STINGHIE, stinghii, s. f. 1. Bucata de lemn lunga si ingusta care se fixeaza (de-a curmezisul) pentru a uni doua sau mai multe elemente ale unei constructii sau pentru a sustine, a intari ceva. 2. (Pop.) Parte a corpului unor fiinte unde se imbina femurul cu oasele bazinului. – Et. nec.

STINGHIE ~i f. 1) Bucata de lemn lunga si ingusta, fixata de-a curmezisul unei constructii pentru a face legatura dintre diferite elemente ale acesteia si pentru a le intari. 2) Parte a scheletului omului, unde se articuleaza femurul cu oasele bazinului. [G.-D. stinghiei; Sil. -ghi-e] /Orig. nec.

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea lata de piele, mai rar de panza, cu care se incing militarii peste mijloc si de care agata sabia, baioneta etc.; centiron. ◊ Expr. Pana la centura = de la umeri pana la talie. ♦ Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = dispozitiv fixat in jurul taliei, care serveste la mentinerea unui naufragiat deasupra apei; colac de salvare. Centura de siguranta = dispozitiv de protectie a muncitorilor care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituita dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. 2. (In expr.) Cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. Centura de forturi = zona fortificata in jurul unei asezari care prezinta interes strategic. 3. (In expr.) Centura pelviana = oasele bazinului. – Fr. ceinture.

FEMUR ~uri n. os al piciorului de la genunchi pana la bazin; osul coapsei. /<fr. femur, lat. femur, ~oris

PELVIS ~uri n. anat. Parte a scheletului omenesc situata la baza trunchiului si formata din oasele iliace; bazin. /<lat. pelvis

ILIAC, -A adj. (Anat.) Asezat in partea de mijloc a corpului, sub coaste; din regiunea soldurilor. ◊ os iliac = fiecare dintre cele doua oase ale bazinului. [Pron. -li-ac. / < fr. iliaque].

ILIAC, -A adj. in partea de mijloc a corpului, in regiunea soldurilor. ♦ os ~ = fiecare dintre cele doua oase ale bazinului. (< fr. iliaque, lat. iliacus)

SACRUM s. n. os triunghiular (format din cinci vertebre sudate) asezat in partea de jos a coloanei vertebrale si care, impreuna cu oasele pelviene, formeaza bazinul. [Var.: sacru s. n.] – Din fr., lat. sacrum.

PELVIAN, -A, pelvieni, -e, adj. Care apartine pelvisului, privitor la pelvis, din regiunea pelvisului. ◊ Oase pelviene = oasele care formeaza bazinul animalelor vertebrate superioare. Centura pelviana = centura osoasa formata din cele doua oase coxale, care leaga membrele inferioare de coloana vertebrala. Prezentare (sau pozitie) pelviana = pozitie anormala a fatului la nastere, cu bazinul inainte. [Pr.: -vi-an] – Din fr. pelvien.

PELVIAN ~ana (~eni, ~ene) Care tine de pelvis; din regiunea pelvisului. ◊ Centura ~ana oasele ce formeaza bazinul (la om si la animalele superioare). Pozitie (sau prezentare) ~ana pozitie anormala a fatului la nastere, cu bazinul inainte. [Sil. -vi-an] /<fr. pelvien

PUBIS ~e n. anat. (la om) Proeminenta triunghiulara situata la impreunarea oaselor anterioare ale bazinului. /<fr. pubis

SACRUM n. anat. os triunghiular, situat in regiunea inferioara a coloanei vertebrale, care, impreuna cu oasele iliace, formeaza bazinul. [Sil. sa-crum] /<lat., fr. sacrum

ILION s.n. Cel mai mare dintre oasele care formeaza bazinul iliac. [Pron. -li-on. / < fr. ilion].

SACRUM s.n. (Anat.) os triunghiular al bazinului, asezat la partea inferioara a sirei spinarii si care impreuna cu oasele pelviene formeaza bazinul. [Var. sacru s.n. / < fr. , lat. sacrum].

ILION s. n. cel mai mare dintre oasele care formeaza bazinul iliac. (< fr. ilion)

SACRUM s. n. os triunghiular la partea inferioara a coloanei vertebrale, care impreuna cu oasele pelviene formeaza bazinul. (< fr., lat. sacrum)

PELVIS, pelvisuri, s. n. Parte a scheletului uman situata la baza trunchiului, formata din oasele coxale si din osul sacru; p. ext. bazin. – Din lat. pelvis.

