MOJICIME s f. (Inv.) Multime de tarani sau de oameni simpli, de rand. – Mojic + suf. -ime.

abderit s. m. om simplu, marginit si caraghios. (< germ. Abderit)

UMIL, -A, umili, -e, adj. 1. Care are o atitudine modesta, de om simplu, sarac, fara pretentii; care are o atitudine supusa, ascultatoare, smerita. 2. (Despre manifestari ale oamenilor) Care arata, tradeaza, denota pe omul umil (1), caracteristic unui om umil. ♦ (Despre obiecte, locuri etc.) Saracacios. – Din lat. humilis.

VERISM s. n. Curent literar si muzical (de opera) aparut in Italia la sfarsitul sec. al XIX-lea, care abordeaza teme realiste (si naturaliste) legate de viata cotidiana si de faptele oamenilor simpli. – Din it. verismo, fr. verisme.

FAMILIAR, -A, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit in (sau apropiat de) vorbirea obisnuita; simplu, fara pretentii. ♦ (Despre atitudini, comportari etc.; p. ext. despre oameni) simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fara respectul cuvenit, ireverentios. 2. Care este binecunoscut, obisnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris.

GLOATA ~e f. 1) Multime mare de oameni, stransi intr-un loc, in dezordine. 2) Totalitate a oamenilor simpli; prostime. 3) (in Moldova si in Muntenia medievala) Ceata de pedestrasi, formata din tarani. /<sl. glota

MURITOR² ~i m. Fiinta umana, considerata ca fiind trecatoare. ◊ ~ de foame persoana foarte saraca. simplu ~ (sau ~ de rand) om simplu. /a muri + suf. ~tor

PROSTIME f. inv. (colectiv de la prost) Totalitate a oamenilor simpli; gloata. /prost + suf. ~ime

ABDERIT s.m. (Livr.) om simplu. [Cf. germ. Abderit < Abdera, oras antic din Tracia].

MANDARIN¹ s.m. 1. Inalt functionar din vechea China, din Indochina si Coreea. 2. (Ironic) Cel care manifesta dispret fata de oamenii simpli. [< fr. mandarin, cf. port. mandarin < sanscr. mantrin – consilier].

MANDARINAT s.n. 1. Titlu, functie de mandarin¹. 2. (Ironic) Atitudine dispretuitoare fata de oamenii simpli. [Pl. -te. / cf. fr. mandarinat].

necarturar, necarturari, adj., s.m. (inv. si pop.) (persoana) care nu stie multa carte, (om) simplu care nu e cultivat.

prostac, -a, adj., s.m. si f. (inv.) 1. (adj.; despre obiecte) de calitate inferioara, ordinar, prost. 2. (adj.; despre oameni) dintr-o patura sociala inferioara, de origine umila, de rand, de jos, din popor. 3. (s.m.) om fara multa carte, simplu, om neinstruit, nestiutor.

simplice adj. (inv.; despre modul de exprimare al oamenilor) simplu.

BONom s. m. om bland si credul; om simplu. (< fr. bonhomme)

mojic (mojici), s. m. – 1. Taran, om simplu. – 2. Badaran, topirlan. – 3. (Adj.) Josnic, obraznic, nerusinat. Rut., rus. muzik (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 201), cf. pol. muzyk, ceh. muzik. Este dubletul lui mujic, s. m. (taran rus), cultism din sec. XIX. Der. mojicesc, adj. (grosolan); mojiceste, adv. (cu mojicie); mojicie, s. f. (grosolanie, obraznicie); mojicime, s. f. (taranime, plebe); mojicos, adj. (taranesc).

BON, religie prebudista din Tibet, promovind practici animiste si samaniste. Supravietuieste inca in rindurile oamenilor simpli.

CASSOLA, Carlo (1917-1987), scriitor italian. A abordat, intr-o limba populara, problematica existentiala a oamenilor simpli („Fausto si Anna”).

