Rezultate din textul definițiilor
JERSEU s.n. 1. Tesatura elastica de lana, de fire sintetice, de bumbac sau de matase, din care se fac obiecte de imbracaminte. 2. Obiect de imbracaminte impletit din lana sau din bumbac, care se poarta peste partea de sus a corpului. V. pulover. [Pron. -seu, pl. -euri, var. jerse s.n. / < fr. jersey].
AGATAT, -A, agatati, -te, adj. 1. Atarnat, spanzurat2, suspendat. 2. (Despre obiecte de imbracaminte) Prins fara voie intr-un obiect ascutit care gaureste, desira, rupe o tesatura. ♦ Rupt, gaurit prin prindere intr-un obiect ascutit. [Var.: acatat, -a adj.] – V. agata.
BLANARIE2, blanarii, s. f. (Colectiv) Sortimente sau obiecte de imbracaminte de blana. – Blana + suf. -arie.
BRETEA, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de imbracaminte barbateasca confectionat din doua fasii de elastic, panza, piele etc. care se trec peste umeri, prinzandu-se in fata si in spate de pantaloni pentru a-i sustine. 2. Fasie de panza, matase, panglica etc. cu care sunt prevazute unele obiecte de imbracaminte spre a le sustine pe umeri. – Refacut din pl. bretele (< fr. bretelles).
CAPSA, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hartii, la consolidarea unei butoniere, la incheierea unor obiecte de imbracaminte etc.; buton (2). 2. Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva, folosit la armele de foc, in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusa = a fi gata de cearta, pus pe cearta, nervos. 3. Capsula (4). 4. (Elt.) Rondela metalica izolata de soclul becului, care face legatura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel.
ECOSEZ adj. invar. (Despre tesaturi, obiecte de imbracaminte etc.) Care prezinta un ansamblu de carouri, de obicei in culori vii si variate. – Din fr. ecossais.
GARDEROB, garderoburi, (1) s. n., GARDEROBA, garderobe, (2, 3, 4) s. f. 1. S. n. Dulap in care se pastreaza haine, obiecte de imbracaminte, lenjerie etc. 2. S. f. Loc special amenajat in salile de spectacole, in localurile publice etc., unde se pot lasa in pastrare paltoanele, palariile etc. 3. S. f. Totalitatea costumelor pastrate in depozitul unui teatru. 4. S. f. intreaga imbracaminte pe care o poseda cineva. – Din fr. garde-robe.
GAITAN, gaitane, s. n. 1. Fir de metal sau siret (impletit ori rasucit) de lana, matase etc., cusut ca ornament la unele obiecte de imbracaminte. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A merge gaitan = (despre actiuni, activitati) a merge, a decurge, a evolua bine. 2. (inv.) impletitura facuta din gaitane (1), care inlocuia platosa in oastea Moldovei din evul mediu. [Pr.: ga-i-. – Var.: gaietan s. n.] – Din tc. g****n.
GULER, gulere, s. n. 1. Parte a unor obiecte de imbracaminte care acopera de jur imprejur gatul sau cu care se termina o haina la gat. ◊ Expr. A lua (sau a apuca) (pe cineva) de guler = a) a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forta; b) a cere cuiva socoteala pentru cele facute. ♦ Fasie de panza, de obicei scrobita, care se pune in jurul gatului (la barbati), prinzandu-se (cu butoni, nasturi) de camasa. 2. Spuma care se formeaza la gura paharului de bere. 3. Portiune dintr-o piesa cilindrica, conica etc. cu diametrul mai mare decat restul piesei. – Din magh. galler.
JENA, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de imbracaminte sau incaltaminte) A strange, a apasa, a roade, a supara. ♦ Fig. A stanjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de retinere fata de ceva; a se rusina, a se sfii. – Din fr. gener.
JERSEU, jerseuri (jersee), s. n. 1. Obiect de imbracaminte tricotat sau impletit, din lana, din bumbac etc., de obicei cu maneci lungi si deschis in fata, care acopera partea de sus a corpului. 2. Tesatura elastica tricotata, de lana, de bumbac, de matase etc., din care se fac obiecte de imbracaminte; tricot. – Din fr. jersey.
VOLAN, volane, s. n. I. 1. Piesa de forma circulara din mecanismul unui autovehicul, cu ajutorul careia se da vehiculului directia voita. 2. Piesa in forma de roata, cu ajutorul careia se actioneaza un anumit mecanism al unei masini. II. Fasie de tesatura sau de dantela incretita sau plisata, care se aplica ca garnitura pe diferite obiecte de imbracaminte femeiasca, pe perdele, pe huse etc. – Din fr. volant.
ZAGARA, zagarele, s. f. Blana de animal prelucrata; margine de blana (de alta culoare) aplicata la unele obiecte de imbracaminte. – Din bg., scr. zagarija.
ZENANA, zenanale, s. f. Tesatura cu urzeala de matase si bateala de bumbac sau de vigonie, pe o parte lucioasa si pe cealalta scamosata, utilizata la confectionarea unor obiecte de imbracaminte pentru femei. [Var.: zanana s. f.] – Din fr. zenana.
ELASTIC, -A, elastici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre unele obiecte) Care are proprietatea de a-si modifica forma si dimensiunile sub actiunea unei forte exterioare si de a reveni de la sine la forma si dimensiunile initiale dupa incetarea actiunii fortelor exterioare care l-au deformat. 2. (Despre fiinte, miscari ale lor etc.) Mladios, suplu; fig. (despre oameni) care se poate adapta usor imprejurarilor. II. S. n. Tesatura, snur, siret etc. executate din fire de cauciuc imbracate in fire textile si folosite la confectionarea unor obiecte de imbracaminte; guma, gumilastic. – Din fr. elastique.
PURTABIL, -A, purtabili, -e, adj. (Fam.; despre obiecte de imbracaminte) Care este comod de purtat, care nu se murdareste si nu se uzeaza usor; purtaret. – Din fr. portable (dupa purta).
RIDICAT2, -A, ridicati, -te, adj. 1. (Despre invelitori, capace) Dat la o parte, inlaturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau intr-o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de imbracaminte, mai ales despre maneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre oameni) Sculat in picioare; Fig. insanatosit, inzdravenit. 2. Care sta drept, in pozitie verticala, indreptat in sus. ♦ Inalt. 3. Fig. (Despre preturi) Care depaseste plafonul normal, obisnuit; marit, sporit, urcat. ♦ (Despre voce) Tare, intens. ◊ Ton ridicat = ton rastit, aspru, poruncitor. ♦ (Despre oameni si felul lor de viata) Cu un nivel inalt, superior; inaintat. [Var.: (inv.) aridicat, -a adj.] – V. ridica.
RUPT2, -A, rupti, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Facut bucati, ciopartit; (despre obiecte de imbracaminte) ros, uzat, gaurit. ♦ Fig. Zdrobit, coplesit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despartit in doua (sau in mai multe) parti. ♦ Fig. (Despre relatii prietenesti, diplomatice etc.) Desfacut, curmat, intrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre parti ale corpului) Sfaramat; fracturat. 3. Desprins (cu forta) din loc; smuls. 4. Instrainat de..., izolat, indepartat. II. S. f. Intelegere intre contribuabili si visterie, in evul mediu, in tarile romane, prin care, in locul darilor existente, se stabilea o suma fixa, globala, platibila anual; p. ext. dare platita pe baza acestei intelegeri; ruptoare. – V. rupe.
SET, seturi, s. n. 1. Fiecare dintre partile in care se impart unele jocuri sportive, determinate de castigarea unui anumit numar de puncte in favoarea unei echipe sau a unui jucator. 2. Serie de obiecte sau de instrumente tehnice care se vand impreuna. 3. Ansamblul de obiecte de imbracaminte (in special pulover si jacheta) ale carui piese sunt confectionate din acelasi material; garnitura (3). – Din engl., fr. set.
SUFLECAT, -A, suflecati, -te, adj. (Despre obiecte de imbracaminte) Indoit, rasfrant in sus; sumes. – V. sufleca.
PALTON, paltoane, s. n. Haina de iarna (lunga pana sub genunchi), facuta din stofa groasa si captusita, care se poarta peste celelalte obiecte de imbracaminte. – Din fr. paletot.
PERNITA, pernite, s. f. I. 1. Diminutiv al lui perna (1); pernuta (1), pernioara, pernisoara; spec. puisor. 2. (Urmat adesea de determinarea „de ace”) Saculet de diferite forme, umplut cu calti, vata, nisip etc., in care se infig, pentru a fi pastrate, ace si bolduri; pernuta (2). ♦ Piesa confectionata din vata de croitorie, care se aplica la umerii unor obiecte de imbracaminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da imbracamintei respective forma corespunzatoare umarului. ♦ Mica perna (1) confectionata din tesatura de lana sau de bumbac, cusuta cu sarma subtire de cupru, montata in cutia de osie inferioara a vehiculelor de cale ferata si folosita la ungerea fusului osiilor. II. (In forma perinita) Dans popular in care un baiat iese in centrul horei, isi alege din hora o fata cu care ingenuncheaza (pe o perna sau o batista) si o saruta, fata urmand sa faca in continuare acelasi lucru cu alt baiat; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: perinita s. f.] – Perna + suf. -ita.
PONOSIT, -A, ponositi, -te, adj. (Pop.; mai ales despre obiecte de imbracaminte) Care si-a pierdut aspectul si culoarea initiala; deteriorat, stricat, uzat (prin intrebuintare indelungata); invechit; saracacios. – V. ponosi.
ORGANDI s. n. Tesatura de bumbac sau de in, subtire, transparenta si foarte apretata, din care se confectioneaza obiecte de imbracaminte pentru femei si copii, perdele etc. [Var.: organdin, organtin s. n.] – Din fr. organdi, germ. Organdin.
SIRET1, sireturi, s. n. 1. Bentita ingusta de bumbac, tesuta tubular sau in fasie, care, petrecuta prin butoniere speciale, serveste pentru a lega sau a strange incaltamintea sau diferite obiecte de imbracaminte. ♦ Fasie ingusta si groasa de tesatura sau de impletitura, folosita pentru intarirea unor cusaturi in croitorie sau pentru ornamentarea imbracamintei. 2. Sfoara de bumbac (imbracata in matase colorata sau in fir) rasucita in doua sau in trei si intrebuintata mai ales ca ornament la imbracaminte; gaitan, ceapraz, brandenburg; snur. – Din tc. serit.
SLIT, slituri, s. n. 1. Scobitura in forma de sant, facuta intr-o piesa sau intr-un element de constructie. 2. Deschizatura facuta la marginea inferioara sau la manecile unor obiecte de imbracaminte, avand un rol practic sau decorativ. ♦ Deschizatura din fata a pantalonilor; prohab. – Din germ. Schlitz.
FALALAI, pers. 3 falalaieste, vb. IV. Intranz. (Rar; despre frunze, matasuri, obiecte de imbracaminte) A fosni. – Formatie onomatopeica.
FERMOAR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru incheiat obiecte de imbracaminte, genti, serviete etc., format din doua siruri de lame (fixate pe o suvita de panza, de piele etc.) asezate fata in fata si care se imbuca reciproc cu ajutorul unei mici piese, facute sa lunece intre ele. ♦ Inchizator de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir.
F****S, -OASA, f*****i, -oase, adj. (Despre animale sau despre obiecte de imbracaminte facute din blana) Cu par des, lung si moale, cu smocuri de par dese si moi; mitos. – F**c + suf. -os.
XILON, xiloane, s.n. Fibra sintetica din care se tes materiale textile (pufoase) pentru obiecte de imbracaminte, huse etc. (din fr. xylon)
MUIAT2, -A, m****i, -te, adj. 1. Introdus intr-un lichid, umezit, imbibat cu lichid. 2. Cu hainele imbibate cu apa; plouat, stropit, udat. 3. Fig. Stors de puteri, lipsit de energic, molesit, vlaguit. ♦ Abatut, demoralizat, descurajat. ♦ (Despre glas, voce) Potolit, linistit, calmat; domol, incet. 4. (Despre tesaturi sau obiecte de imbracaminte) Intretesut cu fir de aur; p. ext. (despre oameni) imbracat cu astfel de haine; imbracat frumos, impodobit. 5. (Fon.; despre consoane) Palatalizat. – V. m**a.
MULA1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da forma unui obiect, prin presarea materialului plastic in tipare sau in matrite. ♦ Fig. A da forma dorita, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate in relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de imbracaminte) A se lipi de corp (scotandu-i in evidenta formele). – Din fr. mouler.
DUBLAT, -A, dublati, -te, adj. 1. (Aproximativ) de doua ori mai mare sau mai mult; indoit (II). 2. (Despre obiecte de imbracaminte, de incaltaminte) Captusit cu alt material. 3. (Despre actori) inlocuit in unele scene de alt actor. ♦ (Despre filme) Cu dialogul din coloana sonora originala inlocuit cu o versiune tradusa oral. – V. dubla.
TIVIT2, -A, tiviti, -te, adj. (Despre tesaturi, obiecte de imbracaminte) Cu tiv cusut. – V. tivi.
TRICOTA, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lana, de bumbac etc. in tricot; p. ext. a confectiona obiecte de imbracaminte prin impletirea in ochiuri a unor fire textile. ◊ Masina de tricotat = masina pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteza. – Din fr. tricoter.
RAGLAN, raglane, s. n. 1. Croiala speciala a unor obiecte de imbracaminte, la care maneca porneste de la rascroiala gulerului. 2. Palton sau pardesiu cu o asemenea croiala. – Din fr. raglan.
RUJA2, ruje, s. f. (Fam.) Banda de panza, de stofa, de dantela etc. plisata sau incretita, care serveste ca ornament la diferite obiecte de imbracaminte. [Var.: rija s. f.]- Cf. fr. ruche.
RIPS, ripsuri, s. n. Tesatura de bumbac sau de matase, cu dungi paralele si inguste, in relief, folosita pentru tapisarea mobilelor si pentru confectionarea unor obiecte de imbracaminte. – Din germ. Rips.
DECOLTAT, -A, decoltati, -te, adj. 1. (Despre obiecte de imbracaminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poarta rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. decollete.
SANDAL2 s. n. (Inv.) Numele unei tesaturi de matase din care se faceau obiecte de imbracaminte. – Din tc. sandal „tafta”.
CURATATORIE, curatatorii, s. f. 1. Atelier in care se curata (chimic) obiecte de imbracaminte sau de uz casnic confectionate din tesaturi; spalatorie chimica. 2. Atelier in care se efectueaza curatarea pieselor turnate. [Var.: curatitorie s. f.] – Curatat + suf. -orie.
CONFECTIONA vb. a executa, a fabrica, a face, a produce. (~ obiecte de imbracaminte.)
A AERISI ~esc tranz. 1) (incaperi, spatii inchise) A curata de aerul viciat, lasand sa patrunda aer proaspat. 2) (obiecte de imbracaminte, asternuturi etc.) A scoate la aer. 3) A face sa se aeriseasca. /<ngr. aerisa
A AGATA agat tranz. 1) (obiecte) A prinde in/sau de ceva, lasand sa cada liber in jos; a anina; a suspenda; a spanzura; a atarna. ~ paltonul in cui. 2) (obiecte de imbracaminte, tesaturi etc.) A prinde intamplator intr-un obiect ascutit, rupand sau gaurind; a anina; a prinde. 3) fig. fam. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (in mod brutal) pentru a i se adresa; a acosta. /<lat. accaptiare
A SE AGATA ma agat intranz. 1) (despre fiinte) A se apuca strans; a se anina; a se prinde. 2) (mai ales despre obiecte de imbracaminte) A se rupe prinzandu-se intr-un obiect ascutit. Mi s-au agatat ciorapii. /<lat. accaptiare
A ANINA anin tranz. 1) (obiecte) A prinde in sau de ceva, lasand sa atarne liber in jos; a agata; a suspenda; a spanzura; a atarna. ~ geanta in cui. 2) (obiecte de imbracaminte, tesaturi etc.) A prinde intamplator intr-un obiect ascutit, rupand sau gaurind; a agata; a prinde. 3) fig. (persoane) A deranja cautand motiv de cearta. /<lat. anninare
A ARUNCA arunc 1. tranz. 1) A face sa ajunga, printr-o miscare brusca, la o oarecare departare; a azvarli. ~ o piatra. ~ flori pe scena. ◊ ~ (ceva) in aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fara chibzuiala. A-si ~ ochii (sau privirea) a) a privi in graba; b) a examina superficial. ~ (cuiva) manusa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A indeparta, considerand inutil; a azvarli. 3) A face sa iasa din interiorul sau. Vulcanul arunca lava. 4) fig. (persoane) A face sa ajunga intr-o anumita situatie (de obicei defavorabila). ◊ ~ in (sau la) inchisoare a intemnita. 5) (obiecte de imbracaminte) A pune pe corp in graba. 6) fig. (mai ales bani) A folosi in mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a azvarli. ~ cu pietre in geam. ◊ ~ din copite a azvarli. /<lat. eruncare
BATIST ~uri n. 1) Tesatura fina si subtire de bumbac sau de in, folosita pentru confectionarea unor obiecte de imbracaminte usoara si de lenjerie. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<fr. batiste
BRETEA ~ele f. 1) Fiecare dintre cele doua bande inguste de material textil, aplicate la unele obiecte de imbracaminte pentru a le sustine pe umeri. 2) la pl. Piesa vestimentara, in special barbateasca, constand din doua fasii inguste (de elastic sau de piele) fixate la pantaloni si petrecute peste umeri pentru a-i sustine. [Art. breteaua; G.-D. bretelei; Sil. -tea] /<fr. bretelles
BUMB ~i m. pop. Piesa mica (de os, sidef, metal etc.) de obicei rotunda, folosita la incheiatul unor obiecte de imbracaminte sau ca podoaba; nasture. ◊ A se juca cu tara in ~i a nu-si da seama de seriozitatea lucrurilor. /<ung. gomb
CALD1 ~da (~zi, ~de) (in opozitie cu rece) 1) Care are o temperatura ridicata; care produce o senzatie de caldura. Aer ~. Soba ~da. ◊ Nici ~, nici rece asa si asa. 2) Care este facut de curand; proaspat. Paine ~da. ◊ A le spune ~de a spune minciuni, a spune brasoave. Bate fierul cat ii ~ nu scapa prilejul. 3) (despre obiecte de imbracaminte) Care tine caldura; calduros. 4) fig. Care porneste din inima. Discutie ~da. ◊ Bun ca painea ~da bun la suflet; marinimos. 5) fig. Care are o intensitate deosebita; fierbinte. Sarut ~. /<lat. caldus
CAPSA ~e f. 1) Dispozitiv alcatuit din piese care se imbuca una in alta, utilizat la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 2) Inel de metal cu care se intaresc marginile unei gauri pentru sireturi. 3) Dispozitiv pentru aprinderea unei incarcaturi explozive. ~ detonanta. 4) Piesa din sarma rasucita care serveste la fixarea mai multor hartii impreuna. 5) el. Rondela izolata de soclul becului, care face legatura cu unul dintre capetele filamentului. /<lat. capsa, germ. Kapsel
A CAPTUSI ~esc tranz. 1) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A inzestra cu captuseala. 2) (sisteme tehnice) A acoperi cu un material protector sau/si izolator. 3) fam. A apuca brusc si cu putere; a inhata; a insfaca. /<germ. Kapptuch
CARPACI ~ m. 1) Meserias care repara obiecte de imbracaminte si incaltaminte. 2) depr. Meserias care lucreaza rau. /<bulg. karpat
A COASE cos tranz. 1) (bucati de tesatura, piese de imbracaminte, de incaltaminte etc.) A prinde printr-o cusatura. ~ nasturii. ~ maneca. 2) (obiecte de imbracaminte, de incaltaminte, de rufarie) A confectiona dintr-un material textil cu ajutorul unui ac cu ata. 3): ~ la gherghef a orna cu broderii. 4) med. (marginile unei plagi) A impreuna cu un fir special. [Sil. coa-se] /<lat. cosere
A CONFECTIONA ~ez tranz. 1) (materiale sau semifabricate) A prelucra in vederea obtinerii unui obiect. 2) (obiecte de imbracaminte, de incaltaminte etc.) A produce in serie (la o fabrica sau la o uzina); a fabrica. [Sil. -ti-o-] /<fr. confectionner
A CROI ~iesc tranz. 1) (obiecte de imbracaminte, incaltaminte etc.) A taia dintr-un material dupa anumite forme si dimensiuni in vederea confectionarii. 2) (drumuri, carari etc.) A deschide inlaturand obstacolele. ◊ ~ planuri a face planuri pentru viitor. ~ o minciuna a ticlui o minciuna. 3) fig. (lucrari, actiuni etc.) A pregati luand masurile necesare in vederea realizarii. 4) fig. pop. (oameni, animale) A supune unei lovituri puternice. [Sil. cro-i] /<sl. krojiti
CROITORIE ~i f. 1) Meseria croitorului. 2) Atelier in care se confectioneaza obiecte de imbracaminte. [Art. croitoria; G.-D. croitoriei; Sil. -ri-e] /croitor + suf. ~ie
A CROSETA ~ez tranz. (dantele, obiecte de imbracaminte etc.) A impleti cu croseta. /<fr. crocheter
CURATATORIE ~i f. Atelier unde se cu-rata chimic obiecte de imbracaminte, covoare etc. [G.-D. curatatoriei] /curatat + suf. ~arie
DECOLTAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre obiecte de imbracaminte) Care are decolteu (mare). 2) (despre persoane) Care este imbracat in haine cu decolteu (mare). 3) fig. Care este lipsit de decenta; nerusinat; impudic; indecent. Gluma ~ta. /v. a decolta
DEJALEN ~uri n. 1) Tesatura fina de bumbac din care se confectioneaza camasi barbatesti, bluze si alte obiecte de imbracaminte. 2) la pl. Varietati ale acestei tesaturi. /cf. engl. delaine
A DESCHEIA deschei tranz. 1) (nasturi) A scoate din butoniera. 2) (obiecte de imbracaminte, incaltaminte incheiate) A desprinde din nasturi (butoni, copci etc.). 3) (obiecte alcatuite din mai multe bucati) A face sa se descheie. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare
A DEZBUMBA dezbumb tranz. reg. (obiecte de imbracaminte) A desprinde din bumbi; a descheia. /dez- + a [im]bumba
DINAPOIA2 f. 1) (la corpul omului) Partea din dos; latura dorsala. 2) (la corpul animalelor) Jumatatea dindarat; jumatatea din urma. 3) (la obiecte de imbracaminte) Partea de la spate. /de + inapoi[a]
DOC1 n. Tesatura groasa de bumbac, din care se confectioneaza obiecte de imbracaminte, salopete etc.; dril. /<engl. duck
DRIL ~uri n. Tesatura groasa de bumbac, din care se confectioneaza obiecte de imbracaminte, salopete, prelate; doc. /<germ. Drill
EPONJ n. Tesatura moale cu fire buclate din care se fac prosoape si unele obiecte de imbracaminte. /<fr. eponge
FIR ~e n. 1) Produs obtinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea tesaturilor. ~ de lana. ◊ ~ de par fibra tare, de origine epiteliala, care creste pe pielea omului si a animalelor. ~ cu plumb fir prevazut la unul din capete cu o greutate metalica, folosit pentru determinarea directiei verticale. A se tine (sau a-i sta, a-i atarna) cuiva viata numai intr-un ~ de ata (sau de par) a) a se afla intr-o situatie foarte nesigura; b) a fi in pericol de moarte; c) a trage sa moara. 2) fig. Linie subtire, neintrerupta. ~ de fum. 3) Ata metalica (de aur, de argint etc.), folosita la impodobirea unor obiecte de imbracaminte. Haina cusuta cu ~. 4) Fibra provenita din secretia unor animale (paianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrica prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neintrerupta; desfasurare continua; curs; mers. ~ul gandurilor. 7) Fiecare dintre partile componente ale unei totalitati de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neinsemnata. ~ de faina. /<lat. filum
FIRET ~uri n. 1) Fir metalic (de aur, de argint etc.), folosit la impodobirea unor obiecte de imbracaminte sau la brodat. 2) mai ales la pl. Broderie executata cu asemenea fir. 3) la pl. Vesminte impodobite cu astfel de broderii. /fir + suf. ~et
GARDEROB ~uri n. Dulap mare pentru obiecte de imbracaminte. /<fr. garde-robe
GULER ~e n. 1) Portiune a unor obiecte de imbracaminte care inconjura gatul. ◊ A apuca (sau a lua, a insfaca) pe cineva de ~ a) a forta pe cineva sa se supuna; b) a cere cuiva socoteala. 2) Dunga de spuma, formata la suprafata berii turnata intr-un pahar. 3) tehn. Parte inelara la suprafata unei piese, avand diametrul mai mare decat restul acesteia si servind, de obicei, la etansare. /<ung. galler
A INCATARAMA ~ez tranz. (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A incheia cu o catarama. /in + catarama
A INCLEIA ~iez tranz. 1) A face sa se incleie. 2) (materiale fibroase) A trata cu o solutie sau emulsie cleioasa (pentru a face rezistent sau impermeabil). 3) fam. (parti ale corpului, obiecte de imbracaminte) A murdari cu ceva cleios. [Sil. in-cle-] /in + clei
A INCOPCIA ~ez tranz. 1) (obiecte de imbracaminte) A prinde in copci. 2) (piese de tabla) A impreuna introducand limbile uneia in golurile corespunzatoare ale celeilalte si indoindu-le. /in + copca
A INSAILA ~ez tranz. 1) (obiecte de imbracaminte) A prinde printr-o cusatura rara (pentru a insemna locurile care trebuie cusute definitiv). 2) fig. (planuri, proiecte etc.) A contura in linii generale. [Sil. in-sa-i-] /in + saia
LAMPAS ~uri n. Fasie dintr-o tesatura colorata, cusuta ca garnitura pe laturile exterioare ale unor obiecte de imbracaminte (mai ales, ale pantalonilor de uniforma); vipusca. /<rus. lampas
LIZIERA ~e f. 1) Margine a unei paduri. 2) Banda ingusta (de stofa, de matase etc.) aplicata ca garnitura pe marginile unor obiecte de imbracaminte. [G.-D. lizierei; Sil. -zi-e-] /<fr. lisiere
LUSTRU n. 1) Stralucire a suprafetei unui obiect, obtinuta prin slefuire, poleire sau frecare. 2) Luciu pe care il capata unele obiecte de imbracaminte, din cauza uzarii. 3) fig. Stralucire aparenta care produce o impresie inselatoare; spoiala; poleiala; pospaiala. [Sil. lus-tru] /<fr. lustre, it. lustro
A MATLASA ~ez tranz. (obiecte de imbracaminte, materiale textile, mobile etc.) A captusi cu un material secundar, efectuand cusaturi care scot in relief pe o suprafata externa diferite modele (dungi, patrate, romburi etc.). /<fr. matelasser
MANECA ~ci f. Portiune a unor obiecte de imbracaminte, care acopera bratul (pana la incheietura mainii sau pana in regiunea cotului). ◊ A da cu ~ci largi a da din toata inima, cu multa bunavointa. A nu se lasa tras de ~ci a nu se lasa prea mult rugat. A o baga pe ~ a fi speriat tare; a fi cuprins de frica. A-si sufleca ~cile a se apuca cu toata seriozitatea de un lucru. Pe sub ~ pe nevazute; pe neobservate. A trage de ~ (pe cineva) a) a ruga insistent; b) a da de inteles ca intrece masura, ca exagereaza. [G.-D. manecii] /<lat. manica
MODA ~e f. Ansamblu de preferinte sau deprinderi care predomina temporar intr-un mediu social (fel de a se imbraca, de a se comporta, de a se exprima etc.). ◊ Jurnal de ~ revista ilustrata in care sunt recomandate modele de obiecte de imbracaminte. La ~ care corespunde gustului la un moment dat; care se foloseste frecvent; modern; actual. De ~ veche demodat; desuet. [G.-D. modei] /<it. moda, germ. Mode, ngr. moda, fr. mode
PALTON ~oane n. Haina groasa si lunga, captusita, care se poarta, mai ales iarna, peste celelalte obiecte de imbracaminte. /<fr. paletot
PANAMA1 ~le f. 1) (in America Centrala) Impletitura din frunzele unei specii de palmier. 2) Palarie confectionata dintr-o astfel de impletitura. 3) Tesatura subtire de bumbac sau de in care imita o astfel de impletitura si din care se confectioneaza obiecte de imbracaminte usoara. /<fr. panama
PANZARIE1 f. (cu sens colectiv) 1) Totalitate de panzeturi. 2) Cantitate mare de panza. 3) Multime de obiecte de imbracaminte confectionate din panza. /panza + suf. ~arie
A PENSA ~ez tranz. 1) (mai ales fire de par de pe unele portiuni ale corpului) A smulge cu pensa. 2) (obiecte de imbracaminte) A inzes-tra cu pense. /<fr. pincer
PERNITA ~e f. (diminutiv de la perna) 1) Obiect in forma de perna mica (de obicei atarnat in cui) in care se infig acele pentru a nu se pierde. 2) Piesa de croitorie, confectionata din vata, care se aplica la umerii unor obiecte de imbracaminte. 3) v. PERINITA. [G.-D. pernitei] /perna + suf. ~ita
PLATCA platci f. Fasie ingusta de metal, croita separat, care constituie partea de sus a unor obiecte de imbracaminte (de care se prinde gulerul). /<rus. platka
A SE PONOSI pers. 3 se ~este intranz. pop. (mai ales despre obiecte de imbracaminte si de incaltaminte) A se invechi prin intrebuintare excesiva; a se uza; a se jerpeli. /<sl. ponositi
A SE POTRICALI pers. 3 se ~este intranz. pop. (mai ales despre obiecte de imbracaminte) A se gauri prin uzare. /Din potricala
A SEDEA sed intranz. 1) (despre fiinte) A fi asezat (pe ceva); a sta jos. A sedea pe o banca. ◊ Sezi locului, sezi binisor (sau cuminte)! astampara-te! fii cuminte! A sedea la masa a lua masa. 2) A se afla intr-o anumita pozitie sau stare. ◊ A sedea la (sau de) vorba a vorbi. A sedea pe capul cuiva a deranja cu insistentele, cu durata vizitei etc. A-i sedea cuiva (ceva) la inima a fi obsedat de ceva. 3) (despre obiecte de imbracaminte) A prinde bine (pe cineva). 4) A avea un domiciliu stabil. 5) A nu se ocupa cu nimic. ◊ A sedea cu mainile in san a nu face nimic. /<lat. sedere
SLIT ~uri n. 1) Scobitura in forma de sant executata la o piesa sau la un element de constructie. 2) Deschizatura facuta la unele obiecte de imbracaminte, avand scop practic sau decorativ. /<germ. Schlitz
A TERFELI ~esc tranz. pop. 1) (mai ales obiecte de imbracaminte) A face sa se terfeleasca. 2) A umple de murdarie; a murdari; a manji. 3) fig. A trata cu vorbe de ocara; a batjocori; a ocari. /tearfa + suf. ~eli
A SE TERFELI ma ~esc intranz. pop. (mai ales despre obiecte de imbracaminte) 1) A deveni asemanator cu terfele; a se uza prin intrebuintare sau exploatare neglijenta. 2) A se umple de murdarie; a deveni murdar; a se murdari; a se manji; a se mazgali. /tearfa + suf. ~eli
A TRAGE trag 1. tranz. 1) A misca spre sine sau spre alt punct, apucand de un capat, de un maner sau de altceva. ~ dulapul. ◊ ~ pe sfoara a pacali; a insela. ~ la raspundere a cere ca cineva sa dea socoteala pentru faptele sale. ~ sapa a) a prasi; b) a munci din greu. 2) (persoane, animale de tractiune, masini etc.) A face sa se miste ducand dupa sine; a tari. Locomotiva trage vagoanele. ~ jugul a munci din greu. A(-si) ~ piciorul, ~ cu piciorul (pe la cineva sau pe undeva) a intra din cand in cand pe la cineva sau pe undeva. 3) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A imbraca potrivind in graba pe corp. ~ pantalonii. 4) (linii, urme, brazde etc.) A imprima pe o suprafata plana. 2. intranz. 1) (despre drumeti, calatori etc.) A se opri pentru un timp; a face un popas. ~ la han. 2) (despre instalatii de ardere sau de ventilare) A asigura evacuarea normala a gazelor de ardere sau a aerului viciat. Soba trage bine. 3) A lansa un proiectil (cu ajutorul unei arme). ~ cu pusca. /<lat. trahere
A TRICOTA ~ez 1. tranz. (obiecte de imbracaminte) A confectiona prin impletirea fibrelor textile. 2. intranz. A practica ocupatia de tricoteza. /<fr. tricoter
VIPUSCA ~ti f. Fasie dintr-o tesatura colorata, care se coase ca garnitura pe la cusaturile exterioare ale unor obiecte de imbracaminte (mai ales ale pantalonilor de uniforma); lampas. [G.-D. vipustii] /<rus. vypuska
VOLAN1 ~e n. Fasie de stofa fina sau de dantela, incretita sau gofrata, folosita la garnisirea unor obiecte de imbracaminte femeiasca sau a unor cuverturi. /<fr. volant
XILON ~oane n. Fibra sintetica din care se tes materiale textile (pufoase) pentru obiecte de imbracaminte, huse etc. /<fr. xylon
ZAGARA ~le f. 1) Blana prelucrata, gata pentru intrebuintare. 2) Garnitura de blana aplicata ca podoaba pe marginile unor obiecte de imbracaminte. /<bulg., sb. zagarija
ZENANA ~le f. Tesatura din fire de matase si de bumbac, pe o parte lucioasa si pe cealalta plusata, folosita la confectionarea unor obiecte de imbracaminte pentru femei. [Art. zananaua; G.-D. zenanalei] /<fr. zenana
XILON s.n. Fibra textila obtinuta in (fosta) R. S. Cehoslovaca, din care se confectioneaza obiecte de imbracaminte. [< fr. xilon – nume comercial].
GARDEROBA s.f. 1. Loc special amenajat intr-un local public, intr-un teatru etc. unde se lasa paltoanele, palariile etc. ♦ Dulap sau mobilier construit pentru pastrarea hainelor sau a altor obiecte de imbracaminte. 2. Totalitatea lucrurilor de imbracaminte ale unei persoane. ♦ Totalitatea costumelor din depozitul unui teatru, ale unui ansamblu de spectacole. [Var. garderob s.n. / < fr. garde-robe].
JENA vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de imbracaminte sau incaltaminte) A roade, a strange, a apasa. ♦ (Fig.) A stanjeni, a supara, a incomoda; (sport) a impiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gener].
plotogarit, plotogarita, adj. (reg.) 1. (despre obiecte de imbracaminte sau incaltaminte) plin de petice; carpit. 2. (despre oameni) imbracaminte sau incaltaminte cu obiecte peticite; zdrenturos.
plotojit, -a, adj. (reg.) 1. (despre obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) care a fost carpit petic langa petic; foarte peticit; (despre lucruri) reparat, dres. 2. (despre oameni) care umbla imbracat cu lucruri peticite, zdrentuite, cu vechituri; zdrenturos.
pojita, pojite, s.f. (reg.) 1. piele de oaie sau de miel, fara lana, de culoare alba, folosita in cojocarie; mesina. 2. piele de oaie (cu lana pe ea) folosita la confectionarea cojoacelor si a altor obiecte de imbracaminte. 3. sipca de lemn fixata pe grinzile unui pridvor, pe partea din afara.
ponctura, poncturez, vb. I (reg.; despre obiecte de imbracaminte) a insaila.
primui, primuiesc, vb. IV (reg.; despre obiecte de imbracaminte) a broda, a tivi.
pupaza, pupazez, vb. I (reg.) 1. (in forma: pupazi) a flecari, a palavragi. 2. (refl.) a se imbata. 3. (refl.) a sta ridicat, a sta in sus; a se cocota. 4. (refl.) a se impopotona, a se inzorzona. 5. (despre obiecte de imbracaminte) a scurta prea mult. 6. (refl.; despre vedere) a se impaienjeni, a se voala; a se slabi. 7. (refl.) a se stramba, a se ingusta.
sagnit, sagnita, adj. (reg.) 1. (despre cai) care a capatat o sagna (rana); ranit. 2. (despre obiecte de imbracaminte) care este murdar; murdarit.
scofiu, scofii, s.n. (inv.) 1. fir de aur cu care se brodau unele obiecte de imbracaminte (de gala). 2. obiect de imbracaminte brodat cu scofiu.
stramtulit, -a, adj. (reg.; despre obiecte de imbracaminte) stramticel.
supurlui, supurluiesc, vb. IV (reg.; despre obiecte de imbracaminte) a spala cu lesie.
stipui, stipuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte de imbracaminte) a tigheli, a tivi. 2. (despre obiecte de incaltaminte; in forma: stepui) a trage la masina.
stipuire, stipuiri, s.f. (reg.; despre obiecte de imbracaminte) tighelit, tivit.
stipuit, -a, adj. (reg.; despre obiecte de imbracaminte) tighelit, tivit.
stofloci, stoflocesc, vb. IV (reg.; despre obiecte de imbracaminte) a uza, a terfeli.
strafat, -a, adj. (reg.; despre tesaturi sau despre obiecte de imbracaminte) vargat.
AVANTAJA vb. tr. 1. a acorda, a procura un avantaj; a favoriza. 2. (despre obiecte de imbracaminte, culori etc.) a reliefa insusirile fizice ale cuiva. (< fr. avantager)
CAPSA s. f. 1. dispozitiv de inchidere din piese care se imbuca una in alta la incheierea unor obiecte de imbracaminte; buton (II, 1). 2. inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere, ale unei gauri pentru sireturi etc. 3. piesa cu care se prind hartii, foile unei carti etc. 4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminanta la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul initial necesar explodarii incarcaturii ♦ (fam.) a fi cu ~ a pusa = a fi nervos, gata de cearta. 5. rondela metalica izolata la soclul becului, care face legatura cu unul din capetele filamentului. (< lat. capsa, germ. Kapsel)
JENA vb. I. tr. (despre obiecte de imbracaminte sau incaltaminte) a roade, a strange, a apasa. ◊ (fig.) a stanjeni, a incomoda; (sport) a impiedica. II. refl. a se sfii. (< fr. gener)
RUJA2 s. n. banda incretita plisata de tul, de dantela etc., obiect la obiecte de imbracaminte. (< fr. rouche)
SET s. n. 1. parte a unui meci de tenis, volei etc. determinata de obtinerea unui anumit numar de puncte. 2. ansamblu de piese, de instrumente de acelasi fel sau deosebite, intr-o anumita munca sau exploatare; garnitura. ◊ ansamblu de obiecte de imbracaminte confectionate din acelasi material, care se poarta impreuna. ♦ ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor cu care contribuie unul din genitori la formarea zigotului. 3. unitate de masura tipografica, de 0,019598 mm. (< engl., fr. set)
SOLEIL [SOLEI] adv. (despre obiecte de imbracaminte plisate) in forma de raze. ◊ (adj.) fusta ~. (< fr. soleil)
XILON s. n. fibra textila sintetica pentru obiecte de imbracaminte. (< fr. xilon)
palton (paltoane), s. n. – Haina groasa de iarna care se poarta peste alte obiecte de imbracaminte. – Mr. palto. Fr. paletot (Tiktin; Graur, BL, IV, 107), cf. ngr. παλτό (› mr.), tc., bg. palto, it. palto(n).
BRETEA, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de imbracaminte barbateasca confectionat din fasii de elastic, panza sau piele, care se trec peste umeri, prinzandu-se in fata si in spate de pantaloni spre a-i tine ridicati. 2. Fasie de panza, matase, panglica etc. cu care sunt prevazute unele obiecte de imbracaminte fara maneci, spre a le sustine pe umeri. – Fr. bretelles.
DIMIE, dimii, s. f. (Reg.) 1. Tesatura taraneasca de lana (de culoare alba), din care se confectioneaza obiecte de imbracaminte; panura, aba1. 2. (Rar) Pantaloni taranesti stramti; cioareci. – Tc. dimi.
CAPSA, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal alcatuit din doua discuri mici care se imbuca, servind la incheierea unor obiecte de imbracaminte etc. 2. Inel metalic cu care se intareste o butoniera, prin care se trece un siret, in scopul de a incheia diferite obiecte de imbracaminte, de incaltaminte etc. 3. Inel metalic sau fir de sarma servind la atasarea mai multor hartii una de alta, la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc. 4. Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva, folosit la armele de foc, in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusa = a fi gata de cearta, pus pe cearta, nervos. 5. Capsula (4). – Din lat. lit. capsa (germ. Kapsel).
ZAGARA, zagarale, s. f. Blana de animal prelucrata; bordura de blana (de alta culoare) aplicata la unele obiecte de imbracaminte. – Bg., sb. zagarija.
SORT, sorturi, s. n. 1. obiect de imbracaminte pe care il poarta dinainte, peste haine, femeile, muncitorii etc. in timpul lucrului, pentru a-si proteja imbracamintea. 2. obiect de imbracaminte (cu maneci) care face parte din uniforma scolarilor si care se poarta peste haine. 3. (In portul popular femeiesc) Tesatura dreptunghiulara din lana sau din bumbac, de obicei impodobita cu broderii, care se poarta peste fusta. – Din germ. Schurz.
SANGERAT2, -A, sangerati, -te, adj. 1. Plin de sange; care sangereaza (1); insangerat. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. ♦ Fig. Indurerat. 2. (Reg.; despre imbracaminte, obiecte etc.) Patat de sange, plin de sange. ♦ Amestecat cu sange. Apa sangerata. 3. Fig. De culoarea sangelui; rosu-aprins, sangeriu, sangeros (4). 4. (Pop.; despre vite) Care este bolnav de sange (6). – V. sangera.
A DESCATARAMA ~ez tranz. (im-bracaminte, obiecte etc.) A desprinde din catarame. /des- + catarama
JERPELIT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre imbracaminte, obiecte) v. A SE JERPELI. 2) fam. (despre oameni) Care este imbracat in haine uzate si murdare; zdrentaros. /v. a (se) jerpeli
SUNDUC ~ce n. pop. Lada mare cu capac (si cu incuietoare) in care se pastreaza diferite obiecte (imbracaminte, rufe etc.); cufar. /<turc. sandik
cazon (cazona), adj. – De cazarma, militaresc. Rus. kazjonnyi „care apartine finantelor publice” (Philippide, Viata rom., IV (1907), p. 38; DAR); s-a spus mai intii despre obiecte, imbracaminte, munitii sau hrana, puse la dispozitia soldatilor de catre Stat. – Der. cazonie, s. f. (serviciu militar).
AERISI, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lasa sa patrunda aer1 (1) proaspat intr-o incapere; a expune un obiect (de imbracaminte) la aer1. ♦ Refl. A iesi afara pentru a respira aer1 proaspat; a se racori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerizo (aor. aerisa).
AJUSTA, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesa la un ansamblu, un obiect de imbracaminte pe corp etc. – Din fr. ajuster.
BLUZON, bluzoane, s. n. obiect de imbracaminte (de sport), larg si comod, pentru partea superioara a corpului. – Din fr. blouson.
BUFA, bufe, s. f. Cuta indoita, fald la un obiect de imbracaminte. – Cf. it. buffa.
CASONE s. n. Mobila de forma unei lazi, impodobita cu sculpturi in lemn sau cu picturi, folosita pentru pastrarea obiectelor de imbracaminte. – Din it. cassone.
CATRINTA, catrinte, s. f. obiect de imbracaminte din portul national al femeilor romance, care serveste ca fusta sau ca sort si care consta dintr-o bucata dreptunghiulara de stofa adesea impodobita cu alesaturi, cu paiete etc. – Din magh. katrinca.
CAPTUSEALA, captuseli, s. f. 1. Panza sau stofa cu care se dubleaza, in interior, un obiect de imbracaminte, pentru a-i da un aspect mai ingrijit si pentru a-l face mai calduros. ♦ Material aplicat in interiorul incaltamintei pentru ca aceasta sa-si mentina forma. 2. Panza sau stofa cu care se invelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. 3. Strat rezistent de lemn, de metal sau de caramida, cu care se acopera un obiect pe dinauntru sau pe dinafara (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termica, acustica etc.). 4. Rama de lemn care acopera fetele interioare ale golului unei usi si de care sunt fixate canaturile usii. – Captusi + suf. -eala.
CARPITURA, carpituri, s. f. Reparatie sumara sau prost executata; (conc.) petic. ♦ (Concr.) obiect de imbracaminte vechi, rupt (si peticit). – Carpi + suf. -tura.
CHEOTOARE, cheotori, s. f. 1. Mic ochi de ata, de siret, de stofa etc. la un obiect de imbracaminte, prin care se petrece nasturele pentru a incheia obiectul. 2. Taietura din partea stanga (sau dreapta) a reverului unei haine (barbatesti); butoniera. 3. (Pop.) Loc unde se impreuna barnele la colturile caselor. [Pr.: che-o- – Var.: cheutoare, chiotoare s. f.] – Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).
GLUGA, glugi, s. f. 1. obiect de imbracaminte in forma de punga conica, care acopera capul pentru a-l feri de ploaie, de frig etc. 2. Gramada de snopi, de stiuleti de porumb sau de manunchiuri de canepa, care se asaza in picioare, in forma unei stive conice. – Cf. bg. gugla.
HAINA, haine, s. f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de imbracaminte (in special) barbatesti. ◊ Un rand de haine = un costum barbatesc complet, alcatuit din pantaloni, sacou (si vesta). ♦ (La sg.) imbracaminte barbateasca pentru partea de sus a corpului; sacou. ♦ Vesmant lung si larg care acopera tot trupul. ♦ Palton. ◊ Expr. A(-si) da si haina de pe el = a face sau a fi dispus sa faca orice sacrificiu (pentru a obtine ceea ce doreste). 2. (Biol.; in sintagma) Haina de nunta = infatisare deosebita pe care o capata masculii unor pesti, batracieni sau pasari in perioada imperecherii. – Din bg. halina, scr. haljina.
HANTA, hante, s. f. (Reg.) 1. obiect de imbracaminte uzat, zdrentuit, de proasta calitate. 2. Fig. Gura (care vorbeste mult si fara rost). ◊ Expr. Bun de hanta = flecar, vorbaret, guraliv. – Cf. ucr. banca „martoaga”.
HARTAN, hartane (hartanuri), s. n. 1. Bucata mare de carne; halca. 2. (Rar) Zdreanta, ruptura (dintr-un obiect de imbracaminte). [Var.: hartan s. n.] – Et. nec.
IMBLANI, imblanesc, vb. IV. Tranz. A captusi cu blana un obiect de imbracaminte; a blanui. – In + blana.
IMBUMBA, imbumb, vb. I. Tranz. (Reg.) A incheia un nasture, petrecandu-l prin cheotoare; a incheia in nasturi un obiect de imbracaminte. [Var.: imbumbia vb. I] – In + bumb.
INCHEIA, inchei, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde in nasturi, in copci etc. un obiect de imbracaminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-si strange haina, camasa etc. in nasturi, in copci; a-si lega sireturile de la incaltaminte. 2. A potrivi una intr-alta partile componente ale unui obiect; a imbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capat, a sfarsi o actiune, o operatie etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcatui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.
LASTEX, lastexuri, s. n. Fir de cauciuc, de obicei imbracat in fibre textile, care se foloseste in industria confectiilor; p. ext. tesatura, obiect de imbracaminte care cuprinde asemenea fire. ♦ Portjartier elastic. – Din fr., it. lastex.
TESATURA, tesaturi, s. f. 1. Produs textil obtinut la razboaiele de tesut prin incrucisarea in unghi drept a unor fire de urzeala si de batatura; panza, stofa sau alt obiect tesut din fire textile. ♦ Reparatie facuta la un obiect de imbracaminte printr-o cusatura speciala. 2. Felul in care este tesuta o panza, o stofa etc. 3. Fig. Structura, fel de compozitie al unei opere, al unui lucru etc.; urzeala. ♦ Impletire, intretaiere de lucruri de acelasi fel. ♦ Intriga, uneltire. – Tese + suf. -atura.
TIPA2, tip, vb. I. Tranz. (Reg.) 1. A arunca, a azvarli. ♦ Spec. A arunca de pe sine o haina, un obiect de imbracaminte etc. 2. A scoate, a da afara. 3. A alunga, a goni. – Et. nec.
VATUI1, vatuiesc, vb. IV. Tranz. A captusi cu vata sau cu vatelina un obiect de imbracaminte; a bumbaci; p. ext. a capitona. – Vata + suf. -ui.
MULAJ, mulaje, s. n. Reproducere in ipsos, in ceara etc. a unui obiect, obtinuta prin mulare. ♦ Model executat din panza sau din hartie, dupa care se croieste un obiect de imbracaminte. – Din fr. moulage.
VESTA, veste, s. f. obiect de imbracaminte scurt, fara maneci si fara guler, purtat de barbati sub haina si de femei peste bluza. – Din fr. veste.
CIORAP, ciorapi, s. m. 1. obiect de imbracaminte care acopera piciorul, confectionat din fire de bumbac, de lana, de matase sau din fire sintetice. ◊ Compus: ciorap-chilot sau ciorap-pantalon ciorap lung, continuat cu chilot; dres3 (1); ◊ Expr. A strange bani la ciorap = a aduna bani, a face economii. 2. Tub izolant cu care se imbraca capetele bobinelor electrice. – Din tc. corab.
DECOLTA, decoltez, vb. I. Tranz. A rascroi mult un obiect de imbracaminte (feminina) in jurul gatului, adancind uneori taietura in fata, in spate sau peste umeri. – Din fr. decolleter.
MANUSA, manusi, s. f. 1. obiect de imbracaminte confectionat din lana, tricot, piele, cauciuc etc., care acopera mainile, protejandu-le. ◊ Expr. A umbla (sau a se purta) cu manusi (cu cineva) = a avea o purtare plina de menajamente, de politete, de ingaduinta (fata de cineva). A arunca (cuiva) manusa = a provoca (pe cineva) la duel; p. gener. a provoca (pe cineva). A ridica manusa = a primi provocarea (cuiva) la duel; p. gener. a primi provocarea (cuiva). 2. (Pop.) Manunchi (1). 3. (Reg.; si ca termen tehnic in arheologie) Toarta (la oale, vase, cani). ♦ P. gener. Parte a unui obiect care serveste pentru a prinde, a apuca, a strange. [Var.: manusa s. f.] – Mana + suf. -usa.
PENSA, pense, s. f. 1. Mic instrument de metal compus din doua brate imbinate la un capat sau incheiate in forma de foarfece, folosit (in medicina, in tehnica) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substante care nu pot fi luate cu mana. 2. (In croitorie) Cuta scurta interioara, ascutita la un capat sau la amandoua, prin care se muleaza pe corp un obiect de imbracaminte. – Din fr. pince.
COMPLET2, -A, (1) completi, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care contine tot ceea ce trebuie; caruia nu-i lipseste nici una dintre partile constitutive; intreg, desavarsit, deplin, implinit. ◊ Opere complete = editie cuprinzand toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport in comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (In sintagma) Complet de judecata = colectiv alcatuit din numarul legal de judecatori si asesori care iau parte la solutionarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. In intregime, cu desavarsire. [Var.: complect, -a adj.] – Din fr. complet, lat. completus.
SUFLECA, suflec, suflec, vb. I. Tranz. A indoi, a rasuci in sus marginile unui obiect de imbracaminte, de obicei manecile sau poalele (pentru a le feri de apa sau pentru a fi mai liber in miscari); a sumete. ◊ Refl. Se sufleca la maneci. – Din lat. *subfollicare.
FOI2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o multime) A se misca, a umbla incoace si incolo; a misuna, a forfoti, a fojgai. ♦ (Despre un loc, o incapere etc.) A fi plin de lume care misuna. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo pana colo, a se misca intruna, a nu sta locului; a se fatai. ♦ A se rasuci de pe o parte pe alta, a se misca, a se agita in loc (cautandu-si o pozitie comoda). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face sa se infoaie un obiect de imbracaminte in jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, matase, lana etc. care atarna unul langa altul ca ornament, la marginea unei perdele, fete de masa, stofe, a unui obiect de imbracaminte etc. 2. (Fiz.) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase si intunecoase obtinute pe un ecran prin fenomenul interferentei luminii. [Var.: (2) franja s. f.] – Din fr. frange.
PARDESIU, pardesie, s. n. obiect de imbracaminte mai subtire decat paltonul, care se poarta, primavara si toamna, peste imbracamintea obisnuita. [Pl. si: pardesiuri] – Din fr. pardessus.
ECHIPAMENT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de imbracaminte, de incaltaminte si de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. pentru a (se) echipa. 2. Ansamblu de piese, de dispozitive si de mecanisme, impreuna cu elementele de legatura, apartinand unei instalatii, unei masini etc. si indeplinind o anumita functie in cadrul acestor sisteme tehnice. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme si instalatii care serveste pentru controlul zborului si functionarii motorului unui avion, precum si pentru asigurarea conditiilor de confort in interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care il poarta soldatii pe front sau la instructie. – Din fr. equipement.
PERNA, perne, s. f. 1. Obiect confectionat din doua bucati dreptunghiulare sau patrate de tesatura de bumbac, lana etc., cusute intre ele, avand in interior fulgi, lana, puf etc., si pe care, de obicei, cineva isi pune capul cand se culca. ◊ Perna electrica = obiect in forma de perna (1) plata, in care se gasesc rezistente electrice izolate si releuri de protectie, intrebuintat ca termofor. Perna de calcat = ustensila auxiliara asemanatoare cu perna (1), care se foloseste la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor, pieptilor, umerilor. 2. Obiect de tapiterie format dintr-un fel de sac umplut cu par, cu iarba-de-mare etc., adesea prevazut cu arcuri, care se asaza pe scaune, pe bancile unui automobil etc. 3. (In sintagma) Perna de aer = curent de aer antrenat intre doua suprafete aflate in miscare relativa si care serveste ca lubrifiant. [Var.: (pop.) perina s. f.] – Din scr. perina.
PESTIMAN, pestimane, s. n. 1. (Inv. si pop.) obiect de imbracaminte femeiasca confectionat din stamba sau din alt material usor, care se infasoara, in unele locuri la tara, ca o fusta in jurul trupului; p. ext. sort de protectie purtat de meseriasi. 2. (Reg.) Legatoare de cap care se poarta pe sub broboada. [Var.: (reg.) pesteman s. n.] – Din tc. pestimal.
PIEPTAR, pieptare, s. n. 1. obiect de imbracaminte (de postav, de lana etc.) fara maneci, care acopera ca o vesta partea superioara a corpului; spec. cojocel scurt din blana de oaie, fara maneci, adesea ornamentat, incheiat in fata sau pe umar; bundita. 2. obiect de metal, de zale sau de piele groasa care acoperea pieptul si spatele luptatorilor din vechime, aparandu-i de loviturile adversarului. ♦ Bucata de piele groasa cu care scrimerii isi acopera pieptul. 3. Curea lata la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar.
PENSA, pensez, vb. I. Tranz. 1. A prinde, a apuca (si a strange), a scoate, a smulge ceva cu pensa (1). 2. A face pense (2) la un obiect de imbracaminte. – Din fr. pincer.
PLIU, pliuri, s. n. Cuta adanca facuta la un obiect de imbracaminte, deosebita de pliseu prin faptul ca indoiturile tesaturii se preseaza mai putin. ♦ Pliseu. – Din fr. pli.
PONOSI, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de imbracaminte) sa-si piarda aspectul si coloritul initial; a murdari, a uza, a degrada, a strica (prin intrebuintare indelungata). ◊ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Inv. si reg.) A barfi, a ponegri, a defaima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. ponos.
PORTJARTIER, portjartiere, s. n. obiect de imbracaminte femeiasca confectionat dintr-un material textil (elastic), de care sunt prinse jartierele. [Pr.: -ti-er] – Port1- + jartiera (dupa fr. porte-jarretelles).
PROBA, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit si absol.) A supune ceva sau pe cineva la o proba, la o incercare, pentru a vedea daca este corespunzator unui scop, unor cerinte etc.; a incerca un obiect de imbracaminte, de incaltaminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune in evidenta. – Din lat. probare.
LIZIERA, liziere, s. f. 1. Margine a unei paduri unde se interfereaza padurea cu terenul neimpadurit. 2. Fasie ingusta de stofa, de matase etc. aplicata ca garnitura la cusaturile sau la indoiturile unui obiect de imbracaminte. 3. Margine longitudinala a unei bucati de tesatura, pe care se imprima marca fabricii si calitatea tesaturii. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. lisiere.
PULOVER, pulovere, s. n. obiect de imbracaminte tricotat care acopera partea de sus a corpului si se poarta de obicei peste camasa sau peste bluza. [Var.: pulovar s. n.] – Din fr., engl. pull-over.
SORT, sorturi, s. n. obiect de imbracaminte (sportiva sau de plaja) in forma de pantaloni scurti. – Din fr., engl. short.
VESMANT, vesminte, s. n. Nume generic pentru un obiect de imbracaminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formeaza imbracamintea cuiva. ♦ (La pl.) Odajdii. [Var.: vestmant, vestmant, vesmant s. n.] – Lat. vestimentum.
FLEANDURA, flenduri, s. f. obiect de imbracaminte rupt, stricat; zdreanta, buleandra. [Var.: fleandra s. f.] – Cf. sas. flander.
FUSTA, fuste, s. f. obiect de imbracaminte femeiasca, care acopera corpul de la talie in jos; jupa. ♦ Fig. (Depr.) Femeie. – Din ngr. fusta.
CIOARSA, cioarse, s. f. Unealta cu taisul uzat, care taie rau. ♦ obiect de imbracaminte uzat. [Var.: gioarsa s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgaria”.
LANARIE, lanarii, s. f. Filatura de lana. ♦ Pravalie in care se vinde lana. ♦ (La pl.) obiecte (de imbracaminte) facute din lana. – Lana + suf. -arie.
CONFECTIE, confectii, s. f. 1. obiect de imbracaminte fabricat si livrat in serie sau in masa. 2. Confectionare. [Var.: confectiune s. f.] – Din fr. confection, lat. confectio, -onis.
CIUCURE, ciucuri, s. m. 1. Ornament facut dintr-o impletitura sau dintr-un manunchi de fire, cu care se impodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de imbracaminte etc. ◊ Loc. adj. si adv. (Plin) ciucure (de... sau cu...) = (incarcat) pana la refuz (de... sau cu...). 2. (Rar) Turtur de gheata. ♦ (La pl.; urmat de determinari) Ornamente de cristal sau de sticla care atarna de marginile candelabrelor sau ale lampilor. [Var.: ciucur s. m.] – Cf. lat. cicculum (= ciccum „ciorchine”).
MOLETIERA, moletiere, s. f. obiect de imbracaminte militara format dintr-o fasie de stofa, cu care se infasoara pulpa piciorului, peste pantalon, de la glezna pana sub genunchi. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. molletiere.
CLIN, clini, s. m. 1. Bucata (triunghiulara, trapezoidala etc.) de panza sau de stofa, folosita in croitorie ca piesa componenta a unui obiect de imbracaminte sau ca adaos pentru a largi o imbracaminte. ◊ Expr. A nu avea nici in clin, nici in maneca (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legatura (cu cineva). 2. Petic de pamant sau de padure in forma de triunghi sau de forma ingusta. [Pl. si: (n.) clinuri] – Din sl. klinu.
DRAPA, drapez, vb. I. 1. Tranz. A impodobi sau a acoperi o fereastra, o usa etc. cu o draperie; a acoperi un perete, o mobila etc. cu stofa aranjata in cute. ♦ A aranja un obiect de imbracaminte in cute dispuse artistic. 2. Tranz. si refl. A (se) imbraca cu un vesmant larg care cade in falduri. – Din fr. draper.
DUBLURA, dubluri, s. f. 1. Actor, cantaret etc. care inlocuieste intr-un spectacol pe titularul rolului. ♦ Persoana care inlocuieste un actor de film in scenele periculoase, la unele repetitii, cand se regleaza lumina pentru filmare etc. 2. Tesatura (subtire), vatelina, vata, blana etc. care serveste la captusirea unui obiect de imbracaminte. – Din fr. doublure.
SPINARE, spinari, s. f. 1. (Anat.) Spate (1). ◊ Loc. adv. In (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = tinand o povara peste umar, pe spate, in spate. ◊ Expr. A cadea in spinarea cuiva = a cadea in grija sau in sarcina cuiva. A trai pe spinarea cuiva = a trai ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) in spinarea cuiva = a face pe cineva raspunzator de o vina (de obicei fara temei). 2. Parte a unui obiect de imbracaminte care acopera spatele omului. 3. Partea cea mai inalta a unui munte, a unui deal, a unei stanci; culme prelungita; creasta, coama. ♦ Creasta unui val de apa. – Lat. spinalis.
TALIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subtire, a corpului omenesc, situata deasupra soldurilor; mijloc, brau. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care imbraca mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. si adv. In talie = imbracat numai in haina sau in rochie (fara palton sau fara pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsa intre umeri si solduri; trunchi. 2. Statura, inaltime, marime. ♦ Marime dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunostinte etc.). ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeasi valoare, pricepere, iscusinta, talent etc. ca si altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cat dureaza impartirea cartilor de joc la o partida de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.
TICHIE, tichii, s. f. obiect de imbracaminte din stofa sau din panza, de forma unei calote sferice, care acopera numai crestetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipseste chelului? Tichie de margaritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de prima necesitate, doreste sa aiba altele, mai putin utile sau inutile. ♦ Boneta, scufita. ♦ (Pop.) Membrana care inveleste capul unor copii nou-nascuti; caita. ◊ Expr. (In superstitii) A se naste cu tichia in (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitie s. f.] – Din tc. takke.
COJOC, cojoace, s. n. 1. obiect de imbracaminte facut din piele de oaie prelucrata cu mite cu tot, care se poarta mai ales la tara ca palton (cu blana inauntru). ◊ Expr. Iarna cu sapte cojoace = iarna foarte grea. A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi batut (zdravan). A nu mai intreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lasa sa se gandeasca. A-si teme (sau a-si pazi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudenta riscurile. 2. Patura de bumbac bine presata, obtinuta in filaturile de bumbac. [Var.: (reg.) cojoaca s. f.] – Din sl. kozuhu.
TOALETA, toalete, s. f. 1. Faptul de a se gati, de a se dichisi (spalandu-se, pieptanandu-se, imbracandu-se); dichisire, ingrijire, gateala. ◊ Loc. adj. De toaleta = care serveste la ingrijirea si la curatarea corpului. ♦ Closet (prevazut cu chiuveta). (Concr.) Totalitatea obiectelor de imbracaminte (femeiasca); p. restr. rochie. (Concr.) Mobila compusa dintr-o oglinda si mai multe dulapioare, rafturi etc., unde se tin obiectele necesare ingrijirii tenului, parului etc. [Pr.: to-a-] – Din fr. toilette.
TRICOT, tricoturi, s. n. Tesatura facuta din fibre textile impletite in ochiuri. ♦ obiect de imbracaminte facut din aceasta tesatura. – Din fr. tricot.
TRICOTAJ, tricotaje, s. n. obiect de imbracaminte obtinut din tricot, prin tricotare. – Din fr. tricotage.
TRICOU, tricouri, s. n. obiect de imbracaminte din tricot de bumbac sau de lana, care acopera jumatatea de sus a corpului si care se poarta ca o camasa sau ca un maiou. [Var.: trico s. n.] – Din fr. tricot.
REAERISI, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o incapere in care aerul e viciat, un obiect de imbracaminte din care nu a iesit mirosul neplacut. [Pr.: re-a-e-] – Re1- + aerisi (dupa fr. reaerer).
RUFA, rufe, s. f. 1. obiect de imbracaminte care se poarta direct pe corp; p. ext. (la pl.) cearceafuri, fete de masa etc.; albituri, schimburi. ◊ Expr. Rufele (murdare) se spala in familie = certurile si neintelegerile familiale sau dintr-un cerc intim trebuie rezolvate in cadrul familiei sau al cercului respectiv. 2. (Reg.) Zdreanta, carpa. – Din sl. ruho.
SARAFAN, sarafane, s. n. obiect de imbracaminte femeiasca, in forma de rochie decoltata, fara maneci (si fara umeri), care se poarta peste bluza. – Din rus. sarafan.
STAMBA, (2) stamburi, s. f. 1. Tesatura de bumbac cu desene imprimate in culori, folosita la confectionarea imbracamintei de vara pentru femei. 2. (La pl.) Varietati de stamba (1). ♦ obiecte de imbracaminte confectionate din stamba (1). 3. (Inv.) Teasc de tipografie. ◊ Expr. (Fam.) A se da in stamba = a-si arata fara sa vrea proasta crestere (sau cusururile); a se face de ras. [Pl. si: stambe] – Din ngr. stamba, it. stampa.
STAMBARIE1, stambarii, s. f. Cantitate mare de stamba. ♦ obiecte (de imbracaminte) confectionate din stamba. – Stamba + suf. -arie.
SUBRAT, subrate, s. n. 1. (Rar) Subsuoara (1). 2. Linie care marcheaza punctele de adancime a rascroiturii manecilor la subsuoara obiectelor de imbracaminte. – Sub1- + brat.
CUTA, cute, s. f. 1. Indoitura (adanca) intr-un obiect de imbracaminte; incretitura, fald, cret, pliu. ♦ Urma, dunga ramasa pe o tesatura sau pe o hartie in locul unde au fost indoite. ♦ Incretitura a scoartei pamantului, formata sub actiunea fortelor tectonice. 2. Zbarcitura (a obrazului); rid, cret. – Din bg. kuta.
CUTA s. 1. cret, fald, godeu, pliseu, pliu, (reg.) patura. (~ a unei rochii.) 2. v. botitura. 3. indo-itura, (rar) rasfrangatura, rasfransatura, rasfrantura. (~ la un obiect de imbracaminte.) 4. (GEOL.) incretitura. (~ a scoartei terestre.) 5. v. incretitura. 6. v. rid.
INDOITURA s. 1. v. incovoietura. 2. v. curbura. 3. v. botitura. 4. cuta, (rar) rasfrangatura, rasfransatura, rasfrantura. (~ la un obiect de imbracaminte.)
PUNGALEALA s. (pop.) pungalitura. (~ unui obiect de imbracaminte.)
SIRET s. 1. (prin Ban.) sarma. (~ de ghete.) 2. snur, (reg.) sinor. (~ la un obiect de imbracaminte.)
SNUR s. 1. siret, (reg.) sinor. (~ la un obiect de imbracaminte.) 2. cordon. (~ electric.)
TIPAR s. 1. v. tiparire. 2. (TIPOGR.) (inv.) stamba. (A da la ~.) 3. (TIPOGR.) tipar adanc v. calcografie; tipar inalt = pantografie. 4. v. zat. 5. v. presa. 6. v. stanta. 7. v. urma. 8. v. sablon. 9. v. calapod. 10. (rar) patron. (~ pentru un obiect de imbracaminte.) 11. model, prototip. tip. (A construit templul dupa ~ele grecesti.) 12. model, (inv.) izvod. (Un ~ de scrisoare.) 13. v. cofraj. 14. v. forma. 15. tipar metalic v. cochila.
toala (obiect de imbracaminte) s. f., g.-d. art. toalei; pl. toale
BLUZA ~e f. 1) obiect de imbracaminte (mai ales femeiasca) care acopera corpul pana la brau. ~ de matase. 2) Haina de protectie purtata de anumite categorii de muncitori in timpul lucrului. /<fr. blouse
BOLEROU ~ri n. obiect de imbracaminte femeiasca, fara maneci, scurt pana deasupra taliei, purtat peste bluza. /<fr. bolero
BORANGIC ~uri n. 1) Fir de matase naturala, obtinut din gogosile viermilor-de-matase. 2) Panza tesuta din asemenea fir, folosita pentru confectionarea fetelor de masa, a cuverturilor si a obiectelor de imbracaminte usoara. 3) la pl. Varietati ale unei astfel de panze. /<turc. buruncuk
BRANDENBURG ~uri n. Sfoara de bumbac, lana sau matase folosita, ca podoaba, la obiectele de imbracaminte sau de mobila; ceapraz; snur; gaitan; siret. /<fr. brandenbourg
BUTONIERA ~e f. 1) Taietura mica, facuta intr-un obiect de imbracaminte sau de lenjerie, cu marginile intarite, prin care se trece un nasture sau un buton. 2) Parte a reverului unei haine, unde se infige o floare sau un mic obiect de podoaba. [G.-D. butonierei; Sil. -ni-e-] /<fr. boutonniere
CATRINTA ~e f. (in portul national femeiesc) obiect de imbracaminte constand dintr-o bucata dreptunghiulara de tesatura cu alesaturi, purtata in loc de fusta. /<ung. katrinca
CAPTUSEALA ~eli f. 1) Material textil care se aplica in interiorul obiectelor de imbracaminte sau de incaltaminte. 2) Strat rezistent (de lemn, de metal, de caramida etc.) cu care se acopera un obiect (pe dinauntru sau pe dinafara) pentru a-l proteja. [G.-D. captuselii] /a captusi + suf. ~eala
CARPA ~e f. 1) Bucata de material textil folosita la sters praful, vasele etc.; petica. ~ de praf. 2) obiect de imbracaminte vechi. 3) depr. Om lipsit de caracter; om de nimic. [G.-D. carpei] /<bulg. karpa, sb. krpa
CEAPRAZ1 ~uri n. Sfoara de matase sau de fir, folosita ca podoaba pentru obiectele de imbracaminte sau de mobila; snur; gaitan; brandenburg; firet. /<turc. capraz
CHEITA ~e f. (diminutiv de la cheie) 1) Cusatura care intareste locurile mai solicitate la obiectele de imbracaminte. 2) Cheotoare subtire facuta din ata. [Sil. che-i-] /cheie + suf. ~ita
CHEOTOARE ~ori f. 1) Mic ochi (de ata, de siret, de stofa etc.) la un obiect de imbracaminte prin care se trece nasturele pentru a incheia haina. 2) Taietura mica pe reverul unei haine. [G.-D. cheotorii; Sil. che-o-toa-] /<lat. clautoria
CIORAP ~i m. mai ales la pl. obiect de imbracaminte tricotat care se imbraca pe picior. ~i pentru barbati. ~i de matase. ~i de dama. ◊ ~i medicinali ciorapi elastici folositi pentru combaterea varicelor. [Sil. cio-rap] /<turc. corap
CLIN1 ~i m. (in croitorie) Bucata de stofa triunghiulara sau trapezoidala folosita ca parte componenta la un obiect de imbracaminte. ◊ A nu avea nici in ~, nici in maneca a nu avea nici o legatura cu cineva sau cu ceva. /<sl. klinu
A COMANDA comand tranz. 1) (armate, trupe, detasamente etc.) A conduce, exercitandu-si autoritatea printr-o comanda. 2) (actiuni) A anunta printr-o comanda sau printr-un semnal. 3) (urmat de o propozitie complementara) A cere in mod autoritar si oficial; a porunci; a ordona; a dispune. 4) (imbracaminte, incaltaminte, obiecte, lucruri) A cere sa produca la comanda; a porunci. 5) (mancare, bauturi) A solicita, facand comanda intr-un local de consum. /<fr. commander
COMPLET2 ~uri n. 1) Obiect de imbracaminte din doua (sau din trei) piese asortate. 2) Totalitate de obiecte de acelasi gen cu destinatie speciala; garnitura. ~ de scule. ~ de reviste. /<fr. complet, lat. completus
CRET1 ~uri n. 1) Suvita de par buclat; carliont. 2) Incretitura la un obiect de imbracaminte. 3) Incretitura a pielii (mai ales pe fata); cuta; rid; zbarcitura. /Orig. nec.
CUIER ~e n. Suport de lemn sau de metal, fixat de perete sau mobil, prevazut cu carlige sau cu brate, pe care se atarna obiectele de imbracaminte. [Sil. cu-ier] /cui + suf. ~er
CUTA ~e f. 1) Indoitura la un material textil sau la un obiect de imbracaminte. 2) Incretitura a pielii (mai ales pe fata); rid; zbarcitura; cret. 3) Incretitura a scoartei pamantesti, aparuta sub actiunea fortelor tectonice. /<bulg. kuta
DANTELA ~e f. 1) Impletitura sau tesa-tura subtire cu desene ajurate, folosita pentru garnisirea obiectelor de imbracaminte, mai ales femeiasca; horbota. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi sau impletituri. /<fr. dentelle
DESTRAMATURA ~i f. 1) Parte destramata dintr-o tesatura sau dintr-o impletitura. 2) obiect de imbracaminte vechi si destramat. /a destrama + suf. ~atura
ECHIPAMENT ~e n. 1) Totalitate a obiectelor de imbracaminte, incaltaminte si accesorii, care servesc pentru a dota o persoana (militari, excursionisti, sportivi etc.). 2) Totalitate a dispozitivelor si a mecanismelor care asigura functionarea unei masini sau instalatii. /<fr. equipement
FAI faiuri n. 1) Tesatura deasa de matase sau de lana, cu dungi mici, transversale in relief, folosita pentru confectionarea obiectelor de imbracaminte. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<fr. faille
FENTA2 ~e f. Taietura perpendiculara la un obiect de imbracaminte. ~ la o fusta. [G.-D. fentei] /<fr. fente
FLANEA ~ele f. pop. obiect de imbracaminte de lana (mai rar, de bumbac), tricotat in forma de camasa sau de vesta, fara guler. /<fr. flanelle
FLANELA ~e f. 1) Tesatura de bumbac sau de lana, moale, pufoasa si calduroasa, folosita pentru confectionarea obiectelor de imbracaminte. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. 3) Obiect de imbracaminte de lana (mai rar, de bumbac), tricotat in forma de camasa sau de vesta, fara guler. [G.-D. flanelei] /<fr. flanelle
FLEANDURA flenduri f. obiect de imbracaminte ponosit si rupt; boarfa; buleandra. [G.-D. flendurii] /<sas. flander
GARDEROBA ~e f. 1) Loc special amenajat, la intrarea intr-un local public sau intr-o sala de spectacole, unde vizitatorii pot lasa, in special, paltoanele si caciulile; vestiar. 2) Totalitate a costumelor unui teatru. 3) Totalitate a obiectelor de imbracaminte ale unei persoane. [G.-D. garderobei] /<fr. garderobe, germ. Garderobe
GAITAN ~e n. Sfoara de bumbac, matase, lana sau metal, cusuta ca podoaba la obiectele de imbracaminte sau de mobila; ceapraz; snur; brandenburg; siret. [Sil. ga-i-] /<turc. g****n
GATEALA ~eli f. 1) v. A GATI. 2) obiecte (de imbracaminte, de podoaba etc.) care servesc cuiva pentru gatire. /a gati + suf. ~eala
HAINA ~e f. 1) obiect de imbracaminte; strai. ~ de iarna. ◊ ~ nuptiala (sau de nunta) infatisare deosebita pe care o capata masculii unor vertebrate in perioada imperecherii. 2) Piesa vestimentara barbateasca purtata peste camasa; veston. [G.-D. hainei] /<bulg. halina, sb. haljina
HORBOTA ~
e f. 1) Impletitura sau tesatura fina, usoara din fire subtiri cu modele variate, folosita ca garnitura la
obiectele de
imbracaminte sau la alte
obiecte din produse textile (rufe, perdele etc.); dantela. 2)
la pl. Varietati ale unei astfel de impletituri sau tesaturi. 3) Invelis de promoroaca ce imbraca copacii iarna. /<pol.
forbot
A IMBUMBA imbumb tranz. reg. (obiect de imbracaminte) A incheia in bumbi. /in + bumb
JERSEU ~uri n. 1) Tesatura elastica, tricotata din lana, bumbac sau matase, folosita la confectonarea obiectelor de imbracaminte; tricot. 2) Obiect de imbracaminte tricotat, lung pana la brau si deschis in fata, de obicei cu maneci lungi, purtat peste bluza sau rochie. [Pl. jersee] /<fr. jersey
JILETCA ~ci f. pop. obiect de imbracaminte scurt pana la talie, fara maneci si fara guler. /<rus. ziletka
MANECHIN ~e n. 1) Figura confectionata din diverse materiale (lemn, ceara, plastic etc.), care reprezinta corpul omenesc sau o parte a lui si care serveste ca model in sculptura si pictura ori ca suport pentru a expune un obiect de imbracaminte. 2) Persoana care prezinta intr-o casa de mode noile modele de imbracaminte. 3) fig. Persoana lipsita de caracter, care poate fi influentata si condusa usor. /<fr. mannequin
MARIME ~i f. 1) Valoarea dimensionala a unui obiect; ceea ce se poate masura sau calcula. ~ea casei. ~ naturala. 2) Interval de timp in care se petrece sau dureaza ceva; durata. 3) Dimensiunile dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte sau de incaltaminte. 4) Ceea ce impresioneaza, trezind respect si admiratie. 5) Loc de frunte intr-o ierarhie. 6) inv. Larghete sufleteasca; generozitate; marinimie. 7): ~ stelara intensitatea stralucirii unui astru. [G.-D. marimii] /mare + suf. ~ime
MOLTON ~oane n. rar1) Tesatura de bumbac (mai rar de lana) moale, pufoasa si calduroasa, folosita pentru confectionarea obiectelor de imbracaminte; flanela. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<fr. molleton
NASTURE ~i m. Piesa mica (de os, sidef, metal, lemn etc.) folosita la incheiatul obiectelor de imbracaminte, fetelor de perna, de plapuma ori ca ornament. /Orig. nec.
