CORP I. s.n. 1. organismul considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ trup fara cap; trunchi. 2. parte principala din ceva. ◊ corp de legi = culegere de legi; corpus. 3. portiune de materie bine determinata. ◊ (chim.) substanta (organica sau anorganica). 4. obiect material, lucru. ◊ corp ceresc = corp natural sau artificial din spatiul cosmic; corp negru = corp capabil sa absoarba integral radiatia termica incidenta, de orice lungime de unda. 5. corp delict = obiect care a servit la savarsirea unei infractiuni. 6. (mat.) multime inzestrata cu doua operatii (adunare si inmultire), caracterizata prin proprietati de asociativitate, distributivitate, precum si prin existenta elementelor neutre si inverse in raport cu cele doua operatii. 7. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcatuiesc un cuvant sau o forma gramaticala. 8. unitate cu care se masoara marimea literelor tipografice. 9. totalitatea persoanelor care, prin functie sau profesiune, formeaza o unitate deosebita, legal constituita. ◊ corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de opera, opereta sau estrada; b) grup de dansatori avand intr-un spectacol rol similar corului de opera; corp diplomatic = totalitatea reprezentantilor diplomatici straini acreditati pe langa un stat. ◊ corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucura de drept de vot la data efectuarii unor alegeri. 10. mare unitate militara in alcatuirea careia intra mai multe divizii, brigazi si regimente de toate armele. ◊ corp de garda = cladire sau incapere din incinta unui obiectiv de paza ocupata de o garda militara. II. s.m. (med.) denumire data unor structuri anatomice. (< fr. corps, lat. corpus)

PRESA, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumita forma, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apasa. 2. Fig. A constrange o persoana sa actioneze intr-un anumit fel. – Din fr. presser.

PICTAT, -A, pictati, -te, adj. Reprodus, reprezentat intr-o pictura (2); zugravit. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Pe care s-a executat o pictura (2). – V. picta.

PRESA, prese, s. f. I. Dispozitiv, unealta, masina cu care se executa operatia de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Masina tipografica simpla care tipareste prin presarea hartiei pe un zat acoperit de cerneala. II. Totalitatea publicatiilor cotidiene si periodice (ziare, reviste etc.) folosite ca mijloace de informare, de educare etc. a publicului. ♦ Activitatea sau profesiunea de gazetar, de publicist; gazetarie, publicistica. ♦ (Concr.) Gazetari, ziaristi. ♦ Expr. A avea presa buna (sau proasta) = a se bucura de o apreciere buna (sau rea), a avea o reputatie buna (sau proasta). – Din fr. presse.

DRIC, dricuri, s. n. 1. Scheletul de sus al unui car (fara roti si loitre). ♦ Cantitate de obiecte, materiale etc. care se poate incarca pe un asemenea schelet. 2. Vehicul special, tras de cai, care poarta mortul la groapa; car mortuar. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe dric = a fi pe sfarsite; a fi intr-o situatie grea; a fi gata sa esueze. 3. Fig. (Pop.) Punct culminant al zilei, al noptii, al unui anotimp; punct culminant al unei actiuni care se desfasoara in timp; miez, toi. – Din magh. derek.

TRECUT², -A, trecuti, -te, adj. 1. Care nu mai este actual; p. ext. de demult, vechi, disparut. ♦ Care nu mai este actual; demodat. 2. (Despre unitati de timp) Anterior celui prezent; precedent. Zilele trecute. 3. Imbatranit sau batran. ♦ (Despre plante) Ofilit, vestejit. ♦ (Despre fructe) Care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; rascopt. ♦ (Despre materiale, obiecte etc.) Consumat (in parte). – V. trece.

REFOLOSI, refolosesc, vb. IV. Tranz. A da o noua intrebuintare unor materiale, obiecte etc., dupa o prealabila prelucrare. ♦ A folosi din nou un procedeu, o metoda. – Re¹- + folosi.

DEGRADA, degradez, vb. I. 1. Tranz. A injosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge intr-o stare de decadere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. si refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face sa devina neproductiv. – Din fr. degrader, lat. degradare.

DEGRADAT, -A, degradati, -te, adj. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l-a avut. ♦ Decazut sub raport moral sau social; injosit; stricat, corupt, vicios. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Care si-a pierdut calitatile; stricat, deteriorat, ruinat. ♦ (Despre terenuri) Care si-a pierdut calitatile, devenit neproductiv. – V. degrada.

MATERIE s. v. bun, chestiune, lucru, material, obiect, problema, produs, puroi, subiect, tema, tesatura.

BARAJ ~e n. 1) Constructie facuta transversal pe cursul unei ape (pentru a o opri sau a regla nivelul); zagaz; stavilar. ~ de beton. 2) mil. Lucrare de fortificatie facuta cu scopul de a intarzia sau de a opri inaintarea inamicului. ~ de fum. 3) obiect material care impiedica libera trecere; obstacol; stavila. 4) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; obstacol; piedica; impediment; stavila; bariera. /<fr. barrage

A COLECTA ~ez 1. tranz. 1) (obiecte, materiale) A aduna dupa anumite principii si cu un anumit scop; a strange, formand o colectie; a colectiona. 2) (produse agricole) A achizitiona in mod organizat, in conformitate cu prevederile unui plan, unui contract. ~ fructe. 3) (fluide) A aduna intr-un recipient. 2. intranz. (despre abcese, rani) A face puroi; a coace. /<fr. collecter

A COLECTIONA ~ez tranz. (materiale, obiecte) A aduna dupa anumite principii si cu un anumit scop, formand o colectie; a colecta. /<fr. collectionner

A COLORA ~ez tranz. 1) (obiecte, materiale) A vopsi (cu ajutorul creioanelor colorate, a colorantilor etc.) dand anumite culori. 2) fig. A varia prin nuante vii, expresive. ~ stilul. /<fr. colorer, lat. colorare

A DALTUI ~iesc tranz. (obiecte, mate-riale) 1) A lucra cu dalta, fasonand. 2) A lucra cu multa migala, cu grija. [Sil. -tu-i] /dalta + suf. ~ui

A SE DEGRADA ma ~ez intranz. 1) A ajunge in stare de declin moral; a decadea; a se corupe; a se p******i; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A inceta sa functioneze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-si pierde productivitatea. /<fr. degrader, lat. degradare

DEPOZIT ~e n. 1) Loc sau constructie special amenajata pentru pastrarea marfurilor, obiectelor de valoare, diferitelor materiale etc.; magazie. 2) Totalitate a materialelor, obiectelor etc. depuse pentru pastrare intr-o astfel de constructie. 3) Contract prin care o persoana se obliga in mod dezinteresat si gratuit sa pastreze pentru un timp oarecare un lucru al altei persoane. 4) geol. Strat de material sedimentar. /<lat. depositum

A GAURI ~esc tranz. (materiale, obiecte) A prevedea cu o gaura (sau cu mai multe gauri). /Din gaura

A LACUI ~iesc tranz. (obiecte, materiale) A acoperi cu lac; a da cu lac (in scop protector sau/si decorativ). /lac + suf. ~ui

LUCRU ~ri n. 1) obiect material (concret sau abstract, real sau imaginar). ~rile din casa. ◊ ~ prost (sau rau) se zice despre ceva care nu e bun de nimic. 2) la sing. Activitate, munca pentru a realiza ceva. ◊ Zi de ~ zi in care se lucreaza. ~ manual a) lucru de mana; b) obiecte lucrate de mana. Metoda de ~ metoda folosita in procesul muncii. A avea de ~ a) a fi ocupat cu ceva; b) a avea de furca cu cineva. Nu e ~ curat e ceva la mijloc. ~ mecanic a) lucru efectuat cu ajutorul unei masini care functioneaza cu transmisii mecanice; b) lucru facut in mod automat. 3) Rezultat al muncii. 4) Afacere care cere o rezolvare, o solutie; chestiune; problema. 5) Intamplare care a avut loc in realitate; fapt; eveniment. ◊ ~ de nimic lucru fara insemnatate. Mare ~ a) ceva vrednic de mirare; b) lucru neinsemnat. [Sil. lu-cru] /v. a lucra

MATERIE ~i f. 1) Realitate care exista in afara si independent de constiinta omeneasca si care este reflectata de aceasta. 2) Substanta din care sunt formate obiectele si care poseda o masa mecanica. Structura ~ei. ◊ ~ coloranta substanta folosita la colorarea diverselor obiecte. ~ cenusie a) substanta a sistemului nervos central, aflata la suprafata creierului si in componenta maduvei spinarii; b) capacitate de a patrunde in esenta lucrurilor; inteligenta. ~ prima produs semifabricat destinat prelucrarii sau transformarii intr-un produs finit. 3) Produs textil; tesatura; material. 4) obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunostinte care constituie continutul unui obiect de studiu. [G.-D. materiei; Sil. -ri-e] /<lat., it. materia, germ. Materie, fr. matiere

MEDIU¹ ~i n. 1) Ansamblu de factori, de obiecte materiale si de conditii fizice, care inconjoara si influenteaza organismele. 2) Spatiu material in care se afla un corp sau in care se desfasoara un fenomen fizic. 3) Ansamblu de conditii externe in care traieste si se dezvolta un individ uman. 4) Ansamblu de circumstante materiale sau morale; ambianta care inconjoara o persoana; anturaj; climat; cadru. /<lat. medium

OBSTACOL ~e f. 1) Factor care impiedica sau ingreuiaza realizarea unei actiuni; stavila; piedica, impediment; baraj; bariera. 2) obiect material peste care trebuie sa se treaca la o intrecere sportiva. Cursa cu ~e. /<fr. obsta-cle, lat. obstaculum, it. obstacolo

STAVILA ~e f. 1) Element de constructie care serveste la inchiderea sau deschiderea apei intr-o lucrare hidrotehnica. 2) Element al unui stavilar care, prin ridicare si coborare, regleaza sectiunea de curgere a apei. 3) obiect material care impiedica libera trecere; baraj; obstacol. 4) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; piedica; obstacol; baraj; impediment; bariera. ◊ A pune ~ a impiedica desfasurarea unei actiuni; a zadarnici. [G.-D. stavilei] /<sl. stavilo

SUITA ~e f. 1) Grup de persoane care insoteste o ceremonie sau un demnitar; alai; cortegiu; escorta; convoi. 2) Compozitie muzicala constand dintr-o serie de piese instrumentale unite intr-o opera de proportii mai mari. 3) Ansamblu de persoane sau de obiecte (materiale sau spirituale), care constituie o anumita succesiune. [Sil. su-i-] /<fr. suite

TERN ~a (~i, ~e) 1) (despre obiecte, materiale etc.) Care este lipsit de stralucire; fara luciu. Ceramica ~a. 2) fig. Care provoaca plictiseala; plictisitor. /<fr. terne

PSIHOTRONICA s.f. Disciplina biofizica care se ocupa cu studiul interactiunilor la distanta intre diferiti subiecti senzitivi, intre acestia si obiecte materiale sau alte organisme vii. [< engl. psychotronics].

CONCESIUNE s. f. conventie prin care o persoana fizica sau juridica obtine dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului; drept de exploatare a unui bun obstesc, a unei intreprinderi etc. acordat de un guvern unor persoane particulare. ◊ obiectul material al unei asemenea exploatari. (<fr. concession, lat. concessio)

PSIHOTRONIC, -A I. adj. referitor la psihotronica. II. s.f. disciplina biofizica, studiul interactiunilor la distanta intre diferiti subiecti senzitivi, intre acestia si obiecte materiale sau alte organisme vii. (< engl. psychotronics)

RULOU s. n. 1. cilindru de lemn sau de metal care serveste ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ◊ sul subtire de lemn pe care se infasoara transperantul de la ferestre. ◊ sul de hartie sau de carton in care se pastrau in trecut diplomele si documentele de formate mari. ◊ (poligr.) cilindru elastic impregnat cu cerneala. ◊ tavalug, cilindru de presat. ◊ cilindru de cauciuc imprimat cu modele, la zugravit. ◊ (text.) valt pentru aplicarea masei de incleiere. 2. obiect, material infasurat in forma de sul. ◊ preparat culinar din carne sau aluat umplut cu frisca ori cu crema, care se ruleaza (1). 3. (arhit.) motiv ornamental constand din siruri curbe de vute care se incastreaza unele in altele. 4. pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat ca un sul. (< fr. rouleau)

BOGATIE, bogatii, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ obiecte de mare pret; comori. 2. Starea, conditia celui bogat. 3. (Urmat de determinari) Resurse naturale ale solului si ale subsolului (unei tari). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare si variata (de lucruri concrete sau abstracte); abundenta. – Din bogat + suf. -ie.

LADA (‹ germ.) s. f. Cutie de dimensiuni mari, din lemn, carton, tabla etc., uneori cu capac, in care se pastreaza sau se transporta diferite obiecte, materiale etc. ◊ L. de zestre = piesa importanta din mobilierul rustic romanesc, cu capac plan sau bombat, lucrata de obicei din lemn de fag si impodobita cu crestaturi sau cu picturi, destinata pastrarii unor bunuri ale miresei (asternuturi, imbracaminte, covoare etc.). ◊ L. de Brasov (sau brasoveanca) este pictata mai ales cu elemente florale.

AMBALAJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material sau obiect in care se impacheteaza ceva. – Din fr. emballage.

CERAMIC, -A, ceramici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica si arta prelucrarii argilelor, pentru a se obtine, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smaltuirea, uscarea si arderea lui, diverse obiecte. ♦ obiect obtinut prin aceasta tehnica. ♦ material din care se obtin astfel de obiecte. 2. Adj. (Despre obiecte sau materiale) Obtinut prin tehnica ceramicii (1); referitor la ceramica, de ceramica. – Din fr. ceramique.

DALTUI, daltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra (taind, cioplind, scobind etc.) un obiect, un material etc. cu dalta. – Dalta + suf. -ui.

GRAMADA, gramezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale stranse ori aflate la un loc (unele peste altele); ingramadire. ♦ (Adverbial) In mare cantitate (la un loc), formand o gramada (1). ◊ Expr. A cadea (sau a se prabusi) gramada = a cadea jos (in nesimtire). A da (sau a face, a pune etc.) (pe cineva) gramada (jos) = a dobori; p. ext. a omori (pe cineva). 2. Cantitate, numar mare de fiinte (stranse, aflate la un loc); multime. ♦ Spec. Ingramadire (organizata) de jucatori la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.

MARUNTIS, maruntisuri, s. n. 1. Lucru marunt, fara valoare; (la pl.) obiecte si materiale accesorii (ace, ata, nasturi etc.); maruntus. ♦ Vanat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanta; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mica. 4. (Inv.; in loc. adv.) Cu maruntisul = in cantitate mica, cu bucata, in detaliu, cu amanuntul. – Marunt + suf. -is.

EXPUNE, expun, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A aseza la vedere; a arata. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A aseza un obiect, un material etc. in asa fel incat sa se poata exercita asupra lui o actiune, o influenta etc. 3. Tranz. si refl. A pune sau a se afla intr-o situatie periculoasa. 4. Tranz. A supune actiunii luminii un film, o placa fotografica etc. pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (dupa pune).

PICTA, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe panza, pe carton, pe sticla etc. cu ajutorul pensulei si a culorilor; a zugravi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a impodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. si depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a infatisa (plastic) prin cuvinte, intr-o opera literara, fiinte, situatii, intamplari; a descrie, a zugravi. – Din pictor si pictura (derivat regresiv).

SUBSTRAT, substraturi, s. n. 1. (Fil.) Baza materiala a diferitelor proprietati ale unui obiect; baza materiala unitatii, a omogenitatii diferitelor obiecte; p. ext. continut. 2. Strat peste care s-a asezat alt strat. ♦ (Cu sens colectiv) Elemente patrunse intr-o limba din limba populatiei autohtone care a adoptat-o, parasindu-si limba proprie in urma unei cuceriri, a unei migratiuni sau a unei colonizari. 3. Substanta chimica asupra careia actioneaza un ferment. 4. Fig. Motiv, cauza adevarata (dar ascunsa) a unei actiuni, a unei intamplari, a unei porniri etc. – Din fr. substrat, lat. substratum.

BARICADA ~e f. Intaritura improvizata prin ingramadire de materiale si obiecte diverse, pentru a se pune la adapost in timpul luptelor de strada, al unei insurectii etc. ◊ A fi de cealalta parte a ~ei a fi in tabara opusa. A muri pe ~ a muri, luptand pana la capat pentru o idee. [G.-D. baricadei] /<fr. barricade

SABACA ~ce f. reg. Ajur executat pe un obiect din material textil (camasa, fata de masa etc.). [Var. sabac] /cf. turc. sebeke

MANIPULANT, -A s.m. si f. Manuitor al unui aparat sau al unei instalatii; (spec.) conducator de tramvai. ♦ Manuitor de bani, de obiecte, de materiale; manipulator. [Cf. fr. manipulant, germ. Manipulant].

RULOU s.n. 1. Cilindru de lemn sau de metal care serveste ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ♦ Sul subtire de lemn pe care se infasoara transperantul de la ferestre; (p. ext.) transperantul insusi. ♦ Sul de hartie sau de carton in care se pastrau in trecut diplomele si documentele de formate mari. ♦ (Poligr.) Cilindru elastic impregnat cu cerneala. ♦ Tavalug, cilindru de presat. ♦ (Text.) Valt pentru aplicarea masei de incleiere. 2. Pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat ca un sul. 3. obiect sau material infasurat in forma de sul. ♦ Preparat culinar din carne sau din aluat umplut cu frisca ori cu crema, care se ruleaza (1). 4. (Arhit.) Motiv ornamental constand din siruri curbe de vute care se incastreaza unele in altele. [< fr. rouleau].

predator, predatori, s.m. (inv.) 1. persoana care preda, inmaneaza, incredinteaza, transmite cuiva obiecte, bunuri materiale. 2. tradator. 3. persoana care lucreaza in industria exploatarii titeiului, cu o anumita sarcina.

privesti, privestesc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revarsa peste margini. 2. (despre tesaturi, materiale textile, obiecte confectionate) a tivi indoind sau innadind materialul; a intoarce, a dubla pentru a face o tivitura dubla; a coase doua bucati una peste alta; a insaila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de imbracaminte. 3. (despre sindrila, sita, scanduri) a fixa, a aseza (partial) una peste alta intr-un anumit fel; (despre bucati de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a innadi. 4. (despre obiecte, pereti) a astupa o crapatura. 5. (in forma: privesti) a umbla incercand sa nu fie observat.

sclidirit, -a, adj. (reg.; despre obiecte si materiale dure) sfredelit, gaurit, perforat.

ANCOMBRAMENT s. n. 1. (rar) afluenta de oameni, materiale sau obiecte, care impiedica trecerea; imbulzeala. 2. (tehn.) spatiu ocupat de un obiect. (< fr. encombrement)

MANIPULANT, -A s. m. f. 1. manuitor al unui aparat, mecanism, sistem tehnic etc.; manipulor (I); vatman. 2. manuitor de bani, de obiecte, de materiale. (< germ. Manipulant, fr. manipulant)

MICROSTRUCTURA s. f. structura a unui obiect, organism, material etc., examinata la microscop. ♦ ~ sociala = totalitatea relatiilor (inter)personale si a retelelor de integrare care definesc existenta sociala a unui individ. ◊ structura a solului alcatuita predominant din microagregate. (< fr. microstructure)

PRELATA s. f. foaie de panza deasa si impermeabila, la acoperirea camioanelor, a diverselor obiecte si materiale. (< fr. prelart)

PROFILA vb. I. tr., refl. 1. a (se) infatisa in profil; a (se) reliefa, a (se) contura. 2. a face sa iasa, a iesi in evidenta. 3. a (se) specializa intr-un anumit domeniu. II. tr. 1. a organiza intr-un anumit fel (o institutie, o intreprindere etc.). 2. a lamina o bara metalica dandu-i un profil uniform in lungime. ◊ a fasona un obiect, un material pentru a-i da un anumit profil. (< fr. profiler)

ACHIZITIONA, achizitionez, vb. I. Tranz. A procura produse (agroalimentare) sau materiale. ♦ A procura obiecte rare. [Pr.: -ti-o-] – Achizitie + suf. -ona.

INOX s. n. Metal, aliaj cu proprietati inoxidabile; p. ext. obiect din acest material. – Din fr. inox.

SMALT, smalturi, s. n. 1. Masa sticloasa formata din diversi oxizi anorganici, cu care se acopera suprafata obiectelor de ceramica sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le infrumuseta; email. ♦ material sticlos sau obiect facut dintr-un astfel de material. 2. Substanta alba si lucioasa care acopera suprafata vizibila a dintilor. [Var.: (inv.) smalt s. n.] – Din ngr. smalto(n), germ. Schmalz.

PROFILA, profilez, vb. I. 1. Refl. A iesi in evidenta; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de baza al productiei unei intreprinderi, al activitatii unei institutii, organizandu-le in mod corespunzator. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dandu-i un profil uniform pe toata lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. – Din fr. profiler.

FALCA, falci, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua oase ale fetei in care sunt fixati dintii; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibula. ◊ Expr. Cu o falca in cer si (cu) alta (sau una) in pamant = a) (in basme) cu gura enorma, larg deschisa pentru a inghiti tot ce-i iese in cale; b) foarte furios, gata sa se certe cu violenta. ♦ Partea inferioara a obrazului. ♦ (La insecte) Maxila. 2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei masini, care serveste la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfaramarea ori deformarea unui material etc. – Refacut din falci (pl. inv. al lui falce < lat. falx, -cis).

MULA¹, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da forma unui obiect, prin presarea materialului plastic in tipare sau in matrite. ♦ Fig. A da forma dorita, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate in relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de imbracaminte) A se lipi de corp (scotandu-i in evidenta formele). – Din fr. mouler.

DEBIT¹, debite, s. n. 1. Tutungerie. ♦ (Inv.) Debit de bauturi spirtoase = carciuma. 2. (Inv.) Vanzare, desfacere continua de marfuri cu amanuntul. 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fina care trece, intr-o unitate de timp, printr-o sectiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. ◊ Debit instalat = valoare maxima a debitului de apa care poate fi utilizat in scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice. ♦ Cantitate de material sau de obiecte produse de o masina sau de o instalatie intr-o unitate de timp. Debit de energie = energie debitata de o instalatie intr-o unitate de timp. ♦ (Med.) Debit c*****c = cantitatea de sange expulzata de ventriculul stang in aorta la fiecare contractie a inimii sau in cursul unui minut. ♦ (Mil.) Debit de foc = numarul de lovituri care poate fi tras de o gura intr-o anumita cantitate de timp. ♦ Fig. Afluenta (precipitata), torent de cuvinte in vorbirea cuiva. – Din fr. debit.

TASA, tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apasare, strangere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se aseza in straturi mai compacte, a se indesa (prin scufundare), a deveni mai putin afanat. – Din fr. tasser.

CLADA ~e f. rar Gramada de obiecte sau de materiale de acelasi fel; morman. /<bulg., sb. klada

A FESTONA ~ez tranz. (obiecte confectionate din materiale textile) A tivi cu feston (pentru a infrumuseta). /<fr. festonner

GUMA ~e f. 1) Substanta rasinoasa secretata de unele plante sau obtinuta pe cale sintetica, avand proprietatea de a se intari in contact cu aerul, si folosita in industrie. ◊ ~ arabica substanta vascoasa si lipicioasa secretata de unele plante (in special de un salcam exotic) si folosita pentru lipit; clei. 2) material foarte elastic si rezistent obtinut din latexul unor plante sau fabricat pe cale sintetica, avand diverse intrebuintari (la confectionarea anvelopelor, a benzilor elastice etc.); cauciuc. 3) Fasie sau siret elastic confectionat dintr-un asemenea material. Ciorapi cu ~. 4) obiect mic, de diferite forme si culori, confectionat din cauciuc si folosit pentru stergerea celor scrise (cu creionul sau cu cerneala) pe hartie; radiera. [G.-D. gumei] /<lat. gummi, fr. gomme

MASCA masti f. 1) obiect dintr-un material rigid (stofa, carton etc.) reprezentand o fata de om sau figura unui animal, cu care se acopera fata pentru a-si schimba aspectul natural. ~ de carnaval. ◊ A-si scoate (a-si arunca, a-si lepada) ~a a-si da pe fata firea sau intentiile. 2) Persoana mascata. 3) Strat de fard de pe fata celui machiat; machiaj. 4) Ansamblu de procedee menite sa sustraga vederii inamicului un obiectiv militar. /<fr. masque, germ. Maske

A MATLASA ~ez tranz. (obiecte de imbracaminte, materiale textile, mobile etc.) A captusi cu un material secundar, efectuand cusaturi care scot in relief pe o suprafata externa diferite modele (dungi, patrate, romburi etc.). /<fr. matelasser

METRAJ ~e n. 1) Lungime a unui obiect, a unui material sau a unei suprafete masurate cu metrul. 2) Lungime a unei pelicule cinematografice in raport cu timpul necesar pentru a o proiecta pe ecran. /<fr. metrage

MORMAN ~e n. Gramada de obiecte sau de materiale neomogene; maldar. /Orig. nec.

PASLA ~e f. 1) Produs textil compact, obtinut prin baterea in piua a lanii sau a parului netors al unor animale, avand diferite intrebuintari (la fabricarea palariilor, a incaltamintei calduroase, ca material izolant etc.). 2) obiect de incaltaminte calduroasa (de iarna) in forma de cizma, confectionat din acest produs. /cf. sl. plusti

RECHIZITE f. pl. Totalitate a obiectelor si a materialelor de scris; ansamblu de accesorii necesare pentru scris. ~ scolare. /<germ. Requisit

A REFECA refec tranz. (obiecte confectionate din materiale textile) A inzestra cu un refec; a tivi. /cf. lat. reficare

A SE RUPE ma rup intranz. 1) (despre obiecte tari sau materiale) A se desface in bucati (prin intindere, indoire, frangere etc.). ◊ A i ~ cuiva inima (sau sufletul) a fi cuprins de mare durere. 2) (despre imbracaminte, incaltaminte sau obiecte confectionate din tesaturi) A-si pierde integritatea, nemaiputand fi folosit. Sacii s-au rupt. 3) A se departa (de langa cineva sau ceva), fara a mai avea contact. ~ de casa. /<lat. rumpere

A SE SPARGE ma sparg intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-si pierde integritatea (prin lovire, ciocnire, apasare etc.). ◊ ~ (oalele) in capul cuiva a suporta consecinte neplacute fara a fi vinovat. 2) (despre obiecte de sticla, faianta, portelan) A forma despicaturi la suprafata (fara a se preface in cioburi). 3) (despre obiecte sau despre materiale tari) A-si pierde integritatea, deteriorandu-se (prin actiunea unor factori externi). Acoperisul s-a spart. 4) (despre adunari, petreceri etc.) A ajunge pana la capat; a se incheia; a se mantui; a se sfarsi; a se termina. 5) (despre abcese, buboaie, rani etc.) A se deschide, lasand sa curga puroiul; a incepe sa supureze. 6) fig. (despre glas, voce) A deveni ragusit. /<lat. spargere

TESITURA ~i f. 1) Taietura oblica (mai ales in trunchiul unui copac). 2) Suprafata ramasa in urma tesirii unui obiect. 3) Parte de material (mai ales de lemn), desprinsa prin tesire. /a tesi + suf. ~tura

TIVITURA ~i f. 1) Margine tivita a unor obiecte. 2) Fasie de material care se aplica pe marginea unor obiecte pentru a preveni destramarea lor. /a tivi + suf. ~tura

DESEU s.n. Ramasita de la fabricarea sau de la prelucrarea unui material, a unor obiecte etc. care nu mai poate fi valorificata pentru aceeasi prelucrare. [< fr. dechet].

MOSTRA s.f. 1. Parte dintr-o cantitate de material sau de obiecte dupa care se pot aprecia anumite caracteristici ale acestora. ◊ Targ de mostre = targ la care diferitele industrii isi expun produsele spre a le face cunoscute. 2. (Fig.) Exemplu, pilda, model. < it. mostra, cf. germ. Muster].

ANTICHITATE s. f. 1. epoca indepartata a istoriei, in care s-au dezvoltat vechile civilizatii. ◊ vechime. 2. (pl.) obiecte ale vietii materiale (vase, medalii, arme etc.) pastrate din antichitate (1), sau vechi si valoroase. (< fr. antiquite, lat. antiquitas)

BORDURA s. f. 1. fasie aplicata pe marginea unui lucru; chenar. ◊ margine rasfranta a unui obiect dintr-un material mai rezistent; intaritura. 2. margine a trotuarului. (< fr. bordure)

CLEMA s. f. dispozitiv cu care se prind laolalta doua sau mai multe piese, obiecte, foi de material etc. (< germ. Klemme)

INOX s. n. metal, aliaj inoxidabil. (p. ext.) obiect din acest material. (< fr. inox)

MOSTRA s. f. 1. cantitate mica de material sau de obiecte dupa care se pot aprecia anumite caracteristici ale acestora; esantion. ♦ model. ◊ Targ de mostre = targ la care se expun mostre (1). 2. (fig.) exemplu, pilda. (< ngr., it. mostra)

SCAI s. n. imitatie de piele din material plastic, maleabila si rezistenta; (p. ext.) obiect din acest material. (< engl., fr. skai)

PIRAMIDA, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonala si cu fete triunghiulare care se unesc intr-un punct comun. 2. Monument gigantic de piatra in forma de piramida (1). 3. Gramada de diferite obiecte sau de materiale, aranjate in forma de piramida (1). ◊ (Mil.; iesit din uz) Piramida de arme (sau de pusti) = grup de pusti asezate cu talpa patului pe pamant si sprijinite una de alta la varful tevii. 4. Figura de gimnastica, executata de mai multe persoane care se asaza in randuri suprapuse, tot mai inguste, de forma unei piramide (1). [Pl. si: (reg.) piramizi] – Fr. pyramide (< gr.).

ACHIZITIE, achizitii, s. f. 1. Procurarea de produse (agraro-alimentare) si de materiale. 2. Procurare de obiecte rare. ♢ Expr. A face o achizitie = a procura, in conditii avantajoase, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obtinut prin achizitie (1). – Fr. acquisition (lat. lit. acquisitio, -onis).

ACHIZITIONA, achizitionez, vb. I. Tranz. A procura produse (agraro-alimentare) sau materiale. ♦ A procura obiecte rare. [Pr.: -ti-o-] – Din achizitie.

CAGE [keidʒ], John (1912-1992), compozitor american. Elev al lui Schonberg. Folseste „pianul preparat” („Sonate”, „Interludii”), intre ale carui corzi sint plasate obiecte din diferite materiale care modifica sunetele.

ZDRANGANI, zdranganesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticla si metale sau despre obiecte din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic cand se ciocneste de ceva sau e lovit cu ceva. ◊ Tranz. S-a suit in fuga pe scara, zdranganind sabia de toate treptele (GHICA). 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; a canta fara pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Var.: zdrancani vb. IV] – Din zdrang.

AGRICULTURA, agriculturi, s. f. 1. Cultivare a pamantului. 2. Ramura a productiei materiale care are ca obiect cultura plantelor si cresterea animalelor in vederea obtinerii unor produse alimentare si a unor materii prime; totalitatea lucrarilor si a metodelor intrebuintate in acest scop. – Din fr. agriculture, lat. agricultura.

GHIOZDAN, ghiozdane, s. n. obiect din piele, din material plastic, din carton presat etc., de forma dreptunghiulara, avand de obicei in interior mai multe despartituri, folosit de scolari pentru a-si transporta (pe spate) cartile si caietele. ♦ Servieta. [Var.: (inv.) ghizdan s. n.] – Din tc. cuzdan.

INCALTATOR, incaltatoare, s. n. obiect de metal, de material plastic sau de os in forma de limba, care serveste la introducerea piciorului in pantofi, ghete etc.; limba. [Var.: incaltatoare s. f.] – Incalta + suf. -ator.

INCINGERE¹, incingeri, s. f. Actiunea de a (se) incinge¹ si rezultatul ei. ♦ Marire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei actiuni normale de incalzire, ca rezultat al fermentarii sau al altor fenomene biologice ori de alta natura. – V. incinge¹.

ZDRANGANI, zdranganesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticla si metale sau despre obiecte facute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic cand se ciocneste de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdranganeste cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a canta fara pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. si: zdrangan. – Var.: zdrancani vb. IV] – Zdrang + suf. -ani.

obiectUAL, -A, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, care exista independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care apartine lucrurilor, obiectelor. [Pr.: -tu-al] – Din obiect.

TOC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvant care imita zgomotul produs de o lovitura sau de o ciocanitura intr-un obiect sau intr-un material tare. – Onomatopee.

PORTOFEL, portofele, s. n. obiect din piele, din material plastic etc., in forma unor coperte mici cu mai multe despartituri interioare, in care se pastreaza bani, acte etc.; portvizit, portofoliu (3). [Var.: (inv.) portofei, portofeu s. n.] – Din rus. portfel', fr. porte-feuille.

CIOC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvant care imita zgomotul produs de lovituri (repetate) intr-un obiect sau intr-un material dur. – Onomatopee.

ONIX s. n. Varietate neagra de agat fin, adesea cu striatii de diferite culori (albe, rosii, cenusii etc.), folosita ca piatra semipretioasa la confectionarea unor obiecte ornamentale; p. ext. obiect facut din acest material. [Acc. si: onix] – Din fr. onyx.

XILON, xiloane, s.n. Fibra sintetica din care se tes materiale textile (pufoase) pentru obiecte de imbracaminte, huse etc. (din fr. xylon)

LOTIZA, lotizez, vb. I.Tranz. 1. A imparti un teren in loturi; a parcela. 2. A imparti in loturi, dupa anumite criterii, o cantitate de material, o multime de obiecte etc. – Lot + suf. -iza.

BORDURA ~i f. 1) Margine (a unui obiect), facuta din alt material pentru protejare sau pentru infrumusetare. 2) Banda ingusta din blocuri de piatra, care margineste trotuarele. [G.-D. bordurii] /<fr. bordure

CERAMICA f. 1) Arta si tehnica de fabricare a obiectelor prin modelarea si arderea argilelor. 2) material obtinut prin modelarea si arderea argilelor. 3) obiect produs din asemenea material. [G.-D. ceramicii] /<fr. ceramique, germ. Keramik

A SE DESTRAMA pers. 3 se destrama intranz. 1) (despre materiale textile fibroase sau obiecte din astfel de materiale) A se zdrentui (prin uzare), in special pe la margini, prin desprinderea firelor unul de altul. 2) (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezagrega; a se dezarticula; a se descompune. 3) (despre visuri, sperante etc.) A inceta sa mai existe; a se spulbera; a se risipi. /des- + fr. trame

INOX n. 1) Metal sau aliaj cu proprietati inoxidabile. 2) obiect confectionat din acest material. /<fr. inox

MULAJ ~e n. 1) Tipar negativ obtinut dupa un obiect cu ajutorul unui material plastic. 2) Model de hartie sau de stofa dupa care se croieste o haina. /<fr. moulage

PENETRATIE ~i f. 1) Trecere prin masa unui obiect sau a unui material. ◊ Artera de ~ artera de circulatie care face legatura intre o localitate si imprejurimile ei. 2) Adancime pana la care patrunde un corp in altul. [G.-D. penetratiei] /<fr. penetration

PETIC ~ce n. 1) Bucata rupta, taiata sau ramasa dintr-un material (tesatura, piele, hartie etc.). 2) Bucata de material aplicat pe un obiect rupt sau stricat pentru a-l repara. ◊ ~ de ~ (sau ~ peste ~) carpit de multe ori; cu multe carpeli. A-i curge cuiva ~cele a) a fi zdrentaros; b) a fi foarte sarac. 3) Suprafata mica de teren (cu un anumit specific). Un ~ de pamant. Un ~ de gradina. 4) fig. Portiune mica de ceva. ~ de omat. ~ de umbra. /cf. lat. pittacium

PLESNITURA ~i f. 1) v. PLESNET. 2) Cra-patura ramasa pe suprafata unui material sau a unui obiect dur in urma plesnirii. [G.-D. plesniturii] /a plesni + suf. ~tura

A SUCI ~esc tranz. 1) (ate, franghii, sarme etc.) A invarti in jurul propriei axe. 2) A supune unei miscari de rotatie. 3) (obiecte de rezistenta redusa, materiale textile etc.) A infasura in forma de sul; a rula. ◊ ~ o tigara a infasura o foita cu tutun pentru a face o tigara. 4) (obiecte) A intoarce pe toate partile (cercetand cu privirea); a invarti. ◊ ~ si a rasuci (pe cineva) a) a necaji (pe cineva) cu intrebari pentru a afla ceva; a descoase; b) a examina pe toate fetele. 5) fam. (maini, picioare, degete) A scoate din incheietura; a scranti; a luxa. ◊ A-i ~ cuiva capul (sau mintile) a face pe cineva sa-si piarda dreapta judecata. 6) A face sa se suceasca. /<sl. sucon, sukati

XILON ~oane n. Fibra sintetica din care se tes materiale textile (pufoase) pentru obiecte de imbracaminte, huse etc. /<fr. xylon

BORDURA s.f. 1. Fasie aplicata (ca podoaba) pe marginea unui lucru; chenar. ♦ Margine a unui obiect facuta dintr-un material mai rezistent; intaritura. 2. Margine a trotuarului catre partea carosabila a unei strazi. [< fr. bordure].

GHIPS s.n. 1. Sulfat hidratat de calciu natural, intrebuintat la fabricarea ipsosului, in industria portelanului si in medicina. 2. (La pl.) Ornamentatii arhitectonice; (p. ext.) obiecte facute din acest material. [Var. gips s.n. / < germ. Gips, fr. gypse].

obiectUAL, -A adj. (Liv.) 1. Referitor la un obiect care exista independent de subiect; obiectiv, material. 2. Care apartine lucrurilor, obiectelor. [Pron. -biec-tu-al. / cf. fr. objectal, it. oggettuale].

PLACA vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subtire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apasa cu forta pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar sa patrunda catre buturile proprii, imobilizandu-l cu mainile. 3. (muz.) a executa viguros, deodata, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticala. (< fr. plaquer)

BURETE bureti, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mancat bureti = doar n-am innebunit! 2. (In sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) Increngatura de nevertebrate marine, fixate de stanci, cu forma variata si cu scheletul constituit din spicule si bastonase silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (si la sg.) animal din aceasta increngatura; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorita proprietatii de a absorbi lichidele, se intrebuinteaza la stersul tablei de scris, la spalat etc. – Lat. *boletis sau refacut din bureti (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

GARNISAJ s. n. Strat de material asezat pe suprafata unui obiect, a unei constructii etc. pentru a le proteja. ♦ Strat de maracini, de nuiele sau de alt material pus pe fundul sau pe peretii santurilor de scurgere ale unui torent pentru a impiedica eroziunile. – Din fr. garnissage.

MODEL, modele, s. n. 1. Ceea ce poate servi ca orientare pentru reproduceri sau imitatii; tipar. ♦ Reprezentare in mic a unui obiect; macheta. ♦ Tipul unui obiect confectionat. Model de palarie. ♦ obiect care, imprimat intr-un material plastic, formeaza un tipar dupa care se realizeaza alte obiecte identice. ♦ Sistem teoretic sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate indirect proprietatile si transformarile altui sistem, mai complex, cu care primul sistem prezinta o analogie. 2. Persoana, realizare, opera care, prin valoare sau calitati, poate servi ca exemplu; p. ext. exemplu, pilda servita de o asemenea persoana, realizare, opera. 3. Manechin. 4. Persoana care pozeaza unui pictor sau unui sculptor. 5. (Mat.) Sistem de relatii matematice care leaga intre ele marimile de stare ale sistemului modelat. – Din fr. modele, it. modello.

MASCAT, -A, mascati, -te, adj. 1. Care poarta masca (1), acoperit cu masca; mascuit. ◊ Bal mascat = bal la care participantii sunt deghizati sau poarta masca (1). 2. Care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.; care este ascuns privirilor; camuflat. ♦ Fig. Care ascunde realitatea sub o aparenta inselatoare; disimulat. – V. masca.

PIERDERE, pierderi, s. f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Paguba materiala, stricaciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este pagubit. ◊ Loc. adv. In pierdere = fara castig, cu deficit. ♦ (La pl.) Paguba de vieti omenesti. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre cantitatea de material, de forta etc. introdusa intr-un sistem tehnic si cantitatea intrebuintata in mod util. ♦ Infrangere, insucces (in lupta, la jocuri, in competitii sportive). – V. pierde.

POLIETILENA s. f. material plastic obtinut prin polimerizarea etilenei, intrebuintat la fabricarea materialelor izolante si a unor obiecte de uz casnic sau industrial. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyethylene.

LUCRA, lucrez, vb. I. 1. Intranz. si tranz. A efectua, a presta o munca, a face un lucru; a munci. ◊ Expr. (Trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-si vedea de treaba. 2. Intranz. A fi in miscare, in actiune; a dezvolta o activitate intr-o directie oarecare; a functiona. 3. Intranz. A actiona in chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranz. A da unui material brut alta forma, facand din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ♦ A cladi, a construi. ♦ A face, a confectiona; a fabrica. ♦ A coase, a broda; a impleti. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A unelti impotriva cuiva. [Prez. ind. si: (reg.) lucru] – Lat. lucubrare.

TAVA, tavi, s. f. 1. obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, avand forme si dimensiuni diferite si marginile putin ridicate, pe care se aduc la masa cele necesare pentru servit; tabla, tabla¹ (5). ♦ Vas de tabla sau de fier smaltuit, cu marginile ridicate, in care se coc la cuptor anumite mancaruri si prajituri. 2. (Reg.; in expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva. 3. (Reg.) Servetel brodat care se asterne pe o tava (1) sau ca ornament pe o mobila. [Var.: (reg.) tava s. f.] – Din tc. tava. Cf. bg. tava.

BRETEA ~ele f. 1) Fiecare dintre cele doua bande inguste de material textil, aplicate la unele obiecte de imbracaminte pentru a le sustine pe umeri. 2) la pl. Piesa vestimentara, in special barbateasca, constand din doua fasii inguste (de elastic sau de piele) fixate la pantaloni si petrecute peste umeri pentru a-i sustine. [Art. breteaua; G.-D. bretelei; Sil. -tea] /<fr. bretelles

CUTA ~e f. 1) Indoitura la un material textil sau la un obiect de imbracaminte. 2) Incretitura a pielii (mai ales pe fata); rid; zbarcitura; cret. 3) Incretitura a scoartei pamantesti, aparuta sub actiunea fortelor tectonice. /<bulg. kuta

A DURA¹ ~ez tranz. 1) (cladiri, case etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a ridica; a cladi; a zidi; a inalta; a construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, dai) A ridica prin asezarea materialului in straturi; a cladi. 3) (obiecte) A produce prin munca. 4) (foc) A face sa se aprinda. /<lat. dolare

GRUND ~uri n. 1) Strat de material special aplicat pe anumite obiecte (piese, elemente de constructie etc.) inainte de a se efectua lucrarile de finisare (vopsire, tencuire, varuire etc.). 2) Strat de vopsea, de obicei alba, cu care se acopera panza, cartonul sau panoul ce urmeaza a fi pictate. /<germ. Grund [farbe]

IMBRACAMINTE ~ti f. 1) (nume generic) Totalitate de piese vestimentare care acopera corpul omului; vesminte; vestimentatie. ~ de vara. ~ de protectie. 2) Strat de materiale aplicate pe suprafata unui obiect pentru a-l proteja. ~ rutiera. [G.-D. imbracamintei] / a imbraca + suf. ~aminte

A MULA ~ez tranz. 1) (materiale plastice) A fasona prin presare in forme sau in matrite. 2) (tiparul unui obiect) A scoate folosind un material plastic. 3) A scoate in relief; a contura. 4) fig. A face sa capete forma dorita; a fasona; a modela. /<fr. mouler

FURNITURA s.f. (la pl.) 1. Marfa, obiecte furnizate. ♦ obiecte marunte de birou, rechizite. 2. material accesoriu folosit in croitorie (ata, captuseala, nasturi etc.) [< fr. furniture].

picneala, picneli, s.f. (reg.) 1. boala, infirmitate; junghi, intepatura. 2. toceala, rosatura, ruptura, gaura (la un obiect de imbracaminte, la un material textil).

LOT s.n. 1. Fiecare dintre portiunile in care a fost impartit un teren sau o padure. 2. Grup, serie (de persoane). ♦ Grup de obiecte asemanatoare; cantitate mare de material de aceeasi provenienta. 3. Loz. [< fr., engl. lot].

LOTIZA vb. I. tr. (Rar) A imparti in loturi o cantitate de material sau un grup de obiecte. [Cf. fr. lotir].

PORTELAN s.n. 1. material ceramic, vitrifiant si translucid, de culoare alba, obtinut prin arderea unei paste de caolin, cuart si feldspat. 2. obiect, vas fabricat din acest material. [Var. porcelan s.n. / < germ. Porzellan, cf. fr. porcelaine, it. porcellana].

CONTAINER s. n. 1. ambalaj metalic cu forme si dimensiuni standardizate, astfel incat sa cuprinda un numar exact de obiecte sau cantitati anumite de materiale, pentru transport. 2. cutie speciala in care sunt puse aparate, instrumente etc. in rachetele cosmice. (< engl. container)

FASONA vb. tr. 1. a da o anumita forma unui lucru. ◊ a prelucra prin deformare plastica un material, in vederea realizarii unui obiect de o anumita forma. 2. (fig.) a modela caracterul cuiva. (< fr. faconner)

FURNITURA s. f. (pl.) 1. marfa, obiecte furnizate. ◊ obiecte marunte de birou, rechizite. 2. material accesoriu folosit in croitorie (ata, captuseala, nasturi etc.). (< fr. fourniture)

LOTIZA vb. tr. a imparti un teren, o cantitate de material sau un grup de obiecte in loturi. (dupa fr. lotir)

obiectUAL, -A adj. (fil.) 1. care are trasaturile unui obiect, independent de reflectarea lor in constiinta; material, obiectiv. 2. care apartine lucrurilor; obiectelor. (dupa fr. objectal)

POLIETILENA s. f. produs macromolecular solid, alb, prin polimerizarea etilenei, la fabricarea materialelor izolante si a unor obiecte de uz casnic sau industrial. (< fr. polyethylene)

SENZATIE s. f. 1. reflectare nemijlocita a unor insusiri izolate ale obiectelor si ale fenomenelor lumii materiale ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt; denumire generica pentru diverse forme ale cunoasterii senzoriale. ♦ stare sufleteasca emotiva. ♦ a avea ~ a ca... = a simti, a i se parea ca... 2. impresie puternica provocata de cineva sau de ceva intr-o colectivitate. ♦ eveniment, stire care provoaca o impresie foarte puternica. ♦ de ~ = senzational; a face ~ = a produce o impresie foarte puternica. (< fr. sensation, lat. sensatio)

STILISM s. n. 1. atentia extrema care se acorda stilului (I, 2); preocupare stilistica. ◊ rafinament stilistic. 2. cercetare si determinare a caracteristicilor unui material si a formei unui obiect industrial, corespunzator tendintelor si gusturilor unei anumite clientele. (< fr. stylisme)

TRICOT s. n. produs textil din fibre impletite in ochiuri. ◊ obiect de imbracaminte din acest material. (< fr. tricot)

GEANTA, genti, s. f. obiect din piele, din panza, din material plastic etc. de forma dreptunghiulara, avand in interior una sau mai multe despartituri, care serveste la transportarea cu mana a unor acte, carti, caiete etc.; servieta. ♦ Poseta. – Din tc. canta.

ANHIDRIT, anhidrite, s. n. Sulfat natural de calciu, rombic, incolor, alb sau usor colorat, sticlos, utilizat in industria materialelor de constructie, la confectionarea unor obiecte de arta etc. – Din fr. anhydrite.

APRINDE, aprind, vb. III. 1. Tranz. A face sa arda focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-si aprinde paie in cap = a-si crea singur o neplacere; a o pati cu cineva, a nu putea scapa de cineva. ♦ Refl. A incepe sa arda, a lua foc. 2. Tranz. (Inv.) A face sa ia foc o arma. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlantui. 4. Tranz. si refl. A face sau a incepe sa lumineze. A aprins lampa. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se inflacara, a se pasiona; a-si iesi din fire. ♦ A se inrosi, a se imbujora (la fata). 6. Refl. (Despre fan, cereale, faina etc.) A se incinge¹; a se altera. – Lat. appre[he]ndere.

PLACA, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafata unui element de constructie, a unui obiect etc. cu un strat de material de alta natura, pentru a-l proteja, pentru a-i infrumuseta aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucator sa patrunda spre poarta adversa, imobilizandu-l cu mainile. 3. (Livr.) A parasi, a abandona. – Din fr. plaquer.

NASTURE, nasturi, s. m. 1. obiect de metal, sidef, os, lemn, material plastic etc., de diferite forme, care serveste la incheiatul hainelor, al pernelor etc. sau ca ornament la o haina; bumb. 2. (Reg.) Tableta, comprimat, pastila (continand o substanta medicamentoasa). – Et. nec.

AGRAFA ~e f. obiect de metal sau din alt material care serveste la fixarea parului, a unei haine, a hartiei, a doua piese tehnice.[G.-D. agrafei] /<fr. agrafe, germ. Agraffe

A CAPITONA ~ez tranz. 1) (obiecte de mobilier) A captusi cu materiale speciale (stofa, piele etc.); a tapisa. 2) (usi, pereti) A acoperi cu un material izolator de zgomote. /<fr. capitonner

A EVIDA ~ez tranz. (obiecte de lemn sau de alt material) A lasa vid in interior, scotand o parte din materie; a exciza; a scobi. /<fr. evider

A EXCIZA ~ez tranz. 1) (tumori, organe sau parti ale unor organe bolnave) A inlatura printr-o interventie chirurgicala; a scoate printr-o excizie; a extirpa. 2) (obiecte din lemn sau din alt material) A lasa vid in interior, scotand o parte din materiale; a evida; a scobi. /<fr. exciser

GARNISAJ ~e n. 1) Strat de material cu care se acopera un obiect, o constructie, un teren, in scop protector. 2) material constand din diferite ramuri (maracini, nuiele etc.) care se asaza la fundul unui torent de apa pentru a-i micsora actiunea distructiva. /<fr. garnissage

A SCOBI ~esc tranz. (obiecte de lemn sau de alt material) A lasa vid in interior, scotand o parte din materiale; a exciza; a evida. ~ un trunchi. /Din scoaba

A TAPISA ~ez tranz. 1) (obiecte de mobilier) A acoperi cu materiale speciale (stofa, panza, piele); a capitona. 2) (peretii unei incaperi) A acoperi cu tapet; a tapeta. [Var. a tapita] /<fr. tapisser

PLACA vb. I. tr. 1. A acoperi fetele unui element de constructie, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de alta natura. 2. A opri un jucator la rugbi sa patrunda catre buturile adverse., imobilizandu-l cu mainile. 3. (Av.) A ateriza pe verticala. [< fr. plaquer].

SUBSTRAT s.n. 1. Baza materiala a diferitelor proprietati ale unui obiect. ♦ Continut. 2. Strat peste care s-a asezat un alt strat. ♦ (Lingv.) Elemente patrunse intr-o limba din limba unei populatii mai vechi, disparuta in urma unei cuceriri, unei colonizari etc. 3. Substanta chimica asupra careia actioneaza o enzima. 4. (Fig.) Cauza adevarata (dar ascunsa) a unei actiuni etc. [Pl. -turi, -te. / < fr., lat. substratum].

SET s. n. 1. parte a unui meci de tenis, volei etc. determinata de obtinerea unui anumit numar de puncte. 2. ansamblu de piese, de instrumente de acelasi fel sau deosebite, intr-o anumita munca sau exploatare; garnitura. ◊ ansamblu de obiecte de imbracaminte confectionate din acelasi material, care se poarta impreuna. ♦ ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor cu care contribuie unul din genitori la formarea zigotului. 3. unitate de masura tipografica, de 0,019598 mm. (< engl., fr. set)

SUBSTRAT s. n. 1. baza materiala a diferitelor proprietati ale unui obiect; (p. ext.) continut. (fig.) cauza adevarata, dar ascunsa, a unei actiuni etc. 2. strat peste care s-a asezat un alt strat. ◊ suport de care este fixata o planta sau un animal sedentar etc. 3. totalitatea elementelor lingvistice patrunse intr-o limba noua din limba unei populatii mai vechi, disparut in urma unei cuceriri, a unei migratii sau a unei colonizari. 4. substanta chimica asupra careia actioneaza o enzima. (< fr. substrat, lat. substratum)

ARHEOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} gr. arkhaios „vechi” + logos „studiu”) s. f. Ramura specializata a stiintei istorice, avind ca obiect colectarea, ordonarea si interpretarea vestigiilor materiale din trecutul istoric al omenirii. A. este principalul izvor pentru cunoasterea istoriei (preistoriei) si a civilizatiilor antice in lipsa stirilor scrire. Metodele de cercetare ale a. sint: practice (de descoperire pe teren) si teoretice (de ordonare si interpretare a materialului descoperit). A. ca stiinta s-a constituit in sec. 17, cind s-a trecut la o cercetare sistematica si la interpretarea vestigiilor antice ca marturii sau argumente in sprijinul datelor oferite de izvoarele scrise. In sec. 18 are loc explorarea sistematica a unor vechi centre antice, creindu-se primele santiere si scoli arheologice nationale. Primele sapaturi arheologice sistematice de pe terit. Romaniei s-au facut in sec. 19, creatorul scolii nationale de arheologie fiind. V. Parvan.

BACHELITA (‹ fr., germ.; {s} Baekeland) s. f. Rasina fenolica sintetica, obtinuta prin condensarea fenolului cu aldehida formica folosita ca material electroizolant si la fabricarea unor obiecte de uz industrial si casnic. A. a fost obtinuta in 1906 de chimistul belgian L. Baekeland. V. fenoplaste.

BIGUDIU, bigudiuri, s. n. obiect de toaleta feminina, confectionat din metal, material plastic etc., in jurul caruia se rasuceste o suvita de par pentru a o ondula. – Din fr. bigoudi.

BOGATIE, bogatii, s. f. 1. Cantitate abundenta de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte pretioase etc. 2. Starea, situatia in care se afla posesorul unei mari cantitati de bunuri materiale, de bani etc. 3. Resursele unei tari, ale unei regiuni etc. care, prin prelucrare, se transforma in bunuri utilizate de societate. Petrolul este o bogatie nationala. 4. Abundenta si varietate de valori spirituale. Bogatie de idei. Bogatie de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

PANGLICA, panglici, s. f. 1. Fasie ingusta de bumbac, de matase, de catifea etc., folosita mai ales ca podoaba (la imbracamintea feminina). ♦ Fasie ingusta de bumbac sau de matase imbibata cu tus, folosita la masina de scris. 2. Banda de panza, de musama sau de metal divizata in centimetri, care serveste la masurarea distantelor. 3. obiect flexibil de metal sau de alt material, avand grosime si latime mica in raport cu lungimea; banda. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pandlica, pamblica s. f.] – Din magh. pantlika.

PORTJARTIER, portjartiere, s. n. obiect de imbracaminte femeiasca confectionat dintr-un material textil (elastic), de care sunt prinse jartierele. [Pr.: -ti-er] – Port¹- + jartiera (dupa fr. porte-jarretelles).

CAPTUSEALA ~eli f. 1) material textil care se aplica in interiorul obiectelor de imbracaminte sau de incaltaminte. 2) Strat rezistent (de lemn, de metal, de caramida etc.) cu care se acopera un obiect (pe dinauntru sau pe dinafara) pentru a-l proteja. [G.-D. captuselii] /a captusi + suf. ~eala

GALVANOSTEGIE ~i f. Acoperire, prin depunere electrolitica, a unui obiect metalic cu un strat subtire de material protector. /<fr. galvanostegie

A INCALECA incalec 1. intranz. A se urca calare (pe un animal sau pe un obiect). ~ pe cal. ~ pe sa. ◊ ~ pe nevoie a iesi din dificultati materiale. 2. tranz. 1) (animale de calarie sau anumite obiecte) A merge calare. 2) fig. A lua sub dominatie (prin mijloace reprobabile). /<lat. incaballicare

MARFA marfuri f. 1) Bun (material) destinat schimbului pe piata. 2) Totalitate a obiectelor destinate vanzarii. ◊ A-si lauda ~a a lauda ceea ce ii apartine. [G.-D. marfii] /<ung. marha

PLASTIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre corpuri solide) Care poate fi modelat; care se preteaza modelarii. ◊ materiale (sau mase) ~ce materiale sintetice din care se produc diferite obiecte. Operatie ~ca plastie. Chirurgie ~ca ramura a medicinei care se ocupa cu operatiile plastice. 2) Care tine de artele ce reflecta realitatea prin imagini vizuale; propriu artelor care reflecta realitatea prin imagini vizuale. ◊ Arte ~ce ansamblu de arte (pictura, sculptura, desen, arhitectura) care reflecta realitatea prin imagini vizuale. 3) lit. Care exprima ceva cu mare putere de evocare; sugestiv; expresiv. /<fr. plastique

CONTINUT s.n. 1. Ceea ce incape intr-un spatiu limitat, intr-un recipient. 2. Categorie filozofica care desemneaza baza materiala ce conditioneaza existenta si schimbarea unui obiect, ansamblul interactiunilor diferitelor componente si proprietati reprezentand functii esentiale pentru obiectul respectiv. ♦ Totalitatea notelor esentiale ale unei notiuni. 3. Notiune desemnand lumea reprezentata, metamorfozata prin prisma scriitorului, semnificatiile, mesajul unei opere de arta; fond, cuprins; semnificatie. 4. tabla de materii; sumar. [< contine, dupa fr. contenu].

ARHEOLOGIE s.f. Stiinta care se ocupa cu studiul trecutului istoric al societatii omenesti, al stadiului la care a ajuns societatea omeneasca in diverse epoci, pe baza monumentelor, a obiectelor de arta etc., apartinand diferitelor culturi materiale din antichitate, din evul mediu etc., descoperite prin sapaturi. [Pron. -he-o-, gen. -iei. / < fr. archeologie, cf. gr. archaios – vechi, logos – studiu].

PRODUS s.n. 1. Bun material realizat in procesul de productie; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. ♦ Corp, substanta preparata in laborator sau obtinuta pe cale naturala. 2. Urmare, rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 3. (Mat.) Rezultatul unei inmultiri. [Pl. -use, -usuri, (rar s.m.) -usi. / < produce, dupa fr. produit].

ARISTOTELISM s. n. conceptie filozofica a lui Aristotel, care, avand ca punct de plecare recunoasterea primordialitatii naturii fata de cunoastere, arata ca generalul exista in lucrurile individuale, ca esenta exista in obiecte si ca adevaratele „substante” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simturi. (< fr. aristotelisme)

POSETA s. f. 1. geanta mica de piele etc. in care femeile isi tin diferitele obiecte marunte de toaleta etc. 2. plic din material transparent, in care se monteaza marcile postale si alte piese filatelice. (< fr. pochette)

TEXTIL, -A I. adj. (despre plante) din care se extrag fibre in tesatorie. ◊ (despre fibre, materiale) care serveste la tesut sau tricotat. ◊ tesut, lucrat din fibre sau din fire. ◊ referitor la tesaturi. II. s. f. pl. materiale din fibre textile (stofe, panzeturi etc.); obiecte confectionate. (< fr. textile, lat. textilis)

CERAMICA s. f. Tehnica si arta de a fabrica obiecte din argila (sau, p. ext., din alte materiale plastice) intarite prin incalzire in cuptor. ♦ obiecte confectionate prin aceasta tehnica. – Fr. ceramique (< gr.)

MODELA, modelez, vb. I. Tranz. A executa ceva dupa un anumit model (1); a da o anumita forma unui material plastic sau adus in stare plastica; a da materialului forma dorita; a fasona. ♦ A studia un obiect sau un fenomen inaccesibil cercetarii directe, cu ajutorul unui model (1). ♦ (Fig.) A modifica dupa voie, a influenta. – Din fr. modeler, it. modellare.

ASCHIA, aschiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a taia in aschii, in suvite sau in fasii; spec. a prelucra un obiect inlaturand (sub forma de aschii) surplusul de material. [Pr.: -chi-a] – Din aschie.

ETUI, etuiuri, s. n. Cutiuta sau toc din piele, stofa, carton, material plastic etc., in care se pastreaza unele obiecte (mici si fragile) pentru a le proteja si care are forma adaptata acestor obiecte. [Pr.: -e-tui] – Din fr. etui.

MORMAN, mormane, s. n. Ingramadire de obiecte de acelasi fel; cantitate (mare) dintr-un material strans la un loc; gramada, maldar. – Et. nec.

DUBLAT, -A, dublati, -te, adj. 1. (Aproximativ) de doua ori mai mare sau mai mult; indoit (II). 2. (Despre obiecte de imbracaminte, de incaltaminte) Captusit cu alt material. 3. (Despre actori) inlocuit in unele scene de alt actor. ♦ (Despre filme) Cu dialogul din coloana sonora originala inlocuit cu o versiune tradusa oral. – V. dubla.

A COMERCIALIZA ~ez tranz. (marfuri, bunuri materiale) A pune in circulatie in calitate de obiect de comert. [Sil. -ci-a-] /<fr. commercialiser

EVANTAI ~ie n. obiect pliabil in forma semicirculara, confectionat din diferite materiale si folosit (mai ales de femei) pentru a-si face vant, spre a se racori. ◊ In ~ in forma de raze ce formeaza un semicerc. /<fr. evantail

A IMPROVIZA ~ez 1. tranz. 1) (poezii, compozitii muzicale, discursuri etc.) A compune in graba, fara pregatire prealabila. 2) pop. (obiecte, lucruri etc.) A face la repezeala din materiale aflate la indemana; a injgheba; a inchipui; a infiripa; a sclipui. 2. intranz. A avea capacitatea de a compune ceva (o poezie, o compozitie muzicala etc.) la momentul cerut. [Sil. im-pro-] /<fr. improviser

INEL ~e n. 1) Cerc mic de metal care se pune pe deget ca podoaba. ~ de aur. ~ de argint. ◊ ~ de logodna inel (de metal pretios) care se poarta pe degetul inelar ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti; verigheta. 2) obiect in forma de cerc, confectionat dintr-un material dur, avand diferite intrebuintari (pentru fixare, agatare, cuplare etc.). ~e pentru perdele. ~ pentru cheie. ◊ ~e de gimnastica dispozitiv pentru gimnastica masculina, alcatuit din doua cercuri de metal dur, suspendate de cate o franghie. 3) Fiecare dintre cercurile unei tulpini sau radacini ale plantei lemnoase, dupa numarul carora se poate constata varsta acestuia. 4) Fiecare dintre segmentele circulare care formeaza corpul unor viermi. /<lat. anellus

MAPA ~e f. 1) obiect de birou, confectionat din carton, piele sau material plastic, in care se pastreaza anumite hartii sau documente. 2) Coperta de protectie a unei carti. 3) Servieta plata cu mai multe deschizaturi. [G.-D. mapei] /<germ. Mappe

TANDARA tandari f. Bucatica subtire care se desprinde dintr-un material casabil (in procesul prelucrarii) sau dintr-un obiect spart. ◊ A face tandari a) a sparge ceva in bucati mici; b) a distruge. A-i sari (cuiva) ~a a se supara foarte tare; a se infuria. [G.-D. tandarii] /<sas. zander, germ. Zunder,

RUPTURA, rupturi, s.f. ~ 2. ~; sfasietura, gaura (intr-un material tesut), spartura, crapatura (intr-un corp tare). ~ 3. ~ ♦ obiect de imbracaminte foarte uzat. ♦ (Fig.) Cupola [tunului] miroase a pulbere si prin ea se jucau rupturi de nori de fum.

POSETA s.f. 1. Geanta mica de piele etc. in care femeile isi tin diferitele obiecte marunte de toaleta etc. 2. Plic confectionat din material transparent, in care se monteaza marcile postale neobliterate in albume. [< fr. pochette].

CORSET s.n. Centura lata, intarita uneori cu balene, pentru strangerea taliei. ◊ Corset ghipsat = obiect special, confectionat din ghips sau din alt material, servind la sustinerea unor organe sau la corectarea unor deformatii ale sistemului osos. [< fr. corset].

valorifica vb.tr. a pune in valoare ceva; a scoate in relief valoarea unui inscris, a unui obiect etc. ♦ a selecta din valorile anterioare ale culturii pe acelea care raspund noilor cerinte ale epocii. ♦ a utiliza in productie materii prime, materiale de o anumita valoare. ♦ a schimba un obiect, o hartie de valoare in bani. (< valoare + -ifica)

captuh (-huri), s. n. – Pinza de captusit, pinza groasa. – Var. captuh. Germ. Kapptuch (Puscariu, Dacor., II, 594; DAR). A intrat probabil in limba cel mai tirziu in sec. XVII, caci der. captusi apare deja la Cantemir. Der. captusi, vb. (a aplica la o haina captuseala; a acoperi cu husa; a face rost, a obtine); captuseala, s. f. (material cu care se dubleaza, in interior, un obiect de imbracaminte; husa, invelitoare).

ACHIZITIE, achizitii, s. f. 1. Forma de comert care consta in procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achizitionare. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achizitie = a procura, in conditii avantajoase, ceva de pret, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obtinut prin achizitie (1). – Din fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis.

GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafata unei piese, a unui obiect, a unui element de constructie care urmeaza sa fie finisata. 2. Strat de vopsea alba care se aplica pe panza, pe cartonul sau pe scandura pe care se picteaza. 3. Strat de mortar aplicat pe zidarie, servind ca suport pentru tencuiala vizibila. – Din germ. Grund.

FIZIC, -A, fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se refera la corpul fiintelor vii, in special la activitatea muschilor, care apartine corpului fiintelor vii, in special activitatii musculare. ♦ Care apartine simturilor. Placeri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constitutie naturala a unei persoane. 3. Adj. Care apartine materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizica = ramura a geografiei avand ca obiect studiul naturii suprafetei terestre si a mediului geografic. 4. S. f. Stiinta fundamentala din ciclul stiintelor naturii care studiaza proprietatile si structura materiei, formele miscarii ei si legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum si transformarile reciproce ale acestor forme de miscare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei stiinte. 5. Adj. Care apartine fizicii (4), privitor la fizica. – Din fr. physique.

PIEPTENE, piepteni, s. m. 1. obiect de toaleta confectionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinti marunti, care serveste la pieptanat¹ parul sau pe care femeile il poarta in par ca podoaba. 2. (Mai ales la pl.) Unealta cu dinti metalici, folosita in industria casnica la pieptanatul¹ fibrelor textile; pieptanusi; p. ext. element al masinii industriale de pieptanat fibrele textile. 3. P. a**l. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau parti componente ale acestora, care seamana, ca forma sau ca intrebuintare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piepten s. m.] – Lat. pecten.

FILM, filme, s. n. 1. Banda flexibila de celuloid, transparenta si subtire, acoperita cu un strat de material sensibil la actiunea luminii, pe care se formeaza o imagine fotografica si care se foloseste in fotografie, in radiografie etc. ♦ (Cin.) Pelicula lunga pe care sunt inregistrate pe cale fotografica si in momente succesive imagini statice sau in miscare, precum si sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de arta constand din realizarea si proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creatie cinematografica. 3. Strat subtire dintr-un material lichid, solid sau gazos, intins pe suprafata unui obiect solid sau lichid; pelicula. 4. (Fig.) Desfasurare, prezentare. – Din fr. film.

CONFECTIONA, confectionez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obtine un obiect (unicat sau in serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica incaltaminte sau imbracaminte. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. confectionner.

RECEPTIONER, -A, receptioneri, -e, s. m. si f. Persoana care are insarcinarea de a receptiona o lucrare, un material etc.. ♦ Persoana care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin posta). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. receptionnaire.

DECONTAMINA, decontaminez, vb. I. Tranz. A elimina radioactivitatea nociva prin indepartarea (spalarea, filtrarea etc.) materialelor radioactive (pulberi, picaturi etc.) aflate in incaperi, pe obiecte etc. – Des¹- + contamina.

ACHIZITIE ~i f. 1) Forma de comert care consta in procurarea de produse si materiale pe baza unor contracte speciale; colectare. 2) Procurare de obiecte rare. 3) obiect dobandit astfel. ◊ A face o ~ a procura un obiect de valoare. [G.-D. achizitiei; Sil. -ti-e] /<fr. acquisition, lat. acquisitio, ~onis

BESACTEA ~ele f. inv. Cutie mica (din lemn sau din alt material) frumos ornamentata, care servea pentru a pastra bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Art. besacteaua; G.-D. besactelei] /<ngr. bestahtas

A CONFECTIONA ~ez tranz. 1) (materiale sau semifabricate) A prelucra in vederea obtinerii unui obiect. 2) (obiecte de imbracaminte, de incaltaminte etc.) A produce in serie (la o fabrica sau la o uzina); a fabrica. [Sil. -ti-o-] /<fr. confectionner

A CROI ~iesc tranz. 1) (obiecte de imbracaminte, incaltaminte etc.) A taia dintr-un material dupa anumite forme si dimensiuni in vederea confectionarii. 2) (drumuri, carari etc.) A deschide inlaturand obstacolele. ◊ ~ planuri a face planuri pentru viitor. ~ o minciuna a ticlui o minciuna. 3) fig. (lucrari, actiuni etc.) A pregati luand masurile necesare in vederea realizarii. 4) fig. pop. (oameni, animale) A supune unei lovituri puternice. [Sil. cro-i] /<sl. krojiti

PORTOFEL ~e n. obiect de buzunar, confectionat din piele sau din alt material, avand forma de coperta cu mai multe despartituri interioare, in care se poarta bani (de hartie) si acte. /<fr. portfeuille

RULOU ~ri n. 1) obiect in forma de cilindru, obtinut prin infasurarea unui material flexibil; sul. ~ de hartie. 2) Cilindru care serveste drept suport pentru deplasarea obiectelor masive si grele. 3) Varga subtire pe care se infasoara storurile, cand sunt ridicate. 4) Stor constand din stinghii subtiri paralele, care se ridica si se coboara cu ajutorul unui snur; jaluzea. /<fr. rouleau

SUL ~uri n. 1) Piesa in forma de cilindru care se poate roti in jurul axei sale, avand diferite intrebuintari in cadrul unei instalatii. 2) obiect in forma de cilindru, obtinut prin infasurarea unui material flexibil; rulou. ~ de hartie. ◊ A face (sau a strange) ~ a infasura in forma de cilindru. 3) Coloana constand dintr-un material usor, ridicat in sus de curentii de aer. ~ de fum. ~ de zapada. /<lat. sub[u]lum

VALATUC ~ci m. 1) obiect in forma de cilindru, obtinut prin infasurarea unui material flexibil; val; sul; rulou. ~ de hartie. ~ de sarma. ◊ De-a ~cul dandu-se peste cap; de-a rostogolul. 2) material de constructie facut din lut si paie, folosit la constructia unor case taranesti. 3) pop. Unealta sau masina formata dintr-un cilindru (sau mai multi), folosita in operatiile de indesare si nivelare a pamantului; tavalug. /Din val

strujitura, strujituri, s.f. 1. (pop.; la pl.) aschie de lemn; talas, geluitura; aschie de lemn, span. 2. (inv.) material erodat si carat de o apa curgatoare. 3. (inv.) obiect cioplit, strunjit.

sucna, sucne, s.f. 1. (inv. si pop.) 1. fusta simpla; rochie dreapta; obiect de imbracaminte femeiesc (din lana sau din alt material gros). 2. (reg.) sort. 3. v(pop.; in compuse) sucna-murga = personaj mitologic din povesti.

RECEPTIONAR, -A, receptionari, -e, s. m. si f. Persoana care are insarcinarea de a receptiona o lucrare, un material etc. ♦ Persoana care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin posta). – Dupa fr. receptionnaire.

INCRUSTATIE, incrustatii, s. f. 1. Procedeu de fixare in suprafata unui material a altui material, de obicei mai pretios. 2. Ornament infipt pe suprafata unui obiect. 3. Crusta de saruri care s-au depus, in anumite conditii, pe suprafata unui corp. [Var.: incrustatie, (inv.) incrustatiune s. f.] – Din fr. incrustation.

MOSTRA, mostre, s. n. 1. obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mica dintr-o marfa, dintr-un material etc., dupa care se pot aprecia anumite insusiri ale acestora; proba, esantion. ♦ Model. ◊ Targ de mostre = targ la care un stat sau diverse intreprinderi isi expun mostre (1) pentru reclama si pentru informarea cumparatorilor. 2. Fig. Exemplu, pilda. [Var.: (reg.) mustra s. f.] – Din ngr. mostra.

PATRITA, patrite, s. f. (Tipogr.) 1. Piesa componenta, de obicei mobila, cu care se preseaza materialul intr-o matrita si al carei relief constituie negativul obiectului matritat. 2. Piesa a masinii tipografice pe care se graveaza in relief o litera sau un semn tipografic si cu ajutorul careia se obtine matrita necesara la turnatul literelor si al semnelor tipografice. – Din germ. Patrize.

PESTIMAN, pestimane, s. n. 1. (Inv. si pop.) obiect de imbracaminte femeiasca confectionat din stamba sau din alt material usor, care se infasoara, in unele locuri la tara, ca o fusta in jurul trupului; p. ext. sort de protectie purtat de meseriasi. 2. (Reg.) Legatoare de cap care se poarta pe sub broboada. [Var.: (reg.) pesteman s. n.] – Din tc. pestimal.

SALTEA, saltele, s. f. obiect facut dintr-un fel de sac de panza, de material plastic etc. in care se introduce (si se fixeaza prin cusaturi din loc in loc) un strat gros de lana, de iarba-de-mare, de paie, de vata sau care se umple cu aer si care se aseaza pe pat (pentru a forma un asternut moale) sau pe apa (pentru a pluti). ♦ Saltea de apa = mic rezervor de apa creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = constructie de protectie a albiei raurilor, alcatuita din placi de beton sau de beton armat. Saltea de piatra = strat de piatra uscata care are rolul de a colecta infiltratiile de apa din galeriile de tunel. Saltea de protectie = Invelis al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorarile care pot surveni in timpul curburii la montare. – Din ngr. siltes.

SUBRAU, subrauri, s. n. obiect de lenjerie confectionat din panza (impermeabila cauciucata sau din material plastic), care se coase la subsuoara hainelor, pentru a le feri de transpiratie. [Var.: subraur s. n.] – Din fr. sous-bras.

EPRUVETA ~e f. obiect de proba supus unor incercari in vederea determinarii proprietatii materialului respectiv. [Sil. e-pru-ve-ta] /<fr. eprouvette

PERIE ~i f. 1) obiect constand dintr-o placa (de lemn sau de alt material), in care sunt infipte manunchiuri mici de fire (de par, metalice sau sintetice) folosit, in special, la curatat. ~ de haine. ~ de dinti. ~ de scarmanat. ◊ Des ca ~a foarte des. 2) Pensula mare de vopsit sau de varuit. 3) Instrument pentru varuit constand dintr-un manunchi compact si uscat de iarba sau de papura, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect avand functie sau forma asemanatoare. 5) Piesa la masinile electrice care realizeaza contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.

Smirghel n. 1) Roca metamorfica formata din granule fine de corindon intrebuintata ca abraziv. 2) material abraziv pulverulent, obtinut din aceasta roca sau pe cale sintetica. 3) Hartie sau panza acoperita cu un astfel de material, intrebuintata in operatiile de slefuire si de curatare a obiectelor de metal sau de lemn. /<germ. Schmirgel

VITA ~e f. 1): ~ de vie arbust cu tulpina noduroasa si radacini puternice, cu frunze mari, crestate adanc, si cu fructe dispuse in ciorchini. 2) Suvita de par sau din alt material, din care se confectioneaza prin rasucire sau impletire anumite obiecte. 3) ramificatie a radacinii plantelor. 4) fig. Persoana care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; urmas. 5) fig. Succesiune de generatii care provin dintr-un stramos comun; neam; semintie; familie. [G.-D. vitei] /<lat. vitis

BILA², bile, s. f. obiect de forma sferica (de dimensiuni mici), facut din diferite materiale si intrebuintat in diverse scopuri (la unele jocuri de copii, la jocul de popice, la anumite masini etc.). ♦ Bila alba (sau neagra) = (intr-un anumit sistem de votare) vot prin care se aproba (sau se respinge) o lege, un guvern etc. ♦ (In trecut, la notarea examenelor din universitati) Bila alba = nota „foarte bine”. Bila rosie = nota „bine”. Bila neagra = nota „insuficient”. – Dupa fr. bille.

BORDURA, borduri, s. f. Fasie, banda sau dunga aplicata ca podoaba pe marginea unui obiect. ♦ Margine a unui lucru, facuta de obicei dintr-un material mai rezistent. Bordura trotuarului. – Fr. bordure.

IMBRACAMINTE s. f. 1. Totalitatea obiectelor care imbraca corpul omenesc (exceptand incaltamintea); vesminte, haine, straie. 2. Hartie, material plastic etc. cu care sunt invelite copertele unui caiet, ale unei carti etc. 3. Strat de material cu care se acopera o piesa sau o constructie pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: imbracamintei] – Imbraca + suf. -aminte.

SMIRGHEL s. n. 1. Roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule (fine) de corindon, alternand cu magnetit; emeri. 2. material abraziv in stare de pulbere, obtinut din smirghel (1) sau fabricat pe cale sintetica. ♦ Hartie acoperita cu un astfel de material, folosita pentru a freca, a curata sau a lustrui unele obiecte in industria lemnului, in lacatusarie etc. – Din germ. Schmirgel.

PARURA, paruri, s. f. 1. Podoaba de lamaita (2) si beteala pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de obiecte de podoaba executate cu aceleasi motive ornamentale (si din acelasi material). – Din fr. parure.

PASPOAL, paspoaluri, s. n. Siret (lat) sau fasie ingusta de stofa, de matase etc. aplicata ca garnitura la rochii, de-a lungul unei cusaturi, a unui buzunar etc. ♦ Banda, de obicei din piele sau din material plastic, fixata la unele fete de pantofi sau la diferite obiecte de marochinarie pentru a le intari marginile sau pentru a ascunde unele cusaturi si a crea un efect decorativ. [Pl. si: paspoale] – Din fr. passepoil.

PETIC, petice, s. n. 1. Fasie (nu prea mare) taiata, rupta sau ramasa dintr-o tesatura, dintr-o bucata de piele, dintr-o hartie etc.; spec. bucata dintr-un material cu care se repara, prin aplicare si coasere sau lipire, obiecte de stofa, de piele etc. rupte sau gaurite. ◊ Expr. Si-a gasit sacul peticul sau cum e sacul, si peticul, se spune despre doi insi asociati care au aceleasi cusururi. (A nu se mai tine) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrentuite. A-si da in petic = a-si da pe fata, a-si arata, fara voie, anumite cusururi. 2. Suprafata mica de teren (cultivabil). 3. P. a**l. Bucata, portiune mica din ceva (in raport cu intregul). Se vede ici-colo cate un petic de zapada. [Var.: petec s. n.] – Cf. lat. pittacium.

PLACAT², -A, placati, -te, adj. 1. (Despre elemente de constructie, obiecte etc.) Care are suprafata acoperita cu un strat de alt material (de calitate superioara). 2. (Despre jucatorii de rugbi) Oprit (prin imobilizare cu mainile) sa patrunda spre poarta adversa. – V. placa.

TORSIUNE, torsiuni, s. f. 1. Deplasare relativa a doua sectiuni paralele si transversale ale unui obiect solid; rasucire. ♦ Indice care arata gradul de torsiune (1) al unui material textil. 2. Scrantitura, luxatie. [Pr.: -si-u-] – Din fr. torsion.

DEFORMA vb. 1. a (se) stramba, (pop. si fam.) a (se) scofalci. (Un obiect care s-a ~.) 2. v. desfigura. 3. v. scalcia. 4. a ceda. (Un material care se ~ usor.) 5. v. scalcia. 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limba care s-a ~ sub influenta ...) 7. v. denatura.

BUN⁴ ~uri n. 1) Valoare materiala de care dispune cineva; avut; proprietate. ~uri mobile si imobile. 2) obiect sau valoare care are importanta sociala, economica sau culturala. /<lat. bonus

BUTAFORIE f. Ansamblu de obiecte cu caracter imitativ, confectionate din carton presat si din alte materiale, folosite la realizarea decorurilor in teatru si in cinematografie. [Art. butaforia; G.-D. butaforiei; Sil. -ri-e] /<rus. butaforiia

CALUP ~uri n. pop. 1) Model dupa care se reproduc obiecte identice; calapod; tipar. ~ pentru cizme. ~ de palarie. 2) Bucata dintr-un material de forma paralelipipedica. Un ~ de sapun. ◊ A pune (sau a trage) cuiva ~ul a insela pe cineva. /<turc. kalip

CARPA ~e f. 1) Bucata de material textil folosita la sters praful, vasele etc.; petica. ~ de praf. 2) obiect de imbracaminte vechi. 3) depr. Om lipsit de caracter; om de nimic. [G.-D. carpei] /<bulg. karpa, sb. krpa

A COASE cos tranz. 1) (bucati de tesatura, piese de imbracaminte, de incaltaminte etc.) A prinde printr-o cusatura. ~ nasturii. ~ maneca. 2) (obiecte de imbracaminte, de incaltaminte, de rufarie) A confectiona dintr-un material textil cu ajutorul unui ac cu ata. 3): ~ la gherghef a orna cu broderii. 4) med. (marginile unei plagi) A impreuna cu un fir special. [Sil. coa-se] /<lat. cosere

A MODELA ~ez 1. tranz. 1) (substante, materiale) A prelucra prin framantare pentru a aduce la forma dorita. 2) (obiecte) A face sa capete (prin prelucrare) o anumita forma; a fasona. Eroziunea ~eaza relieful. 3) fig. (caracterul, firea, individualitatea) A supune unei influente directe. 4) (obiecte sau fenomene inaccesibile cercetarii directe) A studia cu ajutorul unui model. 2. intranz. A realiza modelul unor obiecte, folosind ca materie substante maleabile. /<fr. modeler, it. modellare

obiect ~e n. 1) Corp solid, cunoscut direct cu ajutorul simtului. 2) Bun material rezultat din procesul muncii. ~ de consum. ~ de uz casnic. 3) Materie asupra careia este orientata activitatea spirituala sau artistica. ~ de cercetare. ~ de descriere. 4) Fiinta sau lucru pentru care cineva manifesta un sentiment. ~ de admiratie. 5) Disciplina de studiu intr-o institutie de invatamant. 6) filoz. Corp sau fenomen existent in realitate, in afara subiec-tului si independent de constiinta acestuia. 7) lingv. Parte de propozitie care indica asupra cui este orientata actiunea verbului; comple-ment. [Sil. o-biect] /<lat. obiectum, germ. Objekt

PICIORUS ~e n. (diminutiv de la picior) 1) Punct de lucratura la un obiect impletit cu croseta. 2) Piesa la masina de cusut care preseaza materialul in timpul cusutului. /picior + suf. ~us

TRANSLUCID ~da (~zi, ~de) (despre corpuri, materiale etc.) Care lasa sa treaca lumina, fara a permite ca obiectele sa fie distinse clar; diafan. [Sil. trans-lu-] /<fr. translucide

ARISTOTELISM s.n. Conceptia filozofica a lui Aristotel, care, avand ca punct de plecare recunoasterea primordialitatii naturii fata de cunoastere, arata ca generalul exista in lucrurile individuale, ca esenta exista in obiecte si ca adevaratele „substante” (realitati primordiale si independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simturi. [< fr. aristotelisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate].

ACHIZITIE s. f. 1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obtinut. 2. cumparare de produse (agroalimentare) si de materiale prin unitati ale comertului de stat sau cooperatist. (< fr. acquisition, lat. acquisitio)

material adj., s. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv, obiectual. (Realitatea ~.) 2. adj. v. concret. 3. adj. (inv.) substantial. (Aspectul ~ al lucrurilor.) 4. adj. (inv.) materialnic. (obiect ~.) 5. s. (inv.) materie. (~ pentru o casa.) 6. s. v. tesatura. 7. s. (BOT.) material saditor v. puieti (pl.). 8. s. material electroizolant v. izolant electric. 9. s. material plastic v. masa plastica.

A DUBLA ~ez tranz. 1) A face sa se dubleze; a indoi. 2) (materiale) A pune in dublu; a uni doua cate doua. 3) (opere, lucrari, obiecte) A face un exemplar similar cu altul, avand scopuri identice. 4) (titularul unui rol de teatru) A inlocui din diferite motive in interpretarea unui rol. 5) (roluri de teatru) A interpreta alternativ cu titularul. 6) (filme) A transpune in alta limba prin dublaj. 7) (haine) A prevedea cu o captuseala; a captusi. /<fr. doubler

A EXTRAGE extrag tranz. 1) (substante) A separa dintr-un material (prin diverse procedee). 2) (zacaminte minerale) A dobandi prin extractie; a scoate. 3) (obiecte) A scoate din locul in care a fost sau in care a intrat. ~ un dinte. ~ un glont. 4) (citate, fragmente) A copia cu un anumit scop. 5) (radacina patrata sau cubica) A determina prin calcul. /<lat. extrahere

A PILONA ~ez tranz. (pamant sau alte materiale granulare) A indesa prin batere cu maiul (sau cu un alt obiect greu). /<fr. pi-lonner

SCHI ~uri n. 1) obiect in forma de patina lunga din lemn, din metal sau din material plastic, folosita pentru a aluneca pe zapada. 2) Sport de iarna practicat cu astfel de patine. A face ~. /<fr. ski, germ. Ski

PUF², (5) pufuri, s. n. 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi si fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acopera corpul unor pasari pe burta si sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plapumilor etc. ◊ Expr. A creste in puf = a creste in confort, neducand lipsa de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini si moi care cresc pe obraz; inceput de barba sau de mustata. 3. (Cu sens colectiv) Parul marunt, moale si matasos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici si fini ai unor fructe, seminte etc. 5. obiect de toaleta care serveste la pudrat, facut din puf² (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, in compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obtinut la cules. 7. (Spec.) Minge de badmington. – Din bg., scr. puh.

A CIOPARTI ~esc tranz. 1) (un obiect) A taia la nimereala in bucati marunte; a bucati; a ciocarti. 2) (un material, o piesa etc.) A lucra rau, inestetic, dand dovada de neindemanare. /Din reg. cioparta

GEANTA genti f. 1) obiect, de obicei de forma dreptunghiulara, cu maner si inchizatoare, confectionat din piele sau din alt material, in care se poarta carti, caiete sau hartie de tot felul; servieta. 2) obiect de acest fel, dar mai mic, in care femeile poarta banii si accesorii de toaleta; poseta. [G.-D. gentii] /<turc. canta

ACHIZITIE s.f. 1. Procurare, cumparare de obiecte (rare) etc.; bunul obtinut prin acest mijloc. 2. Procurare de produse si de materiale prin unitati ale comertului de stat sau cooperatist pe calea unor contracte speciale. [Gen. -iei, var. achizitiune s.f. / cf. fr. acquisition, lat. acquisitio].

MINGE, mingi, s. f. 1. obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni si greutati, confectionat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se foloseste in diferite jocuri (sportive), in gimnastica medicala etc.; balon (1). 2. Joc cu mingea (1). [Var.: mingie s. f.] – Cf. sl. mec.

MOSTRA ~e f. 1) Parte dintr-un material sau dintr-o substanta dupa care se poate stabili calitatea intregului; proba; esantion. 2) obiect care serveste drept orientare pentru o reproducere sau o imitatie; exemplu; model. /<ngr. mostra, germ. Muster

CREION s.n. 1. obiect prismatic sau cilindric, avand la mijloc o mina de grafit sau din alt material, cu care se scrie sau se deseneaza. 2. Preparat cosmetic sau farmaceutic folosit la machiaj etc. [Pron. cre-ion. / < fr. crayon].

SET, seturi, s. n. 1. Fiecare dintre partile in care se impart unele jocuri sportive, determinate de castigarea unui anumit numar de puncte in favoarea unei echipe sau a unui jucator. 2. Serie de obiecte sau de instrumente tehnice care se vand impreuna. 3. Ansamblul de obiecte de imbracaminte (in special pulover si jacheta) ale carui piese sunt confectionate din acelasi material; garnitura (3). – Din engl., fr. set.

GEAMANTAN ~e n. obiect de bagaj portabil, de forma dreptunghiulara si relativ plata, cu incuietoare, confectionat dintr-un material usor (carton, piele, plastic etc.); valiza. ◊ A-si face ~ul a) a-si aranja lucrurile in geamantan; b) a se pregati de drum. /<ngr. tzamantani, turc. camadan

material² ~e n. 1) Totalitate de materii prime sau de semifabricate din care se produc diverse obiecte. 2) Produs textil; tesatura; materie. 3) Ansamblu de date (informatii, documente etc.) necesare pentru realizarea unei lucrari literare sau stiintifice. 4) Totalitate de fapte, date sau informatii (referitoare la o anumita problema sau domeniu de activitate). [Sil. -ri-al] /<fr. materiel, lat. materialis

PANER panere n. 1) obiect, de obicei asemanator cu un cos, dar mai mic, cu toarta, impletit dintr-un material flexibil (lozie, papura etc.), in care se transporta sau se pastreaza ceva (fructe, legume, alimente etc.). 2) Continutul unui astfel de obiect. Un paner de mere. /<ngr. paneri

GALVANOPLASTIE s.f. Reproducere a unor obiecte prin depunerea electrolitica a unui strat de metal pe tiparul lor, executat dintr-un material plastic. [Gen. -iei. / cf. fr. galvanoplastie].

GALVANOPLASTIE s. f. reproducere in relief a unor obiecte prin depunerea electrolitica a unui strat de metal pe tiparul lor, executat dintr-un material plastic. (< fr. galvanoplastie)

CLOISONNE (cuv. fr.) [clauzone] subst. Tehnica in arte emailului, constind din impartirea suprafetei suportului metalic (in functie de desenul motivulului decorativ), prin fisii subtiri din acelasi material, in mici compartimente si din umplerea acestora cu smalt (de diferite culori); p. ext. obiect realizat dupa o astfel de tehnica.

MAGNET, magneti, s. m. Minereu de fier care are proprietatea de a atrage materialele feromagnetice; corp metalic caruia i s-a transmis calitatea, permanenta sau temporara, de a atrage obiectele de fier. – Din ngr. maghnitis, germ. Magnet.

MIZER, -A, mizeri, -e, adj., s. m. si f. (Livr.) 1. Adj., s. m. si f. (Om) care se afla intr-o situatie (materiala) foarte proasta; (om) sarman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul in care se afla oamenii, despre obiecte etc.) Care denota o situatie foarte proasta; p. ext. saracacios. [Acc. si: mizer] – Din lat. miser, -a, it. misero.

A CAPTUSI ~esc tranz. 1) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A inzestra cu captuseala. 2) (sisteme tehnice) A acoperi cu un material protector sau/si izolator. 3) fam. A apuca brusc si cu putere; a inhata; a insfaca. /<germ. Kapptuch

CAMERA s.f. 1. Incapere intr-o cladire; odaie. ◊ Muzica de camera = compozitie muzicala facuta pentru un numar redus de instrumente. 2. Nume dat unor aparate sau dispozitive care se aseamana cu o incapere, cu o odaie. ◊ Camera obscura = a) incapere neluminata sau cu lumina de o anumita culoare, in care se lucreaza cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine pe un ecran imaginea rasturnata a unui obiect; camera fotografica = a) aparat fotografic; b) camera obscura; camera de combustie = incapere a motorului cu ardere interna, in care se aprinde amestecul de gaze. ♦ Tub inchis de cauciuc care se umple cu aer sub presiune si care se asaza pe roata sub anvelopa; balon de cauciuc al unei mingi de sport, in care se introduce aer sub presiune. 3. Adunare parlamentara constituita; institutie parlamentara. [< it. camera].

CAMERA s. f. I. 1. incapere intr-un apartament. ♦ muzica de ~ = muzica destinata unui numar redus de interpreti. 2. compartiment intr-un sistem tehnic (instalatie, masina, aparat). ♦ ~ obscura = a) incapere neluminata sau cu lumina de o anumita culoare, in care se lucreaza cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine pe un ecran imaginea rasturnata a unui obiect; ~ fotografica = a) aparat fotografic; b) camera obscura de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii si transformarea ei in semnale video; ~ de combustie = incapere a motorului cu ardere interna in care se aprinde amestecul de gaze. II. tub inchis de cauciuc care se umfla cu aer si care se asaza pe roata sub anvelopa. ◊ balon de cauciuc al unei mingi de sport. III. 1. adunare parlamentara constituita; organ suprem al puterii de stat. 2. (ec.) institutie avand ca obiectiv sprijinirea activitatii dintr-un anumit domeniu. (< it. camera)

DISC s. n. 1. obiect plat cu contur circular. ◊ obiect rotund si plat in proba atletica de aruncare la distanta; proba insasi. 2. placa circulara de material plastic pe care sunt gravate inregistrari sonore. ◊ (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informatiei. ♦ ~ de frecventa = disc cu inregistrari speciale pentru verificarea si masurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 3. muzica inregistrata pe disc (2). 4. suprafata aparenta a Soarelui sau a Lunii, vazuta de un observator de pe Pamant. 5. organ sau structura anatomica circulara, plata. ♦ ~ embrionar (sau germinativ) = formatie a embrionului in stadiul de blastula la rechini, pesti ososi, reptile si pasari; banut; ~ intervertebral = tesut fibros intre doua vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral. 6. receptaculul sau partea terminala la compozee. (< fr. disque, lat. discus)

CATARAMA, catarame, s. f. Piesa din metal, os, material plastic etc., cu care se incheie o cingatoare, o curea etc. sau care este folosita ca obiect decorativ la confectii. ◊ Loc. adj. si adv. (Fam.) La catarama = zdravan, strasnic. ◊ Expr. Prieteni la catarama = prieteni foarte buni. – Et. nec.

CLASOR ~oare n. 1) obiect (dulap, cutie, mapa etc.) in care se pastreaza diferite lucruri clasate. 2) tehn. Aparat pentru clasarea anumitor materiale. ~ mecanic. /<fr. classeur

MODEL s.n. 1. Sistem ideal (logic-matematic) sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate, prin analogie, proprietatile si transformarile unui alt sistem mai complex. ♦ obiect destinat sa fie reprodus prin imitatie; tipar. ♦ Reprezentare in mic a unui obiect care urmeaza a fi executat la dimensiuni normale. ♦ Tipul unui obiectiv confectionat. 2. Schema teoretica elaborata in diferite stiinte pentru a reprezenta elementele fundamentale ale unuia sau mai multor fenomene sau lucruri. 3. Persoana, lucrare, opera etc. vrednica de imitat. 4. Persoana care pozeaza pictorilor, sculptorilor. [Cf. fr. modele, it. modello].

CAPTUSEALA, captuseli, s. f. 1. Panza sau stofa cu care se dubleaza, in interior, un obiect de imbracaminte, pentru a-i da un aspect mai ingrijit si pentru a-l face mai calduros. ♦ material aplicat in interiorul incaltamintei pentru ca aceasta sa-si mentina forma. 2. Panza sau stofa cu care se invelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. 3. Strat rezistent de lemn, de metal sau de caramida, cu care se acopera un obiect pe dinauntru sau pe dinafara (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termica, acustica etc.). 4. Rama de lemn care acopera fetele interioare ale golului unei usi si de care sunt fixate canaturile usii. – Captusi + suf. -eala.

SCOBITURA, scobituri, s. f. 1. Loc scobit intr-o suprafata, gaura, cavitate, adancitura; sapatura. ♦ Vagauna. ♦ Parte scobita a unui obiect; 2. Lucrare in forma de sant executata intr-un zacamant minier, cu scopul de a extrage mai usor materialul. – Scobi + suf. -tura.

A SERVI ~esc 1. tranz. 1) (persoane, cauze, idealuri etc.) A sustine printr-o activitate permanenta; a sluji. ~ patria. 2) (persoane) A asigura cu cele solicitate. ~ un client. 3) (persoane) A face sa bea sau sa manance, oferind (din belsug); a ospata; a trata. ~ cu ceai. 4) (mancaruri, bauturi) A oferi la masa. 5) (dejunul, pranzul, cina) A oferi, punand bucatele si cele necesare pe masa. 6) (mingea sau cartile de joc) A pune in joc. 7) (guri de foc) A asigura cu material explozibil. ~ un tun. 2. intranz. 1) pop. A fi slujbas; a sluji. ◊ ~ ca ostas a face serviciul militar. 2) (despre obiecte) A fi util; a folosi; a sluji. Tirbusonul serveste la deschiderea sticlelor. 3) A (putea) fi folosit (drept); a tine locul de... ~ drept marturie. /<fr. servir

TURNA¹, torn, vb. 1, Tranz. I. 1. A varsa un lichid sau, p. ext., un fluid in, pe sau peste ceva. ◊ Expr. A turna ulei pe rana = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu intelegere si compasiune. ♦ Intranz. impers. (Fam.) A ploua torential. 2. A varsa un material lichid intr-un tipar (pentru ca, prin racire sau in urma unei reactii chimice, sa se obtina un obiect solid de forma tiparului). II. Fig. 1. (Fam.) A compune, a redacta ceva (la repezeala). ♦ A formula ceva (in scris sau verbal) pentru a insela pe cineva. 2. (Fam.) A duce pe cineva la inchisoare; a inchide. 3. A trage pumni, a bate pe cineva. III. Fig. (Fam.) A pari, a denunta pe cineva. – Lat. tornare „a invarti, a rasuci”.

LEMN ~e n. 1) Parte dura a arborilor, constand dintr-un tesut compact sau fibros, aflat intre scoarta si maduva. 2) material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore taiat si folosit in constructii sau pentru confectionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari taiati si folositi drept combustibil. ~e de foc. ◊ Ger de crapa ~ele ger cumplit. A ramane ~ a ramane incremenit. 4) : ~-cainesc arbust cu frunze mici, cu flori albe si fructe negre, cultivat in parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene si cu miros de lamaie. /<lat. lignum

SINTEZA ~e f. 1) Metoda de cercetare care consta in recompunerea obiectului din elementele in care a fost descompus acesta cu scopul cunoasterii diferitelor lui aspecte 2) Formare a unui intreg (material) din elemente. 3) Lucrare stiintifica care generalizeaza rezultatele esentiale ale unei probleme sau ale unei discipline. 4) chim. Preparare a unui compus din substante simple. [G.-D. sintezei] /<ngr. sinthesis, lat. sinthesis, fr. synthese, germ. Synthese

CASETA s.f. 1. Cutie (mica) in care se pastreaza bani, obiecte pretioase etc. 2. Cutie folosita pentru inchiderea si protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru pastrarea unor piese, a unor materiale etc. ♦ Cutie etansa de diferite forme in care se tin clisee, pelicule fotosensibile etc. 3. Fiecare dintre compartimentele adancite, de forma regulata, care decoreaza un plafon sau intradosul unei bolti; caseton. 4. Text tiparit incadrat intr-un chenar. 5. Caseta tehnica = nota a editurii sau a tipografiei asupra aparitiei unei publicatii. [Cf. fr. cassette, it. cassetta].

TRANSFER s. b. 1. transferare. ◊ (sport) mutare a unui jucator profesionist de la un club la altul. 2. transmitere a unui drept de proprietate, a unor obligatii de la o persoana la alta. ◊ transmitere de titluri de valori monetare. 3. (psih.) mutare a incarcaturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 4. transmitere de energie sau de electroni de la un sistem fizic la altul. 5. (mar.) transbordare de materiale si oameni cu ajutorul unui dispozitiv de parame si macarale asemanatoare funicularului. 6. (inform.) deplasare a unei date dintr-un amplasament in altul, fara distrugerea inregistrarii originale. (< fr. transfert)

VOAL, voaluri, s. n. 1. Tesatura fina (transparenta) de matase, bumbac sau fibre sintetice, folosita pentru perdele sau pentru confectionarea unor obiecte vestimentare femeiesti; bucata de tesatura fina, rara, cu care femeile isi acopera capul sau fata; val. 2. Innegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorita unui defect de fabricatie sau developarii prelungite, luminii difuze care il impresioneaza accidental etc. – Din fr. voile.

CLEI ~uri n. 1) Solutie vascoasa cu proprietati adezive care serveste la lipitul diverselor materiale. 2) Suc gros ce se scurge din scoarta unor copaci. ~ de prun. ◊ A fi ~ a) a nu fi pregatit la obiect; b) a fi foarte beat. /<sl. klej

DIAFAN ~a (~i, ~e) 1) (despre materiale sau corpuri) Care lasa sa patrunda prin sine razele de lumina fara a permite sa se distinga clar forma obiectelor; translucid. Panza ~a. 2) fig. Care este foarte gingas; transparent; aerian. Piele ~a. Maini ~e. [Sil. di-a-] /<fr. diaphane

A INCLEIA ~iez tranz. 1) A face sa se incleie. 2) (materiale fibroase) A trata cu o solutie sau emulsie cleioasa (pentru a face rezistent sau impermeabil). 3) fam. (parti ale corpului, obiecte de imbracaminte) A murdari cu ceva cleios. [Sil. in-cle-] /in + clei

A SE TASA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre soluri, terenuri, materiale granulare sau pulverulente etc.) A se aseza, indesandu-se si devenind mai compact (sub greutatea proprie sau a altor obiecte). /<fr. tasser

EXPUNE vb. I. tr. 1. a reda prin cuvinte, a relata. 2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selectionate. ◊ a aseza (ceva) intr-un loc favorabil exercitarii unei influente, unei actiuni etc. 3. a supune actiunii luminii un material fotosensibil. II. tr., refl. a pune, a se afla in fata unei primejdii, a unei neplaceri. (< lat. exponere)

NEGATIV, -A I. adj. 1. care neaga, tagaduieste ceva. 2. care reprezinta o negatie. ◊ (log.; despre judecati) care enunta lipsa apartenentei insusirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ◊ ostil progresului; distructiv. 3. (despre numere) mai mic decat zero. II. s. n. 1. imagine obtinuta pe un material fotosensibil, prin redarea inversata a tonurilor si a laturilor subiectului fotografiat. 2. (poligr.) litera alba pe fond inchis. (< fr. negatif, lat. negativus, germ. negativ)

COLAC ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. Omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati

UMERAS ~e n. obiect pe care se atarna hainele ca sa nu se sifoneze, constand dintr-o bara arcuita (de lemn sau din alt material) cu un carlig la mijloc. /umar + suf. ~as

PLASA¹, plase, s. f. I. 1. Impletitura cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confectionat dintr-o astfel de impletitura; fileu. ◊ Plasa pescareasca = unealta de pescuit formata dintr-o retea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) in plasa = a insela, a amagi, a seduce (pe cineva). 2. Impletitura cu ochiuri (din sfoara, sarma etc.) care se aseaza in spatele portilor de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) si pentru a pune in evidenta cu usurinta marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o mosie in evul mediu, in Tara Romaneasca, cuvenita unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui judet, in vechea impartire administrativa a tarii; ocol. III. (Rar.) Limba de cutit; tais. – Din sl. plasa.

SPRIJIN ~e n. 1) obiect de care se tine cineva sau ceva ca sa nu cada; reazem. ◊ Punct de ~ loc care serveste drept sprijin. 2) fig. Sustinere materiala sau morala; ajutor; reazem. /<sl. suprenzenu

DEPOZIT s.n. 1. Loc, constructie unde se depun anumite materiale. ♦ (Mil.) Subunitate a formatiilor de spate care aprovizioneaza trupa cu materiale, munitii etc. 2. Ceea ce este depus spre pastrare (bani, valori, bijuterii etc.). ♦ (Iluzionism) Manipulare prin care se depune pe ascuns un obiect in servanta, trapa sau buzunarase. 3. (Geol.) Rezultatul unei depuneri; sediment. [< lat. depositum, cf. it. deposito].

LUMANARE, lumanari, s. f. 1. obiect de luminat in forma de cilindru subtire, facut din ceara sau din alta materie grasa solidificata, avand la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacara, producand lumina. ◊ Loc. adv. si adj. (Drept) ca lumanarea = foarte drept. La lumanare = la lumina lumanarii. ◊ Expr. A cauta (pe cineva sau ceva) cu lumanarea = a cauta (pe cineva sau ceva) cu multa staruinta. A tine (cuiva) lumanarea = a veghea pe cineva in momentul mortii (tinandu-i lumanarea aprinsa). 2. (Inv.) Unitate de masura conventionala pentru intensitatea luminii, aproximativ egala cu o candela. 3. Planta erbacee cu flori galbui, dispuse intr-un spic lung (Verbascum phlomoides). – Lat. luminaria.

materialISM s. n. 1. orientare fundamentala in filozofie, opusa idealismului, potrivit careia lumea este, in esenta, materiala si cognoscibila. ♦ ~ dialectic = conceptie care imbina organic rezolvarea consecvent materialista a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; ~ istoric = conceptie filozofica avand ca obiect societatea, legile generale si fortele motrice ale dezvoltarii istorice; ~ economic = conceptie unilaterala, metafizica, despre societate, care absolutizeaza rolul determinant al factorului economic in dezvoltarea sociala; ~ stiintific-naturalist = conceptie exprimand convingerea spontana a naturalistilor ca lumea exterioara este o realitate obiectiva; ~ vulgar = curent care, in esenta, reduce intreaga realitate, inclusiv constiinta, la materie. 2. interes exagerat pentru problemele materiale. (< fr. materialisme, germ. materialismus)

SUPORT I. s. n. 1. ceea ce sustine, sprijina un lucru, un obiect. ◊ dispozitiv de sustinere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicata emulsia fotosensibila. 3. echipament, material destinat memorarii, inregistrarii informatiei in sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a sustine un personaj sau un animal. (< fr. support)

JEFUI, jefuiesc, vb. IV. tranz. 1. A fura bani sau obiecte in cantitati mari (facand uz de violenta); a savarsi un jaf (1), a prada. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forta sau prin inselaciune; a jecmani. [Var.: (inv.) jecui vb. IV]. – Jaf + suf. -ui.

A IMPARTI impart tranz. 1) A face sa se imparta. 2) rar (obiecte eterogene amestecate) A repartiza in clase si categorii; a categorisi; a clasifica. 3) mat. A supune operatiei aritmetice a impartirii. ~ zece la cinci. 4) (bunuri materiale) A da conform unor principii; a repartiza; a distribui. ~ averea. ◊ A nu avea ce ~ cu cineva a nu avea nimic comun cu cineva. 5) (bucurii, necazuri etc.) A suporta impreuna; a impartasi. /<lat. impartire

POMANA, pomeni, s. f. 1. Dar, danie, ofranda facute cuiva si servind, potrivit credintei crestine, la iertarea pacatelor, la mantuirea sufletului; milostenie, binefacere. ◊ Loc. adj. si adv. De pomana = a) (in mod) gratuit sau la un pret foarte scazut; b) (in mod) inutil, zadarnic sau neintemeiat. ◊ Expr. A cere de pomana = a cersi. A-si face (mila si) pomana cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva. ♦ (Fam.) Ocazie binevenita, rara, extrem de avantajoasa (sub raport material); chilipir. ◊ Expr. A umbla dupa (sau a cauta) pomana = a umbla dupa avantaje materiale nemeritate. 2. (In ritualul crestin) Praznic care se face dupa o inmormantare sau dupa un parastas si la care de obicei se daruiesc (saracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concr.) ceea ce se daruieste cu acest prilej. ◊ Expr. Ca la pomana = in mare numar. 3. Parastas. – Din sl. pomenu.

REAZEM ~e n. 1) obiect care asigura sprijinirea unui corp. ◊ Punct de ~ loc de contact dintre doua corpuri solide unde se exercita forte de actiune si reactiune. 2) fig. Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin. ~ la batranete. 3) tehn. Legatura intre doua elemente ale unui sistem tehnic. /v. a (se) rezema

materialISM s. n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia materia este factorul prim, iar constiinta factorul derivat; spec. filozofie marxista. ◊ materialism dialectic = stiinta despre raportul dintre materie si constiinta, despre legile cele mai generale ale miscarii si dezvoltarii naturii, societatii si cunoasterii, care este in acelasi timp baza filozofica a marxism-leninismului. materialism istoric = parte integranta a filozofiei marxist-leniniste, al carei obiect il constituie societatea in unitatea si interactiunea laturilor ei, legile generale si fortele motrice ale dezvoltarii istorice. 2. (Depr.) Interes exagerat manifestat de cineva pentru problemele materiale. – [Pr.: -ri-a-] – Din fr. materialisme, germ. materialismus.

TOC², tocuri, s. n. 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme si marimi diferite, in care se pastreaza arme, aparate sau instrumente; teaca de piele, de carton etc. in care se tin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ Spec. (Rar) Teaca de sabie. 2. Unealta de scris cu cerneala facuta din lemn, os, metal, in forma de betisor, la care se adapteaza o penita; condei. ◊ Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal in care se fixeaza, la o constructie, ferestrele si usile. – Din magh., scr. tok.

FILDES, (1) fildesi, s. m., (2) fildesuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre dintii incisivi ai unui elefant. ♦ (Inv.) Elefant. 2. S. n. Substanta osoasa de culoare alba din care sunt alcatuiti dintii incisivi de elefant si din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaleta etc.; ivoriu. ◊ Fildes animal (sau artificial) = substanta asemanatoare cu fildesul (2), obtinuta prin macerarea oaselor de animale in clorura de var. Fildes vegetal = material foarte dur, extras din semintele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildisi.

SCULA, scule, s. f. 1. Piesa folosita pentru prelucrarea unor materiale solide, in scopul schimbarii formei, a dimensiunilor si a proprietatii acestora; unealta, instrument. ♦ Parte activa a unei scule (1), care actioneaza nemijlocit asupra materialului de prelucrat. Panza de otel constituie scula ferastraului. ♦ Fig. Persoana, actiune, fapt de care se serveste cineva pentru atingerea unui scop; instrument. 2. (Inv.; la pl.) obiecte de pret; giuvaere, bijuterii. – Et. nec.

CROI², croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A taia un material dupa forma si masura indicata sau dupa un contur desenat in prealabil, pentru a obtine piese ce urmeaza a fi asamblate in vederea confectionarii unui obiect. 2. Tranz. A planui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicatii, de planuri etc.; a incepe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciuna. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o sosea etc., inlaturand obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (facandu-i dungi sau vanatai pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; in expr.) A o croi la fuga = a fugi in cea mai mare graba (spre a scapa de o primejdie). – Din sl. krojiti.

SCULA ~e f. 1) mai ales la pl. obiect fabricat si actionat manual in vederea executarii unei operatii de munca; unealta; instrument. 2) Parte activa a unei masini-unelte care vine in contact direct cu materialul ce se prelucreaza. 3) fig. Persoana care se distinge prin ceva (in bine sau in rau). Buna ~ mai esti!. [G.-D. sculei] /Orig. nec.

GRENADA s.f. 1. Proiectil exploziv care se arunca cu mana sau cu un dispozitiv special. 2. obiect cilindric (cu maner), imitand grenada (1), folosit in atletica usoara la probele de aruncare. [Var. granata, grenata s.f. / < fr. grenade, cf. lat. grenatus – umplut cu material granulos].

NEGATIV, -A adj. 1. (op. pozitiv) Care neaga, care tagaduieste ceva. 2. Care reprezinta o negatie. ♦ (Log.; despre judecati) Care enunta lipsa apartenentei insusirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♦ Ostil progresului; distructiv. 3. (Despre numere) Mai mic decat zero. // s.n. 1. Imagine obtinuta prin expunerea la lumina, developarea si fixarea unei varietati de material fotografic fotosensibil, caracterizata prin redarea inversata a tonurilor si a laturilor subiectului fotografiat; (p. ext.) hartie fotografica, placa, film care contine o astfel de imagine. 2. (Poligr.) Litera alba pe fond inchis. [< lat. negativus, cf. fr. negatif].

A CLASA ~ez tranz. 1) (marfuri, produse, obiecte etc.) A repartiza in clase sau in categorii; a categorisi; a tria. 2) (obiecte) A aseza intr-o anumita ordine; a aranja; a ordona; a orandui; a dispune; a aseza. 3) (procese penale) A considera ca fiind incheiat din lipsa de dovezi. 4) (materiale) A scoate din uz ca urmare a degradarii sau a invechirii. 5) fig. (persoane) A aprecia intr-o forma definitiva (incluzand intr-o clasa); a categorisi; a cataloga. /<fr. classer

PANGLICA ~ci f. 1) Fasie ingusta de material textil, folosita de femei ca podoaba (la imbracaminte, in par etc.); c****a. ~ de matase. ◊ A scoate ~ca a) a face scamatorii; b) a amagi. 2) si fig. Orice obiect avand forma de fasie ingusta. ~ pentru masina de scris. ~ de metal. 3) pop. Vierme cu corpul plat si foarte lung, care paraziteaza in intestinul subtire al animalelor carnivore si al omului; c****a; tenie. [G.-D. panglicii] /<ung. pantlika

VOAL ~uri n. 1) Tesatura foarte fina si transparenta din bumbac, matase sau fibre sintetice, folosita la confectionarea obiectelor vestimentare femeiesti. 2) la pl. Varietati ale acestei tesaturi. 3) Bucata din aceasta tesatura folosita de femei pentru a-si acoperi fata sau capul; val. 4) Pata neagra pe un material fotografic, aparuta in urma unui defect de fabricatie sau de utilizare. [Monosilabic] /<fr. voile

POLISTIREN, polistireni, s. m. material plastic solid, incolor sau slab galbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic si electric, care se intrebuinteaza in electrotehnica, in industria cablurilor si la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrene, engl. polystyrene, rus. polistiren.

FURCA ~ci f. 1) Unealta agricola formata din cativa dinti curbati, fixati intr-o coada de lemn, folosita la diferite lucrari. ~ de fier. 2) Cantitate de material care poate fi luata dintr-o singura data cu aceasta unealta. 3) Unealta constand dintr-o vergea de lemn la capatul careia se pune caierul, pentru a-l toarce. 4) obiect cu o parte bifurcata. ◊ ~ca telefonului parte componenta a aparatului de telefon pe care se pune receptorul. 5) Fiecare dintre stalpii de care se fixeaza grinzile si care sustin acoperisul si peretii unei case taranesti. /<lat. furca

A INLOCUI ~iesc tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzator, punand in loc altceva sau pe altcineva; a substitui. ~ usa. ~ un jucator. 2) A schimba (intr-o calitate), tinand (temporar) locul. ~ pe presedinte. materialele plastice ~iesc lemnul. /in + loc + suf. ~ui

MANECHIN ~e n. 1) Figura confectionata din diverse materiale (lemn, ceara, plastic etc.), care reprezinta corpul omenesc sau o parte a lui si care serveste ca model in sculptura si pictura ori ca suport pentru a expune un obiect de imbracaminte. 2) Persoana care prezinta intr-o casa de mode noile modele de imbracaminte. 3) fig. Persoana lipsita de caracter, care poate fi influentata si condusa usor. /<fr. mannequin

A RULA ~ez 1. tranz. 1) (materiale textile, fire etc.) A infasura in forma de sul; a suci. 2) (corpuri, sisteme tehnice etc.) A face sa se miste prin rostogolire. 3) (terenuri, suprafete) A netezi cu ajutorul unui obiect in rostogolire. 4) (fonduri banesti) A face sa circule; a pune in circulatie. 2. intranz. 1) (de-spre vehicule) A se deplasa cu ajutorul rotilor sau al rotilelor. 2) (despre filme) A se proiecta pe ecran; /<fr. rouler

RELATIE s.f. 1. Legatura, raport (intre fenomene, marimi etc.) ♦ Complement circumstantial de relatie = complement circumstantial care arata obiectul la care se refera o actiune sau o calitate; propozitie circumstantiala de relatie = propozitie circumstantiala care corespunde complementului circumstantial de relatie; functii de relatie = totalitatea functiilor organice care asigura legatura cu mediul exterior; (log.) judecata de relatie = judecata care reflecta raporturi intre obiecte diferite. 2. (La pl.) Legaturi intre oameni, intre natiuni, intre state etc. ♦ (Ec.) Relatii de productie = raporturi economice determinate care se stabilesc intre oameni in procesul productiei sociale a bunurilor materiale. 3. Informatie; expunere, relatare. ♦ A da relatii = a informa, a referi. 4. (Mat.) Conditie care leaga valorile a doua sau mai multor marimi. [Gen. -iei, var. relatiune s.f. / cf. fr. relation, it. relazione, lat. relatio].

SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub in forma de U rasturnat folosit pentru a face ca un lichid sa treaca de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care impiedica scurgerea libera a lichidului. 2. Dispozitiv in forma de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalatie sanitara si o conducta de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apa, trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie etansa de sticla, de material plastic etc., cu peretii grosi, folosita pentru pastrarea si debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apa gazoasa obtinuta prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spalarea si dezinfectarea anumitor cavitati ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomotie sau de circulatie in forma de palnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

CORP¹ ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ ~ neinsufletit cadavru. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) Partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. ~ul navei. ◊ ~ de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : ~ delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. ~ de litera. 8) Grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) Mare unitate militara formata din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus

FORMA ~e f. 1) Expresie exterioara determinata de un anumit continut. 2) Aspect exterior al unui obiect. ~ sferica. ◊ (A fi) in ~ a se afla in conditii fizice bune. 3) Totalitate a mijloacelor de expresie, folosite la redarea continutului de idei al unei opere de arta. ~ artistica. 4) lingv. Latura materiala a unitatilor de limba. ◊ ~ gramaticala aspect luat de un cuvant pentru a exprima un sens gramatical. 5) Model stabilit. Act intocmit dupa toate ~ele. 6) Mod de conducere. ~ de stat. 7) fig. Aparenta care este in contradictie cu continutul interior. 8) Piesa confectionata dintr-un material dur, in care se toarna un amestec pentru a-i da o anumita configuratie. ~ de turnatorie. [G.-D. formei] /<fr. forme, lat. forma

MODEL s. n. 1. sistem ideal sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate, prin analogie, proprietatile si transformarile unui alt sistem mai complex. ◊ sistem de relatii matematice care leaga intre ele marimile de stare ale sistemului modelat. 2. obiect destinat sa fie reprodus prin imitatie; tipar. ◊ reprezentare in mic a unui obiect care urmeaza a fi executat la dimensiuni normale. ◊ tipul unui obiect confectionat. 3. schema teoretica elaborata in diferite stiinte pentru a reprezenta elementele fundamentale ale unor fenomene sau lucruri. 4. persoana, lucrare, opera etc. vrednica de imitat. 5. persoana care pozeaza pictorilor, sculptorilor. (< fr. modele, it. modello)

CASETA s. f. 1. cutie (mica) in care se pastreaza bani, obiecte pretioase etc. 2. cutie pentru inchiderea si protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru pastrarea unor piese etc. ◊ cutie etansa de diferite forme in care se tin clisee, pelicule fotosensibile etc. 3. cutie de material plastic continand o banda magnetica, intr-un casetofon. 4. fiecare dintre compartimentele adancite, de forma regulata, care decoreaza un plafon sau intradosul unei bolti; caseton; cheson (5). 5. text tiparit incadrat intr-un chenar. 6. ~ tehnica = nota a editurii sau a tipografiei asupra aparitiei unei publicatii. 7. partea metalica a unei proteze dentare. (< fr., engl. cassette, it. cassetta)

INCARCA, incarc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare intr-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce intr-o arma de foc un cartus sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. si refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a insela. ♦ Spec. A adauga prin inselatorie un plus la socoteala. 4. Tranz. (In expr.) A-si incarca stomacul cu... = a manca prea mult. A-si incarca sufletul cu... = a-si impovara constiinta. A fi incarcat de ani = a fi in varsta. 5. Tranz. A acumula energie intr-o baterie electrica; a acumula sarcina electrica pe armaturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare.

