OCHELARI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protectie format din doua lentile (fixate intr-o rama), care se pune la ochi (sprijinit pe radacina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apara ochii de praf, de o lumina prea puternica etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din doua bucati de piele prinse de curelele laterale ale capetelei si asezate in dreptul ochilor cailor pentru a-i impiedica sa vada lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane marginite, care vad lucrurile printr-o prisma prea ingusta. – Din ochi¹ (dupa lat. ocularis).

pleopana, pleopane, s.f. (inv. si reg.) ochelari de cal.

obraz (obraji), s. m. – 1. Individ, persoana. – 2. Fata, figura. – 3. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale fetei. – 4. Rang, categorie. – 5. Importanta, consideratie, influenta. – 6. Indrazneala, cutezanta, vioiciune. – 7. Aplomb, nerusire, impertinenta. – Var. (1, pl.) obraze. Megl. ubraz. Sl. obrazu (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Conev 88), cf. bg., sb., cr. obraz. De uz general (ALR, I, 22). – Der. obraza, s. f. (ochelari de cal); obrazar, s. n. (masca; val cu care se acopera fata mortilor); obraznic, adj. (insolent, impertinent, nerusinat), cu suf. -nic (Bogrea, Dacor., III, 416; Spitzer, Dacor., IV, 563-8) sau din sl. obraziniku (Graur, Rom., LIII, 384); obraznici, vb. (a certa, a dojeni; refl., a se face obraznic); obraznicie, s. f. (insolenta, aroganta, impertinenta, prostie); obraznicesc, adj. (impertinent); obrazniceste, adv. (in mod nerusinat); obrazui (var. obrazi), vb. (inv., a infatisa), cf. sl. obraziti „a forma”; neobrazare, s. f. (nerusinare); neobrazat, adj. (nerusinat); preobrazi (var. probazi, (im)probozi, pobrozi), vb. (a certa, a dojeni), inv. si Mold.; (Pre)obrajenie (var. Pobre(a)jeni, Bobre(a)jeni), s. f. (Schimbarea la fata), din sl. preobrazenije „schimbarea la fata”; obrazovanie, s. f. (inv., orinduire), din rus. obrazovanije, sec. XIX.

obraza, obraze, s.f. (reg.) ochelari de cai.

ochelari s. pl. 1. (reg.) ocheri (pl.), ocheti (pl.), oglinde (pl.), (prin Olt.) zartale (pl.), (arg.) inaintasi (pl.). (~ pentru miopi.) 2. (reg.) obrazar. (~ de cai.)

ochelari m. pl. 1) Dispozitiv optic pentru corectarea defectelor vederii sau pentru protectia ochilor constand din doua lentile, fixate intr-o rama. 2) Pereche de clape fixate pe ambele parti ale capetelei la nivelul ochilor calului, pentru a-l impiedica sa priveasca in parti. 3) Cerc de alta culoare in jurul ochilor unui animal. /Din ochi