PANTALON ~i m. mai ales la pl. obiect de imbracaminte, mai ales barbateasca, care acopera partea de la brau in jos a corpului, invelind fiecare picior in parte. /<ngr. pantaloni, fr. pantalon
PERNA ~e f. 1) Obiect de forma unui sac scurt si patrat, umplut cu pene (lana sau vata), care se pune sub cap in timpul somnului; capatai. ◊ ~ de calcat ustensila asemanatoare cu un astfel de obiect, folosita la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor. 2) pop. Fiecare dintre cele doua bare pe care se pune butoiul in beci pentru a-l ridica de la pamant si a-l imobiliza. 3) Obiect de tapiserie constand dintr-un sac umplut cu par sau cu iarba de mare, care se asaza, de obicei, pe scaune sau pe bancile automobilelor. 4): ~ de aer strat de aer de inalta presiune dintre baza unui vehicul si suprafata lui de sprijin sau dintre elementele mobile si fixe ale unor mecanisme. [G.-D. pernei] /<sb. perina
PESTELCA ~ci f. pop. obiect de imbracaminte purtat dinainte peste haine (pentru a le proteja in timpul lucrului sau ca podoaba suplimentara); sort. /<bulg. prestilka
PICHET3 ~uri n. 1) Tesatura deasa (de bumbac), mai ales de culoare alba, cu dungi inguste in relief pe una din fete, folosita pentru confectionarea obiectelor de imbracaminte usoara (pentru femei si copii). 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<fr. pique
PIEPT2 piepti m. Partea din fata, pana la talie a unui obiect de imbracaminte. ◊ A lua (pe cineva) de ~ a) a sari la bataie la cineva; b) a cere cuiva socoteala. A se lua (sau a se apuca, a se insfaca) de ~ cu cineva a se lua la bataie; a se incaiera. /<lat. pectus
PLIU ~ri n. Cuta adanca facuta la obiectele de imbracaminte, mai ales femeiesti. /<fr. pli
POALA ~e f. 1) Partea de la talie in jos a unui obiect de imbracaminte. ◊ A trage (pe cineva) de ~e a) a atrage atentia cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugaminti. A tine (pe cineva) langa (sau la) ~ele sale a nu-i da cuiva prea multa libertate. A se tine de ~a (sau ~ele) mamei a sta numai langa mama. ~ alba scurgere v******a de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adancitura formata prin ridicarea partii de jos a unei rochii, fuste sau a unui sort (in care se pot pune diferite obiecte). ◊ Placinta (cu) ~e (sau ~ele-n brau) v. PLACINTA. ~a-randunicii planta agatatoare cu flori albe sau roz care au forma de palnie; volbura. 3) Cantitate de obiecte cat pot incapea intr-o astfel de adancitura. O ~ de nuci. 4) Partea corpului dintre brau si genunchi (impreuna cu imbracamintea) la o persoana care sade. 5) Partea de jos a unei ridicaturi. ~ele dealului. ◊ ~ele padurii marginea unei paduri. ~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo
RUPTURA ~i f. 1) Intrerupere a relatiilor cu cineva. 2) Loc unde s-a rupt ceva. 3) Parte rupta din ceva. 4) obiect de imbracaminte vechi si rupt; zdreanta. /rupt + suf. ~ura
SARAFAN ~e n. obiect de imbracaminte femeiasca, in forma de rochie decoltata, fara maneci, care se poarta peste bluza. /<rus. sarafan
SARI n. obiect de imbracaminte indiana pentru femei, constand dintr-o fasie lunga de tesatura, unul dintre capetele careia se infasoara in jurul corpului, iar celalalt, lasat liber, se arunca peste umar. /<fr. sari
STRAI1 ~e n. mai ales la pl. pop. obiect de imbracaminte; haina. Un rand de ~e. [Monosilabic] /Orig. nec.
SAL ~uri n. 1) obiect de imbracaminte, constand dintr-o tesatura sau dintr-o impletitura speciala, impodobit cu broderii sau cu franjuri, purtat de femei, pe umeri sau pe cap. ◊ Guler-~ guler rasfrant, avand revere intregi, rotunjite. 2) inv. Stofa fina de lana, produsa in Orient. 3) inv. Fasie din astfel de stofa, cu care barbatii isi legau capul sau mijlocul. /<turc. sal
SalvAri m. pl. obiect de imbracaminte, in forma de pantaloni largi, stransi la glezne. /<turc. salvar
Sort ~uri n. mai ales la pl. obiect de imbracaminte in forma de pantaloni scurti, folosit pentru plaja sau sport. /<fr., engl. short
SORT ~uri n. 1) obiect de imbracaminte care se poarta dinainte, peste haine, pentru a le proteja in timpul lucrului. 2) (in portul popular femeiesc) Piesa dintr-o tesatura dreptunghiulara, de obicei impodobita cu broderii si purtata peste fusta. /<germ. Schurz
TAFTA ~le n. 1) Tesatura de matase lucioasa care fosneste, folosita la confectionarea obiectelor de imbracaminte. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [Art. taftaua; G.-D. taftalei] /<turc. tafta, pol. tafta, germ. Taft
TALIE ~i f. 1) Parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; mijloc; brau; cingatoare. 2) (la obiectele de imbracaminte) Parte care acopera aceasta regiune a corpului. 3) Inaltime a corpului la om. 4) Marime dupa care se confectioneaza imbracamintea; tip standard al unei serii de confectii. ~ mare. 5) fig. Grad de dezvoltare intelectuala; nivel intelectual. 6) Marime a corpului unui animal. Animal de ~ medie. [G.-D. taliei; Sil. -li-e] /<rus. taliia, fr. taille
TEARFA terfe f. pop. 1) Haina veche si zdrentuita; buleandra. 2) la pl. depr. obiecte de imbracaminte. 3) fig. v. T***A. /Orig. nec.
TRICOT ~uri n. 1) Tesatura elastica tricotata din lana, bumbac sau matase, folosita pentru confectionarea obiectelor de imbracaminte; jerseu. 2) la pl. Varietati ale acestei tesaturi. ~uri ripsate. /<fr. tricot
TRICOTIN ~uri n. 1) Tesatura sintetica, asemanatoare cu tricotul, folosita pentru confectionarea obiectelor de imbracaminte. 2) la pl. Varietati ale acestei tesaturi. /<fr. tricotine
TESATURA ~i f. 1) Produs textil obtinut prin tesere. ~ de in. 2) Modul in care este tesut un astfel de produs. ~ plusata. 3) Panza folosita la confectionarea imbracamintei. ~ pentru o rochie. 4) Cusatura speciala facuta pentru a astupa o gaura la un obiect de imbracaminte. 5) fig. Mod de aranjare a elementelor unei opere (literare); urzeala; compozitie; structura. ~-a romanului. 6) fig. Imbinare de lucruri sau de fapte legate intre ele. [G.-D. tesaturii] /a tese + suf. ~atura
TOALA ~e f. 1) obiect de imbracaminte; haina; strai. 2) peior. Haina veche, ponosita. 3) v. TOL2. /v. tol
URSON ~oane n. 1) Tesatura care imita blana de urs. 2) obiect de imbracaminte (palton, haina etc.) confectionat din astfel de tesatura. /<fr. ourson
A VATUI ~iesc tranz. (obiecte de imbra-caminte) A captusi cu vata (sau cu vatelina). /vata + suf. ~ui
VESMANT ~inte n. pop. 1) obiect de imbracaminte; haina; strai. 2) la pl. Totalitate de piese vestimentare care acopera corpul omului; imbracaminte; vestimentatie. /<lat. vestimentum
ZDREANTA zdrente f. 1) Fasie rupta dintr-o bucata de panza sau dintr-o haina uzata. 2) obiect de imbracaminte vechi si rupt; ruptura. 3) fig. fam. Om de nimic; puslama; secatura. 4) la pl. Preparat alimentar din aluat subtire, care se toarna in supa ce fierbe, capatand forma unor fasii. [G.-D. zdrentei] /cf. sl. sudranu
RUPTURA, rupturi, s.f. ~ 2. ~; sfasietura, gaura (intr-un material tesut), spartura, crapatura (intr-un corp tare). ~ 3. ~ ♦ obiect de imbracaminte foarte uzat. ♦ (Fig.) Cupola [tunului] miroase a pulbere si prin ea se jucau rupturi de nori de fum.
BLUZA s.f. 1. obiect de imbracaminte, lung pana la brau, de obicei cu maneci, pe care il poarta mai ales femeile. 2. Haina de panza pe care o poarta militarii vara in locul vestonului. ♦ Haina de protectie purtata de muncitori in timpul lucrului. [< fr. blouse].
PATRON s.n. 1. Cartus. 2. (Rar) Tipar dupa care se croieste un obiect de imbracaminte; desen, model dupa care se executa o tesatura. 3. Buson (2). [< fr. patron].
CAPSA s.f. 1. Dispozitiv de inchidere facut din piese care se imbuca una in alta si care serveste la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 2. Inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere, ale unei gauri pentru sireturi etc. 3. Piesa (de sarma) cu care se prind mai multe hartii, foile unei carti etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminanta, care se foloseste la armele de foc, la mine etc. pentru a face sa explodeze incarcatura. 5. Capsula (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel].
INDUMENT s.n. 1. (Liv.) obiect de imbracaminte; imbracaminte. 2. (Bot.) Strat des de peri de pe suprafata unor frunze. [< fr. indument, it. indumento, lat. indumentum].
PANTALON s.m. 1. (Mai ales la pl.) obiect de imbracaminte (purtat in special de barbati), care acopera corpul de la brau in jos. 2. Parte a unui decor de teatru destinat a da perspectiva in deschiderea unei ferestre sau usi. 3. Piesa care serveste la bifurcarea unei conducte. [< fr. pantalon, cf. Pantalone – personaj din comedia bufa italiana].
PLIU s.n. 1. Indoitura, cuta adanca facuta la un obiect de imbracaminte pentru a-i da largime, lejeritate si o forma oarecare. 2. Cuta a unei formatii anatomice. ♦ Ondulatie a terenului (anticlinal si sinclinal). [< fr. pli].
PORTJARTIER s.n. obiect de imbracaminte femeiasca de care se prind jartierele. [Pron. -ti-er, var. portjartiera s.f. / < port- + jartiera, dupa fr. porte-jarretelles].
SCANDAL s.n. 1. Zarva provocata de o fapta urata, rusinoasa; fapta urata, rea, care provoaca indignare. ♦ Situatie rusinoasa. 3. obiect de imbracaminte femeiasca asemanator burtierei. [Pl. -luri, -le. / < fr. scandale, cf. lat. scandalum].
COMBINEZON s. n. 1. obiect de imbracaminte femeiasca, care acopera corpul de la umeri pana la genunchi; furou. 2. salopeta. (
VESTA s.f. obiect de imbracaminte fara maneci, care acopera pieptul si spatele pana la talie si este purtat (de barbati) sub haina. [< fr. veste, it. vesta].
COMBINEZON s.n. 1. obiect de imbracaminte femeiasca, care acopera corpul de la umeri pana la genunchi si care se poarta pe sub rochie; furou. 2. Salopeta. [< fr. combinaison].
COMPLET, -A I. adj. Intreg, desavarsit, deplin. ◊ Opere complete = editie care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. II. s.n. 1. Complet de judecata = colectiv format din judecatori si asesori care pot judeca si pronunta legal o sentinta. 2. Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese care se imbraca si se poarta impreuna. III. adv. In intregime, cu desavarsire. [(I) var. complect, -a adj., (II) pl. -turi. / < fr. complet, cf. lat. completus].
CONFECTIE s.f. 1. obiect de imbracaminte de gata, fabricat in serie. 2. Confectionare. [Gen. -iei, var. confectiune s.f. / cf. fr. confection].
DANTELA s.f. Impletitura fina lucrata din fire de bumbac, de matase etc., servind la ornamentarea rufariei, a obiectelor de imbracaminte etc. [< fr. dentelle].
FLANELA s.f. 1. Tesatura usoara de lana, moale si pufoasa. 2. obiect de imbracaminte care acopera bustul si care este tricotat din lana. [Var. flanea s.f., flanel s.n. / < fr. flanelle].
paturi, paturesc, vb. IV (pop.) 1. a impaturi; a aranja, a potrivi; a indrepta, a netezi (obiectele de imbracaminte). 2. (refl.) a se aseza in straturi, a se tasa, a se indesa. 3. a calca in picioare (culcand la pamant). 4. a apasa, a bate, a batatori.
picneala, picneli, s.f. (reg.) 1. boala, infirmitate; junghi, intepatura. 2. toceala, rosatura, ruptura, gaura (la un obiect de imbracaminte, la un material textil).
picnitura, picnituri, s.f. 1. (pop.) lovitura, izbitura. 2. (reg.) junghi, intepatura (ca simptom al unei boli). 3. (reg.) toceala, rosatura; ruptura, gaura (la un obiect de imbracaminte).
LIZEUZA s.f. obiect de imbracaminte femeiasca de pus peste camasa de noapte. [Pron. li-zo-. / < fr. liseuse].
polcea, polele, s.f. (reg.) 1. tiv (la obiectele de imbracaminte). 2. (in forma: policea) incretitura facuta pe pieptul unei camasi.
posoci1, posocesc, vb. IV (reg.; despre obiectele de imbracaminte) a murdari foarte tare, a jegosa.
praftur s.n. (reg.) obiect de imbracaminte; plastron.
priostrica, priostric, vb. I (reg.; despre obiectele de imbracaminte) a preface, a modifica, a transforma.
privesti, privestesc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revarsa peste margini. 2. (despre tesaturi, materiale textile, obiecte confectionate) a tivi indoind sau innadind materialul; a intoarce, a dubla pentru a face o tivitura dubla; a coase doua bucati una peste alta; a insaila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de imbracaminte. 3. (despre sindrila, sita, scanduri) a fixa, a aseza (partial) una peste alta intr-un anumit fel; (despre bucati de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a innadi. 4. (despre obiecte, pereti) a astupa o crapatura. 5. (in forma: privesti) a umbla incercand sa nu fie observat.
saieluta2, saielute, s.f. (reg.) obiect de imbracaminte mic confectionat din saia (tesatura fina de lana sau bumbac).
saracliu s.n. (inv.) numele unui obiect de imbracaminte barbatesc pentru cap.
scaramanghion, s.n. (inv.) un anumit obiect de imbracaminte.
NERVURA s.f. 1. Fiecare dintre vinisoarele de pe suprafata unei frunze prin care circula seva. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care impart aripa unei insecte in mai multe parti, formand o retea. ♦ Bara metalica sau de lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion. 3. Iesitura pe suprafata unei piese, care ii mareste rezistenta. ♦ Grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. Mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (De obicei la pl.) Cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. [Pl. -ri, -re. / < fr. nervure].
captuh (-huri), s. n. – Pinza de captusit, pinza groasa. – Var. captuh. Germ. Kapptuch (Puscariu, Dacor., II, 594; DAR). A intrat probabil in limba cel mai tirziu in sec. XVII, caci der. captusi apare deja la Cantemir. Der. captusi, vb. (a aplica la o haina captuseala; a acoperi cu husa; a face rost, a obtine); captuseala, s. f. (material cu care se dubleaza, in interior, un obiect de imbracaminte; husa, invelitoare).
stramturele s.f. pl. (reg.) obiect de imbracaminte pentru femei.
sucna, sucne, s.f. 1. (inv. si pop.) 1. fusta simpla; rochie dreapta; obiect de imbracaminte femeiesc (din lana sau din alt material gros). 2. (reg.) sort. 3. v(pop.; in compuse) sucna-murga = personaj mitologic din povesti.
samalagea, samalagele, s.f. (inv. si reg.) 1. varietate scumpa de sam (damasc). 2. (la pl.) sorturi de samalagea. 3. obiect de imbracaminte confectionat din samalagea.
spentali, spentalesc, vb. IV (reg.; despre obiectele de imbracaminte) a coase.
sufleandura, suflendure, s.f. (reg.) 1. zdreanta, ruptura; obiect de imbracaminte sau incaltaminte uzat. 2. femeie de moravuri usoare.
ciorap (ciorapi), s. m. – 1. obiect de imbracaminte care acopera piciorul. – 2. Soseta. – 3. (Arg.) Manusa. Tc. corab (Cihac, II, 566; Roesler 608; Seineanu, II, 132; Meyer 450; Lokotsch 439; Ronzevalle 78); cf. ngr. τσουράπι, alb. tsorape, bg. corap. – Der. ciorapar, s. m. (fabricant de ciorapi); cioraparie, s. f. (fabrica sau magazin de ciorapi; cantitate mare de ciorapi).
SUTIEN s.n. obiect de imbracaminte femeiasca care sustine sanii. [Pron. -ti-en, pl. -ne, -nuri. / < fr. soutien(-gorge)].
TALIE s.f. 1. Partea de mijloc, mai subtire a corpului omenesc, situata deasupra soldurilor; mijloc. ♦ Parte a unui obiect de imbracaminte care imbraca mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. Statura, inaltime. ♦ (Fig.) Marime, importanta, valoare. ♦ A fi de talia cuiva = a avea aceeasi valoare, talent etc. ca si acela. [< rus. taliia, cf. it. taglia, fr. taille].
TRICOU s.n. obiect de imbracaminte din tricot, care acopera partea de sus a corpului, purtandu-se pe piele. [Var. trico s.n. / < fr. tricot].
decolta (decoltez, decoltat), vb. – A rascroi mult un obiect de imbracaminte. Fr. decolleter. – Der. (din fr.) decolteu, s. n.; decoltat, adj. (rascroit; indraznet).
BLUZA s. f. 1. obiect de imbracaminte, lung pana la brau, cu maneci, pe care il poarta femeile. 2. haina de panza pe care o poarta militarii vara, in locul vestonului. ◊ haina de protectie purtata de muncitori in timpul lucrului. (< fr. blouse)
CONFECTIE s. f. 1. obiect de imbracaminte de gata, fabricat in serie. 2. confectionare. (< fr. confection, lat. confectio)
DANTELA s. f. impletitura fina din fire de bumbac, de matase etc., servind la ornamentarea rufariei, a obiectelor de imbracaminte etc. (< fr. dentelle)
FLANELA s. f. 1. tesatura usoara de lana, moale si pufoasa. 2. obiect de imbracaminte care acopera bustul, tricotat din lana. (< fr. flanelle)
HELANCA s. f. tesatura sintetica supraelastica; obiect de imbracaminte dintr-o astfel de tesatura. (< it. helanca)
INDUMENT s. n. 1. obiect de imbracaminte. 2. strat de peri de pe suprafata unor frunze. (< fr. indument, lat. indumentum)
JERSEU s. n. 1. tesatura elastica de lana, de fire sintetice, bumbac sau matase. 2. obiect de imbracaminte impletit din lana sau bumbac, peste partea de sus a corpului. (< fr. jersey)
LASTEX s. n. fir de cauciuc imbracat in fibre textile, folosit in industria confectiilor; (p. ext.) tesatura, obiect de imbracaminte care cuprinde asemenea fire. ◊ portjartier elastic. (< fr., it. lastex)
NERVURA s. f. 1. fascicul libero-lemnos de pe suprafata frunzelor, prin care circula seva. 2. fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care strabat aripa unor insecte. ◊ bara metalica sau de lemn din scheletul unei aripi de avion. 3. proeminenta pe suprafata unei piese, a unui organ de masina, care ii mareste rezistenta. ◊ grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (pl.) cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. (< fr. nervure)
PANTALON s. m. 1. (pl.) obiect de imbracaminte, care acopera corpul de la brau in jos. 2. parte a unui decor de teatru destinat a da perspectiva in deschiderea unei ferestre sau usi. 3. piesa care serveste la bifurcarea unei conducte. 4. tub metalic protector in care se roteste axul elicei de la unele nave. 5. carenaj profilat care acopera roata si jamba unui tren de aterizare neescamotabil. (< fr. pantalon)
PATRON1 s. n. 1. cartus. 2. tipar dupa care se croieste un obiect de imbracaminte. ◊ desen, model dupa care se executa o tesatura. 3. buson (2). (< germ. Patrone)
PLIU s. n. 1. cuta adanca la un obiect de imbracaminte pentru a-i da largime, lejeritate. ◊ indoitura. 2. cuta a unei formatii anatomice. ◊ ondulatie a terenului (anticlinal si sinclinal). (< fr. pli)
SUTIEN s. n. obiect de imbracaminte femeiasca ce sustine sanii. (< fr. soutien/-gorge/)
TALIE s. f. 1. partea de mijloc, mai subtire, a corpului omenesc, deasupra soldurilor; mijloc. ◊ parte a unui obiect de imbracaminte care imbraca mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. statura, inaltime. 3. (fig.) marime, importanta, valoare. ♦ a fi de a cuiva = a avea aceeasi valoare, talent etc. ca si acela. (< rus. taliia, dupa fr. taille)
TOALETA s. f. 1. faptul de a se spala, pieptana etc.; faptul de a se gati, a se dichisi. ♦ a-si face a = a se gati. ◊ (med.) curatire a unei plagi sau a zonei operatorii. 2. totalitatea obiectelor de imbracaminte si de podoaba (femeiasca). 3. mobila cu oglinda pe care se tin obiectele necesare ingrijirii tenului, a parului etc. 4. camera de baie cu lavoar, closet si dus. (< fr. toilette)
TRICOT s. n. produs textil din fibre impletite in ochiuri. ◊ obiect de imbracaminte din acest material. (< fr. tricot)
fusta (fuste), s. f. – obiect de imbracaminte femeiasca, jupa. – Mr. fusta, fustana, megl. fusca. Ngr. φοῦστα, de la φουστάνι ‹ it. fustana, si acesta din lat. med. fustaneum „bumbac”. Forma *fusta nu apare in it., dar cf. calabr. fustu „parte de jos la bluze”. Din ngr. provin si alb. fuste si fustan, bg. fusta si fustan, tc. fistan; iar din ngr. φουστανέλλας, rom. fustanela „imbracaminte tipica a grecilor”, mr. fustanela (Galdi 193). Fustan, s. n. (inv., barhet), s-a folosit in sec. XVIII, din tc. (Seineanu, III, 54).
gluga (glugi), s. f. – 1. obiect de imbracaminte cu care se acopera capul. – 2. Gramada, morman. – Var. (Munt.) clucg. Bg. glugla, din ngr. ϰοῦϰλα „papusa” (Tiktin; DAR; Scriban; cf. Romansky 106), sau mag. gluga, din germ. Gugele. – Der. glugus (var. inv. gluguci), s. n. (gluga). Din rom. provine rut. huhl’a sau gugl’a (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402).
haina (haine), s. f. – obiect de imbracaminte exterior. Sb. haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; DAR). – Der. hainar, s. m. (vinzator de haine de gata); hainarie, s. f. (pravalie de confectii); hainet, s. f. (cantitate de haine); inhainura (var. inhaimura), vb. (a imbraca), cf. infasura. La Stoica Ludescu (sec. XVIII) apare haina, s. f. (parola, consemn), despre care nu stim daca este acelasi cuvint. Haibar, s. n. (haina) este o incrucisare a lui haina cu laibar (DAR), der. inhaibara, vb. (a imbraca).
jerseu (jerseuri), s. n. – obiect de imbracaminte impletit din lina, deschis in fata. Fr. jersey.
CARPET, carpeturi, s. n. (Rar) obiecte de imbracaminte ieftine, proaste. – Din carpa + suf. -et.
palarie (palarii), s. f. – obiect de imbracaminte cu boruri folosit pentru acoperirea capului. Probabil din it. cappelleria (P. Panaitescu, BL, XIII, 155). Celelalte explicatii sint nesatisfacatoare: din rom. par (Tiktin); din gr. φαλαρίον (Diculescu, Elemente, 470); din lat. pariolum › it. paiuolo „ceaun” (Scriban). – Der. palarier, s. m. (persoana care confectioneaza, repara sau vinde palarii); palarierie, s.fr. (atelier de palarii). Din rom. provine bg. palarija (Capidan, Raporturile, 223; Bernard 34).
AERISI, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lasa sa patrunda aer proaspat intr-o incapere; a expune un obiect (de imbracaminte) la aer. – Ngr. aerizo (aor. aerisa).
BLUZA, bluze, s. f. obiect de imbracaminte care imbraca partea de sus a corpului, pana la talie. ♦ Haina purtata vara de militari. ♦ imbracaminte de protectie purtata de muncitori in timpul lucrului. – Fr. blouse.
SPACEL, spacele, s. n. (Reg.) obiect de imbracaminte femeiasca, asemanator cu ia. – Din spate + suf. -ic-el.
CATRINTA, catrinte, s. f. obiect de imbracaminte din portul national al femeilor romance, tinand locul fustei si constand dintr-o bucata dreptunghiulara de stofa, impodobita cu flori, cu fluturi sau cu motive nationale. – Comp. magh. katrinka, katrinca.
CAPTUSEALA, captuseli, s. f. 1. Panza sau stofa cu care se dubleaza, in interior, un obiect de imbracaminte. 2. Panza sau stofa cu care se invelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. ♦ Strat rezistent de lemn, de metal sau de caramida, cu care se acopera un obiect pe dinauntru sau pe din afara (pentru a-l feri de degradare, spre a-l face mai apt pentru o anumita intrebuintare etc.). – Din captusi + suf. -eala.
ZDREANTA, zdrente, s. f. 1. Bucata rupta, sfasiata dintr-o panza sau dintr-un obiect de imbracaminte; haina, rufa sau panza veche, rupta; treanta. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepadatura, secatura. 2. (La pl.) Un fel de aluat subtire facut din faina si oua, care se fierbe in supa. – Comp. v. sl. sudranu „rupt” (< sudrati).
AERISI, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lasa sa patrunda aer1 (1) proaspat intr-o incapere; a expune un obiect (de imbracaminte) la aer1. ♦ Refl. A iesi afara pentru a respira aer1 proaspat; a se racori. – Din ngr. aeriso (aor. lui aerizo).
CONFECTIE (‹ fr., lat.) s. f. obiect de imbracaminte fabricat si livrat in serii (mari). ◊ C. metalica = ansamblu de profile si cadre metalice imbinate intre ele prin sudare. 2. Confectionare.
GACI1 (‹ magh., sl.) s. m. pl. (In costumul traditional barbatesc din NV Transilvaniei) obiect de imbracaminte, larg si lung, in forma de pantaloni, confectionat din panza alba (uneori doar pana la mijlocul gambei).
GALANTERIE, galanterii, s. f. 1. Atitudine plina de curtoazie, de tandrete, de amabilitate fata de femei. ♦ Cuvinte curtenitoare adresate unei femei. 2. (Cu sens colectiv) obiecte marunte de imbracaminte (manusi, cravate, fulare etc.); magazin in care se desfac asemenea marfuri. – Din fr. galanterie.
ACCESORIU2 ~i n. mai ales la pl. 1) Piese anexe ale unei masini sau ale unui aparat. ~i de automobil. 2) obiecte marunte (de imbracaminte, de mobilier etc.). [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire
GALANTERIE2 ~i f. 1) (cu sens colectiv) Totalitate a obiectelor marunte de imbracaminte (manusi, fulare, cravate etc.) si de podoaba. 2) Magazin sau raion intr-un magazin in care se vand asemenea obiecte. /<fr. galanterie
MOASTE f. pl. 1) (in religia crestina) Ramasita (oseminte, resturi de imbracaminte sau alte obiecte) apartinand unei persoane considerate ca sfanta; relicva. 2) fig. poet. Obiect (ramas de la o persoana iubita sau de la un om de vaza) pastrat ca o amintire scumpa; relicva; vestigiu. /<sl. mosti
MODEL ~e n. 1) Obiect, intrunind insusirile tipice ale unei categorii, destinat pentru a fi reprodus; mostra; exemplu. 2) Obiect cu dimensiuni reduse care reprezinta un obiect real; macheta. 3) Obiect determinat dupa care se reproduc obiecte similare; tipar; sablon; calapod. 4) Reprezentare simplificata a unui proces sau a unui sistem. 5) Opera de arta care prin calitatile sale poate servi drept exemplu. 6) Persoana care pozeaza unui pictor sau sculptor. 7) Prezentator de obiecte noi de imbracaminte; manechin. /<fr. modele, it. modelio
SANGERAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A SANGERA. 2) (despre ochi) Care este rosu (ca de sange); injectat; congestionat. 3) (despre imbracaminte si alte obiecte) Care este patat cu sange. /v. a sangera
TRICOTAJ ~e n. mai ales la sing. 1) Totalitate de obiecte, mai ales imbracaminte, confectionate din tricot sau impletite la masina de tricotat. 2) Piesa de imbracaminte tricotata. /<fr. tricotage
MANSON s.n. 1. Obiect accesoriu de imbracaminte facut din blana sau din stofa, avand doua deschizaturi laterale in care se tin mainile pentru a le apara de frig. 2. Piesa cu filet interior cu care se imbina doua tevi; partea de la capatul unui tub care serveste la imbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucata de cauciuc introdusa sub anvelopa unei roti pentru a apara camera in dreptul unei rosaturi sau a unei gauri a anvelopei. 3. Invelis de protectie in care se imbraca manerul unor obiecte. [Pl. -oane. / < fr. manchon].
JARTIERA s.f. obiect accesoriu de imbracaminte confectionat din elastic, care tine ciorapul intins pe picior. ♦ Fiecare dintre bucatile de elastic ale unui portjartier, prevazut cu un dispozitiv pentru fixat ciorapii. [Pron. -ti-e-. / < fr. jarretiere].
pristoale s.n. pl. (reg.) obiecte vechi de imbracaminte.
smolenci s.f. pl. (reg.) obiecte ciobanesti de imbracaminte fierte cu smoala si unse cu unt.
JARTIERA s. f. obiect accesoriu de imbracaminte, din elastic, care tine ciorapul intins pe picior. ◊ fiecare dintre bucatile de elastic ale unui portjartier, cu un dispozitiv pentru fixat ciorapii. (< fr. jarretiere)
imbracaminte s. f. 1. Totalitatea obiectelor care imbraca corpul omenesc (exceptand incaltamintea); vesminte, haine, straie. 2. Hartie, material plastic etc. cu care sunt invelite copertele unui caiet, ale unei carti etc. 3. Strat de material cu care se acopera o piesa sau o constructie pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: imbracamintei] – Imbraca + suf. -aminte.
CUIER, cuiere, s. n. Suport de lemn sau metal, mobil sau fixat in perete, prevazut cu mai multe carlige sau brate, de care se atarna diverse obiecte si accesorii de imbracaminte. [Pr.: cu-ier] – Cui + suf. -er.
TEARFA, terfe, s. f. (Reg.) 1. Zdreanta, otreapa. 2. Zestrea miresei, compusa din obiecte casnice si de imbracaminte. – Et. nec.
TRON2, tronuri, s. n. 1. (Pop.) Lada in care taranii isi pastreaza diverse obiecte, mai ales de imbracaminte. 2. (Reg.) Sicriu. – Din germ. dial. Truh(e)n.
SPART2, -A, sparti, -te, adj. 1. Prefacut in bucati, in cioburi; plesnit, crapat; gaurit. ◊ Expr. (A fi) mana sparta = (a fi) risipitor. A manca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mananca foarte mult si cu lacomie. ♦ (Despre lemne) Taiat in bucati mici (potrivite pentru a fi arse in soba). ♦ (Despre pamant) Rascolit, plin de gropi. ♦ (Rar, despre butoaie) Desfundat. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, ragusit, dogit. 2. (Despre ziduri, cladiri) Stricat, darapanat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de incaltaminte, de imbracaminte) Rupt, uzat, tocit. – V. sparge.
CUFAR ~ere n. inv. Lada cu incuietoare folosita pentru pastrarea si transportarea diferitelor
obiecte (mai ales de
imbracaminte). /<pol., ucr.
kufer
FIER rar fiare n. 1) Metal greu, cenusiu, lucios, maleabil si ductil, bun conducator de caldura si de electricitate, intrebuintat pe larg in industrie numai in aliaje. 2) (in limbajul curent) Otel cu un continut redus de carbon. ◊ Drum-de- ~ cale ferata. Epoca de ~ (sau epoca ~ului) ultima perioada a comunei primitive caracterizata prin prelucrarea si intrebuintarea fierului. Brat de ~ brat vanjos. Vointa de ~ vointa ferma, nestramutata. Disciplina de ~ disciplina riguroasa, severa. Tare ca ~ul foarte tare; foarte rezistent. ~ de calcat unealta cu care se calca imbracamintea. ~ vechi totalitate a obiectelor de metal, uzate si scoase din folosinta. 3) la pl. Lanturi pentru detinuti. ◊ Iarba-fiarelor (sau iarba- ~ului) planta care, potrivit legendei, ar avea proprietatea de a descuia orice lacat, de a sfarama orice catuse. [Monosilabic] /<lat. ferrum
A SE JERPELI se ~este intranz. (mai ales despre obiecte din piele, despre imbracaminte si incaltaminte) A se invechi, pierzandu-si aspectul prin intrebuintare excesiva; a se uza; a se ponosi. /Orig. nec.
PURTAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A PURTA. 2) (despre obiecte, mai ales de imbracaminte sau de incaltaminte) Care s-a uzat in urma folosirii indelungate. 3) (despre persoane) Care a calatorit mult si a vazut multe; umblat. /v. a (se) purta
GALANTERIE s.f. 1. Curtenie, purtare atenta si amabila (fata de femei). ♦ Compliment (adresat unei femei). 2. (Col.) Maruntisuri, mici obiecte de podoaba, de imbracaminte (nasturi, cravate etc.). [Gen. -iei. / < fr. galanterie, it. galanteria].
stiolf2, stioalfa, s.m. si s.f. (reg.s deprec.) 1. (s.m. si f.) obiect de incaltaminte sau imbracaminte uzat. 2. (s.f.) femeie slaba, urata sau batrana. 3. (pop.) femeie de moravuri usoare.
GALANTERIE s. f. 1. atitudine galanta fata de femei. ◊ compliment (adresat unei femei). 2. maruntisuri, mici obiecte de podoaba, de imbracaminte (nasturi, cravate, manusi) spre vanzare intr-un magazin; magazinul insusi. (< fr. galanterie)
TOALA, toale, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) obiect de rufarie sau de imbracaminte; spec. haina veche, uzata. – Cf. tol2.
TRANTI, trantesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvarli un obiect, o povara etc. ♦ A culca la pamant, a dobori. ♦ (Despre animale de calarie) A arunca pe calaret din sa, a da jos. ♦ Fig. (Fam.) A respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face sa cada. ♦ A face sa se izbeasca cu putere o usa, o poarta etc. 2. Refl. A se aseza brusc pe ceva, lasandu-se cu toata greutatea corpului. 3. Tranz. A-si pune la repezeala pe sine un obiect de podoaba sau de imbracaminte; a se imbraca in graba, sumar, neglijent. 4. Refl. recipr. A se lua la tranta, a se lupta corp la corp. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face, a produce (cu energie, repede, in graba). ♦ A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. – Cf. bg. tartja.
FERECATURA, ferecaturi, s. f. (Rar) Actiunea de a fereca; (concr.) legatura sau imbracaminte de metal aplicata unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -atura.
VECHITURA ~i f. obiect vechi, mai ales de imbracaminte sau de incaltaminte. Piata de ~i. /vechi + suf. ~tura
BOARFA, boarfe, s. f. (Fam.) imbracaminte veche, uzata, zdrentuita. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, imbracamintea si incaltamintea. ♦ Epitet dat unei femei usoare. – Et. nec.
BULEANDRA bulendre f. pop. 1) Haina veche si zdrentuita; tearfa. 2) la pl. obiecte de uz personal, in special de imbracaminte, lipsite de valoare; boarfe. 3) fig. fam. Femeie d********a; t***a; taratura; p*********a. [Sil. bu-lean-] /Orig. nec.
CATRAFUSE f. pl. pop. obiecte de uz personal, in special de imbracaminte, lipsite de valoare; buleandra; boarfa. ◊ A-si lua ~le a) a-si aduna lucrurile, pregatindu-se de plecare; b) a pleca repede si pe furis de undeva; a o sterge. /Orig. nec.
FERECATURA ~i f. imbracamintea sau legatura din metal a unui obiect. /a fereca + suf. ~atura
MERCERIE s. f. 1. obiecte marunte intrebuintate la cusut, la garnisirea sau repararea imbracamintei etc.; maruntisuri. 2. negotul cu astfel de obiecte. 3. magazin de mercerie (1). (< fr. mercerie)
SLIN, slinuri, s. n. (Reg.) Strat de murdarie de pe pielea nespalata, de pe imbracamintea purtata mult si neingrijita sau de pe obiectele mult intrebuintate si necuratate; jeg. [Var.: slim s. n.] – Din scr. slina.
imbracaminte ~ti f. 1) (nume generic) Totalitate de piese vestimentare care acopera corpul omului; vesminte; vestimentatie. ~ de vara. ~ de protectie. 2) Strat de materiale aplicate pe suprafata unui obiect pentru a-l proteja. ~ rutiera. [G.-D. imbracamintei] / a imbraca + suf. ~aminte
nemtesc, -easca, adj., s.m. si f. (pop.) 1. (adj.) german, austriac. 2. (s.f. art.) limba germana. 3. (adj.; despre obiecte) fabricat de germani sau austrieci. 4. (adj.; despre imbracaminte) facut dupa moda occidentala; orasenesc. 5. (s.f. art.; reg.) nume unui dans popular german; melodia dupa care se canta; neamtul, nemtisorul. 6. (s.m.; inv.) moneda austriaca in valoare de 40 creitari, care a circulat si in Ardeal.
slin, slinuri, s.n. 1. (reg.) strat de murdarie de pe pielea nespalata, de pe imbracamintea purtata mult si neingrijita sau de pe obiectele mult intrebuintate si necuratate la vreme. 2. (inv.; in forma: slim) aluviuni care fertilizeaza solul prin cantitatea mare de materii organice continute. 3. (reg.) cerumen. 4. (reg.) uger.
BOARFA ~e f. pop. 1) Haina veche si zdrentuita; buleandra; tearfa. 2) la pl. obiecte de uz personal (sau casnic), in special de imbracaminte, lipsite de valoare; bulendre. 3) fam. Femeie de moravuri usoare; t***a. [Sil. boar-fa] /Orig. nec.
EXTERIOR1 ~oare n. 1) Partea de dinafara a unui obiect (si spatiul care-l inconjoara). 2) Aspect al unei persoane (tinuta, imbracamintea, fizionomia, comportarea) care este accesibil privirii. /<fr. exterieur, lat. exterior
ferecatura, ferecaturi, s.f. (pop., inv.) 1. schelet metalic al unui tren. 2. lanturile si obezile cu care se „ferecau” prizonierii. 3. imbracaminte de aur si argint sau de pietre pretioase a unui obiect (de obicei carti bisericesti).
TOALETA s.f. 1. Faptul de a se spala, de a se peria, de a se imbraca, de a se gati; dichisire; ingrijire; gateala. ♦ (Med.) Curatire a unei plagi sau a zonei operatorii. 2. Closet. 3. imbracaminte (mai ales femeiasca). 4. Mobila cu oglinda pe care se tin obiectele necesare ingrijirii tenului, a parului etc. [Pron. to-a-. / < fr. toilette < toile – panza].
SUMETE, sumet, vb. III. 1. Tranz. si refl. A(-si) indoi in sus, a(-si) ridica manecile sau poalele imbracamintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage in sus un obiect sau o parte a lui care atarna sau care s-a lasat in jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.
TAPISERIE tapiserii f. 1) Lucru de mana cusut pe canava dupa conturul unui desen (cu fire de lana sau de matase). 2) Tesatura ornamentala folosita la acoperirea peretilor sau a mobilei. 3) imbracaminte a unei mobile, realizata din astfel de tesatura. 4) Parte a unui obiect de mobilier acoperita cu asemenea tesatura. [G.-D. tapiseriei] /<fr. tapisserie
CONFECTIONA, confectionez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obtine un obiect (unicat sau in serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica incaltaminte sau imbracaminte. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. confectionner.
A CILINDRA ~ez tranz. 1) (imbracaminte rutiera, terasamente etc.) A indesa, niveland cu un compresor sau cu un tavalug. 2) (obiecte) A face sa ia forma de cilindru. /<fr. cylindrer
COCHET, -A, cocheti, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care cauta sa placa (unei persoane de s*x opus) mai ales printr-o imbracaminte ingrijita, cautata, printr-o comportare atragatoare; (despre manifestarile oamenilor) care exprima, tradeaza cochetarie. 2. (Despre obiecte) Dragalas, gratios, elegant, agreabil, placut. Interior cochet. – Din fr. coquet.
RELICVA ~e f. 1) obiect pastrat ca o amintire scumpa din trecut; vestigiu. 2) la pl. Ramasita (oseminte, resturi de imbracaminte etc.) apartinand unei persoane, considerate sfanta; moaste. /<fr. relique, lat. reliquiae
PLACAJ s. n. 1. placa de lemn prin incleierea mai multor foi de furnir asezate unele peste altele, servind la confectionarea de mobile, panouri etc. 2. imbracaminte de protectie sau cu caracter estetic din piatra, caramida, lemn etc. a unui element de constructie, obiect de lemn etc., pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. (rugbi) oprirea din actiune a unui jucator prin imobilizare cu mainile. (< fr. placage)
PANGLICA ~ci f. 1) Fasie ingusta de material textil, folosita de femei ca podoaba (la imbracaminte, in par etc.); c****a. ~ de matase. ◊ A scoate ~ca a) a face scamatorii; b) a amagi. 2) si fig. Orice obiect avand forma de fasie ingusta. ~ pentru masina de scris. ~ de metal. 3) pop. Vierme cu corpul plat si foarte lung, care paraziteaza in intestinul subtire al animalelor carnivore si al omului; c****a; tenie. [G.-D. panglicii] /<ung. pantlika
tacim (-muri), s. n. – 1. Accesoriu, echipament, dotatie. – 2. Lucruri, obiecte casnice. – 3. obiectele de metal care se pun la masa. – 4. Serviciu de masa. – 5. Banda de muzicanti. – 6. Categorie, soi. – Mr. tacime, megl. tacǫm „imbracaminte”. Tc. takim (Roesler 603; Seineanu, II, 340; Lokotsch 2000; Ronzevalle 114), cf. ngr. ταϰίμι, alb. takem, bg. takam, sb. takum.
COMBINEZON, combinezoane, s. n. 1. obiect de lenjerie pentru femei, confectionat din panza, matase, nailon etc., care acopera corpul, sub rochie, de la umeri pana deasupra genunchilor; furou. 2. imbracaminte de protectie impotriva murdaririi in timpul lucrului, mai ales pentru muncitorii care executa lucrari de reparatii. ♦ Salopeta. – Din fr. combinaison.
FORMARE s. f. 1. actiunea de a (se) forma; formaj; formatie (1); pregatire, instruire, educare. 2. confectio-nare si montare a unei forme de turnatorie. ◊ procedeu de fabricare prin vulcanizare a matritelor unor obiecte de cauciuc. 3. turnare si deshidratare a pastei fibroase pentru obtinerea unei benzi sau foi de hartie. 4. operatia de a da unei piese de imbracaminte sau de incaltaminte forma potrivita. (< forma)
A LEPADA lepad 1. tranz. 1) (obiecte, mai ales nefolositoare) A inceta de a mai purta cu sine, aruncand sau parasind. ◊ A nu fi de lepadat a fi demn de luat in seama; a merita toata atentia. 2) (imbracaminte, incaltaminte) A scoate de pe sine; a dezbraca. ◊ A-si ~ masca a inceta de a se mai preface. A-si ~ potcoavele a muri; a deceda. 3) fig. A inceta de a mai practica; a lasa; a parasi. ~ fumatul. 4) A face sa ramana singur (undeva); a lasa; a parasi; a abandona. 2. intranz. (despre femei sau femelele animalelor) A naste inainte de termen; a expulza fatul mort (prin a***t). /<lat. lapidare
PANGLICA, panglici, s. f. 1. Fasie ingusta de bumbac, de matase, de catifea etc., folosita mai ales ca podoaba (la imbracamintea feminina). ♦ Fasie ingusta de bumbac sau de matase imbibata cu tus, folosita la masina de scris. 2. Banda de panza, de musama sau de metal divizata in centimetri, care serveste la masurarea distantelor. 3. obiect flexibil de metal sau de alt material, avand grosime si latime mica in raport cu lungimea; banda. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pandlica, pamblica s. f.] – Din magh. pantlika.
LADA (‹ germ.) s. f. Cutie de dimensiuni mari, din lemn, carton, tabla etc., uneori cu capac, in care se pastreaza sau se transporta diferite obiecte, materiale etc. ◊ L. de zestre = piesa importanta din mobilierul rustic romanesc, cu capac plan sau bombat, lucrata de obicei din lemn de fag si impodobita cu crestaturi sau cu picturi, destinata pastrarii unor bunuri ale miresei (asternuturi, imbracaminte, covoare etc.). ◊ L. de Brasov (sau brasoveanca) este pictata mai ales cu elemente florale.
RASFRANGE, rasfrang, vb. III. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) proiecta lumina asupra unui obiect, facand-o sa se reflecte; (despre obiecte) a(-si) reflecta lumina proiectata asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se intoarce sub forma de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simtit, influentand, inraurind, determinand...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. si tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta. II. Tranz. si refl. (despre tesaturi, parti de imbracaminte etc.) A (se) intoarce in afara, a (se) desface, a (se) indoi, a (se) plia. [Perf. s. rasfransei, part. rasfrant] – Ras- + frange.
MANSON s. n. 1. accesoriu de imbracaminte, din blana sau din stofa, cu doua deschizaturi laterale in care se tin mainile pentru a le apara de frig. 2. piesa cu filet interior cu care se imbina doua tevi; partea largita de la capatul unui tub, la imbinarea acestuia cu alt tub; mufa (1). 3. bucata de cauciuc introdusa sub anvelopa unei roti pentru a apara camera in dreptul unei rosaturi sau al unei gauri a anvelopei. 4. invelis de protectie in care se imbraca manerul unor obiecte. 5. membrana protectoare a semintei, a tulpinii etc. (< fr. manchon)
MANSON, mansoane, s. n. 1. Accesoriu de imbracaminte feminina, in forma cilindrica, deschis la ambele capete, confectionat din blana sau din stofa vatuita si folosit pentru a apara mainile de frig. 2. Piesa in forma de inel sau de teava scurta, care serveste la imbinarea a doua tevi, bare etc.; parte largita de la capatul unui tub, care serveste la imbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucata de cauciuc care se introduce intre camera si anvelopa unei roti de automobil, de motocicleta etc. pentru a proteja camera. ♦ Invelis de protectie (de forma inelara) in care se imbraca manerul sau alta parte a unor obiecte. 3. (Bot.) Membrana protectoare a semintei, a tulpinii etc. – Din fr. manchon.
