CHEMBRICA, chembrici, s. f. Tesatura subtire de bumbac, vopsita intr-o singura culoare si bine apretata. – Din engl. cambric.

UNI² adj. invar. (Despre materiale textile, confectii) Care are o singura culoare; unicolor. [Pr.: uni] – Din fr. uni.

UNICOLOR, -A, unicolori, -e, adj. Care are o singura culoare; uni². – Din fr. unicolore.

ZEFIR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vant lin, caldut, care sufla primavara dinspre apus; p. gener. vant cald, placut; adiere. 2. S. n. Tesatura usoara de bumbac mercerizat, de o singura culoare sau cu dungi colorate, din care se confectioneaza obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din aceasta tesatura. – Din fr. zephyr, lat. zephyrus.

MONOCROM, -A, monocromi, -e, adj. 1. Care are o singura culoare; monocromatic. 2. (Despre picturi) Executat in valorile apropiate ale aceluiasi ton. ♦ Fig. Plictisitor, uniform, monoton. – Din fr. monochrome.

MONOCROMATIC, -A, monocromatici, -ce, adj. Cu o singura culoare, monocrom (1). ♦ (Despre un fascicul de raze) Care este format din radiatii cu aceeasi lungime de unda. – Din fr. monochromatique.

MONOCROMIE, monocromii, s. f. 1. Procedeu de pictura sau de tipar care consta in folosirea unei singure culori; predominare a unei culori intr-un tablou. 2. Reproducere intr-o singura culoare. – Din fr. monochromie.

SADEA adj. invar. 1. Care nu este amestecat cu altceva, de un singur fel; pur, curat. ♦ (Despre tesaturi, par etc.) Care are o singura culoare; uniform colorat; fara desen. ♦ (Adverbial) Cu totul, complet, pe de-a-ntregul. 2. Autentic, veritabil, adevarat. – Din tc. sade.

CHEMBRICA ~ci f. Tesatura subtire bine apretata, vopsita intr-o singura culoare, avand diferite intrebuintari (in legatorie, la confectionarea imbracamintei de vara). /<engl. cambric

MONOCROM ~a (~i, ~e) 1) Care are o singura culoare; unicolor. 2) fig. Care se caracterizeaza prin lipsa de variatie; monoton; uniform. /<fr. monochrome

UNI [pr.: uni] adj. invar. (despre tesaturi) Care are o singura culoare; unicolor. /Cuv. fr.

UNICOLOR ~a (~i, ~e) Care are o singura culoare. /<fr. unicolore

APLAT s.n. Tenta de o singura culoare (in pictura, gravura etc.). [< fr. aplat].

AUTOTIPIE s.f. (Poligr.) 1. Procedeu fotochimic de executare a unui cliseu intr-o singura culoare, nuantele de umbra si de lumina fiind redate prin descompunerea imaginii in puncte sau in linii. V. similigravura. 2. Cliseu obtinut prin autotipie (1). [<fr. autotypie].

MONOCROM, -A adj. Care are o singura culoare; monocromatic (1) [in DN]. (Despre o pictura) Executata in valorile apropiate ale aceluiasi ton. V. camaieu, grisai. ♦ (Fig.) Monoton, uniform. [< fr. monochrome, cf. gr. monos – unic, chroma – culoare].

MONOCROMATIC, -A adj. 1. Cu o singura culoare; monocrom. 2. (Despre fascicule de raze) Format din radiatii cu aceeasi lungime de unda. [Cf. fr. monochromatique].

MONOCROMIE s.f. 1. Procedeu utilizat in pictura prin care se foloseste o singura culoare. 2. Reproducere intr-o singura culoare. [Gen. -iei. / < fr. monochromie].

UNI adj. invar. (Frantuzism) Fara neregularitati, egal. ♦ Fara ornamente; (spec.; despre stofe) fara desene, de o singura culoare. [Pron. uni. / < fr. uni].

UNICOLOR, -A adj. Care are o singura culoare. [Cf. fr. unicolore].

APLAT s. n. tenta de o singura culoare (in pictura, gravura etc.) (< fr. aplat)

AUTOTIPIE s. f. procedeu fotochimic de executare a unui cliseu intr-o singura culoare, nuantele de umbra si lumina fiind reduse prin descompunerea imaginii in puncte sau in linii. ◊ cliseul obtinut. (< fr. autotypie)

MONOCROM, -A adj. 1. cu o singura culoare; monocromatic (1); unicolor. 2. (despre o pictura, un tipar etc.) executat in valori apropiate ale aceluiasi ton. 3. (fig.) monoton, uniform. (< fr. monochrome)

MONOCROMIE s. f. 1. insusirea a ceea ce este monocrom. 2. procedeu de pictura sau de tipar in care se foloseste o singura culoare. (< fr. monochromie)

UNI² NI/ adj. inv. fara neregularitati, egal. ◊ fara ornamente; (despre stofe) fara desene, de o singura culoare. (< fr. uni)

ZEFIR², zefiruri, s. n. Tesatura usoara de bumbac mercerizat, de o singura culoare sau cu dungi colorate; (la pl.) diverse sorturi din aceasta tesatura. – Fr. zephir, zephyre.

MONOCROMIE ~i f. Procedeu pictural de folosire a unei singure culori la executarea unei lucrari. /<fr. monochromie

GHIOCEL ~i m. Planta erbacee perena cu frunze liniare, cu o singura floare de culoare alba, care infloreste indata cum se topeste zapada. /ghioc + suf. ~el

BIPAC s.n. (Cinem.) 1. Pachet de doua filme cu emulsiile in contact, fiecare sensibila la alta culoare pentru o singura expunere. 2. Procedeu de filmare combinata, avand ca scop efectuarea unor trucaje dificile; dublarea unui personaj sau introducerea intr-un decor a unor elemente pentru a realiza caderi de la inaltime etc. [< engl. bipack].

BIPAC s. n. (cinem.) 1. pachet de doua pelicule cu emulsiile in contact, fiecare sensibila la alta culoare pentru o singura expunere. 2. procedeu de filmare combinata, avand ca scop efectuarea unor trucaje dificile. (< engl. bipack)

COPRINA, coprine, s. f. (Reg.) Planta erbacee cu tulpina terminata cu o singura floare, mare, de culoare galbena (Narcissus radiiflorus) sau alba (Narcissus poeticus). – Cf. bg. koprina „matase”.

CAREU ~ri n. 1) Suprafata cu patru unghiuri drepte si cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupa dispusa in forma de patrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru parti. 3) Grup de persoane sau de obiecte dispuse in forma de patrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafata delimitata cu linii albe, in care se aplica unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Camera comuna unde ofiterii iau masa. 6) (la jocul de pocher) Grup de patru carti de aceeasi culoare tinute intr-o singura mana. /<fr. carre

LALEA ~ele f. Planta erbacee cu tulpina inalta, care face o singura floare de diferite culori, cultivata in scopuri ornamentale. [Art. laleaua] /<turc. lale

LALEA, lalele, s. f. Planta erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascutit la varf, cu frunze lanceolate, groase si late, cu tulpina inalta, care face o singura floare mare, de diverse culori; tulipa (Tulipa gesneriana) – Din tc. lale.

ARNICI s. n. Bumbac rasucit intr-un singur fir si vopsit in diferite culori, intrebuintat la cusutul infloriturilor pe camasi, pe stergare etc. – Cf. scr. jarenica.

ARNICI, (2) arniciuri, s. n. 1. Bumbac rasucit intr-un singur fir si vopsit in diferite culori, intrebuintat la cusutul infloriturilor pe camasi, pe stergare etc. 2. (La pl.) Diverse feluri de arnici (1). – Comp. sb. jarenica.

ZINC s. n. Element chimic, metal de culoare alba-albastruie, intrebuintat in industrie atat singur, cat si sub forma de aliaje. – Din fr. zinc.

ZINC s. n. Metal de culoare alba-cenusie, intrebuintat in industrie atat singur cat si sub forma de aliaje. – Fr. zinc.

CULOAR, culoare, s. n. 1. Incapere ingusta si lunga in interiorul unei cladiri, care serveste ca loc de trecere intre incaperile situate pe acelasi plan. 2. Spatiu ingust si liber de-a lungul unui vagon de cale ferata, prin care se circula si din care se intra in compartimente. 3. Fiecare dintre spatiile inguste si delimitate de-a lungul unei piste de atletism sau al unui bazin de natatie, pe care alearga sau inoata un singur concurent sau o singura echipa. 4. Spatiu delimitat pe o sosea pentru un anumit tip de circulatie. 5. (Geogr.; in sintagma) Culoar depresionar = depresiune alungita si ingusta, semiinchisa, care separa masive sau culmi de dealuri si munti. – Din fr. couloir.

AS, asi, s. m. 1. Carte de joc pe care e insemnat un singur punct si care de obicei este considerata ca cea mai mare dintre cartile de aceeasi culoare; birlic. 2. Fig. Persoana care se distinge intr-un domeniu oarecare. – Fr. as (lat. lit. as, assis).

AS, asi, s. m. 1. Moneda romana de arama sau de bronz, folosita ca unitate monetara. 2. Carte de joc marcata cu un singur punct sau semn si care de obicei este considerata ca avand cea mai mare valoare fata de cartile de aceeasi culoare; birlic. 3. Fig. Persoana care se distinge in mod cu totul deosebit intr-un domeniu oarecare prin pricepere sau indemanare. – Din fr. as, it. asso.

ROCADA, rocade, s. f. 1. Miscare la jocul de sah care nu se poate face decat o singura data in decursul unei partide si care consta in aducerea uneia dintre ture alaturi de rege si in trecerea regelui peste aceasta, pastrand culoarea campului de plecare. ♦ Inversare reciproca a pozitiei ocupate de doua elemente. 2. (Mil.) Cale de comunicatie cu un traseu orientat in general paralel cu linia frontului, folosita pentru regruparea si manevrarea trupelor, precum si pentru asigurarea materiala a acestora. ♦ Linie de rocada = linie pe care se misca rezervele unei armate in spatele frontului. Artera de rocada = artera rutiera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. – Din fr. rocade, germ. Rochade.

albastru (albastra), adj. – De culoarea cerului senin. – Mr. albastru „cenusiu, fumuriu”. Lat. *albaster, de la albus (Puscariu 56; Candrea-Dens., 37; REW 319; DAR). S-a spus probabil la inceput despre cerul usor innorat, prin urmare albicios (cf. mr.); astazi indica numai „albastru ca cerul”. Cf. Densusianu, GS, II, 324. Der. albastrea, s. f.; albastreala, s. f.; albastri, vb. ( a da culoare albastra; a clati rufele cu albastreala); albastrime, s. f. (culoare albastra; boierime); albastrita, s. f.; albastriu, adj. Sensul lui albastreala „albastru de rufe” (cf. fr. bleu anglais) nu apare in nici un lexic, cu toate ca este cuv. foarte uzual si singurul care explica sensul lui albastrime de „boierime”, adica „oameni cu camasa scrobita”.

LOCAL, -A I. adj. 1. dintr-un loc anumit, specific unui loc. ♦ culoare ~a = sir de imagini care, intr-o descriere, pictura, piesa de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei tari, societati sau epoci; tratament ~ = anestezie limitata la partea care urmeaza sa fie operata, examinata etc. 2. (mat.) referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spatiu. II. s. n. cladire de utilitate publica; (spec.) restaurant, bodega. (< fr. local, lat. localis)

culoar ~e n. 1) Incapere lunga si ingusta de-a lungul unei serii de camere, care serveste ca loc de trecere si de legatura intre acestea; coridor. 2) Loc de trecere intr-un vagon de-a lungul compartimentelor. 3) Fiecare dintre spatiile inguste, delimitate in lungul unei piste de atletism, de canotaj sau al unui bazin de inot, in care concureaza un singur sportiv sau o singura echipa. 4): ~ depresionar depresiune intre doua masive sau culmi de dealuri si munti. [Sil. -lo-ar] /<fr. couloir

DUNGA, dungi, s. f. 1. Linie vizibila pe un fond de alta culoare. ♦ Fasie, dara. ♦ Cuta, incretitura, zbarcitura a pielii (de pe obraz). 2. Muchie a unui lemn cioplit. ♦ Dunga pantalonului = muchie facuta cu fierul de calcat in lungul pantalonului, in fata si in spate. 3. Margine a unor obiecte sau a unor constructii. ♦ Spec. Marginea neascutita a unor instrumente taioase. 4. Parte laterala a unui lucru; latura, coasta. ◊ Loc. adv. In dunga = dintr-o parte, intr-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A fi intr-o dunga = a fi nebun, ticnit. A trage clopotul intr-o dunga = a trage clopotul izbind limba de o singura parte a lui (pentru a vesti un deces, o alarma etc.) – Din sl. donga.