garos (-si), adj. – Pestrit, baltat. Sb. garusa „oaie neagra” (Bogrea, Dacor., III, 731). Semantismul necesita o explicatie.

LAI adj. negru. (oaie, lana ~.)

muras, -a, murasi, -e, adj. (reg.) cu pete negre (oile).

negrar, negrari, s.m. (reg.) 1. specie de guvizi de culoare aproape neagra. 2. cioban care are oi negre. 3. orasean imbracat in haine negre.

KARA KOIUNLI („Cei cu oile negre”), federatie de triburi turkmene, intemeiata de o factiune a triburilor turcilor oguzi, condusa de Bairam Hogea (sec. 14), care, in perioada de maxima expansiune, s-a extins pe un teritoriu ce cuprindea parti din actualele state Iran, Iraq, Turcia, Turkmenistan, Armenia si Azerbaidjan; acea capitala la Tabriz.

OACHES, -A, oachesi, -e, adj. 1. Cu pielea fetei de culoare inchisa si cu ochii, parul si sprancenele negre; brunet, brun; p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare inchisa, care bate in negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare inchisa, care bate in negru. 2. (Despre oi) Cu pete negre in jurul ochilor. – Probabil ochi¹ + suf. -es.

CARABUS, carabusi, s. m. Insecta coleoptera foarte daunatoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la inceputul lunii mai si se hraneste cu frunzele arborilor (iar larva ei, cu radacinile unor plante); gainusa, gandac-de-mai (Melolontha melolontha). – Carab[as] (rar folosit, „oaie cu botul negru” < tc.) + suf. -us.

OACAR, -A, oacari, -e, adj. (Inv. si reg.; despre oi) Cu pete (negre) pe bot. – Et. nec.

NASUT, -A, nasuti, -te, adj. (Reg.) 1. Nasos. ♦ Fig. Curios; obraznic. 2. (Despre oi) De culoare neagra cu o pata alba pe bot sau de culoare alba cu o pata neagra pe bot. – Lat. nasutus, -a.

nasut, nasuta, adj. (reg.) 1. cu nasul mare si diform; nasos. 2. (fig.) care-si baga nasul peste tot; curios, obraznic. 3. (despre oi) de culoare neagra cu o pata alba pe bot sau de culoare alba cu o pata neagra pe bot. 4. (s.f.) pasare de balta denumita si babita.

negrise s.f. pl. (reg.) oi cu lana neagra.

oacar, oacara, oacari, oacare, adj. (inv. si reg.; mai ales despre oi) 1. cu pete negre pe la bot, urechi, ochi. 2. murdar, nespalat.

pistrioi, -oaie, adj. (reg.; despre oi) cu pete negre pe bot.

gales (galesi), – 1. Iubitor, dragastos, duios. – 2. Melancolic. Sl. (bg., sb.) galiti „a tinji”, confundat cu sb. gao, gal(esa) „negru”, bg. kales „cu ochi negru”, cf. mr., megl. cales „(oaie) cu ochi negri”, de unde ngr. ϰάλεσια, alb. kaljes, cf. galita. Influenta lui kales este evidenta mai ales prin faptul ca acest cuvint se foloseste aproape exclusiv cu privire la ochi. Totusi, der. directa de la kales (Berneker 293; DAR), nu este probabila; mai curind este vorba de un der. de la vb. galiti, ca bg. galen „fraged”, cu schimbare de suf. ca urmare a contaminarii mentionate (cf. Lowe 50). – Der. ingalisat, adj. (rar, melancolic, trist).

marcusa adj. f. – (oaie) cu capul negru. Sb. mrkusa „animal cu blana neagra” (Candrea).

BUCALAIE, bucalai, s. f., adj. f. (oaie) cu botul negru. – Din buca + laie.

BRUMARIU, -IE, brumarii, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenusiu, brumat. 2. (In sintagmele) Prune brumarii = soi de prune acoperite cu bruma (3). oaie brumarie = varietate de oaie cu lana pestrita, alba si neagra. ♦ Care apartine acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Caciula brumarie. – Bruma + suf. -ariu.

OACHES ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are parul si pielea de culoare inchisa; cu pielea si cu parul de culoare inchisa, negriu; negricios; smolit; brunet. 2) (despre lucruri) Care bate in negru; de culoare inchisa. 3) (despre oi) Care are pete negre in jurul ochilor; cu pete inchise in jurul ochilor. /ochi + suf. ~es

ZEGHE ~i f. inv. 1) Haina lunga si larga, confectionata din postav sau din piele de oaie (impodobita cu gaitan negru), pe care o purtau taranii. 2) Tesatura groasa de lana (de obicei alba) care se producea in gospodariile taranesti si din care se confectionau haine; panura; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.

pistru, pistra, adj. (reg.; despre oi) care are pete negre pe bot; pistrioi.

purina, purine, s.f. (reg.) oaie alba cu pete negre in jurul botului.

sudriu, -ie, adj. (reg.; despre oi) care are lana neagra, amestecata cu alba.

tibet s.n. (inv.) 1. numele unei tesaturi de lana de oaie din Tibet. 2. basma neagra de satin.

CARACUL s. m. 1. rasa de oi cu blana buclata, neagra, asemanatoare cu astrahanul. 2. blanita de miel din aceasta rasa. (< fr. caracul)

oacar (oacara), adj. – (oaie) alba cu pete negre pe bot. – Mr. oacar(n)a. Origine necunoscuta. S-a presupus gr. ὠχρός sau ỏϰρίαϰος „palid” (Cihac, II, 679; Diculescu, Elemente, 441); sau oaches (Tiktin); sau bg. okrena (Capidan,, Elementul slav in dialectul aroman, 76); sau bg. vakalu „cu ochi negri” (Candrea); sau lat. *obaquilus, in loc de aquilus „brunet” (Densusianu, GS, VI, 317-19; Scriban); dar nici una dintre ipoteze nu e convingatoare. Trebuie sa existe o legatura ca oaches.

LAI laie (lai) (mai ales despre lana oilor) Care este de culoare neagra sau neagra-cenusie; negru sau negru-cenusiu. ◊ Nici laie, nici balaie nici asa, nici asa. [Monosilabic] /cf. alb. laja

cacior (caciur), -a, caciori, -e, adj. (inv.; reg.) 1. (despre oi, cai si porci) alb-negru, cu pete, pestrit. 2. (despre lucruri si oameni) absurd, desantat, neintemeiat, vrednic de ras.

CARACUL s.m. Rasa de oi cu blana buclata, de obicei neagra, asemanatoare cu astrahanul. // s.n. Blanita unui miel din aceasta rasa. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oras in Asia Centrala].

percet, perceata, adj. (reg.; despre oi) baltata (cu pete albe sau negre).

carabas (-se), adj. – (oaie) alba, cu capul si picioarele negre. Tc. karabas „cap negru” (DAR). – Der. carabas, s. m. (pescarus, Larus ridibundus).

muscur, -a, muscuri, -e, adj. (reg.; despre oi, capre) 1. de culoare alba, cu pete negre pe bot. 2. spalacit.

ARABI adj. invar. (Despre oi) Care face parte din rasa caracul de culoare neagra.

BUCALAIE, bucalai, s. f., adj. (oaie) cu lana alba si cu botul si extremitatile membrelor negre sau castaniu-inchis. – Buca + laie.

BUCALAIE ~ai f. si substantival (despre oi) Care are lana alba, iar botul si extremitatile membrelor negre. /buca + laie

ZEGHE, zeghi, s. f. 1. Haina taraneasca lunga, impodobita uneori cu gaitane negre, care se poarta in tinuturile muntoase. ♦ Haina facuta din piele de oaie, cu care se imbraca ciobanii; suba. 2. Postav gros din care se fac unele haine taranesti; dimie. [Var.: zeche s. f.] – Et. nec.

noaten, noatena, noateni, noatene, adj., s.m. si f. 1. (adj., inv. si reg.; despre oi, berbeci, miei) care a implinit un an, in varsta de un an. 2. (adj.; reg.) cu lana de culoare inchisa (de la cafeniu la negru). 3. (adj.; inv. si reg.; despre lana) care este tuns de pe oi noatene. 4. (s.m.; reg.) miel, oaie sau berbec a caror limita de varsta variaza dupa regiuni (de la 6 luni pana la doi sau trei ani); mia, mioara, carlan, intertiu; berbec de 3 ani castrat; berbec pentru reproductie. 5. (s.f.; reg.) lana tunsa de pe miei si mioare (in al doilea an); o cantitate anumita de lana nelucrata. 6. (s.m. si f.; reg.) manz (de la 6 luni pana la 3 ani), manza, carlan, tretin; (fig.; s.m.) tanar, flacau, manz.

ZEGHE, zeghi, s. f. 1. Haina taraneasca lunga, impodobita uneori cu gaitane negre, care se poarta in tinuturile muntoase. ♦ Haina facuta din piele de oaie, cu care se imbraca ciobanii. 2. Postav gros din care se fac unele haine taranesti; dimie. [Var.: zeche s. f.]

negru adj., s. 1. adj. (pop.) pacuriu, (reg.) muriu, (inv.) ponegrit. (De culoare ~) 2. adj. lai. (oaie, lana ~.) 3. s. negreala, negreata, (rar) negrime, (reg.) cerneala. (De un ~ stralucitor.) 4. adj. innegrit, (pop.) cernit. (Un obiect ~.) 5. adj. v. indoliat. 6. s. (pop.) arap. (~ din Africa Centrala.) 7. adj. v. bronzat. 8. adj. v. intunecos. 9. adj. v. murdar.

mesteca², mesteci, s.f. (reg.) 1. boala contagioasa a oilor si caprelor, care le opreste secretia laptelui; rasfuga. 2. boala contagioasa la om si animale; rasfuga, dalac, buba-neagra, carbune, antrax. 3. planta erbacee cu flori galbene folosita ca medicament impotriva bolilor amintite; rasfug.

sein, seina, adj. si s.f. (reg.) 1. (adj.; despre lana, blana) de culoare roscata-cenusie. 2. (adj.; despre oi) cu lana roscata-cenusie; sura. 3. (adj.; despre par, barba, mustati; despre oameni) carunt. 4. (s.f.) varietate de struguri cu bobul de culoare alba-cenusie sau neagra-vinetie; corb. 5. (s.f. art.) numele unui cantec care se canta la culesul strugurilor. 6. (s.f.) varietate de mere.