SACRosCIATIC, -A adj. (despre doua ligamente ale bazinului) intre sacrum si osul iliac. (< fr. sacro-sciatique)

PUBIOTOMIE s. f. sectionare a oaselor pubiene pentru marirea diametrelor bazinului in caz de distocie. (< fr. pubiotomie)

PUBIS s.n. 1. os care formeaza partea anterioara a bazinului osos la oameni. 2. Regiune paroasa care acopera osul pubis. [Pl. -se, -suri, var. pubes s.n. / < fr., lat. pubis, it. pube].

FEMUR s.n. osul coapsei de la genunchi pana la bazin. [Pl. -re, -ruri. / < fr. femur, cf. lat. femur – coapsa].

PUBIS s. n. 1. os pereche care formeaza partea anterioara a bazinului, la oameni. 2. regiune paroasa care acopera osul pubis (1). (< fr., lat. pubis)

ILIAC, -A, iliaci, -ce, adj. Care este asezat in partea de mijloc a corpului, in regiunea soldurilor. ◊ os iliac (si substantivat, n.) = fiecare dintre cele doua oase care formeaza partea anterioara si laterala a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus.

PELVIAN, -A adj. al pelvisului. ♦ centura ~a = totalitatea oaselor care leaga membrele inferioare de coloana vertebrala; membre ~ ene = membrele posterioare la nevertebrate; prezentatie ~a = pozitie a fatului, la nastere, cu bazinul inainte. (< fr. pelvien)

bazin, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatra, din ciment etc. ♦ Rezervor de apa amenajat pentru inot sau pentru sporturile care se practica in apa. 2. (Si in sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un rau, un fluviu, un lac sau o mare isi aduna apele. ♦ Regiune delimitata de albiile tuturor afluentilor unui rau sau ai unui fluviu. ◊ bazin portuar = parte a unui port, special amenajata pentru stationarea vaselor (in vederea incarcarii si descarcarii lor). ♦ Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 3. (Anat.) Cavitate situata in partea inferioara a abdomenului si constituita din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

bazin s.n. 1. Rezervor mare de apa, alimentat de obicei de la o sursa. ♦ (Mar.) Parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 2. Regiune de unde isi aduna afluentii un rau sau un fluviu. 3. Regiune in care se gasesc zacaminte de minereuri. 4. Cavitate cuprinsa intre oasele iliace; pelvis. [Pl. -ne, -nuri, var. basin s.n. / < fr. bassin].

URDELE 1. Varf in E m-tilor Parang, situat pe cumpana de ape dintre bazinele de obarsie ale raurilor Lotru si Latorita; alt. 2.228 m. Pe sub acest varf trece soseaua alpina Novaci-Sebes, care in aceasta zona atinge alt. de 2.125 m. 2. Pas de inaltime in E m-tilor Parang, situat la 1.950 m alt., la poalele varfului omonim. Acest pas este strabatut de soseaua alpina Novaci-oasa-Sebes, care face legatura intre Oltenia si Transilvania („Drumul regelui”).

bazin, bazine, s. n. 1. Rezervor de apa construit din piatra, din ciment etc., avand diferite intrebuintari. ♦ Parte a unui port unde stationeaza vasele. 2. Tinut udat de un rau sau de un fluviu, impreuna cu toti afluentii sai. 3. Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 4. Cavitate formata din cele doua oase iliace. – Fr. bassin.

bazin ~e n. 1) Rezervor mare deschis, construit special pentru colectarea unui lichid, in special a apei, destinat unor operatii tehnice sau practicarii inotului. 2) Regiune din care isi colecteaza afluentii un rau sau un fluviu. ~ul Dunarii. 3) Regiune bogata in zacaminte naturale. ~ carbonifer. 4) mar.: ~ portuar parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 5) anat. Parte a scheletului omenesc situata la baza trunchiului formata din oasele iliace; pelvis. /<fr. bassin

bazin s. n. 1. rezervor mare de apa, alimentat de la o sursa. 2. suprafata de apa in incinta unui port pentru stationarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apa isi aduna afluentii. 4. regiune cu zacaminte de minereuri. 5. vas din metal, piatra sau ceramica, conic ori in forma de calota sferica. ◊ element de arhitectura constand dintr-o cavitate prismatica sau cilindrica, destinata sa contina apa. 6. parte inferioara a cavitatii abdominale, intre oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin)