg.) a toca. (L-a ~ la cap.) 3. v. bate. 4. v. plesni. 5. v. tranti. 6. (inv.) a (se) poticni. (S-a ~ tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupai, (Transilv.) a supi. (~ in usa cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se ~ de toti peretii.) 9. v. ciocni. 10. a se izbi, (inv. si reg.) a se clati. (apa se ~ de stanci.) 11. a ajunge, a atinge, a izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a pali, a picni, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (Glontul a ~ iepurele.) 12. v. ataca. 13. v. zvarli. 14. a se bate, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.)

A SE USCA ma usuc intranz. 1) A ramane fara apa sau umezeala. Pamantul se usuca. Rufele s-au uscat. ◊ A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plange. A i ~ cuiva gura (sau limba, gatul) a avea o senzatie puternica de sete. 2) (despre vegetatie) A-si pierde cu totul seva (de seceta, de frig etc.); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre fiinte) A slabi tare (din cauza unei suferinte fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre tesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare

CEACAR, -A, ceacari, -e, adj. (Despre ochii unei persoane) 1. Care prezinta anomalia de a nu fi de aceeasi culoare, care au culori diferite; (despre fiinte) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului inconjurata de un cearcan albicios. 2. Sasiu, zbanghiu. – Tc. cakır „albastru, cu ape cenusii”.

CIUR ~uri n. 1) Unealta de cernut materiale formata dintr-o retea de sarma sau dintr-o bucata de tabla perforata, fixata pe o rama. ◊ ochi de ~ ochi foarte mici. A face ~ a gauri peste tot; a ciurui. Cat duce ~ul apa nimic. 2) Masina folosita la sortarea ma-terialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru sectiuni ale stomacului la rumegatoare. 4) inv. Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum

CATARACTA s.f. I. Cadere de apa pe cursul unui fluviu; complex de cascade mai mici. ♦ Cascada. II. Boala de ochi caracterizata prin opacifierea cristalinului; (pop.) albeata. [< fr. cataracte, cf. lat. cataracta, gr. katarrhaktes – cadere].

STREASINA stresini f. 1) Prelungire a acoperisului peste marginea de sus a peretilor unei constructii, pe care o apara de ploaie. ◊ A(-si) pune (sau a duce) mana ~ (la ochi) sau a se uita cu mana ~ (la ochi) a(-si) pune mana deasupra ochilor, pentru a se apara de soare si a vedea mai bine. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat de marginea acoperisului unei case; uluc. 3) Partea iesita mai in afara a unei girezi sau a unui stog, pe care se scurge apa de ploaie. 4) Marginea de jos a caierului, pus pe o furca de tors. [G.-D. stresinii] /<sl. stresina

MREAJA, mreje, s. f. 1. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa foarte usoara, cu ochiuri relativ mari si impletita din ata subtire, cu ajutorul careia se pescuieste in portiunile linistite ale apelor curgatoare sau in balti. ♦ Cotet de pescuit. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau a insela pe cineva; cursa, lat; p. ext. situatie in care se afla o persoana ademenita. ♦ Ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 3. P. a**l. (Adesea la pl.) Panza de paianjen. [Var.: mreja s. f.] – Din sl. mreza.

GAINA ~i f. Pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslusit (mai ales seara). De rasul ~ilor de nimic; de batjocura. A se culca o data cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseara. A sta ca o ~ (sau curca) plouata a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apa pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu, avand un mot alb intre ochi; lisita. [G.-D. gainii] /<lat. gallina

A SE INMUIA ma inmoi intranz. 1) A deveni (mai) moale; a pierde din tarie; a se flescai. Ceara s-a inm**at. 2) (despre ger) A deveni mai temperat; a scadea in intensitate. 3) (despre timp) A deveni (mai) cald. 4) A deveni ud; a se imbiba cu apa (sau cu alt lichid). Lutul s-a inm**at. 5) A deveni plin (de lacrimi); a se umezi. ochii i s-au ~t de lacrimi. 6) fig. (despre persoane sau despre manifestarile lor) A deveni mai bun (sau mai putin dur); a se imbuna; a se imblanzi; a se indulci. Vocea i s-a ~t. ◊ A i ~ inima cuiva a se induiosa. 7) lingv. (despre sunete) A deveni palatal; a se palataliza. /in + a m**a

BUCLA s. f. 1. suvita de par rasucita; carliont, zuluf. 2. parte a ochiului unui fir in timpul tricotarii. 3. curba la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ◊ cotitura a unui curs de apa. 4. parte dintr-un cablu, dintr-o conducta etc. avand forma unei portiuni dintr-o curba inchisa. 4. (inform.) secventa din instructiunile unui program care se executa de mai multe ori pana se satisfac anumite conditii. 6. (cib.) suita de efecte in care ultimul corespunde celui dintai. (< fr. boucle)

BULBUCA, bulbuc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaima etc.); a (se) holba. 2. Intranz. si refl. (Despre apa, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. bulbuc.

CATARACTA, cataracte, s. f. I. Cadere naturala de apa produsa pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascada. II. Boala de ochi, care consta in opacifierea cristalinului si care poate duce la orbire totala sau partiala. – Din fr. cataracte, lat. cataracta.

CEACAR, -A, ceacari, -e, adj. (Despre ochii unei fiinte) 1. Care prezinta anomalia de a nu fi de aceeasi culoare, care au culori diferite; (despre fiinte) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului inconjurata de un cearcan albicios. 2. Care sufera de strabism; sasiu, zbanghiu. – Din tc. cakır „albastru cu ape cenusii”.

ROSTOGOLI, rostogolesc, vb. IV. Refl. si tranz. A inainta sau a face sa inainteze, sa alunece (pe un plan inclinat) rotindu-se in jurul lui insusi; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) prabusi, a (se) pravali. ◊ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a misca ochii cu vioiciune incoace si incolo. ♦ Tranz. Fig. A impinge inainte dand impresia unei miscari de rotire. ♦ Refl. (Despre ape curgatoare) A curge impetuos in vale, in valuri repezi. – Din rostogol.

SANGERAT², -A, sangerati, -te, adj. 1. Plin de sange; care sangereaza (1); insangerat. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. ♦ Fig. Indurerat. 2. (Reg.; despre imbracaminte, obiecte etc.) Patat de sange, plin de sange. ♦ Amestecat cu sange. apa sangerata. 3. Fig. De culoarea sangelui; rosu-aprins, sangeriu, sangeros (4). 4. (Pop.; despre vite) Care este bolnav de sange (6). – V. sangera.

STREASINA, stresini, s. f. Prelungire a acoperisului unei constructii in afara zidurilor, care apara peretii si fundatiile de ploaie. ◊ Expr. A(-si) pune mana (sau palma) streasina (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mana streasina (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mana streasina (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-si) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apara de soare cand priveste sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperisului caselor. ♦ Acoperis (de sindrila) inclinat, cu care se acopera la tara unele garduri sau porti. ♦ Partea iesita mai in afara la o claie sau la o sira, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei paduri; terenul din marginea unei paduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) strasina, stresina s. f.] – Cf. sl. streha.

A INOTA inot intranz. 1) (despre fiinte) A se deplasa prin apa, facand miscari ritmice. 2) A strabate un mediu. ~ prin noroi. 3) fig. A fi prins din toate partile (de ceva). ochii ii inoata in lacrimi. 4) fig. A trai, lafaindu-se. ~ in belsug. /<lat. innotare

OGLINDA oglinzi f. 1) Obiect constand dintr-o bucata de sticla groasa, de forme diferite, amalgamata pe dos, avand proprietatea de a reflecta lumina si de a forma astfel pe partea lucioasa imaginea obiectelor. Oglinda de buzunar. ◊ A face ceva oglinda a face ceva sa devina foarte curat. 2) Plan lucios si neted, format, mai ales, de o intindere de apa lina, care reflecta razele de lumina. Oglinda lacului. 3) fig. Ceea ce reflecta cu fidelitate ceva; imagine fidela. Oglinda timpului. ◊ ochii sunt oglinda sufletului ochii exprima starea sufleteasca si calitatile spirituale ale cuiva. [G.-D. oglinzii] /v. a (se) oglindi

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

UMEZEALA, umezeli, s. f. 1. Insusirea, starea a ceea ce este umed (1); umiditate. ♦ Vaporii de apa care se afla in atmosfera, in aer sau intr-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect pe care il au ochii inlacrimati; p. ext. stralucire a ochilor (din cauza lacrimilor). – Umezi + suf. -eala.

BUCLA s.f. I. 1. Suvita de par rasucita; carliont, zuluf. 2. Parte a ochiului unui fir format in timpul tricotarii. II. 1. Curba pronuntata folosita la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♦ Portiune a unui curs de apa cu o puternica cotitura. 2. Piesa de metal pe care se fixeaza, indoindu-se, capatul unui cablu. [< fr. boucle].

