COMERCIALIZA, comercializez, vb. I. Tranz. A pune o marfa, un bun etc. in comert, a face sa devina obiect de comert. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. commercialiser.

A COMERCIALIZA ~ez tranz. (marfuri, bunuri materiale) A pune in circulatie in calitate de obiect de comert. [Sil. -ci-a-] /<fr. commercialiser

ORFEVRARIE, orfevrarii, s. f. Mestesugul crearii obiectelor de arta aplicata, din metal pretios. ♦ obiecte prelucrate prin acest mestesug. ♦ comert cu obiecte fine de aur si de argint. [Var.: orfevrerie, orfaurarie s. f.] – Din fr. orfevrerie.

PIELARIE¹, (1) pielarii, s. f. 1. Atelier unde se prelucreaza sau se vand piei sau obiecte confectionate din piele. 2. Mestesug de prelucrare a pieilor; comert cu obiecte de piele. – Pielar + suf. -ie.

ARTICOL ~e n. 1) Expunere scrisa de proportii reduse si tiparita intr-o publicatie (ziar, revista, culegere etc.). ◊ ~ de fond articol de ziar, de revista etc. in care se trateaza o problema importanta de actualitate. 2) Diviziune intr-un document (lege, tratat, regulament etc.) marcat printr-o cifra. ~ bugetar. ~ contabil. ~ de cheltuieli. ~ de venituri. 3) obiect de comert. ~ de larg consum. 4) lingv. Parte de vorbire flexibila, care se alatura unui substantiv (sau unui echivalent al lui) pentru a individualiza obiectul desemnat de acesta. ~ enclitic. ~ proclitic. /<lat. articulus, fr. article

ARTICOL s.n. 1. Expunere intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc. ♦ Diviziune a unui buget, a unui plan financiar. 3. obiect de comert. 4. Parte de vorbire flexibila, care insoteste substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit. 5. Fiecare dintre fragmentele diferitelor parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. 6. Fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal. 7. (Inform.) Element logic al unei inregistrari dintr-un fisier, cea mai mica unitate de informatie utila prelucrata de un program. (cf. lat. articulus, it. articolo, fr. article)

ARTICOL s.n. 1. Expunere facuta intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc., purtand de obicei un numar de ordine. ♦ Diviziune a unui buget sau a unui plan financiar, care contine denumirea unei surse de venit sau motivul de cheltuieli.. 3. obiect de comert, lucru care se vinde in comert. 4. Parte de vorbire care insoteste substantivul, avand rolul de a arata in ce masura obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor. 5. Fragmente articulate intre ele care alcatuiesc diferite parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. [< lat. articulus, cf. it. articolo, fr. article].

ORFEVRARIE s.f. Arta, mestesugul confectionarii obiectelor fine, lucrate in aur si argint; aurarie. ♦ obiecte de aur lucrate prin acest mestesug. ♦ comert cu obiecte fine de aur si argint. [Gen. -iei, var. orfevrerie s.f. / < fr. orfevrerie].

ORFEVRARIE s. f. mestesugul confectionarii obiectelor fine de ornament din metale pretioase, din piele etc. ◊ obiectele lucrate prin acest mestesug. ◊ comert cu obiecte fine de aur si argint. (< fr. orfevrerie)

ARTICOL, articole, s. n. 1. Compozitie cu caracter informativ, documentar, stiintific etc., tiparita intr-o publicatie periodica. ◊ Articol de fond = articol cu un continut general de indrumare, de orientare in problemele importante actuale; editorial. Articol-program = articol care cuprinde conceptia generala si programul de activitate al unei publicatii periodice, la inceputul aparitiei sale. 2. Diviziune intr-un document oficial, marcata de obicei printr-un numar de ordine sau printr-o litera. ♦ Diviziune care contine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli intr-un buget sau intr-un plan financiar. Articol contabil = formula de inregistrare a unei operatii economice, in ordine cronologica. 3. obiect de comert. 4. Particula sau cuvant care se alatura unui substantiv sau unui echivalent al lui, pentru a individualiza obiectul denumit de acesta. – Fr. article (lat. lit. articulus).

SAMUR (‹ tc.) s. m. Mamifer carnivor din familia mustelidelor cu blana foarte fina, brun-negricioasa cu o pata alba pe piept (Martes zibellina), avand lungimea intre 32 si 51 cm, iar greutatea intre 900 gr si 1,8 kg. Traieste in padurile din Siberia, Mongolia, N Chinei. Blana de s. este foarte apreciata; in trecut a format obiectul unui comert intens cu Europa. In prezent, specie periclitata. Sin. zibelina.