RELATIE s. f. 1. legatura, conexiune, raport. ◊ complement circumstantial de relatie = complement care arata obiectul la care se refera o actiune, o calitate; propozitie de relatie = propozitie circumstantiala care corespunde complementului circumstantial de relatie; functii de relatie = totalitatea functiilor organice care asigura legatura cu mediul exterior. 2. (log.) conexiune intre doi, trei sau mai multi termeni. ◊ judecata de relatie = judecata care reflecta raporturi intre obiecte diferite. 3. (mat.) conditie care leaga valorile a doua sau mai multe marimi. 4. (pl.) legatura intre oameni, popoare, state etc. ◊ relatii de productie = raporturi care se stabilesc intre oameni in procesul productiei bunurilor materiale, a repartitiei, schimbului si consumului; relatii diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate intre state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relatii = a cunoaste, a frecventa persoane influente; a da relatii = a informa. 5. legatura feroviara, rutiera sau aeriana regulata intre doua puncte; traseu. 6. informatie; expunere, relatare. ◊ a da relatii = a informa. (< fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)

A IZOLA ~ez tranz. 1) (obiecte, fiinte) A desparti de mediul inconjurator. 2) (persoane) A face sa se izoleze; a sihastri; a schimnici; a pustnici. 3) (bolnavi contagiosi) A separa de oamenii sanatosi, pentru a evita contagierea. 4) A acoperi cu un material protector (pentru a exclude transmiterea caldurii, frigului, umezelii, zgomotului etc.). 5) (conductori electrici) A desparti cu un material dielectric de alte corpuri care conduc curentul electric (pentru a evita accidentele). /<fr. isoler

FORMAT s.n. Forma si dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezulta in urma impaturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. ♦ Formare. ◊ Masina de format = masina care executa indesarea in forme, cutii de miez sau alte dispozitive a amestecului de materiale necesare obtinerii formelor de turnatorie. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. format, it. formato].

CUPA¹ s. f. 1. vas de baut, pahar mai mult larg decat inalt, cu picior. ◊ recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.). ◊ caliciu. 2. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu castigatorului unei competitii sportive; (p. ext.) intrecerea insasi. 3. piesa metalica de forma unui recipient deschis, care, fixata pe un elevator, serveste la incarcarea de materiale lichide, pulverulente etc. 4. planta cu tulpina foarte scurta si o singura floare, albastra azurie. (< lat. cuppa, fr. coupe)

TIPARI, tiparesc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei masini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Inv.), A lasa o urma; a intipari. 3. (Pop.) A apasa, a indesa, a framanta ceva cu mana sau cu un obiect pentru a da o anumita forma. – Din tipar.

FUNCTIONALISM s. n. 1. curent de gandire care studiaza faptele sociale si de cultura in totalitatea lor si in interrelatiile acestora, urmarindu-se aspectele functionale in intreaga lor complexitate. 2. directie de cercetare in stiintele exacte, ca si in cele umaniste, care considera obiectul lor de studiu in calitatea lui de sistem, ale carui elemente alcatuitoare se conditioneaza reciproc. ◊ (lingv.) teorie care acorda functiilor o importanta deosebita pentru descrierea limbilor. 3. directie in arhitectura contemporana care cere ca forma unui material de constructie sa fie determinat de destinatia acestuia. (< fr. fonctionnalisme)

URBANISM (‹ fr., it.; lat. urbanus „orasenesc”). s. n. Ramura a arhitecturii care proiecteaza si planifica lucrarile de construire, de sistematizare, de reconstruire sau de restructurare a unei asezari omenesti (oras, sat etc.), impreuna cu complexul de masuri social-economice, tehnice, igienice care se iau in vederea satisfacerii necesitatilor materiale si social-culturale ale noilor asezari; urbanistica. Elemente de sistematizare urbana au existat chiar si in orasele antice (inclusiv sisteme de aductiune a apei si canalizare) si in cele medievale, dar u. si-a definit obiectul indeosebi de la sfarsitul sec. 19 si in sec. 20 ca urmare a cresterii explozive a populatiei urbane si a noilor cerinte de aprovizionare, transport, activitati recreative etc. legate de viata moderna.

PALNIE, palnii, s. f. 1. obiect de metal, de sticla, de portelan etc., de obicei in forma de con gol in interior, prelungit in jos printr-un tub ingust, servind la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. ◊ Expr. A-si face (sau a-si duce) palmele palnie (la gura sau la ureche) = a-si aseza mainile ca o palnie in dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute si) gura palnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte in forma de palnie (1), care amplifica sunetele. ◊ Palnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, incapere sau locas, mai largi in partea de sus decat in cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a inlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de forma conica, formata in terenuri solubile. ♦ Plan inclinat care leaga galeria superioara cu cea inferioara a unui tunel in curs de excavare. ♦ Groapa facuta in pamant de un obuz sau de o bomba. 5. Locul unde se aduna bustenii inainte de a fi coborati pe jilip. 6. Tub care serveste unor animale cefalopode la miscare. – Et. nec.

CAVALIER, -A I. adj. perspectiva ~a = proiectie oblica a obiectelor pe un plan, ca si cum ar fi vazute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit dupa aceasta perspectiva. II. s. n. 1. terasa inalta, intr-o fortificatie, pentru amplasarea tunurilor. 2. cordon continuu de pamant sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curatirea santurilor. (< fr. cavalier)

PRAJINA ~i f. 1) Bat lung si subtire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect inalt. ◊ A scoate pe cineva in ~ (sau in protap) a destainui in public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu ~a la nas a fi foarte infumurat. 2) fig. Persoana (foarte) inalta si subtire. 3) sport Bara lunga de bambus sau de alt material (elastic), intrebuintat drept suport la proba de sarituri in inaltime. 4) Proba sportiva executata cu astfel de bara. 5) Veche unitate de masura pentru lungimi (egala cu aproximativ 7 m). ◊ ~ falceasca veche unitate de masura pentru suprafete (egala cu aproximativ 180 m²). [G.-D. prajinii] /<bulg. prajina

materialISM s.n. 1. Orientare in filozofie, opusa idealismului, care solutioneaza problema fundamentala a filozofiei, afirmand primordialitatea materiei, a existentei si caracterul secund, derivat, al spiritului, al constiintei. ◊ materialism dialectic = conceptie filozofica a marxism-leninismului, care imbina organic rezolvarea consecvent materialista a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; materialism istoric = parte integranta a marxism-leninismului, avand ca obiect societatea, legile generale si fortele motrice ale dezvoltarii istorice; materialism mecanicist = filozofie materialista care explica toate fenomenele prin analogie cu cele mecanice; materialism vulgar = curent din sec. XIX care, in esenta, reduce intreaga realitate, inclusiv constiinta, la materie. 2. (Depr.) Interes exagerat pentru problemele materiale. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. materialisme, germ. materialismus].

PLASTIC², -A I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-si pastra deformatiile produse de fortele exterioare dupa incetarea actiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masa ~a (sau material) ~ = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse. 2. referitor la pictura sau sculptura. ♦ arte e = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multa putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o forma. ♦ chirurgie ~a = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. II. s. f. tehnica executarii obiectelor de arta prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

PORTELAN, (2) portelanuri, s. n. 1. material ceramic alb si translucid obtinut prin arderea la temperaturi inalte a unei paste de cuart, de caolin si de feldspat impreuna cu adaosuri de alti componenti, folosit la fabricarea vaselor industriale sau de laborator, a izolatoarelor electrice, a vaselor de uz casnic sau a unor obiecte decorative. 2. obiect facut din portelan (1). [Var.: (rar) porcelan s. n.] – Din germ. Porzellan.

LOPATICA ~ele f. (diminutiv de la lopata) 1) obiect mic de uz casnic asemanator cu lopata. ~ de mestecat hrana pentru porci. ◊ ~ de mamaliga unealta cu care se tipareste mamaliga dupa mestecare si a carei coada poate servi ca facalet. 2) Bucata mica de scandura, cu maner, folosita la netezirea peretilor unsi cu lut. 3) Piesa din lemn, din metal sau din material plastic folosita pentru a imobiliza un membru fracturat; atela. 4) Fiecare dintre cele doua oase plate de forma triunghiulara, care constituie partea posterioara a articulatiei umarului; omoplat. /lopata + suf. ~ar

PALNIE ~i f. 1) obiect de forma unui con gol si prelungit printr-un tub ingust, care serveste la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. 2) Instrument acustic de forma conica, care serveste la amplificarea sunetelor emise sau receptionate. 3) Dispozitiv de forma conica din componenta unui sistem tehnic, cu ajutorul caruia se evacueaza sau se incarca un material. 4) Depresiune de teren de forma conica; vagauna. /<sl. plunije

STRAT ~uri n. 1) material intins aproximativ uniform pe o suprafata sau intre doua suprafete; patura. ~ de nisip. 2) geol. Depunere de roci sedimentare cu o grosime si o structura aproximativ omogena. 3) Fasie de pamant mai ridicata, pe care se seamana legume sau flori; vatra; razor. 4) fig. Patura, categorie sociala. 5) Partea de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte. ◊ ~ al pustii partea de lemn a pustii pe care se fixeaza teava si mecanismul acesteia. /<fr. stratum, fr. strate

TEHNIC, -A, tehnici, -e, adj., s. f. I. Adj. Care apartine tehnicii (II), privitor la tehnica. ◊ Desen tehnic = desen care reprezinta la scara un obiect, cu inscrierea dimensiunilor lui, si care este folosit la construirea obiectului in spatiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupa de latura de stricta specialitate intr-o meserie, intr-o stiinta etc. II. S. f. 1. Totalitatea uneltelor si a practicilor productiei dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa cerceteze si sa transforme natura inconjuratoare cu scopul de a obtine bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor intrebuintate in practicarea unei meserii, a unei stiinte etc. 3. (Mil.; in sintagma) Tehnica de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate. – Din fr. technique.

BRATARA, bratari, s. f. 1. Podoaba in forma de veriga, facuta din metal pretios sau din alt material si purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat. ♦ (Pop.) Manseta brodata la maneca camasilor taranesti. 2. Piesa de metal (din mai multe bucati) care se strange in jurul altor piese, pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care serveste la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor; cerc metalic aplicat pe un obiect spre a-l suspenda sau spre a-l intari. 3. (Arhit.) Ornament iesit in relief in jurul unei coloane. – Lat. brachiale.

SPALATOR, (I) spalatoare, s. n. (II) spalatori, s. m. I. S. n. 1. obiect sau instalatie sanitara care serveste la spalatul oamenilor. ♦ Chiuveta speciala in care se spala vasele de bucatarie. 2. Bucata de panza, de sarma etc. cu ajutorul careia se freaca si se spala vasele. 3. Instalatie speciala, in anumite intreprinderi, unde se spala materiile prime sau semifabricate. II. S. m. Muncitor dintr-o intreprindere care se ocupa cu spalatul anumitor materiale. – Spala + suf. -ator.

DESTRAMA, destram, vb. I. 1. Refl. (Despre tesaturi sau obiecte tesute) A se zdrentui prin desfacerea neregulata si ruperea firelor datorita uzurii sau unei utilizari necorespunzatoare; a se rupe. ◊ Tranz. A destrama o tesatura. ♦ Fig. A se rasfira, a se risipi. Niste nourasi albi se destrama in aer. 2. Tranz. (Adesea fig.) A desface, a desira un ghem, o impletitura etc. ♦ Tranz. A desfoia, a desface, a afana un material textil fibros pentru a separa impuritatile si a-l pregati pentru cardare. 3. Tranz. A marunti semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) in vederea transformarii lor in paste de hartie. 4. Tranz. si refl. (Adesea fig.), A (se) descompune, a (se) desface in elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici; p. ext. a slabi. – Des¹- + trama.

RULA, rulez, vb. I. Tranz. 1. A infasura manual sau mecanizat un material textil pe un sul de lemn sau metalic, formand un rulou (1). 2. A proiecta un film pe ecran intr-o sala de cinematograf. 3. A face sa circule bunuri, bani, investindu-i in afaceri. 4. A deplasa un corp prin rostogolire sau prin alunecare pe o cale fixa. ♦ (Livr.; despre vehicule) A inainta prin intermediul unor roti sau role. 5. A netezi sau a intinde o suprafata prin apasare cu un obiect in rostogolire. – Din fr. rouler.

MANECHIN, manechine, s. n. 1. Figura de lemn, de ceara, de material plastic etc., care infatiseaza corpul omenesc sau o parte a lui si este folosita ca model in pictura si sculptura, ca suport pentru a proba ori a expune o haina etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care executa servil si mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, usor de condus si influentabil. 2. Persoana angajata de un (mare) atelier de croitorie, de o casa de mode etc. pentru a imbraca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.

PETICI, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haina rupta, un obiect stricat etc.; a carpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare si in mod provizoriu; a carpaci. ♦ A imbunatati intr-o masura oarecare un lucru prost facut. 2. Tranz. si refl. (Rar) A face sa ramana sau a ramane numai petice (1); a (se) rupe in bucati; a (se) zdrentui ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile si sparturile unui drum cu material pietros. [Var.: peteci vb. IV] – Din petic.

PADURE ~i f. 1) Multime de copaci care acopera compact o intindere relativ mare de pamant. ~ de salcami. ~ de pini. 2) Suprafata de teren pe care creste o astfel de multime de copaci. ◊ ~ v*****a padure neexplorata. ~-livada padure de copaci si arbusti care furnizeaza material de constructie si materie prima pentru industria alimentara. ~-parc masiv silvic din zona verde a unui oras destinat odihnei oamenilor. De ~ care traieste sau creste in padure. Din ~ a) salbatic; b) grosolan; necioplit. A fi crescut in ~ a) a fi needucat; b) a fi inapoiat. A cara lemne in (sau la) ~ a face un lucru inutil. Nu este ~ fara uscaturi nu exista colectivitate fara elemente criticabile in sanul ei. 2) fig. (urmat de determinari) Multime omogena si compacta de obiecte in pozitie verticala. O ~ de maini s-au ridicat in clasa. [G.-D. padurii] /<lat. padule

STAPAN ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana careia ii apartine un bun material. ~ul masinii. ◊ A se face ~ pe ceva a pune stapanire pe ceva. 2) (in antichitate) Proprietar de sclavi. 3) Persoana in serviciul careia se afla angajat cineva. ◊ A intra (sau a se baga) la ~ a se angaja sluga. (A fi) fara ~ a) (a fi) independent in actiunile sale; b) (a fi) fara supraveghere. 4) fig. Persoana cu puteri depline. ◊ A fi ~ pe situatie a se orienta bine intr-o situatie, ocupand o pozitie dominanta. A fi ~ pe materie a poseda un obiect. A fi ~ pe sine a fi in stare sa-si stapaneasca sentimentele, pornirile; a-si tine firea. A fi ~ pe soarta (sau pe viata) sa a dispune de propria persoana. 5) pop. Persoana care administreaza o gospodarie (privata sau publica); gospodar. ◊ ~ul casei a) capul familiei; b) gazda (luata in raport cu oaspetii). /<sl. stopanu

SFERA s. f. 1. (geom.) suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat (centru). ◊ obiect avand aceasta forma; glob. 2. regiunea cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) domeniu (limitat) in care exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influenta = a) intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita o anumita influenta; b) zona geografica sau grup de state asupra carora o anumita putere exercita o influenta economica, politica sau militara. 4. (log.) capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi care poseda insusirile reflectate in continutul ei; denotatie (1). 5. (ec.) a productiei materiale = totalitatea activitatilor, a ramurilor din cadrul economiei nationale in care se creeaza bunuri materiale; ~ neproductiva = totalitatea activitatilor, a sectoarelor din cadrul economiei nationale care consuma munca sociala, fara a crea bunuri materiale. (< fr. sphere, lat. sphaera, gr. sphaira)

CASETA, casete, s. f. 1. Cutie in care se pastreaza bani sau mici obiecte (pretioase) sau care protejeaza anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiaza. 2. Cutie anexa a camerelor de luat vederi, in interiorul careia se afla pelicula cinematografica. 3. Despartitura a unei case¹ tipografice. 4. Anunt cu chenar, folosit la tiparirea numelor si adreselor, in anuare, carti de telefon etc. 5. Indicatie pusa, de obicei, la sfarsitul unei carti si care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tiparirii etc.). 6. Constructie standardizata compacta din material plastic, in care se afla montata banda magnetica (subtire si ingusta). ◊ Caseta video = videocaseta. 7. (Med.) Partea metalica a puntii protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.

STRAT, straturi, s. n. 1. material, substanta repartizata relativ uniform pe o suprafata de alta natura (pentru a o acoperi) sau intre alte doua suprafete de alta natura (pentru a le desparti). 2. Fasie compacta dintr-o materie, aflata in interiorul unei mase de natura diferita. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compozitie relativ omogena, care se gaseste, sub forma unei panze, intre alte depozite. 3. Influenta externa exercitata asupra unei limbi date. 4. Fig. Parte dintr-o clasa sociala; categorie, patura sociala. 5. Fasie de pamant, cu carari pe margini, pe care se seamana legume sau flori; fasie de pamant impreuna cu vegetatia respectiva. 6. (Pop.) Culcus, asternut pentru animale. 7. (Pop.) Pat, asternut pentru oameni. 8. Nume dat partii de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte; postament. 9. Patul pustii. [Pl. si: strate] – Lat. stratum.