INTOARCE, intorc, vb. III. I. 1. Refl. si tranz. A se inapoia² sau a face sa se inapoieze de unde a fost plecat; a reveni² sau a face sa revina. ♦ Tranz. (Despre o stare afectiva sau maladiva) A-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦ Refl. A se indrepta spre un punct, schimband radical directia initiala. 2. (Pop.) A-si schimba sau a face pe cineva sa-si schimbe parerea, a se razgandi sau a face pe cineva sa se razgandeasca. ♦ Tranz. A retrage o vorba, o promisiune etc., a reveni asupra... 3. (Pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a intors ploaia in ninsoare. ◊ Expr. (Refl.) A i se intoarce (cuiva) mania = a-i trece supararea. A i se intoarce cuiva inima = a i se schimba dispozitia, a se imblanzi. ♦ Tranz. (Inv.) A traduce un text dintr-o limba in alta; p. ext. a interpreta. II. 1. Tranz. A invarti, a suci, a rasuci (de pe o parte pe alta). ◊ Expr. Tranz. si refl. A (se) intoarce pe dos = a) a (se) nemultumi profund; a (se) supara foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-si) strica buna dispozitie, a (se) bosumfla. ♦ Spec. A invarti, a rasuci resortul unui mecanism. A intoarce ceasul. ♦ Tranz. (Pop.) A jugani (un animal). 2. Tranz. si refl. A(-si) misca, a(-si) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea in alta directie decat cea initiala. ◊ Expr. (Tranz.) A intoarce cuiva spatele = a pleca in mod ostentativ de langa cineva; a parasi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (Refl.; fam.) A i se intoarce (cuiva) matele sau stomacul pe dos = a i se face scarba, greata; fig. a fi dezgustat, scarbit. III. Tranz. 1. A schimba pozitia unui obiect, asezandu-l invers fata de pozitia anterioara sau fata de pozitia fireasca ◊ Expr. A intoarce casa pe dos = a rascoli totul in casa. A (o) intoarce si pe o parte (sau fata) si pe alta = a examina amanuntit, a discuta in detaliu. ♦ A da filele unei carti, ale unui caiet etc. inainte sau inapoi; a rasfoi. ◊ Expr. A intoarce foaia = a-si schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ♦ A pune, a imbraca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformandu-i dosul in fata. ◊ Expr. A(-si) intoarce cojocul (pe partea cealalta sau pe dos) = a-si schimba comportarea, atitudinea in rau fata de cineva. ♦ A invarti paiele, lanul etc. astfel incat partea umeda de la pamant sa ajunga deasupra. ♦ A ara din nou un ogor. 2. A da indarat, a restitui. ◊ Expr. A intoarce vizita = a raspunde printr-o vizita la o vizita primita anterior. ♦ Fig. A rasplati pe cineva pentru o fapta buna sau rea. ♦ (Determinat prin „cuvant”, „vorba” etc.) A raspunde, a replica (cu ostentatie, cu impertinenta). – Lat. intorquere.

dres (actiune, obiect vestimentar) s. n., pl. dresuri

BUFA ~e f. Fald la un obiect vestimentar. /<it. buffa

NERVURA ~i f. 1) bot. Fiecare dintre ramificatiile vaselor purtatoare de seva in interiorul unei frunze. 2) zool. Fiecare dintre ramificatiile fibrelor cornoase de pe aripa unei insecte. 3) Linie subtire, care se evidentiaza cromatic, formand o retea pe suprafata unor obiecte. 4) Element arhitectural, cu functie decorativa, care reliefeaza muchiile sau marginile unei bolti sau ale unei nise. 5) Protuberanta pe suprafata unui obiect tehnic, care asigura o rezistenta sporita a acestuia. 6) Bara de beton armat, care fortifica planseurile unei constructii. 7) Element de rezistenta montat pe aripile unui avion. 8) Dunga cusuta in relief pe suprafata unui obiect vestimentar. [G.-D. nervurii] /<fr. nervure

VOAL, voaluri, s. n. 1. Tesatura fina (transparenta) de matase, bumbac sau fibre sintetice, folosita pentru perdele sau pentru confectionarea unor obiecte vestimentare femeiesti; bucata de tesatura fina, rara, cu care femeile isi acopera capul sau fata; val. 2. Innegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorita unui defect de fabricatie sau developarii prelungite, luminii difuze care il impresioneaza accidental etc. – Din fr. voile.

MANECHIN, manechine, s. n. 1. Figura de lemn, de ceara, de material plastic etc., care infatiseaza corpul omenesc sau o parte a lui si este folosita ca model in pictura si sculptura, ca suport pentru a proba ori a expune o haina etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care executa servil si mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, usor de condus si influentabil. 2. Persoana angajata de un (mare) atelier de croitorie, de o casa de mode etc. pentru a imbraca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.

ELASTIC² n. Tesatura supla, continand fire de cauciuc, folosita la confectionarea diferitelor obiecte vestimentare. /<fr. elastique, lat. elasticus

MOAR ~uri n. Tesatura de matase, cu reflexe lucioase si mate, folosita pentru obiecte vestimentare feminine. [Sil. mo-ar] /<fr. moire

PIESA ~e f. 1) Element constitutiv (al unui ansamblu); parte componenta (a unui tot). ~ de muzeu. ~ vestimentara. 2) obiect cu semnificatie speciala; figura. ~ de sah. 3) Ban de metal de mica valoare; moneda. 4) Act scris cuprins intr-un dosar sau intr-o colectie. 5) Element component (al unui sistem tehnic). 6) Creatie literara destinata reprezentarii pe scena. 7) Opera muzicala de proportii reduse (de obicei instrumentala); bucata; compozitie. [G.-D. piesei] /<fr. piece

SIRET¹ ~uri n. 1) Snur cu care se incheie incaltamintea sau unele obiecte vestimentare. 2) Fasie ingusta de tesatura sau de impletitura cu care se intaresc cusaturile hainelor sau care serveste ca ornament la unele piese vesti-mentare. 3) Sfoara de bumbac, de matase, de lana sau de metal, folosita ca ornament pentru unele obiecte (uniforme militare, draperii, tapiterii etc.); ceapraz; snur; gaitan; brandenburg. /<turc. serit

A TRANTI ~esc tranz. 1) (obiecte, persoane) A face sa cada cu putere, lovind sau aruncand. 2) (usi, porti) A inchide, izbind cu zgomot. 3) fam. (persoane) A respinge la un examen, punand o nota insuficienta. 4) fam. (pumni, ghionturi etc.) A aplica cu violenta. ◊ ~ una (o vorba sau o prostie) a spune o vorba nepotrivita. 5) fam. A pune in cantitate mare. 6) rar (obiecte vestimentare) A imbraca in graba si neglijent. /<sl. trotiti

VOAL ~uri n. 1) Tesatura foarte fina si transparenta din bumbac, matase sau fibre sintetice, folosita la confectionarea obiectelor vestimentare femeiesti. 2) la pl. Varietati ale acestei tesaturi. 3) Bucata din aceasta tesatura folosita de femei pentru a-si acoperi fata sau capul; val. 4) Pata neagra pe un material fotografic, aparuta in urma unui defect de fabricatie sau de utilizare. [Monosilabic] /<fr. voile

VESMANT ~inte n. pop. 1) obiect de imbracaminte; haina; strai. 2) la pl. Totalitate de piese vestimentare care acopera corpul omului; imbracaminte; vestimentatie. /<lat. vestimentum

BRETEA ~ele f. 1) Fiecare dintre cele doua bande inguste de material textil, aplicate la unele obiecte de imbracaminte pentru a le sustine pe umeri. 2) la pl. Piesa vestimentara, in special barbateasca, constand din doua fasii inguste (de elastic sau de piele) fixate la pantaloni si petrecute peste umeri pentru a-i sustine. [Art. breteaua; G.-D. bretelei; Sil. -tea] /<fr. bretelles

A DANTELA ~ez tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dand aspect de dantela. 2) (batiste, panze, fete de masa, piese vestimentare) A garnisi cu dantela. /<fr. denteler

IMBRACAMINTE ~ti f. 1) (nume generic) Totalitate de piese vestimentare care acopera corpul omului; vesminte; vestimentatie. ~ de vara. ~ de protectie. 2) Strat de materiale aplicate pe suprafata unui obiect pentru a-l proteja. ~ rutiera. [G.-D. imbracamintei] / a imbraca + suf. ~aminte

HAINA ~e f. 1) obiect de imbracaminte; strai. ~ de iarna. ◊ ~ nuptiala (sau de nunta) infatisare deosebita pe care o capata masculii unor vertebrate in perioada imperecherii. 2) Piesa vestimentara barbateasca purtata peste camasa; veston. [G.-D. hainei] /<bulg. halina, sb. haljina

TOALETA ~e f. 1) Ansamblu de articole vestimentare (mai ales ale unei femei). 2) Aranjare a aspectului exterior al unei persoane (prin spalat, pieptanat, imbracat). A-si face ~a. ◊ De ~ care serveste la ingrijirea corpului. 3) Mobila cu oglinda si dulapioare in care se tin obiecte pentru ingrijirea parului si a fetei. 4) Incapere pentru satisfacerea necesitatilor fiziologice. [Sil. -to-a-] /<fr. toillette