TULBURE, tulburi, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparenta, de limpezime; amestecat cu impuritati. ♦ (Despre ape) Agitat, involburat. ♦ (Despre cer, vreme) Acoperit cu nori, intunecat, posomorat. ♦ Fig. Difuz, neclar. Lumina tulbure. ♦ Fig. Greu de inteles, confuz, incurcat. 2. (Despre ochi, privire) Lipsit de claritate; impaienjenit. 3. Fig. (Despre situatii sociale, politice) Nelinistit, nesigur, agitat, framantat. ♦ (Despre stari psihice) Nelinistit, framantat, zbuciumat. [Var.: turbure adj.] – Lat. *turbulus ( = turbidus).

SCURGE, scurg, vb. III. 1. Refl. si tranz. A curge sau a face sa curga un lichid, prelingandu-se in cantitati mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picaturi de lichid aflate intr-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A iesi (in cantitati mici) dintr-o conducta defecta. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, imprastiindu-se din orbita. 2. Tranz. A separa partea lichida sau particulele aflate in suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasand in urma locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiinte, de vehicule) A se succeda, a merge in aceeasi directie, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unitati de timp) A trece unul dupa altul, a se desfasura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (dupa curge).

ZVARLUGA, zvarlugi, s. f. 1. Peste mic din apele statatoare sau lin curgatoare, comestibil, cu miscari foarte iuti, de culoare galbuie, cu gura prevazuta cu sase mustati si cu o teapa sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoana vioaie, iute in miscari, sprintena. [Var.: varluga s. f.] – Et. nec.

CURGE vb. 1. (astazi rar) a se scurge, (pop.) a merge, (inv. si reg.) a cure, a raura, (inv.) a purcede. (apa ~ lin la vale.) 2. a trece. (apa ~, pietrele raman.) 3. v. circula. 4. a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (Ii ~ lacrimi din ochi.) 5. v. supura. 6. v. atarna.

UD² uda (uzi, ude) 1) si substantival (in opozitie cu uscat) Care este imbibat (sau acoperit) cu apa sau alt lichid. Haina uda. Lemne ude. ◊ ~ul de ploaie nu se teme cel care a trecut prin multe greutati nu se sperie usor. Cu ochii uzi cu ochii plini de lacrimi. ~ de sudoare transpirat. 2) (despre copii mici) Care s-a u****t pe el (in scutece, in haine). /<lat. udus

BUCLA, bucle, s. f. I. 1. Suvita de par rasucita in spirala; zuluf, carliont. 2. Parte a ochiului unui fir, formata in timpul tricotarii. II. 1. Curba foarte pronuntata, folosita la unirea portiunilor drepte ale unui drum in serpentina. ♦ Portiune serpuita a unui curs de apa. 2. Piesa metalica pe care se fixeaza, prin indoire, capatul unui cablu. – Fr. boucle.

CAMBULA s.f. In general, peste plat din familia pleuronectidae, avand corpul dreptunghiular sau oval, cu ochii de regula pe partea dreapta. 1. Cambula propriu-zisa (Pleuronectes flesus) poate ajunge la 30-50 cm lungime, populeaza marile nordice, dar se gaseste si in Marea Neagra de unde patrunde in apele salmastre litorale. 2. Cambula-aurie sau cambula-de-mai (Pleuronectes platessa), de 25-65 cm, prezenta in aceleasi mari, este deosebit de apreciata ca peste de consum. 3. Limanda (Pleuronectes limanda), de 35-40 cm lungime, se deosebeste de celelalte specii prin solzii rugosi, dentoizi si regulati; fr. limande. 4. Cambula uriasa (Hippoglossus hippoglossus), prezenta exclusiv in marile nordice, poate atinge o lungime de 1,5-2 m, fiind numita si limba-de-cal sau calcan-sfant; germ. Heilbutt, engl. halibut.

PROFUND, -A, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Inzestrat cu o mare putere de patrundere, de intelegere; care analizeaza temeinic lucrurile; patrunzator, perspicace; (despre intelegerea, despre gandurile, judecatile, creatiile etc. omului) care dovedeste profunzime, seriozitate, inteligenta. 2. (Despre insusiri morale, despre stari fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverente etc.) Care se face inclinand foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprima respect, consideratie. 3. (Despre ochi, privire) Care exprima, care sugereaza insusiri morale deosebite, profunzime, sentimente adanci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adanc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esential, radical. 6. (Despre ape, cavitati, sapaturi, obiecte concave etc.) Al carui fund este situat la o distanta (foarte) mare fata de marginea de sus, de suprafata; adanc. – Din lat. profundus, fr. profond.

SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

IZBI vb. 1. a da, a lovi, a trage, (pop.) a pali. (A ~ cu toporul in lemn.) 2. v. lovi. 3. v. plesni. 4. v. tranti. 5. a repezi, a tranti. (A ~ usa de perete.) 6. a bate, a lovi, (rar) a zupai, (Transilv.) a supi. (~ in usa cu piciorul.) 7. a (se) bate, a (se) lovi. (Se ~ de toti peretii; ploaia ~ in acoperis.) 8. v. ciocni. 9. a se lovi, (inv. si reg.) a se clati. (apa se ~ de stanci.) 10. v. imbranci. 11. a (se) tranti, (pop. si fam.) a (se) bufni, a (se) busi. (L-a ~ cu pumnul.) 12. a ajunge, a atinge, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a pali, a picni, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (Glontul ~ iepurele.) 13. v. ataca. 14. v. zvarli.

BROASCA, broaste, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fara coada, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sarit, cu gura larga si ochii bulbucati. ◊ Expr. ochi de broasca = ochi bulbucati. ◊ Compus: broasca-testoasa = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul inchis intr-o carapace osoasa, dintre care unele traiesc pe uscat (Testudo graeca si hermanni), iar altele in apa (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = planta erbacee acvatica cu frunze lucioase, cufundate in apa, si cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Planta arborescenta exotica cu flori mari, galbene si cu frunze groase, cultivata ca planta de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o usa, la un sertar etc., pentru a le incuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

Anna Perenna, veche divinitate romana. Anna, fiica lui Belus si sora lui Dido, s-a refugiat dupa moartea acesteia din urma (v. si Dido) in Italia, unde a fost gazduita de Aeneas. Rascolind amintirile si trecutul eroului, sosirea ei nu e insa privita cu ochi buni de Lavinia, sotia lui Aeneas, care hotaraste s-o piarda. Dido i se infatiseaza Annei in vis si-i dezvaluie uneltirile Laviniei. Inspaimintata, Anna paraseste in miez de noapte palatul lui Aeneas si se arunca in apele riului Numicius. Transformindu-se in nimfa, ea devine nemuritoare, luind numele de Anna Perenna.

LIMPEZI, limpezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A face sau a deveni limpede, transparent, a (se) curata de impuritati. ♦ Tranz. A clati cu apa (rece) limpede ceea ce fusese spalat cu sapun, lesie etc. 2. Refl. (Despre cer, timp, atmosfera) A deveni (mai) senin; a se lumina, a se insenina. Expr. A se limpezi la minte = a se calma, a se linisti. 3. Refl. (Despre ochi) A deveni limpede, clar, curat. 4. Refl. (Despre lucruri care se afla la mare distanta) A aparea mai distinct. 5. Refl. (Despre voce, glas) A se face limpede, deslusit, a rasuna distinct. 6. Tranz. si refl. A (se) clarifica, a (se) deslusi, a (se) lamuri. – Din limpede.

ochi² ochiuri n. 1) Placa de sticla fixata in fiecare cadru al unei ferestre. 2) Deschizatura de dimensiuni reduse facuta in ceva cu scopuri diferite. ~ in acoperis. 3) Fiecare dintre golurile formate de firele unei site, plase, impletituri. 4) Portiune circulara de substanta, diferita de mediul inconjurator. ~ de apa. 5) la pl. Fel de mancare preparata din oua prajite cu galbenusul intreg. 6) Gaura ce se formeaza intr-un aliment (branza, paine etc.). 7) Pata sau desen constand din cercuri concentrice de diferite culori. ~ de pe coada paunului. /<lat. oculus

BULBOANA s. bulboaca, ochi, valvartej, valtoare, vartej, volbura, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulnita, dalboana, sfredel, sipot, toanca, vartecus, (Transilv. si Ban.) sioi, (prin Transilv. si Maram.) stibloanca, (Mold., Bucov. si Transilv.) stioalna, (Bucov., Transilv. si Mold.) stiulboana, (Tran-silv., Ban. si Olt.) toaie, (Ban.) vir, (inv.) smarc. (~ a unei ape curgatoare.)

CHIOR chioara (chiori, chioare) si substantival 1) Care vede numai cu un ochi; care are numai un ochi teafar. 2) reg. Care nu vede deloc; orb. ◊ A da ~ peste cineva a se lovi de cineva. 3) Care vede rau la distanta; miop. 4) Care se uita crucis; sasiu. 5) fig. (despre surse de lumina) Care nu da lumina suficienta. 6) (despre lumina) Care nu lumineaza bine; slab. 7): apa chioara a) mancare sau bautura rara si fara nici un gust; b) vorbarie goala. A nu avea para chioara a nu avea nici un ban. /<turc. kor

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sasiu. 5. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mic sau (in parte) astupat. 6. (In expr.) apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de continut. A nu avea para chioara sau (rar, substantivat) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Din tc. kor.

CARLIG, carlige, s. n. 1. Piesa de metal cu un capat indoit, de care se atarna, se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face carlig = a se stramba; a se ghemui. 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat. care serveste la scoaterea galetii cu apa din fantana. 3. Partea metalica a unditei, de forma unui ac indoit, in care se prinde pestele. 4. Incuietoare la o usa, la o poarta etc., in forma de bara metalica subtire sau de cui lung, incovoiat la un capat, care se prinde intr-un belciug, intr-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie. 7. (Rar) Mladita sau carcel de vita de vie. – Cf. karlik.

SECA, sec, vb. I. I. 1. Tranz. si intranz. A face sa dispara sau a disparea apa dintr-un rau, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦ Intranz. (Despre lichide) A se pierde, a disparea. 2. Tranz. Fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva. 3. Intranz. (Despre plante, seminte) A-si pierde seva, germenele de viata; a se vesteji. ♦ (Pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza. II. Tranz. Fig. 1. A pricinui cuiva o emotie puternica, o durere; a chinui. 2. (Inv.) A ucide. – Lat. siccare.

PROFUND ~da (~zi, ~de) 1) (despre ape, cavitati etc.) Care are fundul departe de suprafata. 2) (despre persoane) Care este dotat cu un spirit patrunzator; capabil sa patrunda usor in esenta lucrurilor; perspicace. Savant ~. 3) (despre sentimente, ganduri, judecati etc.) Care cere o mare putere de patrundere; care vine din interior; adanc. 4) Care este mare, extrem in felul sau. Liniste ~da. 5) (despre ochi, privire) Care denota o intensa traire interioara. 6) (despre voce, ton etc.) Care are un timbru gros; jos; grav. /<lat. profundus, fr. profond

RETEA ~ele f. 1) Impletitura de fire (ata, sfoara, sarma etc.) lucrata in ochiuri mari; plasa; fileu. 2) Obiecte de forma unei astfel de impletituri. 3) Impletitura de elemente concrete (conducte, cai etc.) sau abstracte (linii inchipuite), care se incruciseaza intr-un anumit plan sau spatiu, facand legatura intre diferite obiecte si capatand o configuratie de plasa. ~ de comunicatie. ~ electrica. ~ comerciala. ♦ ~ de telecomunicatii ansamblul liniilor de telecomunicatii (telegrafice si telefonice) dintr-o regiune sau dintr-o tara. ~ hidrografica totalitate a apelor curgatoare si a bazinelor de apa aflate pe un anumit teritoriu. ~ de relatii structura. [Art. reteaua; G.-D. retelei] /<lat. retella

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (Adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.

invoalbe vb. III (inv.) 1. (despre apa, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se invarti (ca intr-un vartej), a se invarteji, a se involbura. 2. (refl.; despre fiinte) a se intoarce roata, a se invarti pe loc, a se opri repede. 3. a infasura, a invali (a infasura panza pe sul), a o face val, a gati firele pentru navadit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a creste; (despre om) a incarna, a se inspita, a se deforma. 5. (despre ochi) a casca, a holba. 6. a-i veni sa verse, sa ragaie; a i se apleca.

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

STINS², -A, stinsi, -se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de stralucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de sonoritate, de intensitate; slab. 4. (Despre culori) Palid, sters. 5. Disparut, mort. 6. (Jur.; despre obligatii, actiuni penale, privilegii etc.) Care a incetat, care nu mai are curs, care si-a pierdut puterea juridica. 7. (Despre reflexe conditionate) Care a disparut treptat in urma faptului ca e********l conditional n-a mai fost insotit de e********l neconditional corespunzator. 8. (In sintagma) Var stins = pasta vascoasa, alba, obtinuta prin reactia dintre piatra de var arsa si apa (cu numeroase folosiri in constructie). – V. stinge.