CHAPLIN [tʃæplin], Sir Charles Spencer (1889-1977, n. Londra), actor, regizor si producator de film englez. Indelungata activitate in cinematografie (debut 1914). Creator al celebrului Charlot, personaj comic si in acelasi timp tragic, simbol al omului simplu in lupta cu viata. Comedii cu substrat de polemica sociala („Piciul”, „Goana dupa aur”, „Luminile orasului”, „Dictatorul”, „Timpuri Noi”, „Luminile rampei”, „Un rege la New York”).

QUIDQUID DELIRANT REGES, PLECTUNTUR ACHIVI (lat.) orice le trazneste prin minte regilor se abate pe capul grecilor – Horatiu, „Epistulae”, I, 2, 14. oamenii simpli au de suferit de pe urma nechibzuintei monarhilor.

SAROYAN [sərouiən], William (1908-1981), scriitor american e origine armeana. Nuvele („Indraznetul tanar de pe trapezul zburator”, „Ma numesc Aram”, „Americanul muribund”), romane („Comedia umana”, „Asirianul”, „Intre baieti si fete”), drame („Inima mea este in muntii Scotiei”, „Timpul vietii lor”, „Clipe de viata”) cu implicatii autobiografice, inspirate din viata oamenilor simpli si a copiilor.

PRIMITIV, -A, primitivi, -e, adj. 1. – Din perioada de la inceputul societatii umane; stravechi. ♦ Care se afla pe treapta cea mai de jos a dezvoltarii (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni si despre manifestarile lor) salbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se refera la inceputul istoric al existentei sale, care se afla in starea de la inceput; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care serveste ca element de baza pentru formarea de derivate; primar. ♦ (In sintagma) Culori primitive = cele sapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Denumire data pictorilor adepti ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus.

MODEST adj. 1. (Ban.) smirom, (inv.) smerit. (Era un om extrem de ~.) 2. simplu, umil, (inv. si pop.) prost, (inv.) prostatic. (De conditie ~.) 3. v. neinsemnat. 4. v. nepretentios. 5. v. mediocru. 6. sarac, saracacios, simplu. (O nunta ~.) 7. (fig.) timid. (Un inceput ~.)

CONTEMPLATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana care contempla; om inclinat spre simpla contemplare a vietii. /<fr. contemplateur, lat. contemplator

REDUS, -A, redusi, -se, adj. 1. Scazut, micsorat, diminuat (ca proportii, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre functii si expresii algebrice) Asupra careia s-a efectuat operatia pentru obtinerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenta, de cultura, marginit, prost. 3. (Chim.; despre substante) Din care a fost scos oxigenul si care a castigat electroni. – V. reduce.

NUD, -A, (1, 3, 4) nuzi, -de, adj., (2) nuduri, s. n. 1. Adj. (Despre oameni sau despre corpul lor) Fara nici un vesmant, complet dezbracat, gol. ◊ Floare nuda = floare fara petale, care are numai stamine si pistil sau numai unul dintre aceste doua elemente. 2. S. n. Persoana sau corp omenesc complet dezbracat: spec. reprezentare in artele plastice a omului complet dezbracat. 3. Adj. Fara ornamente; simplu; neted. ♦ Fig. Fara artificii, fara complicatii; simplu; curat, pur. 4. Adj. (In sintagma) Proprietate nuda = proprietate pe care o stapaneste cineva fara a se bucura (vremelnic) de uzufructul ei. – Din lat. nudus, it.nudo.

CONVENTIONALISM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este convetional. 2. (Lit.; arte) Tendinta de supunere la regulile general acceptate, fara o percepere proprie, realista a faptelor; prezenta masiva in opera de arta a unor elemente de continut sau de expresie devenite clisee; lipsa unei viziuni estetice-ideologice proprii. 3. Conceptie filozofica de tip pozitivist, potrivit careia axiomele geometrice, ca si legile stiintei sunt simple simboluri sau conventii create de oamenii de stiinta din considerente de comoditate a gandirii, in mod arbitrar. ♦ Conventionalism moral = teorie care considera morala drept rezultat al conventiei, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rau. [Pron. -ti-o-. / < fr. conventionnalisme].