ARTICOL, articole, s. n. 1. Expunere scrisa (de proportii mai reduse) cu caracter publicistic, pe o tema politica, economica, stiintifica etc. ◊ Articol de fond = articol care exprima punctul de vedere al redactiei unei publicatii periodice in cele mai importante probleme ale actualitatii. Articol-program = articol care cuprinde conceptia generala si programul de activitate al unei publicatii periodice la inceputul aparitiei sale. 2. Diviziune intr-un document oficial, marcata de obicei printr-un numar de ordine sau printr-o litera. ♦ Diviziune intr-un buget, intr-un plan financiar etc., care contine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. 3. obiect care se vinde in comert. 4. Parte de vorbire flexibila care individualizeaza substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte parti de vorbire si care marcheaza diverse functii gramaticale ale cuvintelor pe care le insoteste. – Din fr. article, lat. articulus.

articol (articole), s. n. – 1. Expunere scrisa cu caracter publicistic. – 2. Diviziune intr-un document oficial. – 3. obiect care se vinde in comert. – 4. Parte de vorbire flexibila care individualizeaza substantivul, adjectivul sau (mai rar), alte parti de vorbire. – Var. articul, artic. Lat. articulus (sec. XVII). – Der. articula, vb.; articulati(un)e, s. f.; articular, adj.; desarticula, vb.

GROS², grosi, s. m. Masura folosita in comert pentru marfuri sub forma de obiecte mici de acelasi fel, egala cu 12 duzini, adica 144 de bucati. ◊ Mic gros = depozit care livreaza marfuri in cantitati comerciale. – Din germ. Gros.

MAMULARIE, (2) mamularii, s. f. (Inv.) 1. comert de maruntisuri sau de vechituri; ocupatia mamularului. 2. Pravalie de maruntisuri; p. ext. totalitatea obiectelor dintr-o astfel de pravalie. – Mamular + -ie.

ACHIZITIE s. f. 1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obtinut. 2. cumparare de produse (agroalimentare) si de materiale prin unitati ale comertului de stat sau cooperatist. (< fr. acquisition, lat. acquisitio)

ACHIZITIE ~i f. 1) Forma de comert care consta in procurarea de produse si materiale pe baza unor contracte speciale; colectare. 2) Procurare de obiecte rare. 3) obiect dobandit astfel. ◊ A face o ~ a procura un obiect de valoare. [G.-D. achizitiei; Sil. -ti-e] /<fr. acquisition, lat. acquisitio, ~onis

ACHIZITIE s.f. 1. Procurare, cumparare de obiecte (rare) etc.; bunul obtinut prin acest mijloc. 2. Procurare de produse si de materiale prin unitati ale comertului de stat sau cooperatist pe calea unor contracte speciale. [Gen. -iei, var. achizitiune s.f. / cf. fr. acquisition, lat. acquisitio].

AMANUNT¹, amanunte, s. n. Element secundar, neesential al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment. ◊ Loc. adj. si adv. Cu amanuntul = cu bucata, in detaliu. comert cu amanuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) de-amanuntul sau pana in cele mai mici amanunte sau in amanunt ori in toate amanuntele = pana in cele mai mici detalii; minutios. [Var.: (reg.) amarunt s. n.] – Din a³ + manunt „marunt”.

ACHIZITIE, achizitii, s. f. 1. Forma de comert care consta in procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achizitionare. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achizitie = a procura, in conditii avantajoase, ceva de pret, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obtinut prin achizitie (1). – Din fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis.

AMANUNT, -A, amanunti, -te, s. n., adj. 1. S. n. Element secundar, neesential al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amanuntime. ◊ Loc. adj. si adv. Cu amanuntul = cu bucata, in detaliu, in mici cantitati. comert cu amanuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) de-amanuntul sau pana in cele mai mici amanunte sau in amanunt, in toate amanuntele = pana in cele mai mici detalii; minutios. 2. Adj. (Inv.) Amanuntit². [Var.: (reg.) amarunt s. n.] – A³ + manunt „marunt”.

PARTIDA ~e f. 1) Durata a unui joc sportiv sau distractiv, la sfarsitul careia se stabilesc castigatorii. ~ de tenis. ~ de baschet. ◊ A pierde ~a a suferi un esec. 2) Divertisment concret cu participarea mai multor persoane. 3) Casatorie contractata in urma unor demersuri prealabile. 4) Persoana care constituie obiectul contractarii unei asemenea casatorii. 5) Fragment al unei partituri destinate unui interpret dintr-un ansamblu sau unui grup de interpreti, care canta la unison. 6) Sistem de evidenta a unor operatii financiare; cont. 7) (in comert) Cantitate dintr-o marfa venita in acelasi timp de la fabrica sau pusa odata in vanzare; lot. [G.-D. partidei] /<ngr. partidha, fr. partie

SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba