ATATICA adj. invar. (Adesea substantivat) Care este foarte mic, o nimica toata. – Atat + suf. -ica.

MIRA¹, mir, vb. I. 1. Refl. si tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neinsemnat, marunt, o nimica toata. Te miri unde = cine stie unde, undeva. Te miri cum = nu se stie cum, fara voie. Ma miram eu sa nu... = eram sigur ca... Ma miram eu sa... = eram sigur ca nu... Sa nu te miri daca... = sa nu ti se para curios ca..., e normal sa... ♦ Refl. A-si manifesta surprinderea, nedumerirea, admiratia. 2. Refl. A nu-si da seama, a se intreba. – Lat. mirari.

DINTRU prep. 1) (exprima un raport locativ) Din; dinspre. A venit dintr-un sat strain. 2) (exprima un raport partitiv) Din. Cativa dintr-un grup. 3) (exprima un raport transgresiv) Din. Si-a revenit dintr-o stare de lesin. 4) (exprima un raport modal) Din. A nimeri dintr-o impuscatura. 5) (exprima un raport instrumental) Din. Canta dintr-un fluier de soc. 6) (exprima un raport cauzal) S-au certat dintr-o nimica toata. 7) (exprima un raport temporal) Productia dintr-o luna. /de + intru

MASEA ~ele f. 1) Fiecare dintre dintii mari, cu suprafata plata, situati in partile laterale ale maxilarelor; molar. ◊ ~ de minte fiecare din utlimele patru masele care apar la sfarsitul adolescentei. A trage (sau a lua) la ~ a consuma bauturi spirtoase in cantitati mari; a avea slabiciunea bautului. Nici pe o ~ (sau nici cat a-i pune pe o ~) foarte putin; o nimica toata. A clantani din ~ele a tremura de frig. 2) Obiect sau unealta asemanatoare cu un dinte de acest fel. 3): ~eaua-ciutei mica planta erbacee din familia liliaceelor, cu flori divers colorate si frunze cu pete rosii-brune. [G.-D. maselei] /<lat. maxilla

STREANG ~uri n. 1) rar Franghie facuta, de obicei, din canepa. ◊ Un ~ a) o nimica toata; un fleac; b) nimic. 2) Franghie cu lat la capat, care se foloseste pentru a spanzura osanditii. ◊ A-si prinde ~ul de gat a se sinucide prin spanzurare. Moarte prin ~ moarte prin spanzurare. Bun de ~ se spune despre un ticalos. 3) Parte a hamului constand dintr-o funie sau dintr-o curea groasa (mai rar lant), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tractiune animala; postoronca; sleau. /<germ. Strang

ATATICA adj. invar. (Adesea substantivat) Foarte mic, o nimica toata. ♦ Catusi de putin. N-am gasit la omul asta macar atatica rau (CARAGIALE). – Din atat¹ + suf. -ica.

DAIBOJ s. n. (Fam.; in expr.) Pe daiboj = pe nimica toata, pe gratis, degeaba. A umbla cu daibojul = a cere de pomana, a umbla cu cersitul. – Din bg. daj boze.

NIMIC³ nimicuri n. 1) mai ales la pl. Lucru sau vorba lipsite de importanta; fleac; bagatela. ◊ (O) nimica toata a) ceva fara nici o insemnatate; b) cantitate neinsemnata. 2) Lipsa de insemnatate; nimicnicie. 3) fig. mai ales art. Lipsa de existenta; nefiinta; inexistenta; neant. ◊ Din nimic, tot nimic neavand mijloace, nu poti realiza ceva. [Var. nimica] /<lat. nemica

BRUMA¹ s. f. 1. Cristale de gheata care se formeaza noaptea pe plante, pe pamant sau pe suprafata corpurilor libere, in urma scaderii temperaturii sub zero grade. ◊ Compus: (reg.) floarea-brumei = brandusa. 2. (Pop.) Chiciura, promoroaca. 3. Strat fin alburiu care acopera unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mica de... ◊ Expr. Ce bruma... sau bruma ce..., ce bruma de... = nimica toata, putin. – Lat. bruma.

crut, a -a v. tr. (alb. kurtseni, crut, d. lat. curtiare, a scurta). Pastrez, nu cheltuiesc: a cruta banii, pinea, fortele. Scutesc, dispensez: i-am crutat aceasta osteneala. Tratez blind, nu jafuiesc [!] ori nu ucid, miluiesc: a-i cruta pe cei invinsi, o boala care nu cruta. A nu cruta nimica pentru reusita, a face tot posibilu p. reusita. V. refl. Ma feresc de munca, de emotiuni: cruta-te, ca esti batrin.

cleste n., pl. tot asa (bg. klesti, vsl. kliesta, pl. klieste). Instrument de apucat lucruri ferbinti [!], mai ales carbuni. Instrument de scos cuie, cherpeden. Cimbistra. A scoate cuiva vorbele ca cu clestele, a-l face cu greu sa vorbeasca. A prinde cu clestele, in cleste, a sili pe cineva sa nu lucreze nimica contra ta. – E si masc. (pl. clesti), dar ob. neutru: doua cleste (CL. Febr. 1910, CXI). La Dos. pl. clesti si clesturi.