Gordius, rege mitic al Phrygiei, presupus intemeietor al cetatii Gordium. De mult, intr-o vreme cind Phrygia era macinata de neintelegeri interne, un oracol prezisese ca ele vor lua sfirsit daca va fi ales rege primul om care va urca cu carul sau la templul lui Zeus. Acest om a fost Gordius, pe atunci simplu taran. El a fost ales rege si, drept multumire, i-a inchinat lui Zeus carul sau. Oistea acestui car era legata cu un nod atit de complicat, incit nimeni nu-l putea desface. Celui care ar fi reusit s-o faca i s-a fagaduit, in dar, regatul Asiei. Se spunea ca mai tirziu, Alexandru Macedon l-a taiat cu sabia, indeplinind, in felul acesta, oracolul.

CONVENTIONALISM s. n. 1. caracterul a ceea ce este conventional; tendinta de a se conforma regulilor general acceptate, fara o percepere proprie, a faptelor; prezenta masiva in opera de arta a unor elemente de continut sau de expresie devenite clisee. 2. conceptie filozofica pozitivista potrivit careia axiomele geometrice, legile si teoriile stiintifice ar fi simple conventii create in mod arbitrar de oamenii de stiinta. (< fr. conventionnalisme)

BONom, bonomi, s. m. (Livr.) om bland si credul, cu gusturi si purtari simple. – Din fr. bonhomme.

UMIL ~a (~i, ~e) si adverbial 1) (despre persoane) Care vadeste un sentiment de inferioritate; plin de smerenie; smerit. 2) (despre persoane) Care are o atitudine simpla; lipsit de pretentii; modest. 3) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota un comportament foarte respectuos; caracterizat prin supunere si prin modestie. Maniera ~a. Voce ~a. 4) rar (despre obiecte, incaperi, locuri etc.) Care denota saracie; caracterizat prin saracie; saracacios. /<lat. humilis

ALCHIMIE s. f. Doctrina si activitate mistica in antichitate si in evul mediu, care isi propunea sa prefaca metalele simple in aur si argint si sa dea oamenilor tinerete vesnica; unele rezultate ale alchimistilor au constituit inceputurile chimiei stiintifice. – Fr. alchimie (lat. lit. alchemia).

atom m. si vechi n., pl. uri si e (lat. atomus, d. vgr. atomos, indivizibil, care nu se poate taia de mic ce e; fr. atome. V. tom). Chim. Corp foarte mic presupus ca nu se mai poate divide si din care se compun moleculele corpurilor simple. Fig. Lucru foarte mic fata de altu: oamenii is niste atomi in univers.

PRIMITIV ~a (~i, ~e) 1) Care tine de stadiile cele mai timpurii ale societatii umane; de la inceputul omenirii. om ~. 2) (despre oameni) Care a ramas mult in urma in privinta nivelului de dezvoltare; necivilizat; salbatic. 3) Care se prezinta simplu de tot; elementar; rudimentar. Constructie ~a. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de educatie si de cultura; grosolan; necioplit. 5) Care a ramas asa cum a fost la inceput. Forma ~a. ◊ Cuvant ~ cuvant de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori ~e culorile de baza ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivus

REIFICARE s.f. (Fil.) Concretizare, materializare (a unei idei). ♦ Proces prin care relatiile sociale imbraca forma unor relatii obiectuale, omul insusi devenind din agent constient al proceselor sociale simplu obiect, lucru, instrument al acestora. [< engl. reification, cf. lat. res – lucru].

UMILIT, -A, umiliti, -te, adj. 1. Cu atitudine supusa, smerita, plecata; care exprima umilinta; umil. ♦ Rusinat. 2. Care este plin de umilinte, de jigniri, de lipsuri. ♦ (Substantivat) om care duce o viata mizera, care suporta jigniri, lipsuri. 3. (Rar) simplu, modest, neinsemnat; sarac (2). – V. umili.

NAIV, -A, naivi, -e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial si substantivat) 1. Lipsit de experienta si de prefacatorie, simplu, natural, credul si sincer. ♦ Care arata, denota naivitate (1). 2. (Peior.) Lipsit de judecata matura. ♦ Care arata, denota naivitate (2), lipsa de judecata matura. ♦ Adj., s. m. (Pictor) care face parte dintr-o grupare ce ignora intentionat perspectiva, anatomia artistica, legile proportiilor si ale compozitiei, inspirandu-se adesea din pictura populara. – Din fr. naif.

simplu adj. 1. format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate imparti in elemente diferite. ◊ (s. n.) partida de tenis intre doi jucatori; single (1). 2. care nu este complicat, usor de facut, de inteles. ◊ (gram.) timp ~ = timp al verbului care se conjuga fara auxiliar. 3. care este intr-un singur plan; care se petrece o singura data. 4. (despre oameni) lipsit de rafinament, de afectare; modest, sincer. ◊ lipsit de cultura. (< fr. simple)

simpliSM s. n. Insusirea de a fi simplu sau simplist; mod unilateral si superficial de a considera lucrurile; judecata a omului simplist (2); nivel intelectual scazut. – Din fr. simplisme.

SARAC adj., s. 1. adj., s. calic, necajit, nevoias, oropsit, sarman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (inv. si pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. si fam.) nepricopsit, (pop.) saracan, (inv. si reg.) misel, slabanog, (reg.) misaricios, oarfan, obielos, pamantit, (Ban.) bedas, (inv.) measer, neputernic, neputincios, siromah, (fam., fig. si depr.) paduchios. (E un biet om ~ care trebuie ajutat.) 2. adj. v. biet. 3. adj. v. saracacios. 4. adj. modest, saracacios, simplu. ( O nunta ~.) 5. adj. v. sterp. 6. adj. v. insuficient. 7. adj. redus. (Are un vocabular ~.) 8. adj. v. slab. 9. adj. v. comun.

PERSICOS ODI, PUER, APPARATUS (lat.) urasc, copile, luxul persan – Horatiu, „Ode”, I, 38, 1. Viata simpla si austera in mijlocul naturii este, spune poetul, singura care il face pe om fericit.

ROBOTICA (‹ engl., fr.) s. f. Domeniu pluridisciplinar al stiintei si tehnicii care studiaza proiectarea si tehnica construirii sistemelor mecanice, informatice sau mixte si a robotilor, in scopul inlocuirii totale sau partiale a omului in procesele tehnologice, in actiunea asupra mediului inconjurator etc. Multe aspecte ale r. implica inteligenta artificiala: robotii pot fi echipati cu senzori echivalenti cu organele de simt ale omului, pentru vedere, pipait, perceperea temperaturii. Unii au chiar capacitatea de a lua decizii simple, iar in prezent cercetarile in domeniu sunt orientate spre obtinerea de roboti cu un grad de autocontrol care sa le permita mobilitatea si luarea de decizii intr-un mediu necontrolat direct de catre oameni.

POPULAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de popor; propriu poporului. Vointa ~a. Manifestare ~a. ◊ Front ~ organizatie care intruneste fortele progresiste ale poporului. 2) Care apartine poporului; creat de popor; provenit din popor. Traditii ~e. Balada ~a. 3) Care este destinat poporului; facut pentru popor. Biblioteca ~a. Reprezentatie ~a. 4) Care se bucura de popularitate; care place unui mare numar de oameni. Interpret ~. 5) (despre limba, stilul lucrarilor, prelegerilor etc.) Care poate fi inteles cu usurinta de toti; simplu. /<fr. populaire

CORP s. 1. (ANAT.) trup. (Sufletul si ~ul.) 2. (ANAT.) trunchi, trup. (omul este alcatuit din cap, gat, ~ si membre.) 3. v. cadavru. 4. v. cuprins. 5. corp compus v. combinatie; corp simplu v. element. 6. substanta. (I-a intrat in ochi un ~ strain.) 7. corp vitros v. umoare vitroasa. 8. corp ceresc v. astru. 9. (MIL.) (inv.) trup. (~ de oaste.) 10. v. corpus.

acastau n., pl. aie (ung. akaszto-fa, lemn de spinzurat, adica „spinzuratoare”: akasztani a spinzura). Nord. Spinzuratoare. Scrinciov (sau chear numai un simplu leagan ori scindura pe care doi copii se dau in cumpana). Schele la o cladire. Iron. om prea inalt si slab (cocirla, prajina).

simplu adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din elemente omogene. ♦ s.n. Proba la jocurile de tenis, disputata intre doi jucatori. 2. Usor de facut, de priceput etc. ♦ Fara ornamente, neincarcat, necautat. ♦ (Gram.) Timp simplu = timp al verbului care se conjuga fara auxiliar. 3. Care este intr-un singur plan; care se petrece o singura data. 4. (Despre oameni sau manifestarile lor) Lipsit de rafinament, de afectare; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultura; (peior.) necioplit. [Cf. fr. simple, lat. simplex].

calificat, -a adj. Indreptatit, care merita sa: om calificat. Furt calificat, comis in circumstante agravante (ca efractiunea, sarirea gardului s. a.), in opoz. cu furt simplu.

UMIL, -A adj. 1. (Despre oameni) Care are sentimentul, constiinta lipsei sale de valoare, a inferioritatii lui; smerit, modest. 2. (Fig.) Cu o infatisare neingrijita, urata. ♦ Neinsemnat; simplu, modest. ♦ Sarac, saracacios. [< lat. humilis, cf. it. umile].

CINIC, -A, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care da pe fata, cu sange rece, fapte sau ganduri condamnabile, care calca, fara sfiala, regulile moralei, de convietuire sociala si de buna-cuviinta; (despre manifestari ale oamenilor) care tradeaza, exprima asemenea atitudini. 2. (In sintagmele) Filozofie cinica = doctrina filozofica din Grecia antica, care nu recunoaste normele sociale existente si propovaduia o viata simpla si reintoarcerea la natura. Filozof cinic (si substantivat) = adept al filozofiei cinice. – Din fr. cynique, lat. cynicus.

SOBRU adj. 1. simplu. (Imbracaminte ~.) 2. auster, grav, sever, (rar) aspru. (O frumusete ~; linii ~.) 3. aspru, auster, sever, spartan. (Duce o viata ~.) 4. astamparat, asezat, chibzuit, cuminte, cumintit, cumpatat, domolit, echilibrat, linistit, potolit, retinut, rezervat, serios, stapanit, temperat. (om ~.)

PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) Vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.

POPULAR, -A, populari, -e, adj. 1. Care apartine poporului, privitor la popor, care provine din popor. ♦ Care este alcatuit din oameni din popor si lucreaza pentru popor. 2. Creat de popor; specific unui popor, caracteristic culturii lui. 3. Care este facut pentru popor, creat pentru necesitatile poporului; accesibil tuturor. ♦ (Despre expuneri, prelegeri, lucrari) Care poate fi inteles cu usurinta de oricine; simplu, natural. 4. Care este iubit de popor, care se bucura de simpatia, de consideratia opiniei publice; p. ext. cunoscut de toti. ♦ Care are o comportare prietenoasa, c******a, atenta fata de toata lumea. – Din fr. populaire.

LIMBAJ, limbaje, s. n. 1. Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care acestia isi exprima gandurile, sentimentele si dorintele; limba, grai. 2. Limba unei comunitati umane istoriceste constituita. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor si a gandurilor in cadrul limbii comune sau nationale. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu, nepretentios; limba obisnuita; b) mijloc, baza de intelegere. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. (Inform.) Sistem de caractere si simboluri folosit in programare. [Pl. si: limbajuri] – Limba + suf. -aj (dupa fr. langage).

DEZVOLTA, dezvolt, vb. I. 1. Refl. (Despre materie si despre fenomenele naturii si ale societatii) A trece de la o stare calitativa veche la alta noua, de pe o treapta inferioara la alta superioara, de la simplu la complex. ♦ Tranz. A amplifica in mod creator (o doctrina, o teorie, o idee), a completa cu idei noi. ♦ A se extinde dobandind proportii, insemnatate, forta; a creste, a se mari. ♦ (Despre fiinte) A evolua crescand treptat (in sens fizic); a creste; (despre oameni) a evolua treptat (in ceea ce priveste intelectul). 2. Tranz. A expune in mod amanuntit; a desfasura. Oratorul dezvolta subiectul. 3. Tranz. A produce, a degaja. Unele fermentatii dezvolta caldura. – Et. nec.

PLANTA¹, plante, s. f. Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simpla decat a animalelor si care isi extrag hrana prin radacini, caracterizandu-se prin prezenta clorofilei, prin faptul ca membrana celulei este formata din celuloza si, in cazul speciilor superioare, prin alcatuirea corpului din radacina, tulpina si frunze; p. restr. vegetala, mai ales erbacee, cultivata de om sau care creste in mod natural si este utila omului. – Din lat. planta, fr. plante.

BACTERIE (‹ fr. {i}; {s} gr. bakteria „baston”) s. f. (MICROBIOL.) Nume generic dat microorganismelor unicelulare, sporulate sau nu, cu structura foarte simpla; contin un nucleu difuz, iar inmultirea se face prin diviziune directa. B. sint impartite in familii pe baza morfologiei (coci, bacili, vibrioni), a afinitatilor fata de colorantii de anilina (bacili acido-rezistenti, germeni gram-pozitivi sau negativi etc.) si a proprietatilor biologice: rezistenta la temperaturi ridicate (b. termofile), tipul de nutritie (b. autotrofe sau heterotrofe), de respiratie (b. aerobe sau anaerobe), patogenitatea pentru om si animale. Prin ritmul rapid de multiplicare si prin actiunea enzimelor proprii, b. au un rol esential in circulatia carbonului si azotului in natura (b. nitrificante, b. celulolitice, b. de putrefactie), asigurind echilibrul biochimic necesar existentei lumii vii. B. sint folosite pe scara larga in industria farmaceutica (in prepararea antibioticelor, vitaminelor), industria alimentara (in prepararea derivatelor de lapte, produselor alcoolice) etc.

CUMPANA ~ene f. 1) Instalatie simpla de scos apa, constand dintr-o barna fixata in furca unui stalp, avand la un capat o caldare, iar la celalalt capat o greutate. 2) Instrument pentru masurarea greutatii constand dintr-o parghie cu brate egale si doua talere, care se echilibreaza cu greutati etalonate; cantar; balanta. ◊ A trage (greu) in ~ a avea valoare. A sta in ~ a sovai; a ezita. 3) Simbol al justitiei reprezentat printr-o balanta. 4) Instrument folosit la verificarea pozitiei verticale sau orizontale. ◊ ~ana apelor, ~ de ape linia de despartire a doua bazine hidrografice. ~ana noptii miezul noptii. 5) Stare a omului care se tine bine pe picioare. A-si pierde ~ana. 6) Incercare grea la care este supus cineva. Am avut o ~. 7) art. A noua dintre cele 12 constelatii ale zodiacului, reprezentata printr-o balanta. /<sl. konpona