MENAJ, menajuri, s. n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospodarie. ◊ Scoala de menaj = scoala speciala pentru fete, in care se predau notiuni de gospodarie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic. 2. Casnicie. ◊ Familie. [Pl. si: menaje] – Din fr. menage.

CAPATAI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. si adv. Fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1), sfarsit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat, a descurca. – Lat. capitaneum.

MATURA, maturi, s. f. 1. obiect de uz casnic in forma unui manunchi, facut din tulpinile plantei cu acelasi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curata o suprafata. ◊ Loc. vb. A da cu matura = a matura (1). 2. Numele a doua plante erbacee intrebuintate la confectionarea maturilor (1); a) planta bogat ramificata, cu flori verzi si violete; mei-tataresc (Sorghum vulgare); b) planta inalta pana la 2 metri, cu frunza lata si cu tulpina bogata in materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de maturi (2). 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, stufoasa, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosita la confectionarea maturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (In sintagma) Maturi de vrajitoare = simptom de boala la pomii fructiferi si la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii si caracterizat prin aparitia pe ramurile atacate a unor ramificatii degenerescente subtiri si dese. – Et. nec.

POLIETILENA s. f. Material plastic obtinut prin polimerizarea etilenei, intrebuintat la fabricarea materialelor izolante si a unor obiecte de uz casnic sau industrial. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyethylene.

CRESTATURA, crestaturi, s. f. 1. Semn facut prin taiere, prin crestare; taietura. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte si obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -atura.

COTLON ~oane n. 1) Cuptor taranesc de vara. 2) Adancitura, special facuta in peretii caselor taranesti, care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; ocnita; cotruta. 3) Loc dosit; ascunzis. 4) Gaura in malul unui rau sub nivelul apei. 5) Scobitura orizontala sapata de oameni intr-un mal de lut. /<ung. katlan

COTRUTA ~e f. 1) Vatra mica. 2) Adancitura special facuta in peretii caselor taranesti care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; ocnita; nisa; cotlon. /<ung. kotrocz

FAIANTA ~e f. 1) Produs ceramic poros, emailat, din care sunt confectionate obiecte de uz casnic. 2) Placi mici (si smaltuite) din ceramica, care se fixeaza pe pereti. A pune ~ in baie. [G.-D. faiantei; Sil. fa-ian-] /<fr. faience, it. faenza

FARAS ~e n. obiect de uz casnic in forma de lopata cu coada scurta, in care se aduna cu matura gunoiul sau cu care se scoate jaraticul. /<turc. faras

FURCULITA ~e f. 1) obiect de uz casnic, alcatuit dintr-un maner si cativa dinti la capat, cu care se mananca. ◊ Barba in ~ barba cu partile laterale prelungite si cu mijlocul mai scurt. Mustati in ~ mustati cu capetele aduse si rasucite in sus. 2) Fiecare dintre cele doua lemne incovoiate si prinse crucis de inima carului. [G.-D. furculitei] / furca + suf. ~ulita

LINGUREA ~i f. 1) obiect de uz casnic constand dintr-o parte ovala scobita si o coada, folosit pentru a manca alimentele lichide. ~ de masa. ~ de desert. ◊ A manca banii (sau paralele, averea) cu ~a a cheltui mult si fara masura. 2) Cantitate de substanta cat incape in partea adancita a acestui obiect. 3) Orice unealta sau piesa care are forma asemanatoare cu acest obiect. 4) Unealta in forma de tub prevazut cu o supapa, folosita pentru a extrage din sonde cantitati mici de titei. 5) Unealta de rotarie sau de dogarie folosita la gaurirea butucului rotii, la confectionarea vranilor la butoaie etc. [G.-D. lingurii] /<lat. lingula

MAJOLICA f. 1) pop. Produs ceramic poros, smaltuit, din care sunt confectionate obiecte de uz casnic; faianta. 2) obiect confectionat din acest produs. 3) Faianta italiana din timpul Renasterii, cu smalt metalic. /< fr. majolique

MATURA ~i f. 1) obiect de uz casnic, facut din tulpini de malai sau din tulpinile altor plante, cu care se matura. 2) Planta erbacee cu tulpina foarte ramificata si stufoasa din care se fac astfel de obiecte. [G.-D. maturii] /Orig. nec.

NICHEL n. Metal feromagnetic alb-argin-tiu, maleabil si ductil, aproape inoxidabil, rezistent la coroziune, intrebuintat la con-fectionarea instrumentelor medicale, a obie-ctelor de uz casnic, la obtinerea unor aliaje cu proprietati anticorosive etc. /<fr. nickel, germ. Nickel

OCNITA ~e f. 1) Adancitura, special facuta in peretii caselor taranesti, care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; cotlon; cotruta. 2) inv. Cavitate arcuita in partea de sus, facuta in peretele unei constructii, care serveste ca element ornamental; firida. 3) Adancitura sub cuptor unde se pune ceva la incalzit. /ocna + suf. ~ita

PIROSTRIE ~i f. 1) mai ales la pl. obiect de uz casnic, format dintr-o rama metalica (rotunda sau triunghiulara), fixata pe trei picioare, folosita ca suport pentru un vas pus la foc deschis. ◊ A se lasa (sau a sedea) in ~i a se aseza cu genunchii indoiti si sprijinindu-se de pamant numai pe picioare. 2) bis. Coroana care se asaza pe capul mirilor in timpul slujbei oficiate cu prilejul casatoriei; cununie. ◊ A-si pune ~ile pe cap a se casatori. [G.-D. pirostriei] /<ngr. pirostia, bulg. pirostija

PROSOP ~oape n. 1) obiect de uz casnic pentru stersul mainilor, a fetei, a corpului dupa spalare, constand dintr-o bucata dreptunghiulara de panza (ornamentata); servet; stergar. 2) Bucata dreptunghiulara de tesatura ornamentata care serveste ca podoaba in casele taranesti; stergar. /<ngr. prosopon

REZITA ~e f. Rasina sintetica, obtinuta prin condensarea la cald a fenolului cu formaldehida, avand diferite intrebuintari (la fabricarea izolatoarelor electrice, a unor obiecte de uz casnic etc.). /<fr. resite, germ. Resit

ARTIZANAT s.n. 1. Breasla, sistem de organizare a muncii pe bresle; (p. ext.) totalitatea meseriasilor. 2. Arta mestesugarului. ♦ Ansamblu de activitati si mestesuguri prin care se fauresc obiecte de uz casnic-gospodaresc. [< fr. artisanat].

parcan, parcane, s.n. (inv. si reg.) 1. intarire, fortificatie din barne, scanduri; zid de aparare, parapet. 2. ingraditura de lemn, palanca facuta pentru zagazuirea apelor. 3. constructie rudimentara cu rol de delimitare sau incadrare (perete, zid, gard, strunga etc.). 4. barna, stalp de constructie. 5. ingramadire de busteni adusi de ape. 6. parti de constructie sau de instalatii cu rol de sprijin, de fixare (toc, pervaz, prag, sipca etc.). 7. numele unor obiecte sau ale unor parti de obiecte de uz casnic (cadru, rama, chenar, dunga, sant). 8. numele mai multor unelte (de sapat santuri de imbinare pe sindrila, cutit special pentru inflorituri in lemn, unealta de zidarie etc.). 9. model de infloritura in lemn. 10. carare printre straturile gradinii.

POLIETILENA s.f. Masa plastica obtinuta prin chimizarea produselor petroliere si a gazelor de sonda si de cracare, utilizata in industria de ambalaje si a obiectelor de uz casnic. [< fr. polyethylene].

POLIETILENA s. f. produs macromolecular solid, alb, prin polimerizarea etilenei, la fabricarea materialelor izolante si a unor obiecte de uz casnic sau industrial. (< fr. polyethylene)

BALS, oras in jud. Olt, pe dr. Oltetului; 23.376 loc. (1991). Produse textile si alim.; otelarie; intreprindere de osii si boghiuri; intreprindere mecanica producatoare de instalatii pentru irigatii, masini de ierbicidat, uscatoare pentru cereale, obiecte de uz casnic etc. Reparatii de utilaj agricol. Centru pomicol si viticol. Biserica (sec. 18). Atestat documentar din 1564. A primit statut de oras in 1921.

LOPATICA ~ele f. (diminutiv de la lopata) 1) obiect mic de uz casnic asemanator cu lopata. ~ de mestecat hrana pentru porci. ◊ ~ de mamaliga unealta cu care se tipareste mamaliga dupa mestecare si a carei coada poate servi ca facalet. 2) Bucata mica de scandura, cu maner, folosita la netezirea peretilor unsi cu lut. 3) Piesa din lemn, din metal sau din material plastic folosita pentru a imobiliza un membru fracturat; atela. 4) Fiecare dintre cele doua oase plate de forma triunghiulara, care constituie partea posterioara a articulatiei umarului; omoplat. /lopata + suf. ~ar

BACHELITA s. f. Rasina sintetica obtinuta prin tratarea formolului cu fenol, utilizata ca materie plastica pentru confectionarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic. – Din fr. bakelite.

PORTELAN, (2) portelanuri, s. n. 1. Material ceramic alb si translucid obtinut prin arderea la temperaturi inalte a unei paste de cuart, de caolin si de feldspat impreuna cu adaosuri de alti componenti, folosit la fabricarea vaselor industriale sau de laborator, a izolatoarelor electrice, a vaselor de uz casnic sau a unor obiecte decorative. 2. obiect facut din portelan (1). [Var.: (rar) porcelan s. n.] – Din germ. Porzellan.

BACHELITA f. Masa plastica obtinuta din rasina sintetica, utilizata la confectionarea obiectelor electrotehnice sau de uz casnic. [G.-D. bachelitei] /<fr. bakelite

BOARFA ~e f. pop. 1) Haina veche si zdrentuita; buleandra; tearfa. 2) la pl. obiecte de uz personal (sau casnic), in special de imbracaminte, lipsite de valoare; bulendre. 3) fam. Femeie de moravuri usoare; t***a. [Sil. boar-fa] /Orig. nec.

BACHELITA (‹ fr., germ.; {s} Baekeland) s. f. Rasina fenolica sintetica, obtinuta prin condensarea fenolului cu aldehida formica folosita ca material electroizolant si la fabricarea unor obiecte de uz industrial si casnic. A. a fost obtinuta in 1906 de chimistul belgian L. Baekeland. V. fenoplaste.

CURATATORIE, curatatorii, s. f. 1. Atelier in care se curata (chimic) obiecte de imbracaminte sau de uz casnic confectionate din tesaturi; spalatorie chimica. 2. Atelier in care se efectueaza curatarea pieselor turnate. [Var.: curatitorie s. f.] – Curatat + suf. -orie.

RAZUITOR ~oare n. 1) Unealta folosita in operatiile de curatare sau de netezire (a unor obiecte); racleta. ~ pentru suprafete lemnoase. 2) Unealta de uz casnic folosita pentru ras produse alimentare (legume, fructe, branza etc.); razatoare. [Sil. -zu-i-] /a razui + suf. ~itor

RAZATOARE razatori f. 1) Unealta de uz casnic folosita pentru ras produse alimentare (legume, fructe, branza etc.); razuitor. A da prin razatoare. 2) obiect format din una sau mai multe lame paralele, fixat la intrarea intr-o casa, de care se rade noroiul de pe incaltaminte. [G.-D. razatorii] /a roade + suf. ~atoare

obiect ~e n. 1) Corp solid, cunoscut direct cu ajutorul simtului. 2) Bun material rezultat din procesul muncii. ~ de consum. ~ de uz casnic. 3) Materie asupra careia este orientata activitatea spirituala sau artistica. ~ de cercetare. ~ de descriere. 4) Fiinta sau lucru pentru care cineva manifesta un sentiment. ~ de admiratie. 5) Disciplina de studiu intr-o institutie de invatamant. 6) filoz. Corp sau fenomen existent in realitate, in afara subiec-tului si independent de constiinta acestuia. 7) lingv. Parte de propozitie care indica asupra cui este orientata actiunea verbului; comple-ment. [Sil. o-biect] /<lat. obiectum, germ. Objekt

ESENTA, esente, s. f. 1. Ceea ce exprima principalul si stabilul din obiecte si din fenomene, natura lor interna, ascunsa, latura lor care nu este data sau perceptibila nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecand de forma exterioara a lucrurilor, patrunzand in adancul lor cu ajutorul gandirii. ◊ Loc. adv. In esenta = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic si intrebuintat in farmacie, in parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales in alimentatie. ♦ Substanta concentrata care, diluata (cu apa), da un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcatuiesc o padure. ♦ Varietate de lemn. – Din fr. essence, lat. essentia.